Colectia Corint Istorie include un nou titlu pregatit pentru adultii pasionati de istorie si calatorii in timp si in spatiu: O zi in Roma antica. Secrete si curiozitati de Alberto Angela.

„O lectura instructiva si in acelasi timp relaxanta, care ne imbunatateste intr-un mod placut cunostintele istorice. (…) Una peste alta, o placuta calatorie in timp in Roma antica...”    Osservatorio letterario

„In numeroasele emisiuni de televiziune realizate de-a lungul anilor printre ruinele Romei antice sau in alte situri datand din epoca romana, am auzit nenumarate relatari si detalii legate de viata cotidiana in perioada Romei imperiale, ramase in uitare secole de-a randul si scoase apoi la lumina de arheologi. Au iesit astfel la iveala indicii diverse, informatii despre obiceiurile romanilor, curiozitati despre viata de zi cu zi si despre regulile sociale ale unei lumi de mult disparute… Acelasi rezultat l-am obtinut si in urma discutiilor cu arheologii la locul sapaturilor, citind lucrarile publicate de ei sau consultandu-le studiile. Mi-am dat astfel seama ca asemenea informatii pretioase referitoare la lumea romana nu ajung aproape niciodata la oamenii obisnuiti, ramanand de cele mai multe ori «prizoniere» in publicatiile de specialitate sau chiar acolo, in siturile arheologice. Prin urmare, am incercat sa le astern in pagina ca pe niste povesti.”   Alberto Angela

„Pentru a izbuti sa restituie marea istorie povestita prin intermediul mai multor mici istorioare, Alberto Angela foloseste in egala masura surse antice de foarte buna calitate, cu precadere Martial, Iuvenal si Petroniu, fara a uita acolo unde e cazul de comediile lui Plaut sau de lirica lui Catullus si Ovidiu.

Pas cu pas, din zori pana tarziu in noapte, el urmareste itinerarele si preocuparile unui locuitor al Romei din vremea Antoninilor, descriind cu vivacitate imbracamintea, distractiile, preocuparile si necazurile acestuia. Nu uita femeile sau sclavii, banchetele sau frecventarea bailor publice, spectacolele sangeroase din Colosseum.”   Zoe Petre
Fragment din carte:

"Scuzati-ma, stiti cumva cat e ceasul?

Chiar asa, cat o fi ceasul acum la Roma? Daca-i intrebati pe trecatori, fiecare va va da alt raspuns... Daca ar fi sa-l credem pe cuvant pe Seneca, la Roma este practic imposibil sa stii ora exacta — dimpotriva, e mai usor ca filozofii sa se puna la un moment dat de acord decat sa-si fixeze toata lumea ceasurile la aceeasi ora...

Intr-adevar, romanii dispun de sisteme foarte putin precise de calculare a orelor. Cel mai raspandit este cel al cadranelor solare. La Roma se gasesc de toate tipurile si de toate dimensiunile. Cel mai mare cadran solar este rodul vointei lui Augustus, fiind amplasat pe Campul lui Marte. Are dimensiunile unei mari piete (60/160 de metri), iar gnomonul, respectiv stalpul care proiecteaza umbra pe cadran, este nici mai mult, nici mai putin decat un mare obelisc adus din Egipt, din orasul Heliopolis. Un obelisc pe care, chiar daca nu ati vizitat niciodata Roma, trebuie sa-l fi zarit in emisiunile informative de la televizor, pentru ca acum se afla in fata palatului Montecitorio, fiind adesea prins in cadru in timpul relatarilor de la Parlament. Insa in urma cu 2 000 de ani, obeliscul isi proiecta umbra pe pavajul din lespezi de travertin ireal de alb al unei mari piete. O gradatie formata din linii din bronz incastrate in paviment permitea trecatorilor sa-si dea seama cat era ora si in ce data se aflau. Intuitia celui ce a proiectat acest urias orologiu solar a fost aceea de a alinia faimosul Ara Pacis, altarul pacii, cu momentul echinoctiului de toamna - 23 septembrie, in care ziua si noaptea au aceeasi du-rata. De altfel, 23 septembrie era si ziua de nastere a lui Augustus. Prin urmare, la acea data, umbra obeliscului se alungea pana la altar, unindu-l in mod simbolic pe imparat cu soarele in miscare si cu pax Romana...

Insa in Roma lui Traian, pe care o exploram in aceste pagini, exista multe alte cadrane solare „normale": se gasesc fixate pe multe edificii publice, in gradinile interioare ale caselor instarite, ba chiar si asupra unor trecatori. Este vorba des-pre cadrane minuscule, de numai trei centimetri in diametru, numite solaria, echivalentul ceasurilor de buzunar contemporane. Sunt concave, amintind mai curand de un paharel-suport pentru oua: sunt prevazute cu un orificiu intr-o parte a peretelui, prin care trece o raza de soare ce proiecteaza un punct luminos pe o serie de semne si linii interioare ale concavitatii, acestea din urma indicand ora. Problema este insa ca acestea „functioneaza" numai la Roma, pentru ca liniile si semnele indicatoare sunt valabile doar pentru coordonatele geografice ale orasului. Prin urmare, sunt inutile in calatoriile catre localitati aflate la o latitudine diferita... "