"Asa cum se poate vorbi despre un biografism fantast, la fel de bine s-ar putea spune despre poezia Anei Dragu ca patenteaza un suprarealism minimalist, contrapunctic, unul de expresie, nu de constructie. O alta influenta interesanta, desi vaga, acolo unde exista sugestia unei sexualitati bolnavicioase, ar putea fi Angela Marinescu care ar fi putut scrie un poem cu titlul „totalitarism sexual“. Mixajul delicatetii gesturilor apropierii, cu perceptiile dark si cu viziunile de cosmar ale subconstientului din acest discurs poetic deopotriva oniric si biografic, erotic si funebru, tandru si violent, face din Pazitoarea un original poem topografic ce (supra)aproximeaza, cu o simplitate uneori dezarmanta a expresiei, miscarile si formele incandescente, rarefiate, instabile ale dragostei, straniu animal interior ce trebuie ingrijit si pazit sa nu scape in noptile cu luna „aproape rotunjita“." - Marius Chivu, Dilema veche, nr. 442, 2-8 august 2012.

    "Constienta ca „toate poetele bune sunt nefericite“, Ana Dragu a descoperit o narativitate fragmentata, caleidoscopica prin intermediul careia razbate o feminitate puternica in fragilitatea ei. Forta Pazitoarei vine din pregnantul fond uman pe care il orchestreaza. Doar reglajul proportiilor, nicidecum viziunea, o mentine deocamdata, la un pas distanta de marea poezie." - Claudiu TURCUS, La un pas de marea poezie, Observatorul cultural, August, 2012, Numarul 635.

    "„Pazitoarea“ Anei Dragu este un exercitiu de „terapie“ prin cuvinte cat se poate de reusit. Odata intrat in atmosfera de confesiune erotica, cititorul nu poate decat sa empatizeze si sa aprobe sentintele autoarei, care pare sa se „priceapa“ tot mai bine la a scrie o poezie traumatica, devastatoare, dar surprinzatoare: „azi cuvintele par la fel de infioratoare/ ca dragostea/ ajunsa pe mainile unor nepriceputi“. Nu putem decat sa reluam cuvintele ei si sa ii recunoastem talentul de a face „din orice o sarbatoare trista“ dar spectaculoasa." - Stefan Baghiu, Viata ca „rezistenta la placere“, revistacultura.ro, iunie 2012.

    Fragment din volumul de poezii "Pazitoarea" de Ana Dragu:

    “patetica

 stau in genunchi sa nu innebunesc. vezi?

 iti zambesc

 din trupul
 cu care-ai fi putut sa pleci
 a cazut azi noapte
 un singur ochi verde
 care a-mbolnavit tot aerul

 te vad
 pe sub piele
 lovesti dinauntru

 tu esti usa,
 iti spun

 esti usa pe care ies atunci cand mi-e frica.”