Casa lui Piranesi nu e deloc una obisnuita: are camere infinite coridoare nesfarsite peretii sunt ticsiti de mii si mii de statui toate diferite. Un labirint interior ascunde un ocean: valurile rasuna de sub scari camerele se inunda in cateva secunde.

Dar Piranesi nu se teme. El intelege valurile si modelul labirintului. Viata lui inseamna explorarea casei. Doar ca nu e singur in casa. Mai exista Un Strain care ascunde un secret intunecat.

Piranesi m-a uluit. E o poveste miraculoasa si luminoasa plina de mister si aventuri intr-o lume fantastica si totodata o meditatie profunda despre conditia umana: despre cum e cand te simti pierdut si apoi te regasesti. - Madeline Miller

Ce lume fascinanta creeaza Clarke ce ritm nebun de dezvaluiri ce protagonist pur si ce personaje secundare fluide moral ce frumusete ce tensiune ce final perfect! - David Mitchell

Luna Plina era in dreptul Unicei Usi inundand Sala cu Lumina. Statuile de pe Pereti erau toate pozitionate ca si cum tocmai s-ar fi intors cu fata spre Usa cu ochii lor de marmura fixand Luna. Se deosebeau de Statuile din alte Sali; nu reprezentau indivizi izolati ci o Multime. Doua se tineau in brate; alta tinea mana pe umarul celei din fata sa ca si cum ar fi vrut s-o impinga sa poata vedea Luna; un copil se agata de mana tatalui sau. Exista chiar si un Caine care nefiind interesat de Luna statea pe picioarele din spate cu labele din fata pe pieptul stapanului sau cersindu-i atentia. Peretele din Spate era o Masa de Statui - nu aranjate ordonat pe Niveluri ci doar o multime amestecata haotica. Putin mai departe printre ele se gasea un Tanar scaldat in Lumina Lunii cu extazul intiparit pe fata tinand un steag in mana. Aproape ca uitasem sa respir. Pentru o clipa am avut imaginea a cum ar putea fi daca in loc de doi oameni in Lume ar fi mii.