Pentru Klee, un adolescent in varsta de saptesprezece ani, tatal sau a insemnat totul. El i-a deschis calea catre marile muzee din New York si catre lucrarile de arta fabuloase expuse acolo. De la el a aflat tot soiul de legende si povesti pline de magie. Pana intr-o zi cand tatal lui a murit. Acum, silit sa locuiasca intr-o suburbie impreuna cu mama sa, Klee simte ca a pierdut tot ceea ce i-a dat vreodata o identitate – iubitul sau tata, excursiile saptamanale la MoMA si energia vibranta a New York-ului. Asta pana o cunoaste la ora de arte plastice pe Sarah, o fata impetuoasa si libera, care-i raspunde cu zambete si glume cand el „cade pe ganduri". Brusc, are sentimentul ca Sarah este singura care-l face fericit. Dar, cand un act de tradare il zdruncina, Klee ajunge in „Duba cu Maimute", un centru de psihiatrie pentru adolescenti din Northollow. Alternand planurile temporale si conducand firul narativ spre punctul in care Klee accepta ca are nevoie de ajutor si decide sa se vindece, Privind la stele este un roman extraordinar, construit din tuse minimaliste cu efect maxim, despre ceea ce ne face sa ne pierdem echilibrul si cum ni-l putem redobandi.

 

Un portret viu, autentic si extrem de tulburator al unui personaj de care te vei atasa profund. – Booklist

 

Privind la stele vorbeste despre sanatate mentala, Vincent Van Gogh, familie si insanatosire; totul redat in cea mai frumoasa proza poetica pe care ai citit-o vreodata. - Teen Reads

 

Romanul lui Polisner anuleaza stigmatul pus asupra tulburarilor psihice, aratand ca uneori toata lumea are nevoie de putin ajutor. Cititorii vor rade, vor plange si vor suferi alaturi de Klee in timp ce-l insotesc in procesul de vindecare. - School Library Journal

 

O poveste indrazneata si subtila despre un adolescent care trece printr-o criza personala profunda, dar care gaseste puterea de a-i face fata. – KirkusReviews

 

Printre atatea romane recente despre adolescenti cu tulburari mentale, cartea lui Gae Polisner se distinge prin scriitura puternica, personajele autentice si mesajele incurajatoare pe care le transmite. - School Library Journal

Fragment din romanul "Privind la stele" de Gae Polisner:

 

"- Nu vreau sa ne mutam, mama. Nu acum, pentru numele lui Dumnezeu. Un an, se spune. Au trecut abia trei luni de cand a murit.

Vorbesc cu spatele ei. Nimic nou in asta. E imbracata cu taiorul ei preferat, roz, de la Chanel, si sade aplecata catre oglinda de machiaj. Se rujeaza, se pregateste pentru o intalnire cu agenta imobiliara. Maica-mea e experta la asta: sa-si vada in continuare de rahaturile ei mondene, chiar si dupa ce lumea s-a prabusit.

O libarca postapocaliptica.

Privirea ei o cauta pe-a mea in oglinda. Inteleg ca asta e ce vrea ea, dar nu poate sa mai astepte un an?

- Pe bune, lasa-ma doar sa termin scoala si dupa-aceea ma car de aici. Un prapadit de an scolar si ai scapat si de mine, o implor.

Ma fulgera muta cu privirea, asa cum numai maica-mea e in stare.

Dar eu am fulgerat-o primul.

Pune la loc capacul rujului si-l arunca in poseta.

- Afara e viscol, Klee. Crezi ca-mi place sa fac asta? Uneori...

Se intrerupe, dupa care spune:

- Auzi, trebuie sa ma duc sa semnez contractele.

Da sa se ridice, dar se prabuseste greoi la loc, asteapta o clipa si-si cauta apoi un servetel, cu care-si tamponeaza buzele. Uitandu-ma la ea, imi revine o amintire destul de recenta, cu tata la costum si cravata, privind-o cum se aranjeaza pentru un eveniment oficial. Isi asaza mainile pe umerii ei si o saruta in crestetul capului. Gestul lui e atat de tandru, dar ea se fereste tresarind. Asta imi amintesc: cum se fereste maica-mea.

- Mama, te rog...

Imi taie vorba si se ridica in picioare, cu un aer hotarat.

- Ti-am mai spus, Klee. Daca e nevoie, poti sa ramai aici, sa termini ultimul an. Sa absolvi liceul. Eu n-am nimic impotriva. Matusa Margaret a spus ca esti bine-venit sa stai la ea. Dupa absolvire vii si-ti petreci vara cu mine. Inainte de a pleca la colegiu.

Nici nu mai pot s-o vad. Am ajuns sa o urasc. Stie ca n-am s-o las singura. Nu acum."