I.Al. Bratescu-Voinesti „ocupa in literatura romana un loc remarcabil, mai ales dac a tinem seama de saracia productiei acum cateva decenii si de tot binele care a decurs din p atrunderea acestei literaturi in scoala, unde vorbeste ca nici o alta sufletelor tinere fara a cobori din zona artei". G. CALINESCU
„Intr-un stil direct..., de o oralitate cuceritoare la lectura , atent la arabescurile vocabularului, Bra tescu-Voinesti este prin excelenta un prozator muntean si citadin, interesat adica de un nex dramatic si psihologic, exprimat cu tuse sigure, ingrosate, tentate de caricatural, dar cu duiosii, sentimentalisme contrapunctice." Mircea ZACIU
Cuprins:

Ratacire, Fariseu, Violoncelul, Ispita, Focul purifica, Cauza speculei, Scrisoare, Scrisoare, Mache Dumbraveanu

Fragment din cartea "Ratacire" de Ioan Al. Bratescu-Voinesti

"VIOLONCELUL
Intrand in odaia in care se tin troacele scoase din uz, cel dintai lucru de care dau cu ochii e violoncelul. Cu doua coarde plesnite, care ii atarna jalnic inlaturi, cu calusul stramb, sta acolo, intr-un colt, prafuit si parasit. Ma apropii de el, tacan cu degetul in pantecul lui rasunator; apoi cerc sa gonesc o induiosare de care ma simt cuprins, si ma invartesc de colo pana colo, silindu-ma sa-mi aduc aminte de ce am venit sa caut in aceasta odaie. Dar silintele mele sunt stanjenite de amintirile legate de violoncel si care acum au pus stapanire pe mintea mea intreaga. Dupa lunga cautare ies, dar in prag imi aduc aminte ce cautam: undita. Ma-ntorc... e langa usa, o iau si ma scobor la garla... Si acum, pe cand dopul pluteste pe luciul apei, ma las prada amintirilor...
Acum patruzeci de ani, in putine case din tara se canta atata cat in casa noastra parinteasca. In afara de tata, care, desi foarte iubitor de muzica, nu stia sa scoata o nota, toti erau muzicanti: mama canta la pian, o sora a ei din gura, un frate din vioara; iar celalalt frate, nenea Alexandru, fredona si fluiera pe din afara, de la inceput pana la sfarsit, fara o gresala, sonate, rapsodii si opere intregi. Ar fi fost in stare sa le fluiere si de-a-ndaratele.
Regulat, de doua ori pe saptamana, pe cand in odaia de alaturi prieteni vechi ai casei faceau un talon de preferanta, in salonas se facea muzica. Acolo, imi aduc aminte ca, in frageda mea copilarie, am vazut si am auzit pe Dumitrache Florescu cantandu-si, acompaniindu-se la pian, Steluta. "