“O sa ma stii de undeva e ca o matriosca din papusi de sticla, cu care umbli c-un fel de teama, sa nu le scapi si sa se strice, dar apasa fara frica, intra, trage, priveste-le, studiaza-le, citeste – au trecut prin multe, au rezistat in lumea reala si au sa reziste si-n varianta lor hirtioasa. (…) Dupa ce-o sa citesti cartea ei de debut, o sa exclami precum o tenismena care tocmai a cistigat un turneu foarte important – WOW! – si de aici incolo o sa stii exact de unde o cunosti.”
(Mihail Vakulovski)

“Scrisul acestei femei frumoase din toate unghiurile de vedere si de simtire nu se savureaza. Se musca, se mesteca, se-nghite drag. E dulce si te ustura. Incantatie samanica este aceasta, nu scriitura. Vrajitorie curata careia n-ai cu ce sa vrei sa i te sustragi. Curgi cu ea, te-amesteci si te umpli de buna mireasma. Pentru ca ea e buna si se da. Pentru ca ea e atat de buna incat te restituie tie-ti. Cuvinte-flori-de-camp care nu se aduna-n manuchiuri, ci se rasfira-n… poeme. L-am auzit pe Iulian Tanase zicand c-asa se cheama povestile-poeme. Indata m-am gandit la Petronela, c-o stiu de undeva, din miezul nestricat al lumii, din timpurile-n care nu i se despartisera apele si nici vantoasele in asta si cealalta. Pe cand aveam noi ochi multi de heruvimi si aripi sase de serafimi.”
(Ana Barton)

“Scrie cu pasiune, stie sa riste, sa-si transforme experienta de viata in poeme. Este recognoscibila si nu plictiseste. Petronela Rotar are toate sansele unei traiectorii literare memorabile.”
(Alexandru Petria)