Nu spune nimanui, ascunde cadavrul si traieste trei zile terorizat de gandul ca va fi descoperit.

Numai ca in regiune se pornesc furtuni puternice, orasul e inundat, casele sunt distruse si nimeni nu mai cauta cadavrul micului Remi.

Dupa doisprezece ani, in viata lui Antoine, devenit intre timp medic, revine vechea poveste din copilarie.

Inspaimantat, Antoine ajunge sa faca o serie de concesii uriase cu urmari dintre cele mai dureroase…

 

Ca in toate romanele sale politiste, Pierre Lemaitre ridica multe intrebari despre conditia umana si dilemele ei. Tocmai faptul ca nu incearca sa le explice face din Lemaitre un mare scriitor. - Le Salon Litteraire

 

Pierre Lemaitre revine cu un roman politist care-ti taie rasuflarea si cu o intriga neobisnuita si terifianta. - Le Journal du Dimanche

 

Pierre Lemaitre s-a dedicat scrisului dupa o lunga cariera ca profesor de literatura.

Romanele sale noir au mare succes de public si de critica, fiind distinse cu numeroase premii, printre care Prix Cognac 2006 si Prix Le Point du Polar europeen 2010.

La revedere acolo sus (Editura Trei, 2014) i-a adus Premiul Goncourt in 2013, ecranizarea sa urmand sa aiba premiera pe 25 octombrie 2017.

 

La Editura Trei au aparut toate volumele din seria Verhoeven: Rosy & John, Irene, Alex (International Dagger Award 2013) si Camille (International Dagger Award 2015).

 

Cartile lui Pierre Lemaitre sunt traduse in peste 30 de limbi si cateva dintre ele sunt in curs de ecranizare.

 

    „Elicopterul de la Protectia Civila a reluat cautarile inca de la primele ore ale diminetii. Il puteai vedea la intervale regulate, ridicai privirea si il urmareai. Alti jandarmi din departament au venit sa le dea o mana de ajutor colegilor din Beauval. Camionete si masini albastre treceau intr-un du-te-vino prin centrul orasului grabindu-se sa verifice imprejurimile.

    In curand se faceau douazeci si patru de ore de cand micul Remi disparuse.

    Pe la magazine, unde lumea venea sa asculte noutatile, domnea pesimismul. Si, in plus, o furie usor confuza care se intorcea cand impotriva jandarmilor, cand a primariei. Pentru ca, in fine, jandarmii intarziasera atata inainte sa inceapa cercetarile, nu? Ar fi trebuit sa-l caute imediat pe micut. Parerile erau impartite in legatura cu timpul pe care il pierdusera, unii ziceau ca trei ore (e enorm de mult, trei ore, cand dispare un pusti de sase ani!), altii ca mai mult de cinci, oricum, nimeni nu facea acelasi calcul, pentru ca nimeni nu incepea din acelasi moment. La ce ora isi dadusera seama ca a disparut, pe la pranz? Nu, era cel putin ora doua dupa-amiaza, cineva o vazuse pe doamna Desmedt intrebandu-i ingrijorata pe vanzatori. Nici vorba, Remi l-a condus pe tatal lui, care se intorcea la uzina la doua fara un sfert. Bine, zicea doamna Kernevel, nu stim exact ora, dar macar primaria ar fi trebuit sa reactioneze. In legatura cu asta aproape toata lumea era de acord, domnul Weiser nici n-a vrut sa alerteze jandarmii! Zicea ca micutul se va intoarce si vor cadea de prosti ca au alertat degeaba autoritatile!

    Antoine nu mai iesea din camera lui. Incerca sa se concentreze pe Transformers supraveghind in acelasi timp curtea vecina in care nu se prea petrecea mare lucru. Domnul Desmedt plecase pe strazi cu noaptea-n cap, in cautarea lui Remi, si nu mai fusese vazut.

    Mama lui Antoine venea acasa regulat ca sa-i spuna noutatile, care se contraziceau unele pe altele pe masura ce trecea timpul.

    Pe la sfarsitul diminetii, a aparut in oras si o masina a televiziunii regionale, o jurnalista interoga trecatorii; apoi o echipa a venit sa filmeze casa familiei Desmedt si a plecat.

    Doamna Courtin s-a intors pe la pranz si a anuntat ca un profesor de la scoala era interogat de jandarmi inca de dimineata, dar nu-i stia numele.

    Dupa care a inceput sa circule zvonul ca scafandrii de la Protectia Civila sunt asteptati la iaz pe la doua dupa-amiaza.”