Scriitoarea reușește să surprindă atmosfera universului ei familiar, populat de părinți și bunică, vecini și colegi, dar și antipatia pe care o resimte față de cealaltă lume, cea a caselor dărăpănate de pe Dacia sau Toamnei, cu prăfuitele lor curți pline de copii, câini și găini, cu miros de mâncare și *****i care locuiesc de-a valma în camere sărăcăcioase. Însă tocmai această lume disprețuită cuprinde adevăratul farmec și adevăratul mister, pe care fetița le respinge cu simplitatea unei minți infantile; le va prețui abia la maturitate, când va privi cu alți ochi lumea mică și sufocantă a bulevardului mărginit de blocuri.

Pe Adina Popescu o stiam de prin reviste literare, iar pe Adinuta am cunoscut-o acum, in Povestirile de pe Calea Mosilor. Mi-a zia cum s-a mutat acolo si cum Calea Mosilor a devenit universul ei. Mi-a mai spus si ce facea la scoala: cum au cules frunze de dud pentru viermii de matase, cum tovarasii au devenit domnii profesori, cum se bateau in clasa si cum chiuleau de la ore - lucruri din astea marunte, de demult, prin care am trecut mai toti, dar care sunt atat de dragute si de care iti amintesti cu atata drag, incat ar trebui sa fii de piatra ca sa nu-ti placa mult, mult de tot povestirile Adinei.

Este o lectura foarte placuta si usor de parcurs.Am citit-o cu sufletul la gura,pe nerasuflate!Este de fapt o reintalnire cu copilaria propriilor mei copii;deci m-am confruntat cu amintiri unele chiar emotionante ale trecutului de TRANZITIE continuu.