Daca istoria este in primul rand actiune, poezia lui Penna este in primul rand pasiune, in toate sensurile cuvantului. Iar rezultatele ei cele mai inalte apar atunci cand dorinta, uimirea, cugetarea se contopesc in aforisme iluminante: cele mai frumoase sunt construite pe cate o figura retorica, cum este cvasi-oximoronul «o stranie bucurie de viata» din titlul culegerii omonime. In ultima instanta, chintesenta procesului poate fi definita, plecand de la o expresie folosita de Jorge L. Borges pentru Walt Whitman, ca «vointa de fericire»: acest proces implica o «curtare a realitatii» prin referirea la aspectele ei cele mai frumoase si placute pentru a fi acceptat si iubit de ea. Cantaretul bucuriei de viata, fie ea chiar si stranie si uneori innegurata, se asteapta sa primeasca bucurie prin cantul sau.

- Alberto Casadei