Povestea de Craciun de Charles Dickens a fost publicata cu foarte multi ani in urma. De atunci, este citita cu incantare de copii si de parinti, iar farmecul ei se arata si mai mult in preajma sarbatorilor. Este povestea unui batran morocanos si zgarcit, Ebenezer Scrooge, pe care nimic nu pare sa il mai multumeasca. In noaptea de Ajun este vizitat de stafia fostului sau partener de afaceri Jacob Marley, apoi de inca trei spirite. Acestea ii arata lui Scrooge cum poate rascumpara suferinta pe care le-a provocat-o celor din jurul sau: in loc de tristete, singuratate si disperare poate alege bucuria de a petrece Craciunul alaturi de cei apropiati, devenind astfel mai bun si mai fericit.

 

Ilustratii de Diana Tivu

- Vad un gol, raspunse acesta, in sarmanul loc de langa camin si o carja ramasa fara stapan, pastrata cu mare grija. Daca aceste umbre nu vor fi schimbate de Viitor, atunci copilul va muri.

- Nu, spuse Scrooge. O, nu, bunule Spirit! Spune-mi ca va fi crutat!

- Daca aceste umbre raman neschimbate de Viitor, niciunul din semintia mea, continua Spiritul, nu-l va mai gasi aici. Si daca va fi asa, ce importanta are? Daca este sa moara, ar face bine chiar sa moara si sa reduca surplusul de populatie.

Coplesit de remuscare si de durere, Scrooge isi puse mainile peste urechi la auzul propriilor cuvinte, pe care Spiritul le rostise intocmai. 

- Omule, spuse uriasul, daca nu ai in piept o piatra in loc de inima, atunci stapaneste-te alta data de la asemenea vorbe pline de cruzime si de fatarnicie, pana afli 'ce este surplusul' si 'unde este surplusul'. Oare esti tu chemat sa decizi cine va trai si cine va muri? Se prea poate ca in Cer tu sa ai mult mai putina insemnatate si sa fii considerat mult mai putin vrednic sa traiesti decat milioane dintre copiii acestor oameni sarmani. O, Dumnezeule! Sa ajunga insecta de pe frunza sa-si spuna parerea despre numarul mult prea mare al fratilor sai flamanzi care se tarasc in tarana!

Scrooge se pleca in fata asprelor mustrari ale Spiritului si, tremurand, isi lasa ochii in pamant. Dar, la auzul propriului nume, si-i ridica iute.

Pentru domnul Scrooge! spuse Bob. Sa bem pentru domnul Scrooge, cel care a facut posibila sarbatoarea noastra.

- Chiar asa! striga doamna Cratchit, imbujorandu-se. Mi-as fi dorit sa-l vad aici, cu noi. I-as fi spus eu vreo doua vorbe ca sa aiba cu ce se ospata, si i-as fi dat si ceva 'aperitive'.

- Dar, draga mea, sunt copiii de fata! E ziua de Craciun!

- Fara indoiala ca este Craciunul, caci numai intr-o astfel de zi poate cineva sa bea pentru un om atat de respingator, de zgarcit, de nemilos si fara suflet cum este domnul Scrooge. Si tu stii ca este asa, Robert! Nimeni nu stie mai bine decat tine, vai, tie!

- Draga mea, fu raspunsul bland al lui Bob, este ziua de Craciun."