„In timpul vietii multi dintre ei aveau insa o anume celebritate, intrind in ierarhiile valorice cu locuri bine definite. Vestita rumoare din saloane pe care o produceau era la nivelul orizontului de asteptare al masei culturale, fenomen inregistrat neaparat de T. Maiorescu: «…in incercarile lor, fie cit de restrinse in privinta sferei de idei in care se misca, arata o natura mai aleasa, simtiri simple, dar neafectate, si produc in cetitor acea impresie senina, care este adevarata binefacere a artelor frumoasa». (Sigur ca azi ni se pare amuzant ca naivele O lacrima sau O iluziune pierduta faceau odata furori intre ceaiuri si cozonaci.) Luata in totalitate, contributia lor nu pare deloc neglijabila.” (Eugen Lungu)
Fragment din poezia "Ultima dorinta" de Matilda Cugler-Poni:
„In padurea inverzita
Sa-mi sapati mormintul meu,
Unde nu-s nici cruci, nici pietre,
Unde nu-i pamintul greu!
Caci mult greu am dus in lume,
Pin' ce viata-mi s-a sfirsit,
Pin' ce sufletul in mine
De durere s-a zdrobit.
Numai blinde lacramioare
Semanati-mi pe mormint,
Ca sa stie toti, ca lacrimi
Mi-au fost partea de mormint."