Povesti neterminate este o culegere de naratiuni care se intind in timp de la zilele de odinioara ale Pamantului de Mijloc pana la sfarsitul Razboiului Inelului si cuprind istorii despre Gandalf si intalnirea gnomilor cu hobbitii in fundatura, despre Ulmo, Domnul Marii si aparitia sa in fata lui Tuor, despre lungile evuri ale Numenorului inaintea scufundarii in mare si tot ce se stie despre cei cinci vrajitori. Volumul a fost editat de Christopher Tolkien, care a adaugat note si comentarii ce plaseaza fiecare poveste in contextul operei tatalui sau.


Fragment din romanul "Povesti neterminate" de J.R.R. Tolkien:

"IV. PE URMELE INELULUI
Despre calatoria Calaretilor Negri, asa cum i-a relatat-o Gandalf lui Frodo

Gollum a fost prins in Mordor in anul 3017 si a fost dus in Barad-dur, unde a fost luat la intrebari si supus caznelor. Dupa ce a aflat tot ce a putut de la el, Sauron l-a eliberat, dandu-i drumul sa plece. Nu avea incredere in Gollum, caci ghicea in el ceva cu neputinta de imblanzit ceva ce nu putea fi stapanit, nici macar de Umbra Fricii, decat daca era nimicit. Dar Sauron si-a dat seama si de cat de adanca era vrajmasia lui Gollum fata de cei care-l “jefuisera” si, banuind ca se va duce sa-i caute, pentru a se razbuna, Sauron nadajduia ca iscoadele sale vor ajunge astfel la Inel.
Dar n-a trecut mult si Gollum a fost prins de Aragorn care l-a dus in Codrul Intunecat de la Miazanoapte; si cu toate ca a fost urmarit, n-a putut fi scapat din mainile lui Aragorn inainte sa ajunga sa fie pus la loc sigur. Trebuie spus ca Sauron nu si-a batut niciodata capul cu "piticutii", chiar daca auzise de ei, si inca nu stia unde se afla tara lor. De la Gollum, chiar daca-l supusese la cazne, nu izbutise sa afle nici un amanunt limpede, pe de o parte pentru ca nici macar Gollum nu stia prea bine, pe de alta din pricina ca rastalmacea tot ce stia. Intr-adevar era de neimblanzit, decat doar prin moarte, asa cum ghicise Sauron, si asta data fiind firea sa de piticut, dar si dintr-o cauza pe care Sauron n-o pricepea pe de-a-ntregul, el insusi fiind ros de pofta de a avea Inelul. Apoi Gollum a inceput sa nutreasca fata de Sauron o ura chiar mai cumplita decat groaza ce i-o inspira, vazand cu adevarat in el cel mai mare dusman si rival al sau. Astfel s-a facut ca a cutezat sa spuna ca, din cate stia el, tara piticutilor se gasea in apropierea locurilor unde el insusi salasluise odata, pe malurile Raului Stanjeneilor.
Afland Sauron ca Gollum fusese prins de cei mai cumpliti dintre dusmanii sai, a fost cuprins de teama. Si a inteles ca trebuie sa se grabeasca. Dar nici unul dintre iscoadele si trimisii sai obisnuiti nu ii putea aduce vesti. Si asta se datora in mare masura atat vigilentei dunedainilor, cat si tradarii lui Saruman, ai carui servitori fie ii atrageau cursa pe slujitorii lui Sauron, fie ii duceau pe cai gresite. Sauron si-a dat seama de acest lucru, insa bratul lui inca nu era atat de lung incat sa ajunga pana la Saruman in Isengard."