Mai sunt
00
00
00
00
X
Categorii:
inchide meniul
Cadouri de Craciun
Bestselleruri
L-V 08:00 - 20:00 0371.781.781

Cazul Magheru - Mihail Drumes

Rating general al produsului
4.2 (10 review-uri)
5 stele
(5)
4 stele
(3)
3 stele
(1)
2 stele
(1)
1 stele
(0)

Ai cumparat acest produs? Spune-ti parerea!

Acorda o nota produsului


Lau34 07/16/2020
In timp ce citeam cartea, imi circulau atat de multe idei prin minte incat in launtrul meu se dadea o lupta, fiind nevoit sa discern intre a lua o pauza pentru a face (de obicei nelipsitele) insemnari marginale si a continua sa citesc mai departe, prea imbrobodit fiind de anumite detalii carora tin sa le dau o nespusa importanta, vazand in ele, parca, farmecul unei intregi situatii. Din varii pricini, pana acum ma ferisem de Drumes. In fapt, habar nu aveam nimic de el, insa stupoarea cu care gruprui intregi il citeau m-a facut sa ma eschivez. Mari prejudecati, care ar fi lipsite de insasi esenta lor daca individul ar lua contact cu obiectul care este supus "analizei": multi dintre neo-nazistii zilelor noastre n-au intalnit in viata lor un evreu, da? In fine, inocentele semi-ratiuni care au stat la baza perceptiei mele nu au nicio relevanta. Cartea o primisem cadou de la o colega de facultate, careia ii promisesem ca o sa o citesc cu prima ocazie, insa am tot amanat-o din pricina altor aspecte care s-au impus cu prioritate. Abia acum am inteles ce inseamna sa suferi de timp. Pe de alta parte, subsemnatul a citit prima parte a romanului tremurand. Motivul este urmatorul: din prea mult fler si in urma dezgustului resimtit ca urmare a parcurgerii catorva carti din oceanul galactic(!) al marii "opere" a contemporanitatii, un inocent adolescent, care nu luase prea mult contact cu lumea din jurul sau, respirand mai degraba o mireasma veche in loc de oxigen si hranindu-se cu bacteriile cartilor tiparite in era comunista, a pus mana pe stilou dorind sa scrie, fara a avea un plan prestabilit, ci doar o seama de idei pline de razvratire care-i umblau alandala prin minte. N-avea nici macar o structura, o ideologie abstracta pe care sa o transpuna. N-avea, deci, absolut nimic, afara de un stilou, un caiet si propria-i imaginatie. Si asa a inceput sa scrie. Nesuportand insa ideea imperfectiunii, care, la urma urmei, nu e decat un construct propriu, subiectiv, slefuia fiecare fraza si o rescria de zeci de ori, astfel incat aceasta sa sune intr-un anumit fel, cu scopul de a reda cat mai fidel o anumita stare de fapt, pe care autorul tinea cu tot dinadinsul sa o exprime intocmai, fara niciun fel de distorsionare. Astfel fiind, construind un fraged personaj, care avea sa ajunga, in capitolele care aveau sa urmeze, la o maturitate deplina, sleiala cernelii nefiind altceva decat munca pentru un Bildungsroman imaginar, nevinovatului autor i-au luat nu mai putin de 80 de pagini ca sa poata incheia doar prologul, care avea sa marcheze incheierea unei prime perioade din viata personajului, exprimata doar fugar, pentru a constitui baza imaginii pe care potentialul cititor avea sa fie nevoit sa si-o faca despre asa-numitul Andrei Fante. In schimb, autorul, cum era de asteptat, recitind ceea ce scrisese, nu s-a impacat cu imaginea redata (zadarnic efort de a exprima fidel o spontana imagine mentala prin intermediul unor obiecte cu desavarsire mirene!!! Calcand pe urmele lui Faust, poate, insa autorul avea fobie de sangele sau). Aspectul frapant si, deci, causa prima a tremuriciului pe care-l amintisem mai sus, a fost constituit de similitudinea felului de a scrie al lui Drumes cu cel al adolescentului din speta si -cu atat mai mult!- similitudinea dintre cele doua personaje construite. De altfel, motivul pentru care subsemnatul renuntase sa mai continue a scrie, aruncand foile manjite de cerneala intr-un sertar, ca amintiri pentru vremurile de mai tarziu, a fost reprezentat de o veritabila doza de surprindere care ar putea fi produsa eventualului cititor prin parca prea varatica dezvoltare intelectuala a protagonistului care, de exemplu, in clasa a 7a ii explica profesorului sau de istorie, Zaharia Rosatu, pe prispa casei (dat fiind ca "vesnicia s-a nascut la tara") tezele sustinute de Schopenhauer in "Lumea ca vointa si reprezentare" (!). Nu a lipsit nici o prea fortata inzestrare romantica a protagonistului, care punea cele mai naive intrebari, cautand cu stupoare cele mai simple raspunsuri si plangand pe urma unor situatii in aparenta normale. Din aceste motive, deci, subsemnatul, recitind ceea ce scrisese, abandonase fara prea multa parere de rau ceea ce scrisese. Drumes insa, prin forta figurilor de stil si prin realitate hiperbolei (care cuprinde intreaga parte a romanului in care este descrisa copilaria lui Ilarie Magheru) m-a suprins intr-un mod ambiguu. Nu era nici bucurie, nici tristete. Era o stare contradictorie, deoarece nu stiam ce sa cred: ceea ce scrisesem eu mi se parea banal. In schimb, ceea ce a scris Drumes, pe aceeasi lungime de unda, mi se parea extraordinar. Si nu e vorba de calitatea scrierii (ar trebui sa ma ladud, potrivit propriei perceptii, vorbind despre acest aspect), ci de imaginea pe care eu o aveam despre mine. Lui Drumes trebuie sa-i multumesc, in primul rand, pentru ca mi-a redat taria de a crede in mine, in ciuda tuturor extravagantelor care imi trec deseori prin minte si care, la o privire retrospectiva, analitica, mi s-ar parea, daca nu ridicole, cel putin banale. Despre Cazul Magheru ar fi multe de spus, insa aceste "multe" ar fi de natura sa-i erodeze esenta. Prima parte, de care vorbisem si mai sus, e o adevarata romanta in proza, bogata in figuri de stil si dotata cu o puternica pregnanta a naivitatii adolescentine. Dragostea capata dimensiuni apologetice, concretizandu-ze, la propriu, in eternitate, dezvoltandu-se astfel o un dialog care, indiferent de cititor, sensibilizeaza. Cazul Magheru este, de fapt, un sambure dostoievskian imbracat in haina psihanalizei. Naratiunea fluctueaza: anumite capitole sunt scrise la persoana a IIIa, iar altele la persoana I, ceea ce da textului o alternanta care il face pe cititor sa priveasca abrupt paginile acestuia. Atat. Despre Cazul Magheru s-ar putea scrie inca o carte, de aceeasi dimensiune, insa pentru asta este nevoie de un critic dotat cu rabdare si, deopotriva, cu pluriperspective, deoarece romanul o cere. "Alta data, Ilarie afla ca un frate al invatatorului, alergand sa prinda trenul, lunecase de pe scara si fusese taiat de roti. -Cum a indraznit trenul sa-l omoare?[...] Ii venira chiar lacrimile. Suferea pentru o cauza care nu era a sa.""Inocenta lui ranita inaspri conflictul latent cu viata...""Numai timpul, vraci infailibil, asternu o pojghita peste dureroasele aduceri-aminte.""-Boulene drag, imi pare rau ca adineori ai mancat bataie. Micul tau stapan te considera un simplu lucru, dupa cum vad. Desi te nasti ca sa mori, tu nu vezi traind, nu iti pui intrebari asupra existentei, nu cartesti impotriva vietii, oricat de aspra ar fi ea cu tine. In asemenea conditii, esti fericit? -Ilius, ai capiat? Intrebi un bou de fericire?""Intotdeauna s-au inaltat palate slabiciunilor omenesti. Imoralitatii si amoralitatii - tribunale si inchisori; spaimei de moarte - temple si biserici; egoismului - palate si cazarmi... Virtutii nu i-a ramas decat sa se adaposteasca in bordeie..."Rominei, de la care am primit aceasta carte. 8 iulie 2017


IVictoria 06/10/2020
"Cazul Magheru" este o capodopera a literaturii romane, Mihail Drumes dand dovada de superioritate fata de alti scriitori prin stilul sau de scriere si suspansul pe care il mentine in fiecare pagina a cartii. Limbajul folosit este simplu si usor de inteles, lectura fiind placuta. O recomand!


dianaglm 12/02/2020
Cartea este foarte buna, asta e indiscutabil. Am citit-o pentru ca mi-a placut enorm "Elevul Dima dintr-a saptea" si am vreut sa citesc toate cartile lui Mihail Drumes. Repet, cartea e foarte buna, dar nu a intrecut "Elevul Dima dintr-a saptea"


alina alina 11/09/2020
Este o carte despre idealuri si crime, pacat si vinovatie, totul minunat asamblat intr-o captivanta intriga politica.


Marii12 09/17/2020
Lecturarea acestui roman m-a dus cu gandul la Crima si pedeapsa... doar ca actiunea se petrece in Romania, Raskolnikov nu este de fapt nici nebun, nici vinovat, iar finalul este oarecum simplist. O carte frumoasa, palpitanta, o incursiune in societatea romaneasca veche, dar nu m- a impresionat asa de mult ca celelalte romane ale lui Drumes.


Florina56 08/28/2020
Mister dostoievskian si dragoste shakespeariana. Limbaj impecabil. Personaje care dau lectie dupa lectie. Carte excelenta care m-a vrajit cu frumusetea ei. Acum m-as duce sa beau o cafea la Capsa, in Bucuresti ...viata e croita pentru fericiri mari si mici. Cele mari sunt rare, se intampla cand nu te astepti, sau nu se intampla deloc. Trebuie sa te multumesti cu cele mici, de fiecare zi, pe care, daca le aduni, fac mai mult decat una mare. Si pe urma, o fericire prea mare omoara omul, e nenorocire curata...


ElCapitano 05/30/2020
O carte din literatura romanesca ce merita citită si înțeleasă. O carte psihologică cu un fir narativ întortocheat. Am citit-o după ce am citit invitație la vals, stilul de scriere a lui Drumes fiind unul simplu si ușor de înțeles, o adevărată placere a citit o asemenea carte. O recomand!


Izabela00 05/24/2020
Hmm, desigur cartea e scrisa tipic Drumes,si aici ma refer la limbaj si la felul cum contureaza personajele. Aceasta este ultima carte semnata Drumes pe care o pot citi, deoarece nu se mai gasesc altele . Cartea mea preferata de la acest scriitor va ramane in continuare " Invitatia la Vals ".
Ilarie Magheru , un intelectual desavarsit de mic copil il preocupa subiectul mortii ( moartea Ilincai care a fost omorata de Sila si sinuciderea mamei sale i-au starnit "interesul "pentru respectivul subiect), iar asta a lasat o amprenta in subconstientul lui, incat insusi se credea un faptuitor al unei crime.
Insa, decesul Martei( " jertfa" cum o numea el ) a avut impactul decisiv in viata tanarului Ilarie, implinindu-i ultima dorinta a fatei care se afla pe patul de moarte , aceea de a deveni medic. Primul studiu pe care il va face in domeniul medical, va fi aflarea despre boala care i-a rapus iubita.. anume tetanosul.
Una dintre scenele mele favorite a fost momentul in care Ilarie , disperat sa isi salveze iubita , merge la doctorul Stroia , implorandu-l in genunchi sa se duca la Marta acasa.
-Cine e pacienta? Spune odata
Am soptind, plecand capul:
-Iubita mea.
A fost un cuvant magic, cuvantul care sparge orice impotrivire, care darama si inalta muntii, cuvantul ce creeaza si da sens vietii pe pamant .
Scena aceasta , iti transmite numeroase emotiii.
Chiar si partea cand trimitea scrisori iubitei moarte sau ...cand s-a cununat in biserica cu iubita care nu mai exista pe pamanat. M-a impresionat cu desavarsire cum iubirea lui Ilarie pentru " Marlen" era dincolo de moarte , cum iubirea lui era atata de uriasa incat tinea piept intregi firi omenesti.
Insa, decesul Martei( " jertfa" cum o numea el ) a avut impactul decisiv in viata tanarului Ilarie, implinindu-i ultima dorinta a fatei care se afla pe patul de moarte , aceea de a deveni medic. Primul studiu pe care il va face in domeniul medical, va fi aflarea despre boala care i-a rapus iubita.. anume tetanosul.
Una dintre scenele mele favorite a fost momentul in care Ilarie , disperat sa isi salveze iubita , merge la doctorul Stroia , implorandu-l in genunchi sa se duca la Marta acasa.
Ilarie Magheru cred ca innebunise la un moment dat. Visul cred ca il innebunise, ii daduse viata peste cap...
Rastunarea situatiei de la final, chiar a fost necesara, deoarece nici eu nu puteam accepta faptul ca protagonistul nostru ar putea comite o fapta atata de marsava, fiind medic.
De mentionat partile descrise in ciocnirea trenurilor care dupa mine mi s -au parut cam inspaimantatoare.. Sa descrii cum oamenii calc si alearga pe fragmente din corpuri omenesti e chiar infiorator..
Totusi, faptul ca exista oamenii care si intr-o astfel de situatie sa gandesc la actiuni precum furtul si uciderea... ( in cazul nostru, taranul din Pietroasa) , mi-au dat de gandit. Cand cei din jurul tau se gandesc cum sa scape cu viata.. cand vezi un haos ce se petrece sub ochii tai, singurul lucru pe care sa il faci e sa furi.. e josnic.
Cand l-a introdus in scena pe taran, si Kaminski a lamurit unele chestii in legatura cu el, mi-am adus aminte exact partea cand la inceputul romanului , s -a descris un om care voia sa fure de la oamenii care murisera in accident. Mi-a placut tehnica asta, unde autorul trimite cititorul la primele pagini, pentru deslusirea puzzle-lului...
La un moment dat ma gandisem cred ca la toate personajele ca l-au ucis pe Zavideanu;))) inclusiv la familia care se afla in acelasi compartiment cu ei;))))
Imi puneam fel si fel de intrebari.. cine , oare cine si iar cine. Trebuia doar sa fiu atenta la absolut toate detaliile. Din nou, romanul are un plus, asta iti dezvolta spiritul analitic.
Crizele de constiinta a lui Magheru, dau aproape ca dau cartii , caracterul de psihologic.
Acum, de ce 4 stele? Deoarece fazele precum Simedeanu sarutandu-i mana lui Ilarie, pledoria lui Radulian, vindecarea Marilenei, construirea unui loc numit Magherani,mi s-au parut prea fortate. O hiperbolizare a personajului principal , sa-i zic asa.. Mi s-a parut ca aceste complimentele aduse protagonistului au fost exagerate. Si nu prea le-am agreat.
In rest , romanul a fost captivant. Parca l-am citit in cateva clipe. Chiar merita citit, subiectul abordat este interesant , iar intriga politista te va face sa uiti de lumea din juru tau.


Radu Dragos6 05/19/2020
Inca nu am apucat sa o citesc dar exteriorul este impecabil
Sper ca si interiorul si continutul cartii sa fie la fel de bun
Mihail Drumes este un autor minunat, Elevul Dima dintr-a saptea si Invitatia la vals sunt alte doua capodopere ale sale


Jancso Mara 04/26/2020
Am citit toate operele lui Mihail Drumes iar cartea de fata a fost exact asa cum ma asteptam: o adevarata capodopera.
O poveste despre principii, moralitate si despre cum destinul lucreaza in favoarea adevarului.
Suspans garantat pana la ultimul capitol.

sus
Feedback Wishlist
//