In vara anului 1953, in timp ce lucra la Lolita si, in parte, pentru a se smulge din lumea obsesiilor lui Humbert Humbert, Nabokov a inceput sa scrie Pnin. Cartea are in centru amuzanta aventura americana a unui profesor rus emigrat, tot timpul pe drumuri, stapanit de o perpetua confuzie intre pastrarea demnitatii profesorale si amintirile unei vieti lasate in urma. Miscandu-se distrat intr-o lume si o limba cu desavarsire straine, Pnin trece printr-o serie de incurcaturi dureros-comice. Ca si Nabokov, el este un exilat bantuit de nostalgia dupa Rusia din perioada premergatoare Revolutiei, detestand comunismul.

Roman universitar, roman cu cheie si metafictiune postmoderna, Pnin abunda in aluzii, glume auctoriale si semnificatii codate in nume proprii, pe care cunoscatorul le poate descoperi cu delicii.