Povestea lui Hanna Yakub, Rabee Jaber

Booker International Prize pentru litratura araba 2012

O descriere emotionanta a fragilitatii conditiei umane, Povestea lui Hanna Yakub vorbeste, in esenta, despre o tema universala: diversitatea religioasa si toleranta fata de celalalt.

In urma razboiului civil din 1860 din Muntii Libanului, mai multi luptatori din comunitatea religioasa a druzilor sunt trimisi in exil, calatorind pe mare spre fortareata Belgrad de la hotarul Imperiului Otoman.

Hanna Yakub, un vanzator de oua, e silit sa-si ia identitatea falsa a unui luptator druz si e surghiunit impreuna cu ceilalti insurgenti. Intoarcerea acasa, dupa un indelungat periplu, inseamna pentru el o lupta impotriva unei noi singuratati, alaturi de o sotie si o fiica devenita matura si straina.

De data aceasta se confrunta cu un exil interior, mult mai greu de suportat

„In 1860, in Liban, care era provincie (vilayet) otomana, izbucneste razboiul civil dintre druzi (sprijiniti de englezi) si crestinii maroniti (sustinuti de francezi si austrieci). O multime de crestini sunt masacrati si numai interventia armata a Frantei potoleste oarecum lucrurile. Turcii sunt obligati sa deporteze cateva sute de druzi tocmai la marginea Imperiului, la Belgrad.

Asa incepe lunga calatorie prin Infern a eroului acestui roman, Hanna Yakub, un crestin nimerit din intamplare in grupul druz. Un Infern inventat de oameni, in fata caruia pana si Diavolul ar pali de invidie.“

(Stefan Agopian)