Christina Courtenay, renumita scriitoare care ne-a incantat cu romanul Cand sufla alizeul, continua seria Kinross Saga cu o captivanta poveste, plina de pasiune si suspans, derulata in mirificul decor scotian. Brice Kinross, tradat de fratele sau si dezamagit de iubirea din copilarie, are nevoie de un nou inceput.
Paraseste Suedia pentru tinuturile muntoase ale Scotiei, unde se afla un domeniu al familiei, Rosyth. Dar la Rosyth Bruce nu este bine primit si constata ca domeniul este aproape in ruina. Descopera insa un aliat in roscata Marsaili Buchanan, frumoasa administratoare a domeniului, dar poate sa se increada in ea?
Marsaili e hotarata sa isi construiasca o viata buna, munceste din greu la conac si, desi evita barbatii, se trezeste irezistibil atrasa de Brice, noul sef al clanului Kinross.
Dar in umbra exista un dusman care nu se opreste de la nimic pentru a obtine averea familiei.
Va reusi Brice sa pastreze ceea ce este al sau, inclusiv iubirea?

Fragment:

" Marsaili era istovita dupa toata truda zilei, dar nespus de incantata de laudele pe care le primise de la stapan. Holul mare arata admirabil sau cel putin atat cat se putea, data fiind starea tapiteriei de pe mobile. Era uimitor ce puteau sa faca apa, sapunul si pasta de lustruit intr-un interval de timp atat de scurt.
    Ascultase micul discurs rostit de noul stapan si trebuia sa admith ca sunase sincer. Daca va fi sau nu in stare sa-si tina promisiunile, asta numai timpul o va dovedi, dar i se parea ca fiecare cuvant pe caro il rostise fusese sincer. Ar fi vrut sa nu-l placa pe omul acesta, dupli tertipul la care recursese si dupa schimbul de replici pe care Ql avusesera in dimineata aceea. Dar o parte din sufletul ei recunostea ca avusese totusi dreptate. Mai ales daca se gandea la faptul ca, dupa parerea ei, Seton il fura de ani de zile. Mosia la care se intorsese Brice Kinross nu era deloc ceea ce ar fi trebuit sa fie.
    Numai un prost nu si-ar fi dat seama ca ceva nu este in ordine la Rosyth. Marsaili fusese martora de-a lungul anilor la multe intalniri dintre Seton si arendasii de pe domeniu.
    - Avem nevoie de mai multa hrana, de ratii suplimentare pentru noi si pentru argati, spuneau acestia. Murim de foame si e dreptul nostru
    Erau refuzati intotdeauna.
    - Nu avem mai mult, spunea Seton.
    Dar recoltele fusesera foarte bune ani la rand si animalelor le merge bine. Atunci unde se duceau aceste surplusuri, se intreba Marsaili?
    E adevarat ca mosia nu producea la fel de mult ca alta data, asta niciun caz, dar Marsaili era sigura ca recolta era suficienta pentru oamenii sa poata manca pe saturate. insa nu stiu cum, nu erau odata suficiente grane si nici destui bani pentru reparatii. Ceva nu era in regula.
    Arunca o privire in diagonala peste masa, la Seton, care era la tcva locuri mai departe de ea, pe partea cealalta a mesei. Chipul lui ta ca un nor de furtuna in miniatura. Toti ceilalti se relaxasera, si umul vocilor din jurul lui crescuse. Seton nu spunea nimic si nca in tacere.
    Odata ridica privirile si isi atinti ochii caprui asupra ei. Marsaili isi pani un fior. Daca era nefericit, numai el era de vina. Nu avea nicio gatura cu ea si nu simtea niciun pic de mila pentru el. Seton se uneca si mai tare la fata cand la sfarsitul mesei Brice anunta ca ga usa este un sac de ovaz pentru fiecare familie.
    - Sper ca va fi destul pentru fiecare familie ca sa ajunga pana la atoarea recolta, spuse el.
    Marsaili vazu cum gura lui Seton se strange punga si omul pleca cdiat ce toti se ridicara in picioare. imbranci cativa oameni in graba kti de a ajunge la usa. Hm, a mers destul de bine, ce zici?     Vocea din spatele ei, profunda si usor sarcastica, o facu pe Marsaili oase rasuceasca atat de brusc, incat coada ei groasa il plesni pe tanarul lord peste barbie.
    - O, va rog sa ma iertati, eu... Marsaili simtea cum obrajii ii iau foc, dar lui se parea ca nu-i pasa.
    - Ce spuneati?
    - Masa nu a fost chiar un calvar, asa cum ma temeam, spuse el, oambind strengareste. Ar fi fost dragut daca ar fi vrut sa stea de vorba ou mine, dar cel putin nu au incercat sa ma injunghie cu cutitele. Sau nricum, nu inca.
    Marsaili privea impreuna cu el cum ultimul oaspete pleca in seara tinbalsamata, carand sacul greu cu ovaz. "