Cu o practica, scripturala, in poezie de anduranta, souvent brillant, la 70 de ani pe care ii va (im)plini anul acesta, Vasile Lutai isi ofera, bucuria (si ne face partasi de lectura) unei carti in proza, scrisa, cu pasiune si placere, dar si cu un evident tropism liturgic, si poate tocmai de aceea in afara oricaror categorii ori criterii determinative in ceea ce priveste norma formulei literare... Sub titlul plin de candoare Povestiri din Gradina Soarelui (numele simbolic al unui sat de munte din Maramuresul istoric), Vasile Lutai intocmeste (rezumand sever, in ceeea ce ne priveste, o materie infinit mai bogata) o carte unica, intre sacru si profan, despre marea taina a Bisericii, pe care o reprezinta slujbele de inmormantare ale celui savarsit; o ierurgie urmand cu strictete, deopotriva, atat randuiala liturgica stabilita, potrivit canonului ritualic, de Molitfelnic, cat si intreaga traditie popular-folclorica, inca, vie specifica enclavei etno-culturale si religioase de la confluenta dintre Valea Scradei cu Viseul si Valea Vasarului, unde Vasile Lutai a pastorit o viata intreaga. - Stefan Ion Ghilimescu