Incepand cu 1 ianuarie 2007 activitatea judecatorilor romani a devenit mai dificila, dar si mai interesanta. Mai dificila, deoarece acestia au trebuit sa aplice un nou ansamblu de norme juridice, normele de drept comunitar, in prezent dreptul Uniunii Europene, alaturi de dreptul intern. Dificultatea reala provine indeosebi din cerintele aplicarii dreptului Uniunii si solutionarea „conflictelor” inerente pe care acesta le are cu dreptul intern. Judecatorul roman a primit, in schimb, cadoul unei noi ordini juridice si al unei jurisprudente care are la baza interpretarea teleologica, o metoda cu care acesta era mai putin obisnuit sa lucreze. Totodata, a primit si sprijinul Curtii de Justitie a Uniunii Europene, prin intermediul deciziilor preliminare. Desi aplicarea dreptului Uniunii pare a se afla inca in perioada uceniciei, trebuie spus ca si societatea roma-neasca in ansamblu se afla inca intr-o perioada de acomodare cu institutiile, mecanismele si exigentele europene. Dupa opt ani de la aderarea la Uniunea Europeana, aceste consideratii nu ar trebui sa intristeze si nici sa supere, mai ales ca progresele se vad de la an la an.

 

Cartea se dorea o culegere de jurisprudenta, care sa reflecte aplicarea dreptului Uniunii Europene in materia litigiilor de contencios administrativ. Ghinionul sau norocul a fost ca persoana careia i a fost incredintata in cele din urma aceasta misiune sa nu fie un jurist specializat in contencios administrativ. Specializarea noastra in dreptul Uniunii Europene ne-a impins la selectarea hotararilor in functie de relevanta lor pentru aplicarea dreptului Uniunii, la gruparea hotararilor in functie de principalele probleme de drept european si la comentarii privind modul in care dreptul Uniunii a fost aplicat. Prin urmare, lucrarea prezinta un interes general pentru aplicarea dreptului european de catre judecatorul national.

 

Respectarea principiului suprematiei dreptului Uniunii si garantarea efectului sau util nu sunt sarcini usoare atunci cand contrarietatea cu dreptul intern nu este evidenta; iar semnificatia sa se gaseste in zeci sau sute de hotarari ale Curtii de Justitie (Capitolul I). Una dintre cele mai complexe probleme cu care judecatorul se confrunta este aplicarea directivelor. Lipsite de efect direct orizontal, directivele pot avea, in anumite imprejurari, efect direct vertical. Aplicarea lor necesita operatiuni suplimentare de interpretare a normelor juridice interne si cunoasterea jurisprudentei in evolutie a Curtii de Justitie a Uniunii Europene (Capitolul II). Un alt domeniu care necesita precizari este cel al trimiterilor preliminare. Admisibilitatea trimiterilor si intelegerea corecta a partajului de competente intre instantele nationale si Curtea Europeana de Justitie par a fi, in prezent, cele doua aspecte care intereseaza cel mai mult (Capitolul III). incheiem aceste ganduri cu o observatie pe care am gasit o intr-o teza de drept comparat veche de 20 de ani, dar care este de actualitate nu doar pentru ca instantele de judecata din Romania au devenit de relativ putin timp si instante ale Uniunii Europene, ci pentru ca ea reflecta o misiune permanenta a judecatorilor din statele membre: „judecatorii nationali se afla la intersectia a doua ordini juridice. Ei trebuie simultan sa aplice dreptul comunitar [in prezent, dreptul Uniunii Europene – n.n.] si sa respecte datele esentiale ale dreptului national” .
Scopul acestei carti este sa sprijine aplicarea dreptului Uniunii de catre instantele de judecata, dar si sa determine reflectii, dezbateri si idei noi.  Anamaria Groza