De ce, oare, ne intrebam, ii inlesnise Gratian Porumb omului pe care-l dispretuia aceasta fapta, aceasta grava injustitie? Nu stim, dam din umeri, privim in stanga, privim in dreapta, dar de nicaieri nu ne vine un ajutor cat de cat, un raspuns. Si nu ne ramane atunci, insistenti cum suntem, decat sa ghicim: trebuia oare, in imaginatia infierbantata de noua si ciudata aventura a tanarului – trebuia oare ca prietenul sau Bizoniu, sa „coboare" si in „lumea cealalta" care, ha, ha, se afla tot in lumea noastra, in lumea „celor nevazuti?" A, nu, ei nu sunt nevazuti decat pentru simplul motiv ca ii inlaturam din calea, din drumurile noastre si ii ascundem, ii „inchidem" in subteranele lor care se cheama sau temnite, sau case de nebuni! Oricum, in „subteranele nebunilor" Gratian considera ca "micul popa" isi plimbase deja pasii si faptura, urma doar sa „acceada" si la "ceilalti", cei neintelesi si „pedepsiti" care, vii si fiinte fiind, ca si noi, aveau la randul lor dreptul de a-L intalni. Asa cum si „el", omul viu si intelegator – desi, cum am vazut, el nu „abuza" de intelegerea sa, nu se grabea defel „sa inteleaga", ci mai ales sa auda, sa vada, sa stea alaturi, sa fie, adica, sa-si daruiasca din merindea timpului sau si noua, sa fie „cu noi" – deci, asa cum si „el" avea „dreptul" de a fi cu „ei". Cine stie? (Nicolae Breban)
Puterea nevazuta este cel de-al treilea volum din tetralogia Ziua si noaptea, care are ca supratema relatia maestru-ucenic.