Vulpile rosii. Cu cat am citit mai mult despre ele, cu atat mai mult am ajuns sa le admir si cu atat am fost mai hotarata sa le infatisez in cartea aceasta cu respectul cuvenit. - Sara Pennypacker

 

Bestseller New York Times, nominalizata la National Book Award si numita de Amazon.com printre cele mai bune carti ale anului 2016, Pax e o carte puternica despre pretul razboiului, asa cum este el trait de doi prieteni despartiti fara voia lor: un baiat si un vulpoi. 

Cartea Pax este la fel ca Pax, puiul de vulpe: pe jumatate neimblanzita si intru totul minunata. - The New York Times Book Review

 
De o onestitate dogoritoare si dureros de frumoasa, Pax este, simplu spus, o capodopera. - Katherine Applegate, autoarea cartii Ivan cel Fara de Seaman

 

 

Fragment din volumul "Pax" de Sara Pennypacker:

"Il lasasera pe Pax la capatul drumului de acces care ducea catre ruinele unei vechi fabrici de sfori. Peter insistase sa-l lase pe drumul acela, pentru ca pe acolo nu mai circula aproape nimeni (Pax nu stia nimic despre masini si despre trafic) si pentru ca, de jur imprejur, erau numai paduri si pajisti. Peste sapte zile, cand o sa ajunga din nou acolo, o sa-l gaseasca pe Pax in acelasi loc, asteptandu-l. Nu voia nici sa se gandeasca ce ar putea pati o vulpe domesticita in cele sapte zile. Nu, va fi exact in locul in care il lasasera si il va astepta pe marginea drumului! Va fi lihnit de foame, fara indoiala, si poate va fi si speriat, dar va fi teafar. Iar Peter il va lua acasa, unde vor sta impreuna. Numai sa incerce cineva sa-l mai convinga sa-l paraseasca pe Pax inca o data! Acesta era lucrul pe care ar fi trebuit sa-l faca de la inceput.

El si Pax. Inseparabili.

Arunca inca o privire grabita prin incapere, rezistand tentatiei de a o lua pur si simplu la picior. Nu-si putea permite sa uite nimic. A, patul!... Trase patura deoparte, mototoli asternutul si burdusi perna, ca sa para ca dormise pe ea. Scoase din geamantan fotografia cu mama lui, cea pe care acasa o tinea pe birou. Era facuta in ultimul an, de ziua ei de nastere. In poza, mama tinea de sfoara zmeul pe care i-l facuse Peter si zambea de parca n-ar mai fi primit in viata ei un cadou asa de frumos. Peter strecura si fotografia in ghiozdan. Apoi scoase toate lucrurile care ii apartinusera mamei, pe care acasa le pastra ascunse in sertarul de jos al biroului. Manusile cu care gradinarea mama lui, inca murdare de pamantul pe care il scormonise ea ultima data; o cutie de ceai, ceaiul ei preferat, care isi pierduse de multa vreme aroma de menta; ciorapii ei trei sferturi grosi, cu dungi, pe care ii purta iarna. Mangaie fiecare obiect, dorindu-si sa le poata duce pe toate inapoi acasa, acolo unde era locul lor. Apoi il alese pe cel mai mic dintre ele, o bratara din aur, incrustata cu o pasare phoenix din email, pe care mama o purta in fiecare zi. Indesa si bratara in mijlocul ghiozdanului, alaturi de poza."