"I-am dăruit recent unei prietene acest roman a cărui frumusețe a rămas printre reperele cele mai durabile ale vieții mele și (nu) m-am minunat când ea mi-a spus că îl citește pentru prima dată și că se simte ca și cum ar fi descoperit o nouă stea pe cer. Mai am și alte câteva argumente, toate subiective, deși literatura română, ca autoritate, a cuprins-o pe Cella Serghi cu brațele deschise, iar acest lucru ar putea fi de ajuns pentru oricine citește și iubește în limba română. Pânza de păianjen era romanul preferat al meu și al prietenei mele Simona Catrina. Citeam, reciteam, răsciteam împreună cartea și găseam mereu alte și alte sensuri ale frumuseții și ale iubirii trăite splendid și nebunesc. Pânza de păianjen, în ediția pe care am creat-o chiar noi, la Editura Cărțile Tango, dintr-un preaplin de iubire și de respect față de această carte, are pe copertă o fotografie de la Balcic, făcută de bărbatul pe care îl iubesc. Și încă un argument, cu iz literar și monden, deopotrivă: Mihaelei Rădulescu i-a plăcut atât de mult Pânza de păianjen, încât, la un moment dat în viață, când cocheta cu arta cinematografică și regia de film, și-a dorit să facă un film după acest roman și am vorbit cu ea despre asta." - Alice Năstase Buciuta

Fragment din cartea "Panza de paianjen" de Cella Serghi:

"Intaia data am vazut-o pe Diana in vacanta care a precedat intrarea mea in clasa a cincea de liceu. Eram la Ocna Sibiului, in parc, si ma plictiseam pe o banca. In mana tineam, ca de obicei, o carte pe care n-o citeam.