2015: Madison, Wisconsin. Monica Jansson este chemata sa investigheze incendiul in care a ars complet casa unui bizar om de stiinta (unii spun ca ar fi nebun, altii ca ar fi periculos). La locul faptei descopera un ciudat dispozitiv: o cutie plina cu fire, un comutator cu trei cai si... un cartof. Acesta este prototipul unei inventii care va schimba, o data pentru totdeauna, felul in care omenirea vede lumea.

    Si asta este putin spus...

    Fragment:

 

   “Joshua privea lumile care se succedau ca si cum ar fi frunzarit o carte cu poze. Indreptandu-se constant in directia vestului geografic, traversara o granita naturala care le servea si drept reper de orientare: Muntii Ural, o centura de teren incretit, intinsa de la nord la sud, care supravietuise in majoritatea lumilor.

   Insa lumile erau diferite acum. Lasasera de mult in urma atat Centura Glaciara, cat si Centura Miniera. Acum lumile care se perindau pe sub ei apartineau Centurii Porumbului, dupa cum le placea ghizilor si sefilor de expeditii americani sa le numeasca. Erau lumi imbelsugate, cu un climat cald si, cel putin pe suprafata Americii de Nord, erau acoperite de pasuni si stepe, presarate cu arbori si arbusti familiari si intesate de turme de animale cu un aspect sanatos. Lumi tocmai bune pentru agricultura. Pamanturile de sub aceasta limita ajungeau la cifre de peste o suta de mii pe terrametrul lui Lobsang. Calatorilor obisnuiti le lua noua luni sa ajunga atat de departe, pe jos. Aerostatul parcursese toate aceste lumi in patru zile.

    De fiecare data cand se opreau, Lobsang scana dupa transmisiuni radio de unde scurte, care ar trebui sa poata fi propagate de-a lungul curbei oricarui Pamant cu o ionosfera. Facura cate o pauza in diverse lumi din Centura Porumbului pentru a asculta, una dintre acestea fiind Vest 101754, unde prinsera transmisiunea unei pustoaice guralive, originare chiar din Madison, aflata intr-o colonie dintr-o New England paralela, care citea din propriul jurnal. Joshua isi imagina ca aceasta era doar una dintr-un sir intreg de comunitati pline de speranta, presarate de-a lungul continentelor Pamantului Lung. Fiecare, isi inchipuia el, cu povestea ei...

 

    Salut, dragii mei ascultatori fideli. Helen Green aici, bloggerita voastra de moda veche, care acapareaza din nou undele. Fragmentul care urmeaza e de acum trei ani.”