CAPCANA URBANĂ

Cine nu-şi doreşte să meargă la Las-Vegas? Să alunece pe bulevardele copleşite de lumină, să simtă adrenalina în vene după două pahare de whisky şi o duzină de pariuri la masa de joc din cazinouri, să facă puţină echilibristică aventuroasă pe sârma posibilului între polul câştigului imens şi cel al ruinei. Ca destinaţie turistică, oraşul păcatului, construit în mijlocul deşertului, atrage vizitatorii prin reputaţia şi prin senzaţiile tari pe care le oferă. Dar cum e să te naşti şi să trăieşti în miezul acestui paradis artificial al speculaţiilor şi al exceselor? Cum e să auzi cântecul ademenitor al sirenelor de când ai învăţat să baţi mingea în faţa casei şi până la vârsta majoratului? Pe urmele unei astfel de curiozităţi se construieşte romanul lui McGinniss care ne face să vedem dincolo de expresia turistică boemă a Las-Vegasului şi ne introduce în adâncimile şi intimităţile sale urbane cât se poate de tragice.

Poveste din Las-Vegas abundă în indecenţă, scene violente, consum de droguri, prostitutie, bătăi şi limbaj vulgar şi se înscrie în linia ficţiunilor decadente, ale generaţiei underground. De data aceasta însă, naraţiunea nu este un simplu pretext pentru desfăşurarea unui exhibiţionism al exceselor, într-o formă exploatativă. Comportamentul discutabil şi (auto)distructiv al protagoniştilor serveşte conturării imaginii unui oraş şi, mai presus de toate, a patologiei pe care acesta o instalează printre localnici: dependenţa. Reuşita remarcabilă a lui McGinnis este aceea de a nu particulariza portretizarea acestei dependenţe: drama personajelor nu se consumă alimentată de o adicţie anume (droguri, bani, sex) ci datorită unui ataşament mai general, ambiguu şi năucitor faţă de oraşul care-şi schimonoseşte locuitorii.

Opulenţa şi mirajul Las-Vegasului sunt construite pe umerii unor oameni obişnuiţi. Mai ales pe spatele oamenilor cu posibilităţi limitate care şi-au părăsit casele, chiar şi din Mexic, din America de Sud pentru a asigura familiei un trai decent, cu costuri mici. Dar, aşa cum surprinde şi McGinniss în interviul acordat lui Dan Sociu (care este inclus în volumul de faţă) prea mulţi din aceşti năpăstuiţi plini de speranţă plătesc nişte costuri ascunse… costuri care se oglindesc în comportamentul copiilor născuţi în Las-Vegas. Căci întreţinerea divertismentului turistic este o treabă solicitantă, care te ţine ocupat ziua noaptea, peste program iar părinţii obligaţi să muncească într-un asemenea ritm nu mai au timp şi nici energie să se ocupe de odrasle. Sunt copiii prădaţi de inocenţă de timpuriu, la petrecerile obscure unde se trag primele linii de cocaină şi în dubiţele ruginite unde se produc iniţierile sexuale. Sunt copiii care nu mai au aproape nici o şansă să scape de cercul vicios în care au intrat, învăţaţi de mici să îşi însuşească perfect logica prezenteistă a oraşului în care au crescut: câştig rapid aici şi acum, prin orice mijloace.

Chase este un artist tânăr, anonim care a abandonat studiile la New-York şi s-a întors în Las-Vegas, la vechile cunoştinţe din copilărie, Bailey şi Michele. Grupul se dovedeşte a fi de nedespărţit chiar şi când legăturile sale constitutive se dovedesc a fi distrugătoare pe termen lung pentru membri săi. Chase se străduieşte să adune suficienţi bani din picturi şi profesorat pentru a se muta cu logodnica lui Julia, undeva în Palo-Alto. Dar după ce se trezeşte fără slujbă iar Bailey şi Michele îl invită să facă pe şoferul, într-o afacere cu prostituate la domiciliu, Chase cedează şi îşi dă seama, pe măsură ce se afundă în afacerea interlopă, că este tot mai departe de plecarea din Las-Vegas. Naraţiunea este alternată de flashbackuri din copilăria lui Chase şi a prietenilor săi care dezvăluie experienţele transformatoare şi traumatizante care i-au marcat pe protagonişti. Chase pare să aibă cele mai solide premise de a părăsi rătăcitorul oraş al păcatelor. O are pe Julia, logodnica de la New-York care îi oferă sprijin moral care îi dă o motivaţie solidă de plecare şi are talentul de a reuşi pe plan artistic. Nici unul din aceste resorturi nu îl vor putea mobiliza suficient pe Chase. Simptomul cel mai evident pe care îl evidenţiază Chase dar şi Michele este acela al încremenirii în proiect. Căci amândoi au o portiţă de ieşire din nesiguranţa şi degradarea în care trăiesc, dar refuză să transforme posibilul în actual şi preferă să se abandoneze clipei. Au resursele cognitive prin care să se afirme dar au fost prea de timpuriu pervertiţi emoţional, au devenit prizonierii unor relaţii în care multe lucruri au rămas nespuse iar altele au fost prea mult spuse. Iar acest prizonierat dar şi ideea reuşitei facile (devenită o adevarată reţetă de viaţă în urbea americană) îi menţin pe antieroii romanului într-o permanentă eschivă şi pasivitate în raport cu propriile posibilităţi.

În Las Vegas atmosfera este sufocantă, căldurile caramelizante încing trupurile şi minţile deopotrivă iar furtunile de praf orbesc şi pustiesc străzile. Acest aer toxic este însă vital pentru protagoniştii, acest infern este ceea ce numesc ei acasă, este locul de care nu se pot despărţi pentru nimic în lume. Chase şi prietenii lui se dovedesc a fi dependenţi de oraşul în care au crescut, de strălucirile şi de caracterul său senzorial atât de stridente dar atât de efemere şi de înşelătoare. Iar când luminile se sting, când plimbarea cu maşina pe bulevardul preferat s-a încheiat, când liniile de cocaină s-au terminat, când trădarea şi răzbunarea ies la iveală, când însăşi integritatea fizică e ameninţată ce-ţi mai rămâne de făcut? Doar să o iei de la capăt.

POVESTE DIN LAS VEGAS – John McGinniss Jr – Editura Pandora M, 2010

Sever Gulea pentru blog.libris.ro