Pasari de prada este al noualea volum din Saga Familei Courtney.

Este anul 1667 si razboiul dintre olandezi si englezi inca nu s-a incheiat. Sir Francis Courtney si fiul sau, Hal, patruleaza apele de pe coasta Africii de Sud, asteptand sa se intoarca din Orient un galion al Companiei Olandeze a Indiilor de Est, incarcat cu mirodenii, cherestea si aur...

De la primele pagini, Smith tese o poveste plina de culoare si emotie, tensiune si dramatism care se intensifica pana la deznodamantul socant. Continand pasaje descriptive remarcabile si personaje memorabile, romanul este capodopera unui scriitor ajuns la apogeul creatiei lui literare.

Fragment din romanul "Pasari de prada", de Wilbur Smith

"Angus Cochran, conte de Cumbrae, iesi pe saua trecatorii la cel putin o mie de picioare deasupra plajei unde debarcasera de pe Gull. Il urmau seful de echipaj si doi marinari. Toti purtau muschete si spade. Unul dintre oameni tinea in echilibru pe umar un butoias cu apa potabila, fiindca soarele african epuiza rapid umezeala din corp.
Fu un urcus greu care dura jumatate de dimineata, urmand poteci umblate doar de animale de-a lungul marginilor abrupte si inguste, ca sa ajunga la acest punct de observatie pe care Cumbrae il cunostea bine. Il  folosise de mai multe ori inainte. Prima data il dusese acolo un hotentot pe care-l capturasera pe plaja. Acum, cand se aseza confortabil pe o stanca in forma de tron, oasele albe ale salbaticului zaceau la picioarele lui, in tufis. Craniul lucea ca o perla, fiindca se afla aici de trei ani si furnicile si alte insecte il curatasera. Ar fi fost riscant pentru Cumbrae sa-i permita acestuia sa pomeneasca despre sosirea lui in colonia olandeza din Capul Bunei Sperante.
De pe tronul de piatra, Cumbrae avea o vedere panoramica ce-ti taia rasuflarea la doua oceane si la peisajele montane spectaculoase care se desfasurau in jurul lui. Cand se uita inapoi la drumul pe care venise, vazu Gull of Moray ancorat nu departe, pe o suprafata mica de plaja de la poalele stancii de piatra care se inalta parca din mare. In aceasta zona, existau douasprezece varfuri distincte, marcate cu numele celor doisprezece apostoli pe hartile olandeze pe care le capturase.
Se uita la Gull prin ochean, dar vazu putine dovezi ale incendiilor pe care le suferise la pupa. Reusisera sa inlocuiasca, vergile randei si sa infasoare noile vele pe ele. De la aceasta inaltime si distanta arata mai minunat ca niciodata, ascuns in golful cu apa verde de sub Apostoli, departe de ochii curiosi.
Ambarcatiunea care-l adusese pe Cumbrae era acostata, pregatita pentru o plecare rapida, daca ar fi dat in necazuri pe tarm. Totusi, nu se astepta la asa ceva. Era posibil sa intalneasca niste hotentoti prin tufisuri, dar erau inofensivi, un trib pe jumatate gol, un popor de pastori, cu pometi inalti si ochi oblici asiatici, care putea fi imprastiat imediat cu o impuscatura de muscheta trasa, pe deasupra capetelor lor."