„Ca si in volumul precedent, si in volumul de fata se observa atitudinea generala de optimism superficial si ipocrit impusa de ideologia puterii. Toate greselile, impasurile, defectiunile erau obligatoriu datorate faptului ca nu erau urmate cu fidelitate indicatiile Partidului Comunist. Situatiile cele mai delicate erau acelea in care trebuia sa raspund unor anchete sau provocari venite din partea unor publicatii ale Partidului Comunist si in care referirea la documente de partid sau citate din discursuri ale Secretarului General erau inevitabile. A naviga printre ele, reusind totusi sa strecori semnalarea unor neajunsuri, cerea diplomatie si dibacie. Este, cred, important ca noile generatii sa poata beneficia de aceasta radiografie a situatiei de atunci. Dar sa nu creada cititorul tanar ca totul se desfasura in conditii de joc strategic. Acest joc se putea schimba brusc in masuri coercitive, de exemplu interzicerea deplasarii in strainatate pe cate o perioada de un an sau doi, atunci cand o anumita conventie tacita era incalcata. Trebuie sa fie foarte clar faptul ca libertatea de comunicare si de calatorie, atata cat exista, era in mare masura datorata nevoii pe care o avea puterea politica de a‑si pastra o imagine cat de cat onorabila fata de Occident.
Cu acest volum incheiem publicarea scrierilor anterioare anului 1990. Dar, cum se va putea observa, mentalitatile din acea perioada dainuie cu putere si in perioada post decembrista. O lupta dura cu inertia, cu teama de schimbare este inca necesara.”

Depun marturie – prefata volumului Rani deschise 3.