Volumul de fata cuprinde citeva studii kantiene croite si puse in forma in perioada 1995-2002. Nici unul dintre studii nu a aparut in formain care se afla aici. In forme apropiate, doua dintre ele au fost publicate in Revista de filosofie (Proiectul antropologic kantian - cadru formal si descriere- 1998 si Kantianismul - filosofie a proiectelor - 2000). Variante ale acestor doua studii, precum si una a Structurii formale a conceptului finalitatii, care a devenit in acest volum parte din Proiectul antropologic kantian, au aparut, de asemenea, in volumul Cautarea de sine si chemarile traditiei - 2002. Desi nu au fost gindite sub acelasi impuls sau in acelasi context aporetic, studiile din acest volum au, in privinta unitatii lor, mai mult decit constanta tematizare a filosofiei kantiene. Dominantele interpretative ce vor fi mentionate in Introducere sunt aceleasi pentru toate; de asemenea, toate au rezultat in aceeasi ambianta subiectiva, supusa dorintei de autolamurire si autonoma fata de influentele care dau buzna, de obicei, pentru a fi luate in seama, atunci cind apare intentia de a interpreta o filosofie atit de divers evaluata cum este cea a lui Kant.

 

M-a trimis catre Kant incercarea de a interpreta in termeni "formali" relatia dintre personalismul energetic, filosofia lui C. Radulescu-Motru si filosofia critica. Filosoful roman socoate ca "opera critica" a filosofului german reprezinta o etapa esentiala in evolutia intelegerii de sine a omului si, firesc, un moment semnificativ al discursului despre om; intr-un fel, insasi "ipoteza personalismului energetic" reprezinta un astfel de moment, ceea ce inseamna ca filosofia critica i-a pregatit aparitia. La inceput tematica din punctul nostru de vedere, apropierea intre sisteme s-a transformat, in timp, intr-o cale privilegiata pentru abordarea unor probleme filosofice conexe. Volumul de fata marturiseste aceasta calauzire.

 

Doua sint dominantele pe care le-am urmat in evaluarea filosofiei kantiene; ele au devenit, cred, preconditii ale oricarei interpretari incercate de mine, cel putin pina acum, asupra acestei filosofii: a) opera critica este, esential, o filosofie a proiectelor; b) in filosofia kantiana, in spatiul ei originar, se afla o "meontologie" (inteleasa simplu, ca rostire despre ne-fiinta, despre nimic) si o "fenomenologie" (inteleasa ca rostire despre "fenomen") semnificative, intii, in privinta conceptelor ei de baza, apoi si in privinta problemelor filosofice pe care Kant le-a deschis sau redeschis. De fapt, aceste doua idei, puse sa functioneze metodologic, constituie coordonatele unui model hermeneutic prin care au devenit posibile studiile din volumul de fata.

 

Putem vorbi cu dreptate despre o reconstructie filosofica la Kant, cu toate ca exista in "sistemul" acestei filosofii doar lucrari -"proiect" si lucrari-"aplicatii"? Studiile ce urmeaza au fost concepute ca un raspuns posibil la aceasta intrebare, raspuns ce poate fi formulat, provizoriu, astfel: proiectul filosofic este el insusi o reconstructie filosofica, deoarece deschide (activeaza) topos-ul originar al filosofiei; iar aplicatia ce desavirseste o reconstructie filosofica, nu-i este exterioara.

Am conceput acest volum, cuprinzind studii "kantiene" departate ca tematica, pe dimensiunea antropologicului. Ideea ca filosofia kantiana poate fi socotita, in intregul ei, un proiect antropologic este structuranta discursului. M-am incumetat sa stabilesc pentru interpretare aceasta dominanta deoarece ideea de proiect al metafizicii-stiinta, explicita in inceputul demersului critic kantian, are drept temei gindul ca orice metafizica fie "stiinta", fie "ne-stiinta" este a omului; si este a omului in sensul ca acesta, prin statutul sau "existential", o ingaduie, daca nu cumva o produce cu necesitate.