Aparute in plina epoca de evaziune romantica, epoca in care fantezia nu uita insa ca exista realitatea, iar realitatea nu ignora imaginarul, povestile tranziteaza cu brio din registrul oral-anonim in acela al scrisului si autorului. S-a spus deseori despre povestile Fratilor Grimm ca sint pline de intimplari ingrozitoare care-i sperie pina si pe cei mari, cu atit mai mult pe copii. Si totusi ele sint ascultate si cautate de copiii din toata lumea, deoarece dupa tensiunea provocata de spaima, urmeaza destinderea, bucuria ca raul (balaurul, vrajitoarea, mama vitrega, bogatul nemilos, lupul lacom, vulpea sireata, moartea cu chip de om) este infrint, asa cum, dupa un drum prin padurea intunecata, copilul, printul, fata cea cuminte si harnica ajung la o casuta, un palat, in sfirsit la un adapost.

 

„Povestile Fratilor Grimm, alaturi de Biblie, este cea mai tradusa si citita literatura din lume.” (Yosiko Noguchi)