Mai sunt
00
00
00
00
X
Categorii:
inchide meniul
-
2+1 GRATIS
Bestselleruri
L-V 08:00 - 20:00 0371.781.781

Lau34

27 aprecieri

682 review-uri

Review-uri

Inima de samurai - Margi Preus

Poate daca as fi citit aceasta carte acum 15, chiar si 10 ani, i-as fi dat 5 stele cu felicitari. Dar asa, fiindca sunt ceva mai trecuta prin viata cartilor, nu-i pot da decat 4. Pana voi apuca sa-i scriu o recenzie de sine statatoare, trebuie sa stiti ca mi-a placut extrem de mult si ca o recomand din tot sufletul copiilor si tinerilor care nu au uitat ce inseamna sa visezi si sa speri la o lume mai buna. Mi-a placut foarte mult si faptul ca se bazeaza pe fapte reale, dar recunosc ca si personajul principal, Manjiro, mi-a facut deliciul lecturii. Mi-a placut la nebunie personalitatea lui si felul in care reactioneaza atunci cand viata ii pune in cale diverse obstacole. De asta si ziceam de copii si tineri... Manjiro este un exemplu demn de urmat, mai ales fiindca a existat in realitate si a reusit sa creeze o punte intre doua natiuni care pana atunci nici nu si-ar fi inchipuit ca ar putea colabora vreodata. Review soon to come.

2020-08-30 01:54:22

Trezirea Leviatanului - James Corey

Povestea te duce prin tot sistemul solar. De la inelele lui Saturn pana la Centura, de la Venus la Marte si de la batranul Pamant, pana la Ceres si la asteroizii, aparent fara importanta. Actiunea "accelereaza" gratios, pe masura ce devorezi pagina dupa pagina. Mai lent in primele 200 de pagini, apoi din ce in ce mai dens si mai captivant, pentru ca finalul sa fie exceptional. Incarcata de intrigi politice si sociale, actiunea se detaseaza de toate astea, aproape de final, autorii exploatand intr-un mod fabulos povestea lui Romeo si a Julietei, dar si povestea lui Don Quijote. Tocmai atunci cand credeam ca cea mai mare amenintare a omenirii sunt chiar oamenii, povestea se roteste lasandu-ne sa vedem prin tesatura, mai mult, mai adanc, mai bine. Cuvantul "impreuna" primeste un nou sens, aici. Pana la urma poate omenirea mai are o sansa...

2020-08-30 01:00:31

Tot ce nu ti-am spus - Celeste Ng

O poveste a dezamagirilor, a remuscarilor, a regretelor, a visurilor care incet, incet se transforma in amaraciune si iti macina sufletul cu amintirea inexistenta a unor lucruri care ar fi putut sa fie... Lydia e moarta. Dar ei inca nu stiu asta. Lydia e moarta si pentru familia ei totul se opreste. De ce, cum a fost posibil, ce ar fi putut face sa nu se intample asta?Celine Ng este extraordinara, creioneaza atat de usor gandurile cele mai apasatoare, modul in care lumea exterioara se rasfrange in interiorul fiecarui personaj (discriminarea, rasismul), influenta parintilor asupra copiilor, relatia complexa dintre frati, dorinta copiilor de a-si descoperi propriul drum si a evada din inchisoarea standardelor prea ridicate. Plina de sensibilitate, emotie si compasiune, "Tot ce nu ti-am spus" iti atinge sufletul, te amesteca in trecutul personajelor atat de convingator incat realizezi in cele din urma ca uneori cele mai profunde tragedii sunt provocate de cele mai bune intentii: dorinta copiilor de a-si multumi parintii, speranta parintilor de a-si indrepta copiii spre un viitor luminos care sa estompeze propriile regrete...

2020-08-30 12:39:22

In fiecare zi, Dumnezeu se roaga la Mine - Chris Simion

Doi oameni sunt atrasi unul de celalalt atata timp cat nu se cunosc, cat intre ei exista mister. Cand incep sa se cunoasca, intervin rutina si blazarea. Rare sunt cazurile cand descoperirile fascineaza, cand introspectia se transforma din curiozitate intr-un ritual. Mereu ne indragostim cu inima. Niciodata cu mintea. Si inima e oarba. Alege aproape mereu ceea ce nu i se potriveste. Ce e imposibil este sa lasam ratiunea sa-si bage coada in toata aceasta nebunie. E imposibil pentru ca n-ar mai fi nimic. Inima are putere sa patrunda adanc in sufletul celui pe care il alegem. Trebuie doar sa avem curaj.Hai sa pastram luna din fiecare pentru noi si atunci cand apare acolo, Sus, sa ne rugam sa ne dea stralucire. Nici Dumnezeu, nici Cerul, nici cetele de ingeri nu se vor impotrivi daca dragostea dintre noi poate fi de fapt o luna plina.

2020-08-30 12:00:31

Secretul imparatiei - Mika Waltari

Este prima carte careia vreau sa ii scriu un review fara sa o fi citit si nici macar nu am 100 de pagini. Daca se va intampla sa nu-mi placa finalul, voi reedita aceasta mica recenzie. Faza este ca personajul-narator Marcus, cetatean roman, ajunge la Ierusalim chiar in ziua in care fusese rastignit Iisus Hristos. Astfel ca ne asteapta o carte emotionanta care ne relateaza intr-un mod foarte accesibil ceea ce s-a intamplat atunci. Suntem martorii evenimentelor care au schimbat de atunci intreaga existenta a omenirii. Il vedem pe Iisus din Nazaret de aproape, vedem cum reactioneaza Pilat din Pont la aflarea adevarului. Deocamdata e genul de carte pe care o intalnesc destul de rar, comparabila cu ,,Shogun", ,, " sau ,,Il nome de la rosa".Intr-adevar, dupa terminarea lecturii, am constatat ca este o carte cu final deschis.

2020-08-30 11:39:22

O iubire imposibila - Christine Angot

Romanul a aparut la editura Litera cu titlul '' O iubire imposibila'' in anul 2012 in colectia Carti romantice.Traducerea a fost facuta de Ecaterina Ramboi. O poveste frumoasa si atractiva care face parte din seria Ingeri cazuti, Fallen Angels.In londra anului 1794, o fetita de doar patru ani incearca sa supravietuiasca intr-o lume salbatica si violenta fara sa moara de foame si de frig. Asta pana in clipa in care este gasita de un cuplu de tineri veseli si frumosi care o salveaza si o adopta.In 1818, la Ashburton Abbey, Stephen Edward Kenyon, cel de al cincilea duce de ashburton si al satelea marchiz de Benfield, afla de la doctorul care il ingrijea , Geroge Blackmer, ca nu mai avea de trait decat sase luni. Probelemele digestive pe care le avea erau doar manifestarile unei boli terminale si singura metoda de a usura situatia erau pastilele fabricate chiar de doctor. In fata acestei sumbre perspective Edward Kenyon decide sa plece intr-o calatorie incognito. Fara servitori, fara haine elegante, fara trasura, doar el si calul sau. O calatorie care sa-l ajute sa se obisnuiasca cu ideea acelor ultime sase luni. Drumul lui se intersecteaza cu cel al trupei de teatru a lui Stephen si maria Fitzgerald i care va ajunge in cele din urma sa se integreze atras de frumoasa si inteligenta Rosalind, fiica mai mare a conducatorilor trupei. Alaturi de trupa de teatru si de rosalind, Edward Kenyon va trai experiente deosebite, se va indragosti si se va salva. Este unul dintre cele mai frumoase romane ale lui Mary Jo Putney.

2020-08-30 11:00:31

Lau34, cred ca e o confuzie....nu este vorba de asa ceva in cartea O iubire imposibila.
Merita totusi citita.

Rodinelu - 2020-12-28 07:56:55

Cartea pierduta a vrajitoarelor - Deborah Harkness

Cartea pierduta a vrajitoarelor este prima mea intalnire cu aceasta lume fantasy, pentru ca eu nu sunt o fana a acestui gen. Am urmarit doar un serial cu vampiri (si acela pentru povestea in sine, nu ca m-ar fi atras aceste fiinte) si citit o singura serie asemanatoare (Dispozitive Infernale). Prin urmare, nu aveam mari pretentii si nici asteptari. Cautam sa ies putin din zona mea de confort, voiam actiune, mister, suspans, cam atat. Pot spune ca romanul de fata a avut si parti bune, dar si parti mai putine bune. Per ansamblu mi-a placut, dar cred ca putea fi mult mai bun de atat.Romanul o are in centru pe Diana Bishop, profesor universitar si ... vrajitoare. De fapt, mai mult decat o simpla vrajitoare, dar asta descoperi pe parcurs, odata cu ea. Diana s-a inchis in ea in urma pierderii parintilor ei si a traumei din copilarie, a renuntat la aceasta lume si incearca sa aiba o viata cat se poate de normala si linistita. Descoperirea manuscrisului Ashmole 782 pune pe urma ei toate fiintele pamantene si nepamantene, vampiri, demoni, oameni si vrajitoare. Asa ajunge Diana sa intre in contact cu Matthew, un vampir misterios si atragator. Mi-a placut de el, i-am apreciat manierele si eleganta, inteligenta si experienta. Matthew e un personaj interesant tocmai pentru ca e vampir si a trecut prin toate evenimentele importante ale omenirii. Mi-a placut si cum s-a dezvoltat relatia lor, desi a fost previzibila. Nu e o poveste de dragoste siropoasa, are ceva inocent si pur in ea, e calda si echilibrata, nu patimasa si necugetata. Cei doi pornesc la drum impreuna fara sa stea prea mult pe ganduri, fara rasturnari de situatie sau alte drame. Am apreciat stabilitatea in aceasta relatie. In ceea ce o priveste pe Diana, nu pot spune ca m-a impresionat. E prototipul acela de femeie inocenta, frumoasa, inteligenta, puternica, care are nevoie de protectie si care, fara sa vrea, pune lumea in miscare. Are calitati de care nu e constienta si ii lipseste increderea in ea. Nu are o personalitate puternica, ea fiind ghidata in permanenta de Matthew, pe care inevitabil cred ca il placi mai mult, pentru ca e mai prezent. El ia deciziile, el trage sforile, el minte si detine adevarul.Mi-au placut detaliile despre vampiri si vrajitoare si lumea lor. Poate pentru un fan al genului acestea ar fi inutile si plictisitoare, dar mie mi s-au parut interesante, pentru ca nu stiam mai nimic despre acest subiect. Mi-au placut mult detaliile istorice si as fi vrut chiar mai mult accent pe ele. (Matthew a fost contemporan cu multe personalitati istorice si cred ca autoarea putea scoate mai mult de aici). Mi-au placut si pasajele despre genetica si alchimie, alte domenii necunoscute.Ce nu mi-a placut a fost actiunea. Sau mai exact lipsa ei. Nu m-au deranjat detaliile, replicile si descrierile, dar mi s-a parut ca stagneaza foarte mult. Numarul de pagini e prea mare pentru singurul fir narativ pe care il are povestea. Mister si suspans nu exista aproape de loc. Totul e liniar. Exista anumite curiozitati si semne e intrebare, care te opresc sa abandonezi romanul si te fac sa dai pagina dupa pagina in cautarea unui raspuns, dar nu suficient cat sa te impresioneze sau sa te prinda. Totusi, cred ca, fiind primul volum, autoarea a dorit sa se focuseze mai mult pe contex si mai putin pe actiune, care probabil va incepe odata cu volumul doi. In cazul acesta, elementul negativ ar fi scuzabil si de inteles, pentru ca asa se intampla de obicei cu seriile.Probabil voi continua seria cand voi mai simti nevoia sa citesc altceva, dar nu pentru ca am vreo curiozitate mare legata de continuare. Cred ca putea fi un roman foarte bun, dar i-a lipsit ceva, din punctul meu de vedere. Autoarea a facut o treaba buna cu documentarea si intriga, dar a pierdut mult la actiune.

2020-08-30 10:54:22

Saracutul lui Dumnezeu - Nikos Kazantzakis

Iar acum sed, privesc prin ferestruica chiliei mele norii primavaratici, si, jos, in curtea manastirii, a coborat cerul, ploua marunt si miroase pamantul; lamaii in gradini au inflorit, undeva departe a cantat un cuc; rad toate frunzele, Dumnezeu s-a facut ploaie si ploua in lume. Ce incantare, Doamne, ce fericire! Cum se potrivesc si se fac una cu pamantul, ploaia si mirosul de baligar si de lamai cu inima omului! In seara aceea am inteles pentru prima data ca toate sunt una si ca in spatele fie si celei mai neinsemnate lucrari de peste zi se afla soarta omului. Iar Francisc era si el adanc rascolit, simtea si el ca nu exista lucrare mica si mare, ca fie si o pietricica de potrivesti intr-un zid gata sa se surpe e ca si cum intaresti lumea sa nu cada; e ca si cum iti intaresti sufletul sa nu cada.Se facea ca intrasem in rai; cel flamand, desigur, viseaza paini rotunde; intrasem in rai si a venit un inger cu o tava, intocmai ca aceasta cu paine de orz, cu masline si cu ceapa; si cu o bardacuta cu vin. Vii de departe, imi spuse, ti-o fi foame. Sezi sa mananci, sa bei, inainte de a te infatisa lui Dumnezeu. Si m-am intins in iarba raiului si am inceput sa mananc. Fiecare imbucatura intr-o clipita cobora in mine si se facea suflet; paine, vin, masline, ceapa, toate suflet. Ca si-acum.

2020-08-30 10:39:22

Iuda - Amos Oz

Nu stiu daca stilul propriu zis al autorului este dezlanat si fara sens, sau daca traducerea este proasta si facuta la plesneala, cert este ca multiplele greseli si fraze ciudate, aproape ca m-au facut sa sfasii cartea. Carte care de altfel mi-a placut mult.Un thriller antrenant, plin de actiune si situatii interesante. Porneste de la o premisa misto, si modul cum este construita povestea te tine pe jar. Mi-a placut faptul ca povestea a ramas cumva cu final deschis, raufacatorul nu este prins, daca ma pot exprima asa, fara a da prea multe spoilere. Kennedy si Tillman sunt doua personaje foarte interesante, mi-a placut background-ul lor, chimia dintre ei, modul de a vorbi si de a actiona.Acel plot twist de la final (pe care, din prostul obicei pe care il am, mi l-am dat ca spoiler pe la 3 sferturi din carte) este atat de sfasietor, incat n-am cuvinte sa-l descriu. Toata treaba a fost gandita atat de bine, incat parca nu-mi vine sa cred!Nu este vreo opera de arta, dar cu siguranta te tine in priza. Recomand!

2020-08-30 10:00:31

Otrava iubirii - Eric-Emmanuel Schmitt

"Ce bizara e mana... Atata timp cat ramane la distanta, mana e doar o prelungire a bratului, nu-i dam atentie, n-o remarcam; dar, cum ni se asaza pe piele, se produce o metamorfoza, isi schimba consistenta, catifelata, ferma, aspra, moale, umeda, uscata; isi modifica temperatura, calda, rece, sau inghetata; capata personalitate, nu mai e tacuta, vorbeste, transmite sentimente, comunica atractie, violenta, dezgust; pe scurt, mana care ne atinge pielea isi aroga o independenta stranie; se rupe de corpul careia ii apartine si devine o prezenta."

2020-08-29 12:00:31

Flash-uri din sens opus - Marian Godina

Mi s-a spus ca "Flash-uri din sens opus" e o colectie de postari scrise pe Facebook de Marian Godina - ceea ce spune, de altfel, din carte. Insa, spre deosebire de alte culegeri de texte scrise pe net (*cough*Dacopatia lui Dan Alexe*cough*), Flash-uri e o carte bine inchegata, cu o structura clara, bine aranjata.Povestirile in sine sunt uneori mai interesante, alteori mai putin. Inceputul e o autoprezentare usor stangace a autorului, cu evenimente de la scoala si din timpul academiei de politie (nu am simtit mare lucru la despartirea de un individ de care nu-mi prea pasa, chiar daca intreaga generatie a lui Godina era cu ochii in lacrimi, de exemplu). Nu ca nu ar fi interesante, dar parca nu povesteste foarte in verva si in putine cazuri am simtit ca experientele lui sunt personale - uneori mi se parea ca citesc amintirile din copilarie ale politistului universal.Insa mai apoi a intrat in paine, cu povesti mai amuzante, triste sau dureroase despre viata unui politist de la rutiera, cu detaliile concrete care chiar fac amintirile sa fie palpabile, reale. Sa fie povestiri bune, ce mai.Pe alocuri are si cateva monologuri despre meserie, de sine statatoare, care sunt destul de didactice - inteleg de ce le-a introdus, dar parca fac o nota usor discordanta. Mai are si cateva poezii adresate unei tipe, dar recunosc ca n-am avut rabdarea sa le citesc pana la capat, chiar daca se intindeau de-abia pe vreo 2 pagini. Insa monologurile si poeziile sunt prea scurte ca sa fie cu adevarat o problema.Per ansamblu, o carte usoara, placuta, interesanta, pe care as recomanda-o si altora.

2020-08-29 11:39:22

Viata cea noua - Orhan Pamuk

Romanian "Intr-o zi am citit o carte si intreaga mea viata s-a schimbat."Cati dintre voi nu ati simtit asta? Cati dintre voi nu ati avut macar o data impresia ca literele pe care le tineti cu grija in mana au fost insirate, ordonate, pictate, legate, copertate si insufletite special pentru voi. DOAR pentru mine. DOAR eu am inteles-o: cartea mi-e adresata mie. Orhan Pamuk duce totul la extrem. Cartea este asemuita visului, extazului si luminii. Eroul (Osman) o citeste si o reciteste pana cand ajunge sa fie el insusi cartea. Viata lui nu se modifica, ci se dezintegreaza sub lumina (Ingerul) NOII VIETI. Stim putin despre continutul cartii, accentul se pune pe influenta ei asupra lui Osman, pe felul in care un om se poate lepada de viata lui pentru un vis, nefacand altceva decat sa il urmeze, constient fiind de faptul ca il va duce la o moarte prematura.Manat de Carte, Osman incepe sa cutreiere Turcia in cele mai vechi si periculoase autobuze, in cautarea accidentelor, in cautarea clipei dintre viata si moarte. Nu stiu in ce masura Orhan Pamuk a trecut prin astfel de momente, dar descrierea lui e ametitor de reala. M-a facut sa imi amintesc de momentul in am vazut masina venind de pe contrasens, de clipele care realmente se dilatau pana ajungeau minute...ore...ani, de frane, de motocicleta mea care se izbea de masina in timp ce eu eram azvarlit ca o minge pe parbriz, apoi pe asfaltul moale, de momentul in care imi pipai rana de la cap din care tasneste lichidul fierbinte, de forfota din jur din care nu inteleg nimic si de imensa bucurie ca momentan traiesc. Aceasta tema a accidentului este inlantuita cu o frumoasa poveste de dragoste neimpartasita intre protagonist si Canan ('iubita' in turca), o alta persoana care a citit cartea. Toponimele si numele personajelor sunt alegorice, iar intregul roman poate fi privit ca o alegorie a Turciei, inclestata intre vechi si nou, traditional si modern, orient si occident. Aceasta tema este dealtfel omniprezenta in operele lui Pamuk. Textul este presarat de un umor cinic si de (auto)ironie. Din cand in cand, naratorul-Osman se apropie de cititor, intrerupand sirul narativ pentru dialoguri directe cu acesta: "Sa-l intreb oare si eu, in acelasi chip agresiv, pe cititorul care ridica din sprancene [...] Ia sa vedem, sunteti in stare sa va amintiti, de pilda, de culorile scenei in care se vorbea pentru prima oara despre inger?"Am avut asteptari mari de la "Viata cea noua", mai ales dupa ce am citit superbul "Ma numesc Rosu". Asteptari care nu mi-au fost inselate.*****Ma simt nevoit sa multumesc Luminitei Munteanu pentru impecabila traducere din limba turca si folositoarele note de subsol. English I read a book one day and my whole life was changed. How many of you have never felt this feeling? How many of you have never had the feeling that the words you hold on your hands are thrown, sorted, printed, connected, covered and woked up just for you? Just for me. I understand it, only ME: this book is addressed to me.Orhan Pamuk takes everything to the extreme. The Book is compared with the dream, ecstasy and light. The hero (Osman) reads and reads the book again, until he became the book itself. His life does not only change, but it disintegrates under the light (Angel) of the New Life. The narator tells us very less about the Book, the accent drops on it's influence on Osman life and personality, the way a man can abandon his life for a dream, doing nothing but to follow it, even if he know that the dream means only death. Driven by the Book, Osman begins to travel around Turkey in the oldest and most dangerous buses, looking for the accident, looking for the moment between life and death. I don't know if Orhan Pamuk went through such moments, but his description is astoundingly real. It made me remember the moment when I saw the car coming the opposite side, then the moments that expands to minutes ... hours..years, the brakes, my motorcycle that hits car while I was tossed like a ball on the windshield, then the soft asphalt, when I touch the wound on my head and feel the hot red liquid, the shadows around me and the happiness that I am still alive, at least for the moment. This 'accident' theme theme is linked in a beautiful way with a love story between Osman and Canan ('my love' in Turkish), another person who have read the book.Toponyms and character names are allegorical and the whole novel can be seen as an allegory of Turkey, captured between old and new, traditional and modern, East and West. This theme everywhere in Pamuk's works. The text is full of cynical humor and (self)irony. From time to time, the narrator Osman gets very close to the reader, interrupting the narrative thread to talk directly with him.I had high expectations from this book, especially after reading the wonderful "My name is Red". I was not disappointed. 5 of 5 stars

2020-08-29 11:00:31

Durere - Zeruya Shalev

Dupa Farame de viata, roman pentru care Zeruya Shalev a primit Premiul Femina Etranger, editia 2014, cea mai apreciata scriitoare contemporana din Israel revine in atentia cititorilor romani cu un alt roman aparut recent la Editura Polirom Durere, tradus din ebraica de Gheorghe Miletineanu.Cartile sale, traduse in zeci de limbi, exploreaza resorturile tensiunilor launtrice ale sufletului (feminin, mai ales), ale nefericirii si ale disfunctiilor din cadrul familiei, avand ca amprenta acuitatea perceptiei migaloasa, scrutatoare, capabila sa exploreze in profunzime. Romanele scrise de Zeruya Shalev sunt psihologice, coborand adanc in abisurile constiintei si explorand vina, frustrarile, senzatia esecului ascuns in relatiile dintre barbati si femei, dar si dintre parinti si copii.Intr-un interviu acordat in timpul vizitei in Romania din 2014, autoarea declara: ma atrage mai mult analiza dificultatilor si conflictelor din anumite relatii, pentru ca acestea sunt situatiile care cheama schimbarea si aduc la suprafata adevarata natura a oamenilor, mai degraba decat rutina, relaxarea. Aceste conflicte sunt ca un cutremur. Totul iese la suprafata. Ele nu conduc la sfarsitul iubirii, ci la o cunoastere mai adanca a propriei persoane si a celuilalt.Zeruya Shalev vede in natura umana cea mai complexa, provocatoare si captivanta realitate din univers: complexitatea, fragilitatea, conflictele si contradictiile, copilariile, orbirea, tanjirea dupa dragoste, dorinta de a fi fericit, alaturi de fortele autodistructive toate aceste lumini si umbre sunt surse de fascinatie, compasiune si inspiratie.In Farame de viata, personajul central este Hemda Horovitz, femeie nascuta, ca si autoarea, in kibbutz. Are in jur de 80 de ani, este vaduva, are doi copii si isi traieste ultimele zile din viata, macinata de o boala care ii ofera o alta perspectiva asupra intregii lumi care o inconjoara, de la sentimentele celor doi copii si amintirile din copilaria traumatizanta pana la distanta ce trebuie strabatuta ca sa ajunga la fereastra. Cu ultimele farame din timpul ramas, retraieste obsesiv, pe scena mintii, intamplari ale propriei vieti, evenimente aparent banale care au influentat decisiv raportarea la proprii copii si apoi a acestora la partenerii sau copiii lor.Intensitatea emotionala il surpinde pe cititor si in romanul Durere. Protagonista este Iris, 45 de ani, directoare de scoala. Ca si Hemda, este macinata de sentimentul esecului, al ratarii, cu atat mai mult cu cat chinurile fizice si sufletesti ii sunt multiple. La patru ani, fusese aruncata din copilarie intr-o maturitate extrem de dureroasa, caci tatal murise in razboi, iar ea este obligata sa isi ajute mama sa-i creasca pe cei doi gemeni. In adolescenta, la 17 ani, este parasita de barbatul pe care avea sa-l iubeasca toata viata, acceptand sa se casatoreasca cu un barbat cu care va avea doi copii, dar a carui prezenta nu reuseste sa o scuture de trecut. Amintirile acestei iubiri indoliate din adolescenta o chinuie si nu o lasa sa se bucure de viata. La 35 de ani, e victima unui atac terorist, o explozie spulberandu-i corpul si sadind in el, alaturi de durerea sufleteasca, si naprasnice dureri fizice.Cele doua tipuri de durere se amesteca, dand peste cap viata tuturor membrilor familiei. Trei operatii, un an de internare. Retrairea in plan psihologic este necontenita, sfasierea pare interminabila, linistea este alungata definitiv. Durerea revine inexplicabil si incontrolabil, chiar si la zece ani de la accident. Devine o mama care nu poate avea grija de copii.De partea cealalata, copiii si sotul se vor invinovati pentru dimineata accidentului. Instrainarea impanzeste vietilor tuturor. Traiesc intr-o casa in care fiecare isi are un spatiu de intimitate, dar spatiul comun nu reusesc sa il umple: Copiii au crescut doar, si odata cu ei si frustrarile, supararile, ranchiunele, conturile nelichidate, deceptiile. Numai dragostea n-a crescut. Cu atat mai mult cu cat, dupa 30 de ani, il reintalneste pe barbatul din adolescenta, acum doctor specializat chiar in tratarea durerilor: Intr-o singura clipa de intalnire fara cuvinte viata pe care a trait-o i s-a dezvaluit in fata ochilor ca un trup uzat, plini de cicatrici si inutil.Relatia se reia cu o pasiune naprasnica. Dar ea nu stie daca ce traiesc e vis sau realitate, osciland dureros intre a ramane alaturi de familie si a se desprinde: Dragostea are multe chipuri, uneori e rupta cu totul de viata, ca un zmeu fara sfoara, stii ca el pluteste prin aer, dar n-o sa incerci sa te tii de el, ca sa nu-ti scape alte lucruri, mai importante pentru tine.(Continuarea cronicii:

2020-08-29 10:54:22

Regina Rosie - Victoria Aveyard

Recenzia completa:

2020-08-29 10:39:22

Daca nu veneai Tu... - Maria Pastourmadzis

O carte cu multa lumina si credinta. O carte cu intrebari de De ce? si cu un intreg lant de Daca... (200, 215 p.). Acest roman, aceasta poveste a unei pianiste a pus la incercare mai multe stari, a razboit emotiile si sentimentele unui muritor de rind. Amalgamul de stari se invirt in jurul unei credinte adevarate si desavirsite. - Cel dintii si cel mai mare artist este Dumnezeu. A creat lumea cea frumoasa. Ar fi putut s-o faca doar utila, pentru a satisface nevoile noastre materiale, insa a facut-o si frumoasa, pentru a bucura si pentru a veseli inima omului;- Artistul este o floarea-soarelui. Priveste spre cer si le arata oamenilor cerul.Am trait emotii puternice atunci cind Lida a atins succesul, a ajuns in virf dar de aici, greutatea sufletului o tira la pamint. Am retrait pentru Irena care nu a avut parte de dragostea parinteasca, care nu a gasit calea cea dreapta si a ajuns dependenta de droguri, pentru Alex care a ales un drum gresit si se ocupa de traficul de droguri. Am retrait atunci cind Lida, o renumita pianista, s-a intilnit, peste multi ani, cu Angeliki - cea mai renumita dansatoare, Lida oarba si Angeliki in caruciorul cu rotile. (despre prima lor intilnire la p. 170) Dar lucrurile niciodata nu sunt intimplatoare. - Deosebiti suntem toti, deosebiti ne-a facut Dumnezeu; - Exista multe feluri in care putem vedea.Legatura de prietenie dintre Lida si Irena ne adevereste faptul ca un om poate salva un alt om care se afla pe marginea unei prapastii doar cu credinta, cu iubire. - Ai grija de el si ce vei mai cheltui, eu, cind ma voi intoarce, iti voi da.Intotdeauna este timp pentru a ne cere iertare, Carla (Zoia) chiar daca o invidia pe Lida pentru talentul sau, a dorit sa o ocroteasca de intentiile raufacatoare ale lui Alex, si Lida, dupa ani de zile, isi cere iertare pentru ca a compromis-o, pentru ca nu a vazut si nu a inteles lucrurile la timp. - Lacrimile pot sa articuleze cele mai calde cuvinte de multumire, iar cuvintele Slava Tie! izvorasc din cele mai mari incercari.Este o carte puternica, unde ne demonstreaza ca familia este cel mai de pret cadou, ca talentul de la Dumnezeu trebuie pastrat cu sfintenie si de lucrat asupra lui cu daruire de sine, si nu de uitat de Cel De Sus. Prietenii sunt acele persoane care au nevoie de ajutor si care trebuiesc tratati cu iubire. - S-au intimplat multe pe care nu le-am vrut, pentru ca in cele din urma sa se intimple toate cele pe care le-am vrut.

2020-08-28 06:00:31

Un erou al timpului nostru - M.I. Lermontov

Este de fapt un microroman pe care ai sa il citesti in cateva ceasuri, primul roman psihologic din literatura rusa, o constructie minimalista si vioaie, in contrast cu scrierile masive si dense ale autorilor vremii precum Tolstoi sau Dostoievski.Lermontov strecoara voluntar in biografia lui Peciorin cateva elemente din biografia proprie dar, dupa cum se va dovedi mai tarziu, insusi destinul urmeaza sa strecoare in roman un detaliu esential din biografia autorului rezervandu-i acestuia, la varsta de 27 de ani, acelasi sfarsit precum al unui personaj din carte.Cat despre lichelismul si nemernicia lui Peciorin, acestea ajung sa iti para astazi, doua secole mai tarziu, inofensive si scuzabile, daca nu de-a dreptul candide fata de abjectia, lichelismul si nemernicia unor indivizi contemporani.Iar personajul, chiar daca nu e unul plin de virtuti este, cel putin, unul fermecator, cinstit cu sine insusi si de o sinceritate tulburatoare. Desi complet deschis, onest si lipsit de ipocrizie de fiecare data cand se confeseaza cuiva, nimeni nu se oboseste sa il asculte sau sa il inteleaga.Nici macar putinii care l-au iubit.

2020-08-28 05:54:22

Rivali - Penelope Douglas

Este una dintre cele mai bolnave, ireale si ieftine povesti pe care le-am citit vreodata. Am simtit ca autoarea a cautat disperata o actiune pentru acest roman si a luat cele mai proaste elemente si a facut un terci. Actiunea romanului este atat de complexa cat este si actiunea unui film XXX.Primul roman al ei Intimidare este capodopera pe langa acesta. Madoc este un afemeiat, gandeste cu cel mai mic cap al lui si consecintele sunt pe masura. Fallon este sora lui vitrega si este obsedata de el. Au avut un fel de aventura iar apoi ea a plecat, aparent fara nicio explicatie. Cand se intoarce, dupa doi ani, are un plan bine stabilit: sa faca sex cu Madoc non stop. Intre timp ei se jignesc, se umilesc reciproc dar ajung tot in pat. A! Nu e toata cartea asa. Avem si repriza de sex dezgustatoare a lui Madoc impreuna cu menajera. SPOILER mic: (nu cititi mai jos daca doriti sa descoperiti romanul) .......................Cum naiba sa ai accident cu masina iar cand te trezesti, tatal tau sa incerce sa te inece in chiuveta ca sa iti arate ca nu asta e solutia la probleme. WTF? Cand ma gandesc ca altii dau bani grei pe terapii...Sa le spuna cineva sa citeasca aceasta carte. Nota mea: 0,5

2020-08-28 05:00:32

Dragostea Florii-de-Bujor - Lisa See

Am tot amanat aceasta carte, din lipsa de timp, dar acum i-a venit timpul. O carte care iti taie respiratia, care te pune pe ganduri. Dupa ce am citi Zeita Orezului mi-am facut oarecum o pasiune pentru citit carti din cultura chinezeasca, au acel ceva care te atrage, in cazul meu.Nici nu stiu cum sa povestesc aceasta carte, nu imi gasesc cuvintele potrivite pentru ea, atat de tare m-a impresionat. China secolului XVII-lea, o perioada de traditii si ritualuri in care sunt aduse la viata timpuri si taramuri din lumea de dincolo, in care stramosii ofera indrumare, nelegiuirile sunt pedepsite, iar spiritele sunt blestemate sa umble flamande pe pamant. O mica descriere de pe coperta cartii. Dragoste Florii de Bujor e o poveste cutremuratoare, dureroasa si emotionanta a unei fete care indura greutatile vietii de la nastere si dincolo de moarte. Dupa traditie , fetele erau promise in casatorie unui barbat despre care ele nu stiau nimic, nici macar numele. La aniversarea de 16 ani a Florii de Bujor, tatal ei ii ofera un dar care ii va schimba viata. Ii pregateste o piesa de teatru dupa o opera clasica din cultura chinezeasca, Pavilionul Bujorilor. O poveste de dragoste care le face pe fetele tinere nemaritate sa se imbolnaveasca de dragoste si sa moara Acelasi lucru se intampla si cu Floarea de Bujor atunci cand se indragosteste de un tanar pe care il observa de dupa paravanul care urmarea piesa, dupa datina fetele nemaritate nu aveau voie sa iasa in public. Au inceput sa se intalneasca in secret, lucru care stia ca e interzis , ea fiind deja sortita altui barbat si urma sa se casatoreasca cu el. Acesta fapta a facut-o pe Floare de Bujor sa se imbolnaveasca de dragoste si sa moara, exact ca in piesa de teatru .Dupa ce moare Floare de Bujor contiuna sa traiasca pe pamant sub forma unui spirit,deoarece nu se respecta anumite ritualuri ca ea sa devina stramos la fel ca ceilalalti membri ai familiei sale. In viata ei de spirit, incepe sa vada adevarata valoare a lucrurilor pe care le-a facut ea sau nu le-a facut inainte de moarte. Sunt multe invataturi despre viata , despre legaturile femeilor si despre dorintele lor . Va recomand cu mare drag sa cititi aceasta carte care pe mine m-a impresionat pana la lacrimi. Merita mai mult de 5 stelute. Un Big Like.

2020-08-28 02:39:22

Rubaiate - Omar Khayyam

"Putina apa si putina paineSi ochii tai in umbra parfumata.N-a fost sultan mai fericit vreodataSi nici un cersetor mai trist ca mine.""Sa-ti faci putini prieteni. Din tine nu iesiCaci prea des falsitatea credinta ne-o infrange.Cand ti se-ntinde-o mana, 'nainte de-a o strange,Gandeste-te ca poate te va lovi-ntr-o zi.""Ma dojeniti ca vesnic sunt beat. Ei bine, sunt!Necredincios ma faceti. Si ce daca-i asa?Puteti orice sa spuneti pe socoteala mea.Imi apartin. Pricepeti? Si sunt ceea ce sunt!""Nu judeca pe nimeni, ci cata sa-ntelegi.Eu beau, dar aminteste-ti ca ai si tu pacate.De vrei s-ajungi la pace si la seninatate,Apleaca-te asupra durerii lumii-ntregi.""Esti trist? Adu-ti aminte ca-n jur atatia sufar.Si ca dureri mai grele in univers pot fi.Alege-ti o femeie cu sanii albi, de nufar,Sa n-o iubesti. Nici dansa sa nu poata iubi.""Tu esti, batrana lume, palatul trist in careAlearga nopti si zile, spre moarte galopand,Si unde sahi de-a-randul visara fiecareMarire sau iubire - si s-au trezit plangand.""Un joc de sah e viata. Destinul singur joaca.Iar noi suntem pionii. Vrand de urat sa-i treaca,Nu muta, ne opreste, un timp ne muta incaSi apoi in cutia neantului ne-arunca.""In juru-acestei roze pluteste-o fina boare.E-un nimb fragil de ceata? Vrej de parfum e oare?Un rest din valul noptii e parul tau de maur?Trezeste-te, caci zorii in cupe toarna aur...""Mi-ai spart ulciorul, Doamne, si vinul cel curatIn iarba sangereaza. Ce-mi mai ramane-n loc?Tu mi-ai inchis si drumul spre ultimul noroc.Ucide-ma, dar afla: Tu esti acum cel beat!""Fost-a fost un strop de apa, si pieri in mare stropul:Fost-a fost un fir de tina si se contopi cu Globul.Ce-i venirea ta pe lume? Ce-i plecarea ta? Raspunde!Din neunde vine-o gaza si se duce in neunde...""Seicul zise unei tarfe: Ziua umbli ametita,Noaptea mereu alt ibovnic mi te duce in ispita!Ea raspunse: Sunt, preasfinte, sunt cum zici, de ras si-ocara,Dar tu esti pe dinauntru cum arati pe dinafara?""Intr-o mana am Coranul si-ntr-o mana am stacana,Cand ma ia Alah in brate, cand de gat ma ia Satana!Suntem toti de sub cupola cerurilor de turcoaza (?)Nici pagani pana la capat, nici mahomedani de vaza.""Darnic esti si darnicia stie daruri sa imparta.Dar de ce nelegiuitii langa rai raman la poarta?De ma ierti doar prin credinta, darul asta e zadarnic:Iarta-ma si cu pacate, si atuncea, da, esti darnic!..."

2020-08-28 02:00:31

Ea si el - Marc Levy

E prima carte pe care o citesc de Marc Levy si contrar multor opinii pe care le-am auzit despre scrierile lui, mie mi-a placut destul de mult acest roman. L-am citit cap coada facand noua ore de drum spre Bucuresti. Umorul cred ca salveaza foarte mult aceasta carte, dar e atat de potrivit cu personajele si actiunile lor. E vorba despre Paul si Mia. El scriitor, ea actrita. Li se insceneaza o intalnire de care ei nu au habar. Hotarasc sa ramana prieteni. Mia sufera dupa o dragoste neimpartasita, Paul iubeste o coreeana de la mare distanta. Frici peste frici. Fuga de realitate. Ganduri si sentimente pe care nu vrei sa le recunosti, dar care au un impact foarte mare asupra sufletului si asupra a tot ceea ce ai facut pana in momentul in care ai decis ca asa nu se mai poate. Mi-a placut romanul. Umorul la ordinea zilei. Personaje bine conturate. Limbaj accesibil. Stil de a scrie atragator, eu asa l-am gasit si sper sa-mi placa la fel de mult si celelalte carti ale lui.

2020-08-28 01:54:22

In spatele mastii - Emma Sayle

O poveste fara inhibitii, ce o are in prim plan pe Emma, o tanara in varsta de 28 de ani care detine un club celebru pentru petrecerile sale decadente, a caror obiectiv vizeaza stimularea si oferire de placeri fizice femeilor. Odata cu lasarea intunericului, in locuri cat mai exclusiviste si in spatele mastilor, toate dorintele si fanteziile ascunse ale membrilor clubului ies la iveala, manifestate intr-un erotism de nestavilit.Emma priveste aceste petreceri strict ca pe o afacere, fara a participa in mod activ la acestea, multumindu-se doar sa coordoneze si sa observe multumirea si sentimentele de placere de pe chipul clientilor sai. in ciuda faptului ca lunea o judeca pentru afecerea pe care o conduce, acesta nu se lasa afectata de barfele care o inconjoara, fiind mai mult decat incantata de realizarile ei. Cu toate acestea, singura ei deceptie o reprezinta faptul ca nu reuseste sa gaseasca pe cineva care sa o aprecieze pentru persoana care este si nu pentru trupul ei.Despre carte pot spune ca este o lectura usoara si interesanta, presarata cu momente picante si personaje cat se poate de reale. Daca alte carti abordeaza ca subiect dorintele fizice ale barbatilor, In spatele mastii prezinta un univers opus, in care femeile sunt in centrul atentiei.

2020-08-28 01:39:22

Enigma Otiliei - George Calinescu

Inainte de a incepe sa bombardez critic (dar fara niciun repros, ci mai degraba cu lauda) romanul calinescian, mi se impune sa fac anumite "preciziuni" riguroase cu privire la incadrarea romanului in epoca. Desi scris la sfarsitul perioadei interbelice, actiunea romanului (ca in "Ion") are loc in perioada antebelica, mai precis in anii 1909-1910. Istoric vorbind, din putinele mele cunostinte de stratificare sociala a acestei perioade, pot afirma ca anii premergatori Primului Razboi Mondial au fost tumultuosi, in sensul in care nu exista o stratificare sociala propriu-zisa, aristocratia aflandu-se in accelerata ei decadere, iar burghezia intr-o ascensiune domoala. Avaritia nu a fost nicicand justificata (desi politicile liberale -fara a o spune pe sleau- asta promoveaza!!!), insa intr-o era in care se poarta lupte de clasa, problemele economice ale indiviului il ocupa acestuia, adesea, tot timpul. Cel mai graitor exemplu, in acest roman, este Stanica, iar un contraexemplu este Felix, tanarul cu aspiratii intelectuale. De Legea Agrara se tinea prea putin cont, iar intre taranime, burghezie si aristocratie era o invalmaseala totala.Cu privire la caracterul balzacian al romanului, ridic cateva obiectii la adresa criticii academice. Balzacianismul clasic presupune riguroasa analiza a statutului social si moral al unui personaj avar. Bun! Aici exista Costache Giurgiuveanu! Mai presupune, de asemenea, existenta unei teme ca mosternirea si lupta intergrupala pentru intrarea in posesia ei. Bun! Exista! Cu toate acestea insa, romanulul "Enigma Otiliei" intra adanc in modernitate, deoarece, pe langa avaritia "ba-batranului" si lupta caustica a familiei Tulea pentru mostenire, apar personaje ca Felix (care aspira la o cariera stralucita, la iubire, neglijand banii si avand doar un singur acces de indignare u0026lt;u0026lt;tacitau0026gt;u0026gt; atunci cand Costache "ciupise" din ratia sa pentru a cumpara materiale), Otilia (careia -nu numai aparent!- nu-i pasa de mostenirea ce ar fi putut-o lua in primire, ba chiar ridica obiectii atunci cand Pascalopol "intra sub pielea" lui Costache, insinuandu-i un eventual testament), Pascalopol (care nu se sfieste sa dea 100.000 de lei Otiliei, spunandu-i acesteia ca banii sunt de la Costache, cand, in fapt, el nu avea nicio garantie ca banii vor intra in posesia sa) ori Weissmann (evreu' asta sarac lipit asupra caruia o sa revin in mod expres). Caracterele anterior enumerate se rup, deci, de sfera romanului clasic, fiind gandite dupa un tipar modern.Incipitul romanului pare -intr-adevar!- greoi de digerat pentru un cititor care nu a luat contact cu balzacianismul. Fara doar si poate, surescitat, ar fi luat cartea si i-ar fi dat foc. Eu unul recunosc faptul ca sunt slab psihic si, desi m-am transpus in pielea lui Felix, mentalitatea mea in imprejurarile sale s-ar fi lasat cu odioase crime. E frustranta, pe drept cuvant, chiar si citirea unor romane ce prezinta caractere dominate in asemenea hal de avaritie, insa eu cred ca acest fapt face romanul sa fie luat, cu atat mai mult, drept o provocare pentru cititorul care nu poate fi detasat de actiunea romanului. Trecand de incipit insa, se contureaza relatia dintre Felix si Otilia, aceasta din urma manifestand, la inceput, anumite tendinte prea degajate cu privire la cel dintai. A-l studia pe Felix in peisajul acelei societati este un lucru mai mult decat necesar. Calinescu a dat dovada de mare iscusinta la acest nivel. Prezentand multitudinea aceea de personaje avare, Felix, cu inclinatiile sale intelectuale (desi fixe!) se putea face mult mai lesne remarcat. Personajul feminin, Otilia, este, de asemenea, un prototip al femeii de la rascruce de epoci demn de studiat. A o numi pe Otilia o "enigma" mi se pare un lucru exagerat, deoarece ea este o enigma privita obiectiv, in schimb faptele ei, desi nobile si deloc lipsite de spirit emotional pe alocuri (tot taraganand anumite chestiuni), denota un contur al micimii de suflet intarit de "pudicitatea" ei emotionala: iubirea paterna/ iubire virila... C-asa si pe dincolo.De Weissmann m-am indragostit cu desavarsire! Calinescu s-ar fi putut lipsi de el in constructia romanului, deoarece el nu apare decat arareori, in compania lui Felix, pe bulevard, iar ulterior la resedinta Giurgiuveanu, insa fara a influenta in vreun fel "bunul demers" al celorlaltor personaje. Spun, deci!, ca George Calinescu s-ar fi putut lipsi de el si nu intamplator l-a introdus in roman. Mie, unui om care "s-a jucat" un strop cu ideile socialiste, pledoariile lui Weissmann mi-au placut la culme! A vorbi despre lupta de clasa si despre biruirea spiritului celor oropsiti, prin vocea unui personaj, spre sfarsitul perioadei interbelice, a reprezentat o dovada de tact din partea lui Calinescu (fapt ce l-a facut "stimat", de altfel, in randul Societatii Academice din Republica Populara Romania). O alta tehnica ingenioasa regasita in roman este finalul abrupt. L-am mai intalnit la Sthendal, Blazac si Feuchtwanger. El, finalul abrupt, accentueaza, de altfel, morala romanului: Otilia il paraseste subit pe Felix, fuge cu Pascalopol in Franta, il "toaca" pe acesta, se casatoreste apoi in Argentina... :). Desi eu in Felix am vazut personajul principal al romanului, scrierea transpune "conditia femeii distinse" de la sfarsitul perioadei antebelice si dorinta ei de emancipare, dorinta care, prin propriile ei forte izbandita, nu duce la nicio emancipare, ci -dupa cum s-a vazut, la o decadere morala. Acum... naratorul nu ofera decat o vaga "preciziune" -prin gura lui Pascalopol, din final, in tren-, dar mi-ar fi greu sa cred ca Otilia plecase doar pentru "a-i face bine lui Felix"... "-Eu sunt un proletar care asteapta mantuirea clasei mele prin dialectica istoriei.-Esti socialist?-Eu socialist? Ce e aia socialist? TOATE SPIRITELE MARI DIN CARTI JUDECA CA MINE. Eu sunt socialist stiintific. Sustin colectivizarea mijloacelor de productie si moralizarea dragostei prin eliminarea venalitatii: dragoste neconstransa!"Probabil cea mai splendida scena ce ilustreaza avaritia (m-am amuzat copios):"-Injectie nu-mi faci? intreba mos Costache pe Weissmann.-De ce sa-ti fac injectie daca n-ai nevoie? Nici n-am seringa.-Daca iti trebuie seringa -zise batranul, inchizand ochii- iti vand eu una ieftin.""La Iasi, in internat, discuta cu aprindere cu colegii, chiar in pat, dupa stingerea luminii, probleme pe care cateodata nu le intelegea nimeni bine, dar care ii imbatau, dandu-le mandrii de filosof. Problemele erau formulate indeosebi in chipul intrebarilor (ce e viata? ce e moartea?), asa cum le intalneau prin brosuri. Unul puse odata problema: ce e femeia, si toti se straduira sa dea solutiile cele mai extravagante. Nimeni nu faci nici cea mai mica gluma indecenta si nicio aluzie la problema sexualitatii. [...] Intr-o noapte discutara despre Dumnezeu. Afara ploua cu galeata si tuna, si unii din baieti, mai fricosi si mai putin dialecticieni, tremurau de frica si chiar se inchinau pe sub patura, incredintati fiind ca o astfel de discutie putea fi primejdioasa pe o astfel de vreme. Raspundea cate unul cu idei de manual, inflorite: Dumnezeu este cauza dintai si scopul cel din urma. Prin el, noi nu explicam tot ce intrece puterea noastra de explicatie si dam un sens vietii. Un baiat de popa zise ca Dumnezeu "e o dogma care nu se discuta" si ca "noi trebuie sa credem in tot ce e absurd.""De ce am vrut sa ne sinucidem? sopti tainic si grav Weissmann. Tu nu cunosti durerea carnii, desperarea de a fi ajuns pe culmile betiei, de unde nu mai e nicio fericire posibila? Cand ajungi o astfel de culme, imediat te navaleste uratul. NE-A FOST SILA DE VIATa, AM VRUT SA PRELUNGIM CLIPA IN ETERNITATE. ""Eu sunt evreu. Si daca-ti spun ca si mie imi rascoleste sufletul doina romaneasca, ai sa ma crezi?""-Insa casatoria e un legamant care ne da incredere la amandoi. -Cand nu este incredere fireasca, n-o poate da casatoria.""Oh! Astea sunt idei romantice, pe care le am uneori, dar realitatea le contrazice.""Se gandea sa lase totul balta, sa fuga undeva in lume, ca fochist pe un vapor. Isi inchipuia consternarea Otiliei, regretul ei de a-l fi facut sa sufere si sa plece, o vedea plangand.""E ca o randunica; inchisa in colivie, moare.""In toate eu vreau absolutul."Desigur, finalul -inca odata remarc!- a fost monumental prin aura aceea cosmogonica, prin derularea rapida a timpului, prin stabilitatea lui Felix si prin tot sirul de intamplari ce-au survenit dupa... :) Andrei Tamas,31 ianuarie 2016

2020-08-28 01:00:40

Du-te si pune un strajer - Harper Lee

E mult mai slaba decat Sa ucizi o pasare cantatoare, dar am inceput lectura incarcata de subiectivitate, pentru ca inca sunt impresionata de personajele din prima parte, desi au trecut multi ani de cand le-am descoperit. Initial, nu am reusit sa o regasesc pe Scout, asa cum o stiam eu, dar am reusit. Aici e mai cinica, mai dura si uneori prea nemiloasa cu cei care ii permit, dar am inteles-o. Unora, pur si simplu, le este greu sa isi exprime sentimentele si le vine mai usor sa ridice ziduri nonconformiste, stiind ca oamenii se tem de ce nu cunosc si nu vor incerca sa le sparga. Privita ca o continuare, ar putea fi dezamagitoare, dar Atticus gaseste mereu o cale sa ajunga in inima cititorilor. ,,Nu-i nimic pe lumea asta asa de rau sa nu poti sa vorbesti despre el, a spus.",,Jean Louise, cand ti se pune pistolul la tampla, apuci prima arma care iti iese in cale ca sa te aperi, fie ca e vorba de o piatra, un par, un bustean de foc sau un consiliu cetatenesc.",,Si mai tine minte ceva: intotdeauna e mai simplu sa ne intoarcem si sa vedem cum eram ieri sau acum zece ani. Greu e sa vedem cum suntem acum.",,Prejudecata, acest cuvant vulgar, si credinta, un cuvant curat, au ceva in comun: amandoua incep unde se termina ratiunea.",,[...] prietenii tai au nevoie de tine cand se insala, Jean Louise. N-au nevoie de tine cand au dreptate..."

2020-08-28 12:54:22

La rasarit de Eden - John Steinbeck

Acum chiar pot afirma cu tarie ca exista o carte preferata pe care sa o pot recomanda oricui din tot sufletul: La rasarit de Eden.Iar Lee, preferatul meu:[..] Am observat ca nu exista nemultumire mai mare decit a bogatasilor. Hraneste un om, imbraca-l, instaleaza-l intr-o casa buna si va muri de disperare.[..] Mie mi se pare ca e una din cele mai mari greseli sa crezi ca timpul ar da omului ceva mai mult decit batrinete si tristete, spuse Lee. Si amintiri. Da, amintiri. Fara ele, timpul ar fi dezarmat impotriva noastra.[...]Dar "tu poti". Asta il f ace pe om maret, ii da ceva asemanator zeilor, pentru ca in slabiciunea si murdaria lui, in uciderea fratelui lui, el are totusi posibilitatea alegerii. Isi poate alege drumul, poate lupta si cistiga. [...]Este usor ca din lenevie, din slabiciune, sa te arunci in bratele lui Dumnezeu spunind: "N-am avut incotro; drumul era dinainte stabilit". Dar gindeste-te la maretia alegerii. Il face pe om, om. Pisica n-are nici o posibilitate de alegere, albina trebuie sa faca miere. Nu este nimic divin in asta.

2020-08-28 12:39:22

Marte de foc - Antoinette Wornik

Raportat la teoria literara, Marte de foc [al doilea volum al antementionatului ciclu] (Ed. Nemira, 2015) apartine stilului functional beletristic, curentului literar (nu filosofic! canoanele curentului fiind respectate in sens beletristic, nu doctrinar) cosmicist, categoriei estetice a fantasticului, genului literar epic, speciei literare (din punct de vedere formal si, respectiv, tematic) a romanului neofantastic [futurist; JUVENIL] (TEEN FICTION/ science fantasy, conform etichetelor specifice literaturii anglo-saxone de acest tip).Din perspectiva literaturii comparate, opera poate fi asociata unor romane precum Adnana (Florentin Haidamac, 2013), dar si unor scrieri teosofice (cu precizarea ca ideile teosofice sunt utilizate de autoare doar ca sursa de inspiratie livresca, servind drept alegorii menite a ilustra mesajul cartii, si nu drept revelatii) precum Marirea si decaderea Atlantidei ori Lemuria pierduta (The Story of Atlantis: A Geographical, Historical and Ethnological Sketch/The Lost Lemuria; W. Scott-Elliot, 1896/1904), precum si, intr-o oarecare masura, unor povestiri precum A Voyage to Sfanomoe si Vulthoom (Clark Ashton Smith, 1931, respectiv 1935).Printre opiniile critice favorabile cartii, amintim pe cele formulate, cu ocazia lansarii volumului in orasul Focsani, in luna decembrie a anului 2015, de catre: scriitorul si editorul Marian Truta (membru fondator al Societatii Romane de Science Fiction si Fantasy), scriitorul Danut Ungureanu (membru al Uniunii Scriitorilor din Romania, membru fondator al Societatii Romane de Science Fiction si Fantasy), scriitorul si publicistul prof. dr. [in Istoria Filosofiei] Florinel Agafitei.Din punct de vedere al subiectului, Marte de foc urmareste destinul aflat la rascruce al unei tinere precoc (termenul fiind utilizat aici intr-un sens care aminteste de precogii lui Philip K. Dick), rascruce in care se intalnesc o poveste de dragoste, conspiratiile (aparent) utopicei Federatii Terra, indrumarea binevoitoare a inteleptilor atlanti, o misiune spatiala martiana si o straveche amenintare galactica.Printre temele abordate de autoare (prin intermediul unei filosofii proprii, benigne, concretizate in concluzii livresti prezentand, nu de putine ori, o frumusete aparte: Stresul scade cenzura ratiunii, Iubirea are blandetea rabdarii s.a.m.d.), se regasesc iubirea, progresul tehnologic, spiritualitatea, universul. Printre altele, opera are menirea de a starni tinerilor cititori interesul pentru stiinta, dar si pentru variile consecinte ale dezvoltarii acesteia (prin prezentarea unui Pamant evoluat verosimil in acest sens: fara boli, razboaie, saracie, dar si fara state, renuntandu-se la individualitate in favoarea centralizarii si lasandu-se destinele cetatenilor in grija ordinatorului planetar), pentru mitologie (prin valorificarea sacralitatii si a simbolisticii aferente, de la numele crestin Eva ales pentru protagonista si, totodata, pentru a deschide povestea , pana la conceptele platoniene Atlantida, pitagoreice conceptul monadei, ulterior esential pentru filosofia lui Leibnitz s.a.m.d.) si pentru vis (vazut ca un instrument al explorarii spirituale si, implicit, al desavarsirii de sine).In concluzie, romanul Marte de foc se adreseaza, cu precadere, cititorilor (de ambele sexe) aflati la VARSTA ADOLESCENTEI, pasionati, in aceeasi masura, de aventura si de povesti de dragoste, de mitologie si de viitorologie, de stiinta si tehnica si de paleoastronautica.Cititi mai mult aici:

2020-08-28 12:00:31

O singuratate prea zgomotoasa - Bohumil Hrabal

Iata o minunatie de carte! Merita s-o cititi de indata, in orice editie veti gasi, exista mai multe, eu am folosit reeditarea de la ART...Despre ce este vorba in numita carte? Un om, Hanta, traieste printre carti, sub mormane de carti, intr-un subsol livresc, plin de soareci, un mic infern, are la dispozitie o presa de hirtie, trebuie sa transforme cartile in baloturi, in ceva omogen, sa distruga, asadar, propozitiile, cuvintele, ideile reactionare exprimate acolo. Dar are sufletul indoit. A fost educat intr-un regim care pretuia cartile, putea cita din filosofi (citeaza indeosebi din Hegel, nu este inteleptul meu preferat, dar hai...), acum a ajuns sa traiasca intr-un regim superior, in socialism, si e obligat sa transforme cartile intr-o materie opaca, pe care se vor tipari clasicii marxism-leninismului si clasicii mai mici.Si fiindca are un suflet indoit, Hanta bea; bea ca sa-si tina mintea treaza, de asta bea, si nu-si pierde niciun moment istetimea, nu devine un *****, cum au zis unii criticii literari, este numai un ironic dublat de un cinic nefericit. Vorbeste tot timpul si isi bate joc de toate prestigiile, inclusiv de cele religioase: nu prea are respect pentru sfinti si martiri: stie ca sfintii nu se mai pricep sa faca minuni, au ostenit, probabil. Hanta este, prin urmare, un muncitor cu o dubla constiinta, are o constiinta alienata, ca sa folosesc cuvinte din clasici... Deci Hanta este un mic inadaptat, un indaratnic, un potential dusman pentru regimul socialist definitiv instalat pe jumatate din globul pamantesc (sic!), inclusiv in Cehoslovacia. Hrabal a publicat romanul in 1977. Mai mult nu va spun, trebuie sa faceti si Domniile Voastre un mic efort si sa cumparati negresit cartea.

2020-08-28 11:54:22

Ocolul pamantului in 80 de zile - Jules Verne

3.5/5What a wild ride! Si aici ma refer atat la lectura cat si la poveste in sine. Ce m-a facut sa citesc aceasta carte a fost in principal desenul din copilaria mea, de pe Minimax, care urmarea aceeasi poveste... deci stiam deja finalul si majoritatea lucrurilor ce s-au intamplat in carte, dar asta nu m-a facut sa-mi placa mai putin. Am multa simpatie pentru Jules Verne acum si chiar mi-ar placea sa citesc si alte romane de-ale lui pe viitor. Mi-a placut mult felul cum a scris aceasta carte, usor de parcurs, actuala, cu personaje tare simpatice. Calatoria pe care Phileas Fogg vrea sa o desfasoare in jurul lumii se dovedeste a fii plina de incercari grele: pe de o parte, este urmarit pe intreg parcursul de catre detectivul Fix, care il banuieste ca ar fi jefuit Banca Angliei si vrea sa il aresteze, iar pe de alta parte, domnul Fog si ajutorul sau, Passepartout sunt ba atacati, ba prinsi in mijlocul a tot felul de situatii care au rolul de a le intarzia sosirea inapoi pe pamanturi englezesti, la Londra mai precis, pentru ca pariul sa fie castigat.Domnul Fog citeste intr-un ziar ca este posibil acum ca lumea sa fie inconjurata in 80 de zile asa ca alaturi de Passepartout si de Aouda, o indianca pe care o salveaza pe parcurs, traverseaza oceane si orase intregi, neavand timpul necesar pentru a le vizita, dar ramanand cu amintiri extraordinare care le intaresc caracterele si le imbunatatesc viata; Passepartout ii ramane vesnic loial stapanului sau, dupa toate sacrificiile facute si banii cheltuiti pentru el iar domnul Fogg intalneste o femeie de care avea nevoie cu adevarat in viata lui. Mi-a placut enorm ultimul capitol al cartii, in care autorul ne intreba pe noi cu ce s-au ales de fapt personajele dupa aceasta lunga si costisitoare calatorie... iar ultima propozitie suna asa "Truly, would you not for less than that make the tour around the world?". Dupa cum spuneam, cartea a fost usor de parcurs, avand capitole scurte cu titluri sugestive. Observatiile legate de orasele si tarile strabatute sunt facute prin ochii lui Passepartout, deoarece domnul Fogg este descris ca un om mereu calm, nederanjat de nimic (expresia lui pe intregul parcurs al romanului, atunci cand se intampla ceva rau, este ca "era prevazut"), foarte calculat, logic, rational dar si foarte demn; de aceea, am fost surprinsa sa-l aud spunand cele trei cuvinte la finalul romanului, dar va las pe voi sa descoperiti acest lucru. Reusesc domnul Foggu0026amp;co sa castige pariul, pus cu cei de la The Reform Club si intreaga Anglie, de fapt? Ce se intampla la final?Pe mine una m-a lasat cu zambetul pe buze aceasta carte si chiar a oferit un boost romanelor de aventura in ochii mei. Momentan consider ca Jules Verne isi merita renumele si va recomand cu caldura aceasta carte, pentru a va delecta cu o poveste foarte bine scrisa si gandita, cu multe plot twist-uri si plin de suspans, pana in ultima clipa.

2020-08-28 11:39:22

P.S. Te mai iubesc si-acum - Jenny Han

Intre 3 si 4 stelute. Nu sunt sigura in ce parte se inclina mai mult balanta. Mi-a placut, dar m-a si exasperat in mare masura. Ufff, pai, cartiile cu adolescenti... da, cartiile cu adolescenti... de ce sunt asa dramatice? Stiti cum a fost volumul de fata? Jumatate plictiseala si jumatate drama. O petrecere continua am putea spune. Acum, pot intelege oarecum de ce am renuntat la a-l mai citi cu doi ani in urma, iar de aceasta data doar incapatanarea m-a obligat sa-l termin. Si cand ma gandesc ca mai am un volum. Doamne, da sa fie bun! Deci, pot spune ca mi-a placut mai mult relatia dintre LJ si Peter aici decat in volumul anterior, deoarece a fost mai dulce, mai autentica. Faptul ca Peter s-a dovedit a fi un scump si nu doar un narcisit laudaros a fost un bonus. Asta pana la jumatea cartii, dupa voiam sa arunc cu cartea in el din cauza prostiei de care a dat dovada. Asta chiar nu se invata minte? Ce naiba?Si de unde a mai aparut si John nu-conteaza-cum-il-mai-cheama? De ce acum? De ce nu in urma cu 3 ani? Ufff Cu toate astea nu am putut sa nu observ faptul ca John este baiatul perfect. Atent, dragut, destept, manierat, caruia ii pasa cu adevarat. In caz ca Lara Jean nu-l vrea il iau eu cu mare bucurie. Nu prea mai gasesti soiul asta rar de baiat. Jocul celor 6 a mai scos actiunea din rutina si m-a captivat cat de cat. Relatia draguta dintre protagonisti mi-a induiosat inima. John nu-stiu-cum. Astea ar fi singurele aspecte care mi-au placut la cartea de fata si m-au indemnat sa o finalizez. P.S. Peter, te rog, te rog frumos, nu fii ***** si in volumul urmator, altfel capul tau o sa faca cunostiinta cu cotorul dur al cartii mele.

2020-08-28 11:00:40

Femeia in fata oglinzii - Eric-Emmanuel Schmitt

Anne, Hanna si Anny - destinele a trei femei, ce se lupta cu societatea pentru a-si afla menirea in lume, sunt impletite intr-un fel de stafeta peste veacuri. Atmosfera epocilor este destul de bine redata, iar alegerea stilului epistolar pentru secventele de la 1900 mi s-a parut salutara. Totusi, prea multe pasaje de romance, prea mult feminism nedigerat, prea multe clisee. Doua dintre firele narative sunt previzibile, iar al treilea este stangaci legat de restul. In plus, amuzant lucru, daca doua dintre eroine incearca sa scape de jugul societatii, una refuzand casatoria, alta trecand de la o relatie la alta, actrita ce reprezinta femeia moderna ajunge la concluzia ca fericirea sta intr-un singur partener pentru care lupta cu aceeasi forta pe care celelalte o folosisera ca sa se elibereze. Per total, este o lectura placuta, alerta, chiar daca nu extraordinara.

2020-08-28 10:54:22

Elita - Kiera Cass

Daca primului volum i-am dat 5 stelute din capriciu, pentru ca m-a tinut cu sufletul la gura in ciuda tuturor lipsurilor sale, de data aceasta a fost prea mult pentru mine.Felul in care America se comporta cu cei doi barbati din viata ei nu arata ca are 17 ani, ci sufera de amnezie. Se intalneste cu amandoi, in ciuda pericolului, si desi ei nu fac nimic, ea oscileaza intre ei la infinit, exact ca un pendul. A fost de-a dreptul exasperanta prin faptul ca se intalneste cu amandoi, se imbratiseaza si se saruta cu amandoi cu nonsalanta, chiar si dupa ce prietena ei este pedepsita pentru ceva asemanator. Cel mult America mi se pare haotica, in nici un caz eroina. Se inflameaza cand vede o nedreptate, dar orice scuza puerila din partea lui Maxton o face sa se razgandeasca. Ce sunt principiile in fata buclelor blonde ale lui Maxon?? Incep si volumul 3, dar daca *****eniile continua, se prea poate sa abandonez seria...

2020-08-28 10:00:37

Avertisment - Renee Knight

Nu am avut asteptari mari de la cartea aceasta, dar m-a surprins placut. E un roman psihologic cu un impact emotional puternic. E atat de incarcat de ura, resentimente, tensiune si dorinta de razbunare, incat ai nevoie de ceva light dupa el. Inceputul te indreapta intr-o directie, insa totul ia o turnura neasteptata pe parcurs, iar finalul e bine construit. Intreaga poveste e centrata pe aparente si pe rolul lor in toate deciziile noastre. Ne lasam condusi de ele si actionam condusi de ele, fara sa apelam la cea mai simpla si buna solutie: comunicarea. Daca Cath ar fi vorbit la timp, daca Stephen si Nancy ar fi discutat deschis despre problemele din familia lor, daca Robert ar fi avut rabdare sa o asculte pe sotia lui si daca Stephen nu ar fi fost atat de grabit sa actioneze ...multe vieti ar fi fost salvate. E incredibil cate strange o mama in sufletul ei, ce sacrificii e dispusa sa faca pentru copilul ei si cat de mult o orbeste dragostea pentru el. Avem exemplul pozitiv si negativ a doua mame, care actioneaza in numele dragostei pe care le-o poarta fiilor lor. Recomand acest roman, pe langa faptul ca are suspans si intriga buna, prezinta niste aspecte foarte interesante din relatia copil-parinte.

2020-08-27 12:00:38

De-amor, de-amar, de inima albastra - Ileana Vulpescu

O carte incredibil de frumoasa ... mi-a placut enorm. Cartea prezinta povestea unei fete sarace , de la tara, care pe propriile puteri ajunge o doamna admirata si respectata pentru ceea ce este si ce face, niciodata uitand de unde a plecat . Nu voi dezvalui mai multe , deoarece lectura acestei carti decurge mai frumos daca nu stii de dinainte nimic despre ea . E atat de frumos scrisa , povestea decurge lin si ti-e mai mare dragul sa cunosti viata Adelinei/ Argentinei. Protagonista e un model - un om atat de frumos care ne dezvaluie multe invataturi , de la simple vorbe de-ale mamei ei, citate , la diferite situatii, momente prin care a trecut Adelina ( Argentina ) si din care putem invata ceva . " Poarta te si cand esti singura de parc-ai fi-ntre oameni si tot timpu' de parca ar sta Dumnezeu numai cu ochii pe tine ". Chiar merita citita . O recomand cu drag .

2020-08-27 11:54:22

Asa cuvinte frumoase...si totusi ati acordat doar 2 stele! Ciudat.

Bautu Elena - 2020-09-02 03:30:02

16 Poezii de iubire pe care mi le-as fi scris mie daca as fi fost tu - Iv Cel Naiv

Iv cel Naiv, deja celebrul poet anonim care cara in spate un dram de naivitate, a revenit cu un volum nou-nout, publicat tot la Editura Vellant: 16 poezii de iubire pe care mi le-as fi scris mie daca as fi fost tu. Cea de-a patra carte a lui Iv s-a lansat fix acum o saptamana, la Carturesti Carusel, printr-un performance poetic cu totul si cu totul special, asa cum ii sade bine unui poet popular. Personal, l-am descoperit pe Iv cel Naiv acum cativa ani, pe la sfarsitul facultatii, nu-mi mai amintesc cum (banuiesc ca din link in link). Stiu ca m-a izbit atunci simplitatea poeziilor lui, universul sau tematic poetic, desprins din fiecare dintre noi, dar si felul in care reusea sa ajunga la oameni, desi nu i se cunostea identitatea bine, de fapt, sunt convinsa ca si gratie anonimitatii sale a devenit atat de simpatic cititorilor.Candoarea versurilor lui m-a prins si, din cand in cand, mai accesam site-ul lui sau intram pe pagina sa de Facebook. Au urmat Versez, Uibesc si Nesfarsesc. Recunosc, l-am invidiat mult timp pentru cat de atipic si, totodata, dezinvolt (pare ca) scrie. Iar acum, la 16 poezii pe care mi le-as fi scris mie daca as fi fost tu, l-am invidiat pentru ideea inedita a volumului, pornind de la titlu si mergand spre cum arata aceasta o carte mica, aproape de buzunar, de citit cap in cap, cum spune Iv. E o carte frumoasa foc, atat fizic, cat si din punct de vedere al continutului, care te topeste.16 poezii de iubire pe care mi le-as fi scris mie daca as fi fost tu se joaca creativ cu cititorii o deschizi si vezi ca o poti imparti cu partenerul / partenera tau / ta, unul de-o parte, altul de cealalta; unul citeste pe pagini cu nuante de rosu, celalalt in combinatii verzi; unul il asteapta pe celalalt sa termine de citit poemul pentru a da, impreuna, pagina spre altul; cartea incape intr-o palma, una de-un fel, alta de alt fel, ale caror degete se pot atinge in timpul lecturii; cei doi cititori sunt fata in fata, nu unul langa celalalt, si se pot privi in voie cand isi ridica ochii de pe pagina. Poate fi citita de la inceput la sfarsit sau de la sfarsit la inceput si cine poate sa spuna care e inceputul si care e sfarsitul? (continuarea cronicii:

2020-08-27 11:39:22

Cina - Herman Koch

As da si 100 de stele acestei carti. Nu a fost o lectura deloc usoara, chiar m-a incercat o depresie in timp ce o citeam deoarece, desi stiam destul de multe lucruri despre regimul lui Mao, ceea ce am regasit in aceast roman este cu adevarat cutremurator.Nici in Romania nu a fost fost deloc bine in timpul celui care si acum este in gandul celor care mai trec pe langa Casa Poporului. Un momolit ce sta dovada a ego-ului si a frustarilor unui om ce a fost conducator de tara. Si asa, parca Mao a intrecut pe toti conducatorii regimurilor totalitariste. Este mai presus de orice v-ati putea imagina ca poate sa faca dintr-o natie un om cu trasaturi evidente de psihopat aflat la carma unei tari intr-un regim totalitar.Poate veti spune ca judec prea dur. Totusi, va invit sa cititi o carte, care, apropo, si in ziua de azi este interzisa in China. Din pacate este un volum rar, eu l-am cumparat dintr-un anticariat. Dar, daca va ajunge pe mana stiti ce aveti de facut. E un bun exemplu de asa nu. Si, oricat de greoaie ar fi, eu l-as recomanda-o si elevilor de liceu, cei care vin din urma, cei care ne vor conduce maine. E necesar sa cunoastem istoria ca aceasta sa nu se repete. Desi uneori traiesc cu impresia ca istoria este un loop.

2020-08-27 10:54:22

Tuturor baietilor pe care i-am iubit - Jenny Han

Amuzanta, frumoasa si plina de sfaturi adolescentine!"- Asta e, zice el. Nu mai conteaza. Ce e facut e bun facut.""- Da, asta era inainte sa apara electricitatea si internetul. Acum o suta de ani, baietii de optsprezece ani luptau cu baionetele in razboaie, aveau in mainile lor vietile altor oameni! Treceau prin multe pana sa ajunga la varsta noastra. Dar azi, ce stiu pustii de varsta noastra despre iubire si viata?""Vreau sa spun, e atat de nepoliticos sa zici ca mergi undeva si sa nu te tii de cuvant."

2020-08-26 05:00:31

Ghici cine moare primul - M.J. Arlidge

O mica scapare dinspre final si faptul ca devine clar inca de pe la jumatate cine este adevarata tinta a ucigasului in serie m-au facut sa-i scad o stea. In rest, un thriller aproape senzational, impecabil scris, crud si dur, cu personaje credibile, si cu povesti de viata pline de dramatism, sordide, macabre, cum greu si-ai putea imagina ca ar putea avea loc intr-o tara in care aparent toata lumea o duce bine-mersi si e plina de bani. Nu-i chiar asa, o dovedesc tocmai personajele in cauza. Bonus: am banuit cine-i tipa care se lasa biciuita cu salbaticie in cadrul unor sedinte sado-maso deosebit de crude inca de la inceput. Mai multe, pe FanSF:

2020-08-26 04:54:22

40 de zile - Chris Simion

Daca in Ce ne spunem cand nu ne vorbim am fost prinsi intr-o poveste de dragoste contrastanta, lasandu-ne dusi de val de legatura profunda si molipsitoare dintre floarea_soarelui si zmeul_albastru, 40 de zile ne aduce fata-n fata cu o alta etapa existentiala prin care trec personajele noastre, o etapa in care ne vom regasi cu totii sau, cel putin, vom trece prin ea la un moment dat.Avem de-a face cu o floarea_soarelui oarecum diferita de cea care era odata, aceasta ajungand sa nu se mai recunoasca in propria persoana. Sufletul ii este ingreunat si macinat de o durere acuta, aproape palpabila, care o devoreaza lent si necrutator, o durere pricinuita de asa-zisul ei suflet-insula care o paraseste fara absolut niciun cuvant la adresa ei.Golul imens pe care acesta i l-a lasat in piept, smulgandu-i bucati de suflet cu o nepasare crunta, rece, o copleseste total si irevocabil, iar ea simte ca nu-si mai (re)gaseste locul in basmul pe care si l-au construit si insusit impreuna cu atata dragoste si entuziasm la inceput de drum. Acum, basmul si visele s-au spulberat pentru floarea_soarelui, acestea lasand-o trista, nostalgica si indurerata, cu o viata presarata in minciuni si neputinta. Cu o viata presarata in...cactusi. Asa ca, nemaisuportand sa-si planga de mila si sa se tot framante in asteptarea lui, personajul nostru feminin pleaca in cautarea eliberarii, a regasirii de sine, dorind sa se curete de murdaria infecta din interiorul sau, sa marturiseasca sincer, fara ascunzisuri, tot ceea ce o impresoara si n-o mai lasa sa traiasca cu adevarat. Ajunsa la o manastire, dupa un drum lung, obositor, dar foarte prielnic pentru viitorul ei, aceasta are parte de o discutie lejera, semnificativa cu parintele, ajungand sa-si raspunda singura la unele intrebari ce-i impovarau sufletul si mintea. In urma acesteia, i se propune ca timp de 40 de zile sa ia un fel de pauza ce consta in rugaciuni si post, in care sa se regaseasca si sa reflecteze asupra a ceea ce simte si a ceea ce o inconjoara, in care sa invete cum sa-si scoata cactusii din ea, in care...sa porneasca intr-o calatorie sincera cu ea insasi.Totusi, de ce

2020-08-26 04:39:22

Fiesta - Ernest Hemingway

Vorbind despre Sarbatoarea tapului, Vargas Llosa a spus: "E un roman, nu o carte de istorie. Am respectat faptele, dar am schimbat si deformat multe lucruri pentru a face povestea mai convingatoare si nu am exagerat".Oh Doamne, povestea e categoric convingatoare! In ceea ce priveste exagerarea de care autorul s-a ferit cu atata maiestrie, de multe ori, pe parcursul lecturii, speram ca toate cele puse pe hartie sa fie exagerate. Speram ca lucrurile sa nu se fi petrecut chiar asa in Republica Dominicana, tara despre care nu stiam mai nimic inainte de lectura acestei carti. Dar, din cate am aflat de pe internet, dictatura lui Rafael Trujillo (Tapul) a fost una "glorioasa", cea mai eficienta si mai brutala din Caraibe, asezonata cu ingredientele clasice: abuzul practicat la toate nivelurile, cultul personalitatii, coruptia, suprimarea drepturilor civile, manimatarea, dezinformarea, mentinerea populatiei intr-o stare permanenta de frica cu ajutorul serviciului dedicat de supraveghere si represiune etc.Pe de alta parte, autorul a imbinat atat de iscusit istoria cu fictiunea, incat in ochii mei totul a parut real. Totul. Dictatorul cu mustata de Hitler, care era convins ca Dumnezeu insusi l-a pus in fruntea tarii si ca numai el o poate carmui spre civilizatie si lumina. Conspiratorii care, dupa luni si chiar ani de planuri bine puse la punct, reusesc sa-l asasineze pe Tap si sunt tradati chiar de cel care trebuia sa preia puterea. Un apropiat al lui Trujillo care, disperat ca a cazut in dizgratie, i-o ofera Sefului pe fiica lui, o copila de 14 ani, sperand ca va fi iertat de o vina pe care nu o cunoaste.Pe scurt: dureros, apasator, sublim.

2020-08-26 04:00:31

Lapte negru - Elif Shafak

In Nota catre cititor a cartii ei Lapte negru, Elif Shafak promite cititorului doua calatorii simultane, una in Valea Bebelusilor, cealalta in Padurea Cartilor, pentru a deslusi mai bine rolurile de femeie, mama si autoare: cum pot ele sa coexiste si sa se mentina in echilibru si sa vindece o eventuala depresie. Daca a doua calatorie a raspuns destul de convingator orizontului meu de asteptare, prima mi-a adus aminte de bancul acela cu ascultatorul care intreaba la radio Erevan daca-i adevarat ca vecinul lui Iuri Antonovici si-a cumparat masina si i se replica da, e-adevarat, cu doua mici precizari: nu-i vorba de-o masina ci de-o bicicleta si nu a cumparat-o, ci i s-a furat din fata blocului. Asa si aici: nu-i vorba de-o calatorie in Valea Bebelusilor ci de o intilnire cu mai multe euri minuscule vociferind pe tema maternitatii, iar in ceea ce priveste cealalta tema, depresia postnatala, care a inspirat frumoasa metafora a titlului, e expediata in citeva pagini spre finalul cartii. Dar sa le luam pe rind.Voiajul in Padurea cartilor este interesant din doua puncte de vedere: pe de o parte pentru ca se raporteaza aproape exclusiv la autoare femei si pe de alta parte pentru ca amesteca iscusit elemente din biografia si din opera lor pentru a dezvolta tema scriitoarei dublate de mama. Desigur, asa cum remarca Kate Clanchy intr-o recenzie publicata in The Guardian in 2013, uneori Shafak forteaza tiparul pentru a-si sustine ideile (ca atunci cind sugereaza de exemplu ca Simone de Beauvoir ar fi une mere manquee, in sensul ca daca Sartre ar fi fost doritor i-ar fi daruit un copil sur-le-champ), dar in general partea aceasta este plina de observatii incitante si de amanunte mai putin cunoscute (cel putin de catre mine) din viata unor mari scriitoare. De pilda, eu nu stiam ca Muriel Spark a avut o relatie incordata cu fiul ei, pe care l-a parasit cind avea sase ani si pe care, ca adult, l-a scos din testament dupa ce acesta a trecut la religia mozaica, probabil din cauza ca era o catolica ferventa si nici ca fiica lui Alice Walker (autoarea extraordinarului roman The Color Purple, despre care am scris, in engleza, aici) si-a acuzat mama ca a depus atitea eforturi ca sa aiba grija de copiii altora, incit nu i-a mai ramas nici timp, nici energie pentru propriul copil.Mi-a parut rau ca autoarea nu se opreste mai mult asupra literaturii feminine turcesti, desi am retinut doua nume: Sevgi Soysal, care a creat eroine zbatindu-se intre dorinta de a se conforma unei societati patriarhale si aceea de a-si afirma sinele si Halide Edip Adivar, feminista otomana, activista politica si romanciera, o diva a literaturii turce, care a construit personaje voluntare si inteligente, insa extrem de pudice si usor schematice:Rabia protagonista romanului Fiica mascariciului se schimba in camasa de noapte in debara si apoi se baga in pat, unde o astepta sotul ei. In societatea musulmana traditionala, careia Rabia ii serveste drept ideal, femeile isi pot vedea trupurile doar in debarale sau in spatele usilor inchise. Acelasi impuls se reflecta in scriitura noastra. Mai des decat vrem sa recunoastem , noi, scriitoarele, mai ales cele care provin din medii non occidentale, ne simtim stingherite scriind despre sexualitate.Cealalta calatorie este, cum spuneam, o coborire in sine. Sau ar trebui sa fie, daca Elif Shafak (si aici sint iar de acord cu opinia lui Kate Clanchy din articolul citat mai sus) nu si-ar obiectiva conflictele interioare, transformindu-le in alegorii citeodata iritante (cel putin din punctul meu de vedere, dat fiind ca eu am considerat mereu alegoriile cam insistent didactice). Pornind de la credinta sufita ca omul este o oglinda a universului, un microcosm care reflecta vocile si sentimentele acestuia, autoarea isi imagineaza viata interioara ca pe un teatru de papusi, ca sa zic asa, in care fiecare degetica (purtind nume mai mult sau mai putin semnificative, ce se vor cordial ironice dar sint mereu lejer comice: Mica Domnisoara Practica, Doamna Dervis, Domnisoara ulterior Milady Cehoviana Ambitioasa, Domnisoara Cinica Docta, la care se vor adauga Mama Budinca de orez si Blue Belle Bovary) se lupta pentru suprematie. Evident, nu lipseste happy-end-ul, in sensul ca gilceava generala va deveni in final o bine temperata corala de camera: Pentru prima oara in viata, imi dau seama, le vad ca pe Unapiese inseparabile ale aceluiasi intreg. Cand una sta afara in frig, tremura toate. Cand una e ranita, sangereaza toate. Cand una e fericita si implinita, trag toate foloase de pe urma fericirii ei. Cand Milady Cehoviana Ambitioasa si Domnisoara Cinica Docta au dat o lovitura de stat in noaptea aceea indepartata, s-a intamplat asa pentru ca voiam sa-mi inabus latura materna. Nu eram pregatita s-o intalnesc pe Mama Budinca de Orez. Iar legamantul pe care l-am facut sub Copacul-Creier a fost pentru ca nu ma simteam impacata cu trupul meu. Nu eram pregatita pentru Blue Belle Bovary. Monarhia absoluta a Mamei Budinca de Orez din timpul sarcinii a fost rezultatul convingerii mele ca celelalte voci interioare nu erau compatibile cu maternitatea. In fiecare moment de criza, puneam o singura Degetica pe piedestal in dauna tuturor celorlalte. Sunt toate la un loc cu defectele si calitatile lor, plusurile si minusurile lor, toate povestile lor alcatuiesc cartea eului meu.Ce-am mai retinut si mi-a placut (si simt nevoia sa impartasesc ):tDoua superstitii turcesti: prima, ca proaspetele mame sint in pericol de a cadea prada djinnilor si de aceea, de patul lor sint legate panglici stacojii, iar in camera sint imprastiate seminte de mac sfintite; a doua, ca oglinzile sint periculoase si nu trebuie lasate descoperite prea mult timp si de aceea e mai bine sa le impodobesti spatele si sa le atirni cu fata la perete (poate de aici vine si obiceiul pe care l-am vazut la tara de a se acoperi oglinzile din camera in care se afla un mort, ca sa nu se deschida poarta spre lumea cealalta).tExplicatia numelui autoarei: prenumele, Elif, sinonim cu prima litera a alfabetului otoman, aleph, inseamna inalta si zvelta, iar numele, Shafak, pe care si l-a ales cind a devenit scriitoare, preluind prenumele mamei ei, inseamna zori. Si trei citate in loc de incheiere: Rumi ase****ste mintea cu o casa de oaspeti. In fiecare dimineata avem un vizitator nou si neasteptat, uneori sub chipul bucuriei, alteori sub cel al mahnirii. *Sufitii cred ca lumea e un pantece matern... Suntem cu totii copii intr-un pantece. Cand vine vremea, trebuie sa parasim lumea. Stim asta, dar nu vrem sa plecam. Ne temem ca, dupa ce murim, incetam sa existam. Insa moartea e de fapt o nastere. Daca am reusi sa intelegem asta, nu ne-am mai teme de nimic. *Depresiile survin impotriva vointei noastre si fara stirea noastra, dar apoiincet si pe furisse pot preschimba intr-un rau in care ne balacim de bunavoie.

2020-08-26 03:54:22

Labirintul. Vol.3: Tratament letal - James Dashner

Dupa ce a invins Labirintul si a supravietuit in Tinutul Parjolit, Thomas risca acum totul ca sa-si salveze prietenii. Dar adevarul ar putea fi mai periculos decat si-ar fi imaginat vreodata. Va supravietui oare cineva?Oarecum previzibil finalul seriei, insa destul de placut de citit. Sunt putin subiectiva, dat fiind faptul ca imi plac genul acesta de carti, dar chiar si asa, isi merita nota de pe Goodreads. Cred ca se invarte undeva intre 3 si 4 stele. De ce nu este de 5? Pentru ca trateaza un subiect destul de comun. Chestia asta cu suupravietuirea intr-o lume distopica... s-a tot scris si nu prea mai ai cum sa inventezi altceva, insa e binisor scrisa si destul de antrenanta, astfel incat sa nu vrei sa renunti la ea, o data ce te-ai pus sa o citesti.Daca ar fi sa fac un top 3 al cartilor din serie cred ca aceasta mi-a placut cel mai mult... apoi doi si apoi prima. Personajele au evoluat destul de frumos si chiar daca imi venea sa-i mut capul de pe umeri Teresei, sunt fericita pt cum a sfarsit.Mai sunt 2 vol din serie... dar pana ajung sa pun mana pe ele... fac o pauza de la ea.

2020-08-26 03:39:22

Vreme ciudata la Tokio - Hiromi Kawakami

Doamna Omachi Tsukiko, functionara la o companie din Tokyo, are 37 de ani si frecventeaza bistrourile din lipsa de altceva mai pasionant. Domnul Motsumoto Harutsuna, fost profesor de literatura japoneza, are cu 30 de ani mai mult decit femeia, dar se tine bine, e breaz, si frecventeaza aceleasi bistrouri dintr-un motiv similar. Nu e nevoie de vreo fatalitate ca femeia si barbatul sa intre in vorba, sa-si faca vizite si, mai ales, sa bea pe rupte impreuna. Oricum, o faceau si inainte de a se cunoaste, exista o profunda afinitate electiva intre ei. Intr-o seara, ca sa ofer un exemplu, dau gata cinci sticlute de sake. Mentionez ca sake este, mai degraba, o bautura intaritoare / energizanta decit una alcoolica. Nu se compara cu bauturile noastre, cu tuica sa zicem - care energizeaza indeosebi prin inmuierea picioarelor si bilbiiala. Am notat si cateva retete culinare, pentru ca exotismul sa domneasca si in textul meu. Omachi il viziteaza pe domnul profesor, care ii spune poezii (citeaza si din Basho Matsuo) si o trateaza cu sake si saratele de somon, cu simburi de kaki (curmal japonez). Saratelele au gust iute, intepator pe limba, si reprezinta o gustare de biscuiti de orez in forma de simbure de kaki amestecati cu alune. Altadata incearca, alaturi de cateva sticle de bere, pastai de soia fierte cu sare. Mai maninca: tipar cu sare, tofu fiert, supa de cartofi dulci, ciuperci shimeji violet, fripte imediat ce au fost culese, muiate in sos de soia. Si n-am terminat: foarte gustoase sint si tonul cu boabe de soia fermentate, radacinile prajite de lotus (se topesc in gura!), ceapa chinezeasca sarata, bucatile de carne afumata de balena, acoperite cu alge de mare verzi si tavalite prin sos miso si otet. Intre femeia de 37 de ani si barbatul de 67 se naste, in modul cel mai firesc, o legatura nu numai de fratietate, ci si de amicitie amoroasa. Cum se va rezolva inca nu-mi dau seama, femeia pare o prada perfecta. Nici barbatul nu e mai prejos. Abia la 67 de ani poti trai, in sfirsit, marea iubire, esti gata copt pentru ea...

2020-08-26 03:00:31

Podul cu trei arce - Ismail Kadare

Alexiada Anei Comnena mi-a starnit curiozitatea fata de Albania. M-am mai mai intalnit apoi cu cateva referinte despre Albania si albanezi in minunata carte a lui Charles King, Marea Neagra. O istorie si apoi in jurnalul de calatorie al excentricului Sacheverell Sitwell, Calatorie in Romania. Mi-am dorit sa aflu ceva mai mult despre aceasta tara despre care cunoasteam, in mare parte, doar locul pe care il ocupa pe harta si mai ales despre legaturile vechi care leaga Romania si Albania. Pentru mine a fost prima intalnire cu literatura albaneza. Cele 185 de pagini cu aer de poveste le-am parcurs usor intr-o sambata. Insa pe cat de usor se intorc paginile pe atat de profunde sunt trairile care raman dupa ce inchizi cartea. Podul cu trei arce al lui Kadare e in primul rand un roman de atmosfera si nu in ultimul rand o complexa parabola politica.Daca Ken Follett, in Stalpii pamantului are nevoie de peste 1000 de pagini pentru a ne transpune pe platoul unui santier medieval, Kadare are nevoie de mult mai putin spatiu. Desigur, nu exista termen de comparatie intre cele doua romane si cei doi autori; scriitura si modul de tratare si simtire a unor subiecte sunt diferite si, totusi, exact aceste diferente m-au dus cu gandul la Follett in timp ce se punea piatra peste piatra pentru a pune capastru Ujanei cea Rea. Atat raul Ujana cea Rea cat si podul de piatra cu cele trei arce ale sale sunt personaje principale in romanul lui Kadare. Dar sunt ele stapane pe destinul lor sau destinul lor e scris de ceea ce le inconjoara?E o pace sinistra, mai cumplita decat orisice razboine spune calugarul catolic Gjon, cel care se grabeste a istorisi aceasta poveste pana ce nu ii va fi imposibil sa o faca. Suntem in 1377 pe domeniile contelui Stres Gjika(hmm, sa fie acesta vreun stramos de legenda al familiei domnitoare Ghica, ale carei origini erau albaneze?), nu departe de Dyrrachium(acum Durres), pe vechiul drum roman Via Egnatia, caruia acum i se spunea Drumul Balcanilor care strabatea Albania, Macedonia, Grecia si se oprea in vechea capitala a Bizantului, Constantinopol. In acest colt de lume ingust in care albanezul era asociat cu vulturul(dobar), sarbul cu lupul, croatul cu cucuveaua, ungurul cu linxul iar romanul cu pisica cine ar mai avea loc?Simtim tensiunea apasatoare de la inceput. Un anumit mod de viata urmeaza sa apuna. Dar ce va veni dupa, de unde va veni, cum va veni? Multi ani s-a trait in armonie cu Ujana cea Rea si tulbure. Angajamentele au fost respectate, platile facute. Si totusi acum se vrea a se pune stavila Ujanei, o constructie de piatra urmeaza sa o infranga, iar legaturile cu ea, cu Ujana, vor fi altele de acum incolo. Barci si plute cea mai mare si puternica banca din Durres isi respectase intelegerile cu seniorul Gjika dar si cu Ujana si, din cate se pare era corecta pana la ultimul banut. Dar ce putere poate avea o banca in fata unui semn divin? Iar semnul a fost trimis si ajunsese la urechile tuturor, un om cu boala sfanta(epilepsie) l-a adus, un om cu boala pamantului caci asa i se spune. Un pod, spusese. Nu mult a trecut pana cand, niste nou-veniti, care vorbeau o limba ciudata, se ofereau sa ridice, in doi ani, un pod de piatra peste Ujana cea Rea. Dar cine erau ei, cine le era stapanul?Stapanul lor nu e nici duce, nici baron, nici print, ci un om bgat, care cumparase in ultima vreme vechea exploatare de bitum, parasita inca de pe vremea romanilor si, deasemenea, cea mai mare parte a drumului, la fel de vechi, pe care avea de gand sa-l repare. Nu are un titlu nobiliar, spusesera ei, in schimb are baniAcum 150-200 de ani, pe acest drum vechi de cand lumea, tropaisera copitele tuturor cruciadelor crestine in drumul lor spre Ierusalim. Acum, pe el, din partea opusa, incepeau sa apara cand si cand, dar tot mai des dervisi. Pe drumul acesta au aparut si cei care se ofereau sa ridice podul. Turcii sunt tot mai des intalniti de-a lungul si de-a latul Balcanilor.Nu a trecut mult si au ajuns si echipele de constructori, s-au ridicat baracile pentru ei, iar spectacolul oferit, in special de arhitectul sef de santier, era unul nemaivazut. Doar nebunul satului se gasea in elementul lui, batranii satului, in schimb, nu preveasteau nimic bun, sigur Ujana se va razbuna iar razbunarea va fi crunta. Va urma deci o lupta crancena intre stapanii apelor si stapanii pamantului, intre apa si piatra, o lupta intre vechile legende si superstitii ale Balcanilor, iar intr-un final stapanii pamantului cu ajutorul legendei vor aduce moartea.Asa cum tremur eu prinsa in piatra,asa sa tremure si acest pod. Balada zidirii poduluiKadare reinterpreteaza legenda zidirii cetatii Rozafa din apropierea orasului Shkodra, aceeasi balada a zidirii pe care o regasim si la noi in Leganda Mesterului Manole si aduce un plus de suspans in atmosfera si asa apasatoarea a romanului. Sa fie sacrificiu consimtit, sa fie crima si razbunare, sa fie dorinta de nemurire, sa fie doar o simpla intelegere pe considerente financiare? Un lucru e cert, podul a ramas in picioare iar faima lui l-a transformat in subiect de pelerinaj, ocazie numai buna pentru a afla gandurile care framantau mintile acelor vremuri.Vestile care ajungeau nu aduceau insa mai multa liniste. Imperiul Otoman ajunsese deja la granita, iar printii albanezi sunt macinati de vesnice invidii, multi dintre ei lasandu-se cu usurinta amagiti de putere si bani. Gjon isi aduce aminte de prima oara cand a vazut osteni turci.O bijuterie acest roman al lui Kadare. O mica poveste care cuprinde nu doar o parte din istoria Albaniei ci istoria lumii la un loc. O poveste in care vesnic exista doua fete si o gramada de nuante. Mult mai mult decat un roman despre ciocinrea civilizatiilor, despre drumurile care aduc atat deschidere si cunoastere cat si conflicte. O poveste despre aceleasi intrebari pe care ni le punem neincetat de-a lungul istoriei cand ne-am lasat cuceriti si cand ne-am lasat cumparati?O poveste depre progres cu tente ecologiste, o poveste despre costurile progresului si incapacitatea de a i te opune, o poveste despre harti, granite, geopolitica, despre ceea ce credeai imposibil a se intampla vreodata, o poveste despre simboluri, marire si decadere, despre semnificatia timpului si modul in care il percepem, despre ceea ce, intr-un final, ne face sa fim la fel.Povestea, nu intamplator se termina in 1976-1978, la Tirana. Kadare se vede in fata regimului comunist, la fel ca si calugarul Gjon in fata urgiei otomane. Ambii se grabesc sa isi spuna povestea. Gjon nu va pasi peste pod. Kadare se afla in fata unei interdictii de a mai publica.Mai multe ganduri despre aceasta carte, aici Podul cu trei arce, o bucatica din istoria zbuciumata a Balcanilor

2020-08-26 02:54:22

Elixirul dragostei - Eric-Emmanuel Schmitt

Actual Rating: 4/5Elixirul dragostei de Eric-Emmanuel Schmitt este o carte care m-a surprins intr-un mod placut. Autorul a construit actiunea pe baza a doua personaje (Adam si Louise) care, aflate la departare, isi trimit e-mail-uri. Ea la Montreal, el la Paris, cei doi sunt despartiti de soarta, departarea facandu-i sa cugete asupra existentie elixirului dragostei. Ce uneste doua suflete? Este vorba de un elixir magic precum cel din Tristan si Isolda sau este ceva mai mult?Am citit cartea in mai putin de o ora si am fost chiar amuzata spre final cand am descoperit de la Louise un lucru legat de elixirul dragostei care chiar m-a amuzat!Scrisa ca o corespondenta intre doi fosti indragostiti, Elixirul dragostei nu pune accentul pe faptul ca cei doi fac un schimb de cuvinte prin intermediul lumii virtuale (e-mail-ul), discutia dintre personajele principale dand senzatia de vremurile de demult cand oamenii isi trimiteau scrisori. Am spus personaje principale pentru ca autorul ne introduce in lectura si doua personaje secundare (dintre care unul este personaj imaginar!! - cine a citit, cunoaste) care au un rol destul de important in evolutia relatiei dintre Louise si Adam.Se poate ca discutand cu cineva dupa o despartire despre lucrurile bune si rele pe care le-au impartasit sa fie un lucru benefic? Sa treci de la dragoste la prietenie este un lucru usor? Cu siguranta ca nu este iar autorul demonstreaza ca prietenia se poate naste intre doi fosti iubiti si ca ea poate fi baza a ceva mult mai frumos decat ne-am imaginat. :-)Mi-a placut mult aceasta carte chiar daca a fost scurtuta si chiar sunt curioasa cum sunt celelalte carti ale domnului Schmitt. Adam si Louise m-au facut sa ma gandesc mai mult la acest elixir al dragostei si poate sa il descopar acolo unde nu m-am asteptat.Citate:

2020-08-26 02:39:22

Declaratie de iubire (ed. de lux) - Gabriel Liiceanu

Am admirat mereu la Gabriel Liiceanu respectul sau nedisimulat atat pentru inaintasi, cat si pentru congeneri sau tineri. Si acest volum vorbeste despre admiratie si respect mai mult ca oricare altul.Desi editia 2015 este imbogatita cu texte noi si alte cateva portrete, in inima mea ramane editia din 2001. Pentru ca in ea era inclus si cel mai frumos eseu despre dragostea pentru carti. "Dans cu o carte" de Gabriel LiiceanuCum patrunde spiritul in lume? Pe ce canale o idee aparuta in intimitatea mintii cuiva ajunge sa cuprinda lumea sa o inalte sau sa o distruga?De aici miracolul cartilor: cum pot ele, cu inaparenta lor, sa ne mute din locul in care sintem?Senzatia ca, odata intrate in lume, cartile lucreaza in clandestinitate. Lor li se potriveste felul in care Hamlet vorbeste despre fantoma tatalui sau: old mole, cirtita batrina". Ea scoate la lumina intr-un tirziu rezultatul faptei sale desfasurate intr-o regiune a lumii pe care noi nu o cunoastem.De aceea autorii sint agentii cei mai secreti ai lumii: nu e limpede nici cum actioneaza ei, nici asupra cui, nici ce rezultate dau; si nici macar nu e limpede ca ceea ce se intimpla in lume e rezultatul nemijlocit al faptei lor. Sigur este doar ca, ascunsi de ochii lumii sau uitati, ei lucreaza pe termen lung.Privite, cartile par nespus de sfioase. Ele nu vin niciodata spre tine. Ca intr-o medievala iubire, tu trebuie, intotdeauna, sa le cauti si sa te duci catre ele. Fiinta lor este asteptare pura. Le va deschide cineva pentru a le face, astfel, sa inceapa sa fie?Tacerea cartilor si rugamintea lor nerostita. Ele nu-si pot cere dreptul de a fi deschise". Cartile nu fac greva, pentru a fi citite. Tot ce pot face este sa ceara indurare din partea cititorului care nu este inca.Cind privesc peretele unei biblioteci, imi vine in minte scena balului din Razboi si pace. Doamnele aliniate, asteptind, de-a lungul peretelui. Spaima Natasei ca nimeni nu o va invita la dans. Expresia incremenita a chipului ei, gata deopotriva si de deznadejde, si de extaz". Iar apoi, printul Andrei care se apropie si ii propune un rond de vals". De cind te asteptam", pare ca spune Natasa, iar zimbetul i se iveste pe fata in locul lacrimilor ce statusera sa o podideasca". Si, speriata si fericita", isi sprijina mina pe umarul printului Andrei.Splendid in scena aceasta este ca printul Andrei o descopera pe Natasa din intimplare, pentru ca discutia la care participa il plictiseste si pentru ca, in fond, Bezuhov e cel care-l roaga sa o invite pe Natasa. Ochii printului trecusera inainte peste ea, fara ca el sa o vada. Ar fi putut tot atit de bine, hotarindu-se sa danseze, sa o invite pe verisoara Natasei, pe Sonia, sau pe cea mai frumoasa femeie a Petersburgului, pe contesa Bezuhova, care de altminteri deschide balul. Printul o alege deci din intimplare pe Natasa care asteapta tremurind.Dar alegind-o si dansind cu ea, Bolkonski descopera ca, din toate femeile care luau parte la cel mai stralucitor bal al anului, Natasa, o fetiscana inca, cu bratele ei slabe si urite", era cea mai frumoasa. Ascunsa pina atunci in multimea indistincta a doamnelor din sala de bal, frumusetea ei devine dintr-o data, prin alegerea lui Bolkonski, vizibila. Printul, care era, spune Tolstoi, unul din cei mai buni dansatori ai timpului sau", o ridica, prin alegerea lui, pe soclul propriei ei splendori. Abia aleasa si abia dansind, Natasa devine aparenta in frumusetea ei.Cartile aliniate, asteptind, de-a lungul peretelui. Privirea distrata care trece peste ele, fara sa se hotarasca asupra uneia anume. Apoi mina care se intinde, care scoate o carte din raft, care o deschide. Dansul poate incepe. Dans cu o carte.Ii e totuna unei carti in ce imprejurari va fi deschisa: intr-o biblioteca, intr-o chilie, pe masa de studiu de acasa, in pat, in tramvai, sub un felinar, in tren. Important este ca ea sa fie citita si, astfel, sa fie mintuita de aparenta de simplu obiect ratacit printre alte obiecte. Pentru ca oricit de aratoasa ar fi, cartea nu exista inca in simpla ei materialitate. Ea nu este un obiect, ci un obiect de citit si, astfel, singurul corp spiritual existent pe lume.Librarii, domnul meu, sint cei mai mari codosi, in fiecare zi ii imping pe oameni in bratele cite unei carti. Si unde mai pui ca dupa noptile petrecute in tovarasia unor asemenea iubite ramii nu numai vlaguit, dar si cu mintile ratacite."Shakespeare, Hamlet, actul II, scena 2 (replica apocrifa).Splendoarea cartii este ca ea nu se impune de la sine. Alaturi de foame, de frig si de eros, nu exista nevoia irepresibila de a citi. Cartea nu este cea de toate zilele" ca piinea, ca apa, ca hainele. Nu citesti asa cum resimti nevoia de a minca atunci cind iti este foame. Intilnirea cu cartea nu are loc in virtutea unui instinct. In fapt, se poate" si fara ea.Inseamna atunci ca nevoia de carte" e rezultatul unei domesticiri, al unui elevage, al unei crescatorii de oameni". Cei care ajung sa aiba nevoie de carte sint crescuti si antrenati de un crescator" si ei se nasc inauntrul omenirii asa cum se naste o rasa noua de caini sau de cai.Gindul lui Platon despre neajutorarea cartii: odata aruncata in lume, ea se desparte de autorul ei si intra in tacerea tautologica a textului; ea nu poate nici sa pledeze in apararea adevaratului sens si nici sa se ascunda atunci cind este cazul. Logosul scris intra in lume fara asistenta tatalui sau. Nimeni nu mai este linga el pentru a-l putea apara.Iar autorul, care pare sa vorbeasca prin text, odata ce s-a despartit de el, intra la rindul lui in tacere. Expusa si parasita, cartea se misca in toate directiile" si este obligata sa suporte tot ceea ce se poate imagina in intervalul dintre un act de iubire si un viol, dintre sensul rastalmacit si suprema inteligenta.A crede pe cuvint." - Daca am putut creste in timp este pentru ca ne-am crezut, unii pe altii, pe cuvint. Orice carte este un principiu de economie. Ea depoziteaza experienta facuta de altul si astfel ma scuteste de reiterarea ei. Cuvintele si-ar pierde rostul daca fiecare ar trebui sa faca pe cont propriu ceea ce altii au facut deja inaintea lui. Daca am trai experimentind la tot pasul in chip originar, atunci vietile noastre ar trebui sa aiba virsta omenirii. Si invers, omenirea nu ar fi depasit niciodata experienta pe care o face un om intr-o viata, daca noi nu am fi crezut pe cuvint". Pentru a inainta in istorie, oamenii au trebuit sa se creada pe cuvint, adica sa scrie carti si sa le citeasca. Prezumtia de buna-credinta de care beneficiaza fiecare autor. Tocmai pentru ca omenirea a avansat crezind pe cuvint", a minti cu ajutorul cuvintului scris este un atentat la adresa umanitatii.Definitii ale cartii. De ce citim?Justificarea igienica (Noica) Pentru ca nu numai trupul, ci si spiritul poate fi nespalat", cititul este un mijloc de a-ti face toaleta in ordinea spiritului. Cartea ca element central in igiena mentala. Spiritul are si el nevoie de o dieta; el arata" dupa cum il hranesti. Cum poti sa te indobitocesti necitind.Citim pentru ca sintem fiinte de interval Tutea: in afara de carti nu traiesc decat dobitoacele si sfintii: unele pentru ca nu au ratiune, ceilalti pentru ca o au intr-o prea mare masura ca sa mai aiba nevoie de mijloace auxiliare de constiinta." Cind ne reprezentam spiritul pur cu ajutorul undei si al luminii, noi continuam sa facem apel la corporalitate", fiind de fapt incapabili sa intelegem instantaneitatea comunicarii intr-un sistem in care corpul nu exista. Privit de la acest nivel, cuvintul scris si vorbit este o reparatie ingenioasa a starii de dizgratie (dar bolovanos si caznit, daca e comparat cu locul de unde am cazut), iar cartile, in raport cu comunicarea divina, nu sint decit cirje improvizate in mersul catre un absolut iesit din raza nemijlocirii.Principiul dezdepartarii Cartea e un mijloc de a sta de vorba cu departele tau" (Noica). Cartile sint scrisori mai groase scrise prietenilor" (Jean Paul).In ambele cazuri este vorba de telecomunicatie, de anularea departarii. Datorita cartii pot sta de vorba cu cel care nu e linga mine. Pot fi contemporan cu un ginditor latin care a trait cu doua milenii in urma sau pot sta de vorba cu cineva care nu s-a nascut inca. Pot deveni, ca cititor sau autor, contemporan cu omenirea toata. Sau, datorita cartii, pot sa ma intilnesc" cu cineva care locuieste pe cealalta fata a planetei. In toate aceste cazuri autorul scrierii si primitorul ei nu se cunosc si, cel mai adesea, ei se intilnesc venind din lumi si din epoci diferite.Ideea lui Sloterdijk ca umanismul a aparut ca o telecomunicatie nascatoare de prietenie in mediul scrierii. Cultura umanista este in mod esential epidemie erotica avind ca virus cartea. Orice pagina scrisa este o seductie la distanta", o erotica a departarii".Toata cultura Apusului, spune Sloterdijk, este bazata pe o posta catenara". Inaugurali fiind, grecii n-au imaginat niciodata lucrul la care aveau sa dea nastere. Ei n-au stiut ca sint la inceputul unui lant de scrisori mai groase" care vor traversa si circumscrie un spatiu spiritual numit Europa. Ei nu stiau ca inventa un continent scriind scrisori prietenilor din Italia si, prin ei, intregii modernitati.Umanismul se bazeaza pe:1. Ideea ca spiritul poate fi cultivat (instructie, pedagogie, paidee, educatie etc).2. Ideea ca spiritul poate fi depozitat. Metoda de depozitare a spiritului este cartea. Depozitul de spirit" se numeste biblioteca.3. Ideea ca edificiul uman depinde de calitatea caramizii din care e construit. Lumea poate fi deci schimbata prin modelarea spiritului, prin iluminarea" lui, asadar prin carti.Cartile si ideile depozitate in ele devin mijloacele de realizare a sintezei culturale si politice a unei comunitati si, la limita, a intregii omeniri. Natiunile moderne asa s-au nascut: prin scrisori groase" scrise de o mina de oameni concetatenilor lor si prin altii multi, numiti profesori", care descifrau semnele iubirii umane peste veacuri" (Sloterdijk).Proiectul umanist este un proiect culturalist" avind in centrul sau cartea.Dezavantajul cartii, faptul ca trebuie deschisa (ceea ce, in pofida aparentelor, implica dupa cum am vazut un efort considerabil), o face vulnerabila ca metoda de acoperire a distantelor dintre membrii unei comunitati. Astazi distantele dintre oameni nu se mai acopera prin scrisori groase", ci prin media, in esenta prin aparate care pot fi deschise" printr-o simpla apasare de buton. Sinteza sociala nu mai e astazi o chestiune de carte, ci de navigare" pe ecrane, fara riscuri si fara efort.Proiectul umanist pe care s-a intemeiat istoria Occidentului a luat astazi sfirsit. Locul dansului cu o carte l-a luat channel surfing-ul, zappajul", balansul pe internet, pe scurt dansul cu un ecran. In lupta" dintre carte si ecran, a decis fiinta lenesa a omului.Sa vorbesti despre carte ca despre o fiinta vie. Altminteri cum ai putea-o iubi?In fond, ginditi-va ce se intimpla cu cartile: le dorim, le avem, ne bucuram de ele, ne plictisesc, le parasim, le regasim, ne pierdem in ele, le ingropam numele in adincul nostru si, daca e nevoie, il uitam. Nu asa arata toate iubirile noastre?

2020-08-26 02:00:32

Lolita - Vladimir Nabokov

La inceput mi-a placut la nebunie...mai intai povestea;Lolita e o fatuca care locuieste cu muma-sa. Apoi vine naratorul-personaj, Humbert Humbert, si din intamplare, se cazeaza in locuinta lor. O sa plateasca chirie. El stia dinainte ca e pedofil. Fusese casatorit si nefericit, o facuse cu prostituate, castigase bani-mostenire si fusese la sanatorii.El se indragosteste de Dolores Haze aka Lolita si si-o doreste doar pentru el. Isi doreste ca maica-sa sa moara... se casatoreste cu ea doar ca sa poata fi mai apropiat de Lolita, in continuare in casa lor. Pe maica-sa o calca masina si Humbert o ia pe Lolita intr-o calatorie foarte lunga cu masina prin SUA. Fac mult sex. Asta dureaza un an si ceva. Apoi ea pur si simplu fuge cu un alt tip.Humbert crede ca e fratele lui, dar apoi nu mai e nimic clar.Se enerveaza, sufera, sta singur ceva vreme... apoi primeste o scrisoare de la ea, cand Lolita are 17 ani. E gravida, maritata si ii cere bani. Se duce la ea si ii da 4000$ si ea nu vrea sa vina cu el. Se duce la asa zisul rapitor si-l impusca de mai multe ori pana moare.Apoi teoretic e inchis, dar partea asta nu e povestita... ci doar se exprima intre timp cu - onorata instanta -.Nu eram de acord cu oamenii care spuneau ca Lolita e o simpla parasuta, dar acum sunt.Si Humbert e doar un tip naspa si vai de el si foarte plictisitor.Scenele de sex nu sunt descrise.Cartea ar fi putut avea cu usurinta 100 de pagini.Se plictiseste vesnic si incepe sa admire natura... si o tot admira si e groaznic.Si imi aminteste de cartea lu Vasile Rebreanu.O urasc. Cred ca filmele vor fi la fel de nasoale sau poate ca nu...Toate sperantele-mi sunt naruite.

2020-08-26 01:39:22

Vitelul de aur - Ilf si Petrov

Nu cred ca am citit foarte multe carti care pe tot parcursul lecturii sa ma faca sa chicotesc. De fapt, cred ca as putea sa le numar pe degete. Momentele comice se tin in lant, planurile dau gres, dar Ostap Bender, un optimist inventiv, reuseste sa iasa de fiecare data din incurcatura.Continuarea pe blog.

2020-08-26 01:00:31

Vino cu mine stiu exact unde mergem - Dan Sociu

Pare un vis universal, l-am auzitpovestit si de altii, cel putinprima parte e la fel, restul depindede fiecare: sint la scoala, ni se daun test si ca de obicei n-am invatatnimic. Mi-e teama si mi-e rusine apoibrusc imi dau seama ca am terminat scoalade mult, ca sint adult si ce pot eisa-mi mai faca. Ma las pe spate si-mi intindpicioarele pe banca, ma uit cu milala colegi, cit sint de mititei si blegi, prinsiin anxietate ca musca in perdea -voi inca nu stiti ca ne-am nascut in moartesi toate grijile s-au terminat deja?

2020-08-26 12:54:22

Nopti albe. Sotul etern - F.M. Dostoievski

Spune-mi doar atat; de ce noi, noi toti, nu ne purtam unii cu altii cum s-ar purta fratii intre ei? Oare de ce pana si omul cel mai bun are parca intotdeauna ceva de ascuns fata de celalalt si tainuieste ceva, pastrand taceri? De ce sa nu spui dintr-odata deschis, fara ocolisuri, tot ce ai pe suflet, daca esti sigur ca vorbele tale nu sunt aruncate in vant si nu sunt spuse zadarnic? Daca privesti in jur, poftim! fiecare pare mai aspru decat ii este adevarata lui fire, ca si cand i-ar fi teama sa nu-si jigneasca sentimentele daca le-ar destainui asa cum sunt ele cu adevarat...

2020-08-26 12:39:22

Sindromul Cesafac - Savatie Bastovoi

Cum sa ne alegem calea in viata in functie de darurile (talantii) pe care ni le-a dat Dumnezeu, o carte ce combina perspectiva psihologica de dezvoltare personala cu textul biblic si invatatura crestina. Fiecare trebuie sa-si cunoasca inclinatiile innacute pentru a lucra mai lesne darurile date de Dumnezeu, stiind ca nu carcaterul trebuie schimbat in dorinta de a dobandi o virtute, ceea ce este cu neputinta, ci lucrarea virtutilor trebuie sa se faca dupa caracterul fiecaruia, astfel fiecare indeplinind lucrarea potrivita.Intr-o scoietate in care oamenii considera ca nota la matematica e mai importanta deat cea de la desn sau muzica, e normal ca majoritate oamenilor sa nu poata canta sau desena. Insa pentru o dinastie de lautari, a fi calcat pe ureche era o tragedie din care abilitatile matematice nu te salvau.Lectura este mai intai de toate un medicament, iar medicamentele se iau potrivit cu afectiunile de care suferim: nimeni nu-si unge piciorul cu alifii atunci cand il doare dintele. (p.65)Viata nu e facuta dintr-o ordine de evenimete, ci din atitudinea pe care o are fiecare. (p.92)Curatia sufletului, inseamna a dispretui placerile simturilor, a nu-ti hrani ochii cu demonstratiile ciudate ale facatorilor de minuni ori cu privelistile trupurilor, care ingaduie sa patrunda ghimpele placerii, si a nu revarsa in urechi melodia distrugatoare a sufletelor. (p.128)

2020-08-26 12:00:31

Salcia oarba, fata adormita - Haruki Murakami

"Salcia oarba, fata adormita" este o colectie de 24 de povestiri semnate de Haruki Murakami. Este o carte despre viata si despre sinele omenesc, despre cum nimic nu e ceea ce pare la o prima vedere si despre cum misterul se poate naste din simplu, din banal, din linistitit. Drept ca, fiind un volum de povestiri, nu e atat de complexa prin comparatie cu alte romane ale lui Murakami cum ar fi:Padurea norvegiana sau Kafka pe malul marii, insa e o carte bazata pe principiul minimalismului, pe a transmite multe prin cuvinte simple si putine, de aceea o recomand a fi citita intr-una din acelea zile in care n-ai chef de nimic decat de lenevit in pat sau pe canapea. Iubind operele lui Murakami, in timp ce citeam cartea aceasta nu eram atrasa de ea, povestirile nu prea ma tentau, doar ultimile 8 au fost mai interesante din punctul meu de vedere, ma asteptam la ceva mai captivant, mai amplu, dar deja fiecare cu aprecierile si criticile lui.

2020-08-26 11:54:22

Laur - Evgheni Vodolazkin

Wow, de mult nu am mai citit o carte cu sufletul la gura! Nu am putut s-o las din mana, am cititi-o cu disperare si oroare. Am ajuns la concluzia ca lagarele naziste au fost pistol cu apa in comparatie cu lagarele japoneze pentru prizonierii de razboi. Inca diger cruzimea descrisa in aceasta carte. M-a socat. E prima data cand citesc despre razboiul americanilor cu japonezii. M-am mai intalnit cu japonezii in alte lecturi, nu pot spune ca eram mare fan, insa Doamne, nu i-am urat niciodata mai mult ca aici. Este o poveste adevarata care trebuie cunoscuta, ma bucur ca am avut ocazia sa o aflu. Louis Zamperini, ce om, ce erou! De neinvins!

2020-08-26 11:39:22

Firmin - Sam Savage

"In Africa, in timpul perioadelor de foamete, copiii hamesiti mananca tarana. Daca ti-e suficient de foame, mananci orice. Chiar daca nu-ti hraneste trupul, simpla actiune de a mesteca si de a inghiti ceva iti hraneste visele. Iar visele legate de mancare sunt ca oricare alte vise - poti supravietui cu ele, pana la moarte.""Mie imi plac toate povestile. Imi place faptul ca au un inceput, un mijloc si un sfarsit. Imi place acumularea lenta de intelesuri, imi plac peisajele cetoase ale imaginatiei, ratacirile labirintice, versantii impaduriti, baltoacele ce reflecta lumina, rasturnarile tragice si obstacolele comice."

2020-08-26 10:54:22

Quo Vadis - Henryk Sienkiewicz

Quo Vadis (Domine) e mai mult decat o carte dedicata vremurilor de inceput ale crestinismului; e o epopee a luptei dintre Bine si Rau care are loc in sufletul fiecarui om.La nivel individual, ni se releva faptul ca orice om obisnuit a face raul (patricianul Marcus Vinicius), poate sa-si deschida ochii (chiar si cu forta) si sa inceapa a pasi catinel pe calea binelui, iertarii dusmanilor, milosteniei si asa mai departe.La nivel de societate, sub umbra imparatului Nero, persecutiile la care au fost supusi primii crestini sunt terifiante, oribile si ar fi greu de inchipuit fara geniul si imaginatia autorului.Ceea ce m-a facut totusi sa zambesc amar (ex libris) este rememorarea faptului ca, peste secole, crestinii insisi au ridicat sabia si au imprastiat groaza peste intreaga Europa si America de Sud (vezi Inchizitia si cruzimea conquistadorilor). Nimic nou sub soare! Vechea poveste :)Revenind la carte, are doua ecranizari si a primit un Nobel in 1905, deci este un adevarat pilon al literaturii universale (merita citita si rascitita). O recomand!Cel mai simpatic personaj din toata cartea mi s-a parut a fi Petronius, personaj istoric real si scriitor pe deasupra. Omul e atat de de viclean, de puturos si lipsit de moralitate incat m-a cucerit pe deplin. Momentul sinuciderii sale face cartea si mai savuroasa si te face sa-ti pui intrebari despre sensul vietii si rostul bogatiilor fara numar.Bravo, Petronius! Vreau s-ajung si eu macar pe jumatate atat de porc si de intelept ca tine!Jos palaria!

2020-08-25 12:00:31

Cain - Jose Saramago

Mi s-a zis in multe feluri. Muta, inhibata, retrasa, speriata, ciudata, salbatica, suparata si, favorita mea, tacsune. Sa nu uit de imperativul NU mai fi asa!, plesnit peste ochi pentru ca, se stie, copilul, cand aude propozitia magica NU mai fi asa, asculta si face pre voia adultului destept.Pe scurt, m-am nascut cu o amigdala excitabila, care mi-a generat un temperament introvertit, pe fundatia caruia mi-am dezvoltat o personalitate caracterizata, printre altele, de timiditate, datorita influentelor sociale si experientelor proprii. Ai mei, vazandu-ma super sensibiloasa si plangacioasa si bolnavicioasa au decis sa ma priveze de contacte sociale in primii ani ai copilariei (nu am facut gradinita) apoi m-au aruncat in scoala generala cu pretentia sa fiu sociabila si cea mai desteapta din clasa.Restul... aici:

2020-08-25 11:54:17

Consumatorul de suflete - Codin Maticiuc

Am primit cartea la un schimb si ma bucur ca nu a trebuit sa dau bani pe ea. Marturisesc ca titlul m-a facut chiar curioasa, iar in general sunt deschisa fata de orice fel de scrieri. Misoginismul si sexismul care se ascund in aceasta opera sub forma unui vampir bucurestean aka consumator de suflete m-au facut sa plang, dar si sa rad in acelasi timp. Nici nu stiu de ce a mai numit-o Consumatorul de suflete, putea foarte bine sa-i zica Consumatorul de p***e. Macar ar fi fost sincer atunci si in tema cu potentiala rivala Suge-o, Ramona!. Cartea promite un spectacol pitoresc si captivant, o panorama a cosmopolitului, care ne cucereste. Pe mine m-au cucerit incapacitatea scriitorului si lipsa oricarui talent. De evitat!

2020-08-25 11:00:33

Copila de zapada - Eowyn Ivey

Autoarea imbina intr un mod foarte frumos basmul cu realitatea. Descrierile sunt absolut superbe, de la peisaje pana la mancare, totul este asa cum trebuie. Este o poveste emotionanta, dar scrisa in siguranta... Nu are acel ceva care sa ti faca pielea de gaina si sa ti aduca lacrimi in ochi. Adica, da, povestea este un pic tragica dar parca usor previzibila. Asta este singurul motiv pentru care ii dau 4 stele si nu 5. Este scrisa impecabil, dar cred ca undeva ar fi putut sa fie mai profunda. Personajele sunt simple si relativ triste dar usor de placut. Una peste alta este o carte draguta, de citit in preajma sarbatorilor.

2020-08-25 10:54:17

Daca as ramane - Gayle Forman

O lectura usoara, emotionanta si fara prea multe pretentii. Trei stelute pentru starea de bine care mi-a creat-o aceasta lectura, desi, subiectul este unul trist si pe muchie de cutit. Mi-a placut accesibilitatea textului, modul in care a fost creata aceasta carte: amintirile din trecut si situatia din prezent a Miei in spital. Mia trebuie sa ia o decizie, o decizie nu tocmai usoara. O alegere intre viata si moarte. Este si o continuare a cartii si din cate am inteles, este din perspectiva lui Adam, iubitul Miei. Sunt curioasa, bineinteles, ce a gandit el in tot acel rastimp si ce planuri de viitor avea cu Mia.

2020-08-24 06:00:31

Diamantul de la miezul noptii. Seria Tronul de clestar. Vol.2 - Sarah J. Maas

Translation widget on The blog!!!!O carte absolut captivanta, cu comploturi, magie, lupta dintre bine si rau si o actiune alerta, in continua crestere. Recenzia mea completa o gasiti aici:

2020-08-24 05:54:17

Strania poveste a lui Benjamin Button si alte intimplari din epoca jazzului - F. Scott Fitzgerald

Primul contact cu Fitzgerald a fost in liceu cind am citit Marele Gatsby si nu am fost deloc impresionata de lumea superficiala creionata de el. Apoi am recitit Marele Gatsby in facultate, in engleza insa, si experienta mea a fost cu totul diferita. Am fost surprinsa sa gasesc un roman mai bun, armonios, melodios si cu unele intrebari existentiale. Acum am citit volumul de nuvele Strania poveste a lui Benjamin Button si alte intimplari din epoca jazzului si desi regret ca nu l-am avut in engleza tot a avut un efect calmant asupra mea. Te relaxeaza in timp ce iti povesteste despre lumea apusa a jazzului din anii '20 - '30.

2020-08-24 04:54:17

O iubeam - Anna Gavalda

"O iubeam"Anna GavaldaCate casnicii sunt cu adevarat fericite? Cati traiesc cu sotii doar din simtul datoriei, uitand de propriile vise si dorinte? Cati sunt dispusi sa renunte la comoditate sau statut, sau deprinderi, pentru a deveni independenti sau personalitati? Gasind un milion de scuze pentru propriile esecuri, ne trezim batrani si mediocri, tristi si uscati ca frunzele de toamna. Asa s-a trezit eroul nostru, la 65 de ani, plin de regrete si "este prea tarziu, am pierdut-o ca un prost"! Frica are o latura neobisnuita, pe unii ii inaripeaza, pe altii insa ii impotmoleste si mai mult. Aflandu-se in compania nurorii sale, care de curand a fost lasata de sot, el incearca sa o convinga ca nu este totul pierdut! Dialogul dintre cei doi este atat de viu si natural, incat nu mi-am dat seama ca au trecut 2 ore si am terminat cartea. Personajele evolueaza, vedem o descriere scurta insa plina de sens, o proza care se cere pe raftul fiecarui cititor!Nici nu ne dam seama ce secrete pot ascunde 2 ochi tristi, un om vesnic crispat si nemultumit. Jinica (vin, asa il dezmierd eu), jinica buna, un semineu, un om care e pe aceeasi unda cu tine si, vrei nu vrei, povestind durerea adunata in timp, incepi sa intelegi, in pofida faptului ca poti rani sentimentele cuiva, adevarul este necesar de a fi scos la iveala, sa poti respira, macar si cateva ore. Cateva ore, sub acelasi acoperis, 2 inimi frante au gasit intelegere si refugiul mult dorit.Polirom Moldova#citimpentruschimbare #polirom#oiubeam #annagavalda

2020-08-24 04:39:17

Ingeri in parul meu - Lorna Byrne

Fiintele umane sunt mai mult decat carne si oase, si atunci cand devii constient de asta si incepi sa crezi ca ai un suflet, legatura ta cu ingerii infloreste.Daca acea pasare cade si se loveste, nu va simti toata durerea cazaturii, deoarece Dumnezeu va simti 99% din ea. Dumnezeu simte tot ce se intampla cu fiecare pasare in parte si este la fel si cu noi - cand se intampla ceva care ne raneste, simtim doar o fractiune din durere. Dumnezeu simte restul si o indeparteaza.... am dat peste un inger si apoi am pasit in ea. Era peste tot in jurul meu; era mare, tandra si frumoasa. Era Ingerul Iubirii Materne. Ingerul Iubirii Materne este rotund ca soarele si imens. Aripile se petrec in jurul ei, dar se si deschid, cam ca la o closca. Mainile ei sunt intotdeauna pregatite sa te imbratiseze. Culoarea ei e un amestec de crem si alb. Este translucida si vezi o lumina foarte stralucitoare emanand din ea, dar nu poti vedea prin ea.Fata ei radiaza iubire, ochii ei sunt mari ca niste farfurioare, scanteind de lumina iubirii materne si are parul ondulat de culoare alb-crem. Radiaza imbratisari de iubire tot timpul. Nu iti doresti decat sa cazi in bratele ei si sa fii imbratisat de ea.Multi dintre noi ne temem de moarte, insa nu trebuie sa ne fie frica. In momentul mortii nu exista nici durere, nici disconfort; unii oameni pot avea dureri pana in ultima clipa, insa atunci cand mor, durerea dispare. Moartea este precum nasterea; stiu ca poate parea ciudat ca spun acest lucru, dar te nasti intr-o noua viata. Nu mori cu adevarat; iti parasesti doar aceasta carcasa fizica - ca pe o coaja goala de ou.

2020-08-24 03:54:17

Viata lui Pi - Yann Martel

Am supravietuit pentru ca mi-am impus sa uit. Povestea mea a inceput la o data in calendar-2 iulie 1977-si s-a terminat la o alta data din calendar-14 februarie 1978; intre cele doua nu a existat nici un calendar. Nu numaram zilele, saptamanile sau lunile. Timpul este o iluzie care doar ne face sa respiram din greu. Am supravietuit pentru ca am uitat orice notiune a timpului.Viata intr-o barca de salvare nu e viata adevarata. Este mai curand ca sfarsitul unui joc de sah, un joc cu piese putine. Elementele nu pot fi mai simple, nici miza mai mare.Trebuia sa incetez sa sper atat de mult ca o nava avea sa ma salveze. Nu era cazul sa contez pe ajutor exterior. Baza era in mine, daca voiam sa supravietuiesc. Din experienta mea stiu ca cea mai mare greseala a unui naufragiat este sa spere prea multe si sa faca prea putin. Supravietuirea incepe cand esti atent la ce este la indemana si imediat. Sa te uiti in jur sperand si nefacand nimic este totuna cu a-ti petrece viata visand.Cea mai mare dorinta a mea-in afara de a fi salvat-era sa am o carte. O carte mare, cu o poveste fara sfarsit. O carte pe care as fi putut-o citi de nenumarate ori, avand alta revelatie si alta viziune cu fiecare prilej.Contemplarea acestei lumi nu este si ea o inventie? Lumea nu exista pur si simplu. Totul depinde de felul cum o intelegem, nu? Iar intelegand ceva, aducem propria noastra viziune asupra acelui lucru, nu? Nu asa se transforma viata in poveste?

2020-08-24 03:39:17

Scarile levantului - Amin Maalouf

Asta e efectiv una dintre cartile mele preferate, iubesc tot la ea, plot-ul, modul in care este scrisa, personajele, intorsaturile de situatie, absolut TOT. E divina si o recomand cu drag alaturi de piesa asta pe care am ascultat-o in timp ce o citeam. Imi aminteste mereu de ea si ma bucur foarte mult, imi da un feeling misto.

2020-08-24 03:00:31

Asasinul orb - Margaret Atwood

O constructie impresionanta desfasurata pe aproape 700 de pagini, Asasinul orb este o poveste in poveste, cu cateva artificii care o incadreaza in curentul postmodernismului. Titlul poate induce in eroare - nu avem de-a face cu un roman politist, ci cu povestea unei familii canadiene, o adevarata saga din care mai lipsesc doar aspectele mitologice. Avem regrete, secrete si destine ruinate de alegeri proaste, vieti triste si neimplinite care s-au pierdut inutil, caci - spune Atwood - orice viata e o groapa de gunoi chiar si atunci cand este traita, dar mai ales dupa moarte. Romanul este, totodata, o lectie de istorie, pentru ca aflam o multime de amanunte despre Canada, mai ales din prima jumatate a secolului XX. Povestea este fragmentata, alternand istoria familiei cu parti dintr-un alt roman si cateva articole din presa, ceea ce confera naratiunii un iz de autenticitate. Avem impresia ca citim autobiografia personajului central, Iris Chase Griffen, care, la mai bine de 50 de ani de la sinuciderea surorii Laura, asterne pe hartie povestea familiei lor, dezvaluind secretele pe care le-a purtat cu ea atata vreme. Intercalate in acesta poveste sunt capitole din cartea Laurei Chase, intitulata chiar Asasinul orb, care a fost publicata postum si i-a adus autoarei o celebritate neasteptata. Romanul lui Atwood incepe chiar asa: Laura se arunca cu masina de pe un pod, incheindu-si viata la numai 25 de ani. Ce anume a facut-o sa recurga la acest gest radical aflam din confesiunea surorii, insa, mai inainte de a cunoaste motivele, Iris Chase ne poarta de la inceputuri, cand bunicul Benjamin a pus bazele unor afaceri prospere in Port Ticonderoga, un oras fictiv din Ontario. Laura este o fata ciudata, cu o personalitate aparte, care isi traieste viata sub semnul unei iubiri pentru care se sacrifica. Romanul ei, care a starnit tot felul de reactii in momentul in care a fost publicat postum, vorbeste despre amorul clandestin dintre o femeie bogata si un tanar misterios. Barbatul este un activist de stanga cautat de politie, care se ascunde prin diverse locuinte sordide si, pentru a se intretine, scrie povestiri pentru diverse reviste de mana a doua. La fiecare intalnire, el continua o istorisire science-fiction despre o planeta unde oamenii sunt impartiti in caste si zeii sunt onorati prin sacrifici umane.Nu-mi dau seama foarte bine daca rabdarea si, adeseori, placerea cu care am citit Asasinul orb se datoreaza in mare parte popularitatii lui Margaret Atwood, care este foarte apreciata in alte tari. Daca ar fi sa inlatur aura celebritatii, imi dau seama ca romanul are destule puncte slabe. In primul rand, ar fi putut fi ceva mai concentrat, cu vreo 200 de pagini mai scurt. Detaliile din viata de octogenara a protagonistei m-au cam plictisit, iar povestea science-fiction din romanul Laurei se termina in coada de peste. Nici revelatia de la final nu este surprinzatoare, mai ales ca incepem sa intuim despre ce este vorba cam de pe la mijlocul cartii. Daca aveti chef de citit mai mult decat atat, varianta lunga se afla pe blog:

2020-08-24 02:39:17

Adio, arme - Ernest Hemingway

"Adio, arme!" este povestea autorului insusi care, trimis ca "voluntar" pe frontul din Italia (Primul Razboi Mondial), se indragosteste de o asistenta a Crucii Rosii. Patosul cu care este descrisa iubirea in cea de-a doua parte a romanului si tragicul final al acestuia (care l-a facut pe Hemingway sa se retraga in singuratate) reprezinta o experienta profunda, o experienta a carei urmare a fost incoltirea nimbului artistic. Stilul lui Hemingway este succint si arareori are fragmente in care sa descrie stari, lasand, deci, la latitudinea cititorului sa interpreteze incertitudinea trairilor atat de evidentiata in scrierile sale.S-a facut si un film, "In love and war", doar ca e mult modificat subiectul, insa finalul filmului mi se pare mult mai coplesitor decat finalul romanului...

2020-08-24 02:00:31

Pazitoarea tainei - Kate Morton

Pazitoarea tainei de Kate Morton are toate ingredientele unui roman de mare succes, creand o intriga care impleteste magistral trecutul cu prezentul, ingloband destinele mai multor generatii, totul pe fondul unei atmosfere de mare mister. Personaje memorabile, file de istorie, iubire, drama, devotament, visuri spulberate, prietenie si tradare, sacrificiu si regrete, toate acestea creaza un amestec fascinant care te captiveaza de la prima pana la ultima pagina. In plus, rasturnarea absolut spectaculoasa de la sfarsitul cartii te face sa exclami: Uau!!, convingandu-te pe deplin de talentul autoarei de a crea povesti uimitoare de viata.Recenzia mea:

2020-08-24 01:54:17

La sud de granita, la vest de soare - Haruki Murakami

"-Esti fericit,nu?-Nu stiu cat sunt de fericit,dar stiu cel putin ca nu sunt nefericit si nu sunt singur.Am tacut putin si apoi am adaugat:Exista insa momente cand imi dau seama ca cele mai fericite clipe din viata mea au fost cele petrecute cu tine,in camera de zi,cand ascultam muzica"Un roman de citit pe nerasuflate.Depasind nivelul unei simple povesti de dragoste,cartea descrie modul in care pe tot parcursul vietii ne schimbam in permanenta si totusi nu ne schimbam absolut deloc,caci dincolo de umbrele infinite ale personalitatii descoperite de-alungul anilor, ramane o parte din noi in permamenta "infometata si insetata",dornica sa sparga mastile de ginagsie si candoare care desi permit individului sa supravietuiasca in societate,ii ingroapa pe nesimtite adevarata nuanta a eului,inabusind-o intr-un iad personal:"Problema mea cea mare e ca nu stiu ce-mi lipseste.Stiu doar ca-mi lipseste,iar partea aceea din mine si din viata mea este mereu infometata si insetata"Cu toate ca Hajime incarca sa se minta,apeland la o viata "pasnica,lipsita de indoieli si nemultumiri",realizeaza in cele din urma ca un asemenea trai,desi satisfacator in exterior,va ramane intodeauna insuficient.Trebuie sa recunosc ca romanul a inceput sa ma fascineze cu adevarat abia dupa prima jumatate,mai exact in momementele de introspectie ale protagonistului din timpul crizei mijlocii.Barbatul casatorit,un cunoscut proprietar de baruri si tatal a doua fete,in aparenta implinit din toate punctele de vedere,o reintalneste pe Shimamoto dupa 20 de ani,misterul din spatele atractiei dintre cei doi ramanand neschimbat,la fel ca si apropierea sufleteasca indestructibila.Suntem insa urmariti de obsesii infinite cu aceeasi repeziciune cu care ne supunem unei oboseli fizice permanente si ne incarcam zilele cu tot felul de activitati anoste numai pentru a supravietui in mediocritate...la urma urmelor,oricat ne-am complace intr-un mod de viata aparent satisfacator,aceea nuanta indefinibila care ne schiteaza adevaratele chipuri ne va aminti intodeauna ca o viata ingropata in masti ramane insuficienta.

2020-08-24 12:39:17

Solaris - Stanislaw Lem

Romanul lui Stanislaw Lem a inspirat doua importante ecranizari: in 1972 cea a lui Tarkovski, iar in 2002 cea a lui Soderbergh. In ceea ce ma priveste, intaiul contact cu fantasticul Planetei Solaris a fost prilejuit de filmul regizorului rus. Lectura care i-a urmat, cu intrebari si comentarii, cu numeroase articole si interpretari facute pe marginea filmului, m-au trimis la romanul cu care trebuia sa fi inceput, de fapt, experienta planetei.A fost una dintre acele exceptii, in care filmul si cartea nu pot fi comparate, calitatea lor fiind discutata separat. Cele doua s-au intalnit in mod magic, reusind sa descrie teme fundamentale utilizand artificiile specifice. In acest fel, intre text si imagine s-au tesut conflictele interioare generate de contactul cu Solaris.Citeste continuarea aici:

2020-08-24 12:00:32

Iubita mea, Sputnik - Haruki Murakami

luna decembrie, pe masura ce se apropia Craciunul si vremea ma impingea spre o usoara stare de fermecare melancolica, am pus mana pe Iubita mea, Sputnik, recunoscand ca sentimentul pe care il traiam se potrivea ca o manusa cu scrierile lui Murakami. Pentru aceia dintre voi care va intrebati ce legatura poate avea realismul magic cu un satelit, aflati ca Sputnik e doar o porecla data de o tanara pe nume Sumire primei persoane de care se indragosteste, o femeie casatorita, cu saptesprezece ani mai in varsta decat ea, pe nume Miu. Povestea lor o aflam din prisma unui alt personaj, narator si observator mai mult pasiv al acestei iubiri, un profesor si prieten bun cu Sumire, pentru care are sentimente pe care nu si le ascunde. Sumire scrie, Sumire traieste, Sumire il atrage pe acesta in tumultul vietii ei, se agata de prietenia si sfaturile acestuia cu egoism, la orice ora din zi si din noapte fara sa ii ofere acestuia nimic in schimb, constienta de iubirea lui si de potrivirea dintre ei, dar neputand ramane surda in fata faptului ca nici inima, nici trupul ei nu il doresc.M-am delectat indeosebi cu discutiile lor profunde, majoritatea initiate de cate un telefon in miez de noapte din partea lui Sumire catre profesor, debutand cu cate o intrebare sau dezvaluire aparent copilareasca, dar care ascundeau de cele mai multe ori adancimi nebanuite. M-au amuzat raspunsurile profesorului, dornic sa se intoarca la somnul intrerupt cat mai repede.Nu am putut sa nu simt un sentiment de frustrare fata de aceste personaje, alternand cu simpatie si chiar mila - Sumire amintindu-si de el numai atunci cand are nevoie de sprijin, tratandu-l ca pe un obiect ce va fi mereu acolo, gata sa fie folosit daca ea doar intinde mana; si profesorul incapabil sa se sustraga din aceasta relatie bolnavicioasa, varsandu-si frustrarea sexuala in multiple relatii cu femei indisponibile, femei casatorite, mame ale studentilor lui s.a.m.d.De cealalta parte, o alta latura a triunghiului amoros care de fapt nu e un triunghi, Sumire si Miu sunt doua suflete fragile, distruse care se gasesc una pe alta, insa nu se pot vindeca reciproc. Miu isi doreste sa ii intoarca dragostea lui Sumire, insa se loveste de un blocaj pe care il poarta in ea din tinerete, un eveniment de decorporalizare care a lasat-o muta in fata oricarei atractii fizice fata de o alta fiinta. La acest element de realism magic i se mai adauga unul, care il atrage in vartejul sau si pe profesor, ce e nevoit sa isi puna pentru o ultima data viata deoparte in favoarea iubirii sale neimpartasite pentru Sumire.Cartea se desfasoara lent, in stilul caracteristic autorilor japonezi, cu accent pe atmosfera si nu pe actiune. Naratiunea la persoana intai, din prisma profesorului, m-a introdus realmente in poveste, identificandu-ma cu sentimentele acestuia. Finalul oarecum deschis, m-a lasat cu un sentiment de gol in suflet si acelasi sentiment de fermecare cu care am pornit lectura. Nu am putut lasa cartea din maini si astept cu nerabdare momentul in care ma voi simti pregatita sufleteste sa incep un nou roman de Murakami.

2020-08-24 11:00:32

Piramida rosie - Rick Riordan

Romanian review: Cu toate ca nu a fost la fel de buna ca ,,Percy Jackson si Olimpienii'' cu siguranta, aceasta carte a fost minunata, faptul ca aceasta serie nu este la fel ca seria mai sus mentionata o face interesanta. Sincer, este o carte din care poti invata mitologie usor si pe care am vrut cu nerabdare sa o termin pot spune ca unul dintre dezavantajele acestei carti este ca a fost scrisa dupa ,,Percy Jackson si Olimpienii'' altfel ar fi fost mai apreciata de catre public. Partea cu inregistrarea a fost un pic exagerata, pentru ca nu cred ca cineva ar descrie asa detaliat intr-o inregistrare, dar oricum ca narator mi-a placut mai mult, Sadie decat Carter modul ei de a povesti a fost mai interesant. Povestea a fost grozava si au existat multe scene amuzante.Mi-au placut foarte mult Bast si Anubis. Nu voi uita glume precum "Voi doi aratati delicios vreau sa spun minunat" (cand cei doi s-au transformat in pasari) sau "Super Clasa intai are somon".In concluzie, cartea a fost foarte buna si sunt nerabdator sa citesc celelalte doua volume.English review: Although it was not as good as ''Percy Jackson and the Olympians'' certainly this book was wonderful, the fact that this series isn't alike the above mentioned series makes it interesting. Honestly it is a book from which you can learn mythology easy and a book that I wanted anxiously to finish I can say that one of the disadvantages of this book is that it was written after ''Percy Jackson and the Olympians'' otherwise it would have been more appreciated by the public. The part of the recording thing was a bit far-fetched because I don't think anyone would describe in a record with that many details, but anyway as a narrator I liked more Sadie then Carter her storytelling was more interesting. The story was great and there were many funny scenes.I liked very much Bast and Anubis. I will not forget punch lines like Oh, you two look delicious, Bast said, licking her lips. No, noer, I mean wonderful." (when the two were transformed into birds) or Excellent! First class serves salmon.Finally the book was very good and I can not wait to read the other two volumes.

2020-08-24 10:54:17

A trai pentru a-ti povesti viata - Gabriel Garcia Marquez

Imi aduc aminte ca m-am intalnit fix inainte sa plec in Barcelona cu prietena mea Ilinca care mi-a spus ca a citit autobiografia lui Marquez si ca i-a placut foarte mult. Ii spuneam ca si eu imi doresc de mult sa o citesc, iar dupa multe luni ma gasesc scriind recenzia cartii.M-a suprins foarte tare aceasta carte. S-a dovedit a fi complet diferita fata de ceea ce imi imaginam eu inainte de a o cumpara. Vivir para contarla prezinta parte din viata lui Gabriel Garcia Marquez asa cum si-o aminteste acesta din copilarie pana ce trecuse de vreo 26 de ani.Ce m-a surprins atat de tare? In primul rand, omul ce sta in spatele atator randuri inspirate si mitice pe care le-am citit. Mi-as fi imaginat ca Marquez este oricum mai putin timid. Mi-as fi imaginat ca un om care a inregistrat succesul lui poseda o incredere interioara foarte greu de combatut. Cartea mi-a demonstrat ca nu. Refuz totusi sa cred ca timiditatea este ceva ce nu poate fi vindecata. Prefer sa consider ca in cazul lui a fost mai mult vorba despre concentrarea energiei inspre directia scrisului si neglijarea persoanei.In al doilea rand, m-a impresionat activitatea jurnalistica. Recunosc ca am avut ceva flash-back-uri de la orele din liceu de romana cand vorbeam despre directia literara si jurnalistica in Romania. Marquez a ilustrat jurnalismul ca pe un copil. Un copil pe care nu l-a vrut, pe care a incercat sa-l schimbe, dar pe care a ajuns sa-l reinventeze si sa-l iubeasca.In al treilea rand, saracia. Sper deosebire de alte carti pe care le-am citit unde saracia apare ca o boala contagioasa, in cartea lui Marquez ea este o stare materiala care nu provoaca nici un efect major asupra scriitorului. Nu cred ca am mai intalnit o asa desprindere de lucrurile materiale. Ca si cum ar fi trait intr-o lume paralela.Printre familia numeroasa, razboi si revolutii, amoruri si cronici, Marquez reuseste sa ilustreze o Columbia mai reala decat in celelalte opere, dar cu siguranta mult mai magica decat e in realitate. E de citit pentru cei care vor sa se convinga ca e posibil sa nu te lasi afectat sau impresionat de ceea ce ti se intampla sau pentru cei care vor sa vada un exemplu despre ceea ce inseamna a trai in cel mai pur si unic sens al cuvantului.

2020-08-24 10:39:17

Dragostea in vremea holerei - Gabriel Garcia Marquez

De cind cu opinile medicilor, neurologilor si psihologilor de orientare analitica, toata lumea crede ca iubirea dureaza (cel mult) 3 (trei) ani. Cind dureaza 4 e un scandal, o anomalie impertinenta a speciei umane, o incalcare brutala a unui principiu stiintific: psihologic u0026amp; matematic. Asa ceva nu se poate...Si totusi naratorul omniscient pretinde ca numitul Florentino Ariza (un individ cam ridicol si cam rigid, dar simpatic, ca sa-l caracterizez cu blindete) o iubeste (si o asteapta) pe numita Fermina Daza vreme de cincizeci si unu de ani, noua luni, patru zile, sase ore, douazeci si sapte de minute si 32 de secunde. Intr-o recenzie din 1988, Thomas Pynchon afirma ca actiunea romanului se petrece cam din 1880 pina in 1930. Deci, Florentino se indragosteste in preajma anului 1880 (mai precis, cu citiva ani inainte) si nu se opreste din iubit nici in 1930, cind Fermina ramine vaduva, infirmind astfel, prin sentimentul lui peren, toate previziunile medicilor. El are 76 de ani, ea 72, exact virsta potrivita de a o lua de la capat intr-un amor decisiv, final, pacific, asezat (adica lipsit de trasnetele si vijeliile amorului banal, juvenil). Iubirea lui e un fenomen incredibil (o monomanie), cum numai in povesti si in romanele lui Marquez e cu putinta. Dar iata: Florentino nu incetase nici macar o singura clipa sa se gindeasca la ea, de cind Fermina Daza il respinsese fara drept de apel, dupa o iubire lunga si zbuciumata... N-a fost nevoie sa tina socoteala uitarii, tragind zilnic cite o linie pe zidurile vreunei carcere, pentru ca nu trecea nici macar o zi fara ca ceva sa nu-i aminteasca de ea. O sa spuneti ca m-am legat de o bagatela. Asa este. In fond, iubeste omul si gata, cit are el chef, dupa pofta inimii, cum se spune, nu cit i-au prescris (si ne prescriu) niste medici obtuzi si uscati, care nu iubesc decit din 3 in 3 ani cite 0, 03 ani. Romanul e interesant din cu totul asta pricina. Trebuie citit lent, fiecare propozitie ascunde o surpriza si e bine sa te bucuri de ea. Criticii de la Kirkus Review tocmai asta i-au reprosat prozatorului: ca si-a construit frazele cu mai multa atentie decit capitolele. Romanul ar fi precar tocmai sub aspectul constructiei. Nu mi s-a parut. Constructia e dupa modelul clasic, firul narativ se rupe destul de rar. In fond, e vorba de niste biografii nu neaparat spectaculoase, dar suficient de interesante ca sa-ti continui lectura. Stilul, in schimb, e meserias. Prozatorul e stapin pe mestesugul lui. Nu am intilnit fraze de umplutura, cei de la Kirkus Review au exagerat.Dar am intilnit, in traducerea romaneasca, fireste, sintagme si enunturi care ar merita studiate de orice tinar scriitor interesat de secretele artei scrisului: risul libertin al papagalului, ochi livizi, rabdare minerala, piele stravezie, ca de parafina, tipatul sordid al pasarilor, o femeie cu pleoape portugheze, care o fac si mai distanta, mireasma sibilinica a gardeniilor etc. Daca vrei sa devii ilustru si sa ai parte de o binemeritata glorie postuma, e bine sa parcurgi foarte lent acest roman.In loc de concluzie, un panseu metafizic: Iubirea se hraneste din absenta si moare odata cu prezenta celuilalt. Cine e hotarit sa iubeasca pe veci o femeie trebuie s-o pastreze in iatacul memoriei si sa n-o lase cu nici un chip sa evadeze de-acolo.

2020-08-24 10:00:31

Doamna Bovary - Gustave Flaubert

E DOAR FATALITATEA! Trecusem de jumatatea cartii si aceasta se afisa tot plictisitoare. Poate eu, ca barbat, eram incapabil sa simt in propriu-mi suflet suferintele femeii adulterine. Mai e ceva: sunt de parere ca toate romanele care se lasa cu morti, provoaca sensibilitate DOAR daca sunt scrise la persoana I, de un narator care a fost partas (imaginar sau real) la toata scena. Refuz sa cred ca sunt un spirit sobru si consecvent, dar faptele Emmei sunt de condamnat. Si -ma gandeam in timp ce citeam- poate cartea o fi in stilul romanului "Eugenie Grandet", menita sa-l faca pe cititor sa incrunte din sprancene. Nu, nu s-a dovedit a fi astfel... Cinci stele pentru caracterele foarte bine prezentate (Leon in antiteza cu Rodolphe, spre exemplu) si pentru redarea foarte subtila a fatalitatii, dovedindu-se abia pe final astfel. Fatalitatea -da, fatalitatea!- cand "lemnul sicriului, lovit de pietricele, scoase acel sunet ingrozitor care ni se pare a fi glasul vesniciei"...Andrei Tamas,27 septembrie 2015

2020-08-23 11:00:31

Incredibila si trista poveste a candidei Erendira si a bunicii sale fara suflet - Gabriel Garcia Marquez

In aceasta colectie de proza scurta, am avut parte de o noua portie delicioasa de realism magic si de acea vraja tipic marqueziana, care m-a determinat sa inghit pe nemestecate tot ce mi-a servit scriitorul in povestile sale incredibile. Mi-a spus ca sangele este verde si dens ca siropul de menta? Pai asa este. Cresc diamante in portocale? Nu este exclus. Exista un oras scufundat in adancurile marii, unde viata continua ca si cum nu s-a intamplat nimic? Exista. Cade din cer un batran cu aripi uriase? Cu siguranta s-a intamplat undeva, candva. In primele sase povestiri, am avut senzatia ca ma invart intr-un loc comun si, cel mai probabil, in acelasi timp: un sat izolat si sarac, aflat la marginea marii si a desertului, unde nu se intampla nimic niciodata. O mana de locuitori, o mare de multe ori agitata si potrivnica, arsita si praf, case invadate de crabi, oameni care se culca la opt pentru a uita de vremea ingrozitoare - dar iata ca in acest decor auster, pustiit de vanturi si inecat in nisip, are loc cate o intamplare extraordinara, care scoate locuitorii din toropeala zilelor caniculare si din amorteala noptilor cu vant napraznic. In curtea unei familii apare un batran ciudat cu o pereche de aripi cat se poate de autentice. Intr-o zi soseste in sat un barbat cu un cufar doldora de bani, care indeplineste doleantele fiecarui locuitor, dar cu o conditie. In decurs de cateva nopti, dinspre mare vine un parfum dens si greu de trandafiri, desi niciodata nu s-au cultivat flori in pamantul pietros al satului. Un barbat inecat, urias si extraordinar de frumos, apare la tarmul marii, starnind patimile femeilor (sa fie, oare, acelasi dupa care suspina bunica Erendirei?). Intr-un sat mizer, un senator gaseste cea mai frumoasa fata din lume. Un baiat zareste in fiecare an, noaptea, un vas fantoma ce se izbeste invariabil de aceleasi stanci. Un faptuitor de miracole inseala lumea cu potiunile si farmecele sale, pe cand sclavul lui isi descopera puteri miraculoase.In cea de-a saptea povestire (care da si titlul colectiei), Marquez ne supune unor stari greu de indurat, pe masura de asistam la chinurile prin care trece Erendira cea umila si fragila. De cand s-a nascut, frumoasa Erendira se afla sub vraja bunicii ei, un munte de femeie cu o fire autoritara si cu o absurda compasiune in firea-i inumana. Fosta iubita a unui faimos contrabandist, bunica locuieste cu nepoata sa intr-un castel izolat din mijlocul desertului, visand la marea pe care nu a mai vazut-o de peste cincizeci de ani, povestind franturi din viata ei fericita in delirurile-i nocturne si strunind-o pe nepoata de nici paisprezece ani, pe care o munceste mai rau decat pe o sclava. Dupa o noapte fatala, destinul amar al Erendirei ia o turnura mult mai tragica - si nu cred ca exista pe lumea asta un parcurs mai chinuitor si mai injositor decat cel la care o supune propria bunica.Daca aveti chef de citit mai mult decat atat, varianta lunga se afla pe blog:

2020-08-23 10:54:15

Toamna patriarhului - Gabriel Garcia Marquez

"dumneavoastra insiva abia daca erati o imagine incerta a unor ochi jalnici prin perdelele prafuite de la fereastra unui tren, tremurul unor buze taciturne, gestul fugitiv de ramas bun al unei manusi de atlaz din mina anonima a unui batrin fara destin despre care niciodata n-am stiut cine a fost, nici cum era, nici daca n-a fost doar o amagire a inchipuirii, un tiran de batjocura care n-a stiut vreodata care era dosul si care era fata acestei vieti pe care o iubeam cu o patima nesatioasa pe care dumneavoastra nu v-ati incumetat nici macar sa vi-o imaginati de teama sa nu aflati ceea ce noi stiam prea bine, ca era grea si efemera, dar ca nu mai exista alta, domnule general"La inceput am comparat aceasta carte cu un fluviu implacabil, care duce cu el spre infinit imagini si trairi atat de profunde si de complexe incat am putea crede ca nu apartin acestei lumi. Acum, la final, ma corectez si spun: aceasta carte e un ocean. E statica si, in acelasi timp, in continua miscare. Valurile ei oscileaza perpetuu intre prezent si trecut, intre un personaj si altul, iar actiunea ei e stapanita de flux si reflux.Ce inseamna viata unui dictator? Este ea suma atrocitatilor comise cu buna-stiinta sau din capriciu? E teama permanenta de moartea livrata de mana unui apropiat? E betia data de puterea nemarginita si de adoratia (falsa) a multimii? E singuratatea eterna a unui om care n-a inteles niciodata ce e iubirea? Marquez ne spune, in stilul lui inegalabil, ca viata unui dictator nu e nimic din toate acestea. Sau ca, dimpotriva, e suma tuturor.

2020-08-23 10:39:15

Despre dragoste si alti demoni - Gabriel Garcia Marquez

Dezamagirea e colosala pentru c-am fost extrem de entuziasmat s-o citesc. Nu m-a captivat absolut deloc, mi-a fost cu neputinta sa ma atasez de vreun personaj. Poate-s prea batran pentru a mai citi cu pasiune despre superstitiile oamenilor "religiosi". Nici relatia bolnava dintre preot si fata respectiva n-a avut impact, dar inteleg de ce unora le-a placut atat de mult, sunt teme interesante abordate, imi pare rau ca am avut atatea asteptari - poate de-asta sunt si atat de drastic in rating, n-am detestat-o, dar nici n-am intrat in lectura NICIODATA. Nu spun ca e o carte proasta (mai degraba as spune ca eu sunt prost), spun doar ca nu-i pentru mine. 1,5!

2020-08-23 10:00:31

Printre tonuri cenusii - Ruta Sepetys

Ca sa vorbesc (doar) in termeni de lauda despre cartea asta ar insemna sa uit cativa ani de lectura si multe carti m-au impresionat mai tare de atat. E drept, povestea e una care te zdruncina. Insa, povesti la fel de triste am regasit si in Jurnalul Annei Frank (pe care o amintesc pentru autenticitate) sau in Bibliotecara de la Auschwitz (la care am apreciat scriitura si munca de documentare din spate). Dar cartea scrisa de Ruta Sepetys a fost, pentru mine, cel putin, o poveste dureroasa si atat. Pentru ca, dincolo de felul in care a fost prezentata cartea, nu mi s-a parut aproape deloc autentica. Nu am simtit ca citesc una dintre povestile acelea dupa care devii alt om. Nu mi-au placut dialogurile, nu mi-a placut finalul expeditiv, nu mi-au placut personajele prea putin conturate. Si, dincolo de emotii, as vrea sa privesc cartea asta in mod obiectiv si sa adaug, intre sute de pareri extrem de pozitive, o parere sincera. Poate cu riscul de a-mi asuma ca mi-a scapat ceva esential pe parcursul lecturii.

2020-08-22 06:54:15

Demonul amiezii. O anatomie a depresiei - Andrew Solomon

"Fapt este ca existentialismul e la fel de adevarat ca depresivitatea. Viata e fara rost. Nu putem sti de ce suntem aici. Iubirea e totdeauna imperfecta. Singuratatea persoanei fizice nu poate fi pusa in discutie. Indiferent ce facem pe acest pamant, vom muri. Este un avantaj selectiv capacitatea de a accepta aceste realitati, de a intoarce privirea catre alte lucruri si de a merge mai departe - de a trudi, a cauta, a gasi si a nu ceda. [....] Sunt oameni pentru care aproape nu exista perspective de viata mai buna. Si totusi, traiesc! Ei stau fie sub semnul unei fatale orbiri, care-i face sa nu cedeze in lupta pentru existenta, fie a unei viziuni care ma depaseste. Depresivii au vazut lumea prea clar, si-au pierdut avantajul selectiv al orbirii."

2020-08-22 06:39:15

Maestrul si Margareta - Mihail Bulgakov

Maestrul si Margareta, romanul unei epoci.Mihail Bulgakov este indiscutabil geniul literaturii ruse moderne si totodata promotorul obscuritismului in Rusia. "Maestrul si Margareta" este romanul care i-a adus intreaga faima. La fel de captivanta precum scrierea este si povestea scrierii romanului in sine. Interzis in Rusia dupa publicare deoarece a starnit critici si reactii in interiorul Partidului Comunist, Stalin ordonand, prin urmare, interzicerea, gasirea si arderea tuturor copiilor, romanul avea sa fie publicat mult mai tarziu dupa ce Bulgakov avea sa moara. Dupa o lupta grea dusa cu capii guvernului, carora le cerea sa fie exilat, spunand ca "Totul imi este interzis, sunt ruinat, otravit, ma aflu intr-o singuratate deplina", Bulgakov afirma in jurnalul sau -facand referire la roman- "il stiu pe de rost", rescriindu-l apoi din minte si trimitand o copie clandestin in Italia. Romanul avea sa fie publicat la 26 de ani dupa moartea autorului. Firul narativ se desfasoara pe trei planuri: actiunea principala se petrece in Rusia interbelica, in Moscova, intr-un cadru in care este surprinsa "vizita diavolului" care este transfigurat in profesorul german de magie neagra Woland si "gasca" sa. Ei folosesc magina neagra pentru a juca "farse" anumitor figuri ilustre din capitala URSS-ului. Cel de-al doilea plan prevede o intoarcere in timp cu mai bine de nouasprezece secole, surprinzand viata lui Iisus din Nazaret si judecata sa de catre Pilat din Pont. Aparent, cele doua planuri nu au nicio legatura, dar aparitia unei a treia structuri, povestea de dragoste dintre Maestru si Margareta, leaga cele doua planuri si da nastere unui fir fluent care curge precum un rau involburat. Pe parcursul scrierii lui, Bulgakov si-a autointitulat romanul sub mai multe titluri: "Romanul despre diavol", "Magicianul negru" sau "Printul intunericului". In incipit are loc punerea in scena a personajului Woland (ciudat imbracat pentru Moscova de atunci) care acosteaza doi intelectuali rusi pe strada si ii atrage intr-o dialectica ce are ca tema existenta lui Dumnezeu. Incepand de aici, Woland are sa le terorizeze viata , ucigandu-i subit si printr-un mod care face sangele cititorului sa fiarba in vene. Parcurgerea romanului mi-a provocat delirul, mi-a extins barierele imaginare dincolo de granitele lor firesti. Finalitatea actiunii, in spatiul cosmic are un final sublim, un final care-l face pe cel care citeste sa-si piarda simtul realitatii, sa uite ca este facut din atomi si sa devina stare pura, sa pluteasca in eter si sa auda -in plimbarea sa- o sublima sonata de pian.

2020-08-22 06:00:31

Muntele vrajit - Thomas Mann (Rao clasic)

Romanul este scris in stilul vremurilor cand timpul avea o nesfarsita rabdare. Lungi descrieri in fraze filozofice incalcite (capitolul Studii e aproape de necitit) si, pe alocuri, pretioase si plictisitoare.Ca si Casa Buddenbrook, Muntele vrajit este un roman de idei si mai putin de actiune, cu intriga 0. Sunt descrise in amanunt stari, oameni, idei, sentimente, caractere, simptome, vremuri, obiceiuri, atmosfera, dar nu se intampla ceva concret. Proza pura, arida, teutonica desfasurata pe sute de pagini. Necesita tenacitate si concentrare ca sa rezisti pana la capat, cand constati epuizat ca te asteapta volumul II, chiar usor mai lung ca primul.

2020-08-22 05:54:15

Oliver Twist - Charles Dickens

"Acesta este un comportament foarte raspandit si apreciat printre femeile maritate, care, adesea, este si foarte eficient. Caci, dintr-o singura miscare, doamna Sowerberry il aduse pe domnul Sowerberry in situatia de a se milogi de ea ca sa-i ingaduie, ca pe un hatar extraordinar, sa ii spuna ceea ce de fapt ardea de curiozitate sa afle. Dupa o scurta cearta, care dura ceva mai mult de trei sferturi de ora, sotul primi, cu deosebita ingaduinta, permisiunea sa vorbeasca.""Daca n-ar fi avut obiceiul de a bea mai mult decat ii facea bine, ar fi putut sa-si de in judecata chipul sub acuzatia de calomnie si ar fi casatigat niste despagubiri insemnate."

2020-08-22 05:00:31

Despre frumusetea uitata a vietii (ed. de lux) - Andrei Plesu

L-am descoperit pe Dl. Plesu de curand la conferintele Humanitas, Despre Lumea in Care Traim. Am auzit de el, evident, dar nu l-am ascultat/citit pana atunci. Mi-a placut discursul si m-am hotarat sa adancesc cunostintele despre ideile sale. Despre frumusetea uitata a vietii este o colectie de eseuri pe teme diferite, pe un ton cateodata glumet si optimist, altadata pesimist si cinic. Recunosc ca pe alocuri m-a depasit limbajul ( am cautat destul de des in dex ) si discursul filozofic dar in general mi-a placut.

2020-08-22 04:54:15

Secretul sotului - Liane Moriarty

Nimeni dintre noi nu poate sti in ce directii ar fi putut, si poate ar fi trebuit, s-o ia viata noastra. Poate ca este mai bine asa.Nici n-am iesit bine din atmosfera Marilor minciuni nevinovate, ca am intrat in zona cu Secretul sotului. Si mi-a placut, n-as mai fi iesit de-acolo. Dar daca as fi ramas, cine stie in ce directie ar fi putut-o lua viata mea.Cecilia, Tess si Rachel. Trei voci diferite, impartind o partitura si avand fiecare solo-ul bine definit, doar ca tonalitatea in care le canta difera. Am fost fericita, stand la loja si ascultandu-le. Chiar canta bine iar Liane, dirijoarea, le-a calauzit de asa maniera incat la final am bisat piesa. Clar urmeaza alta carte marca Moriarty.Secretul sotului e despre (ce altceva decat) secrete. Plus masti, ascunzisuri, temeri si sperante cu care, iesind din zona de confort, suntem nevoiti sa jonglam. Asemeni unor echilibristi pe sarma, a caror prajina care-I ajuta la mentinerea echilibrului a fost inlocuita cu cateva oua crude. Daca le scapa se sparg si manjesc totul in jur, daca le strang prea tare se sparg si vor fi manjiti ei insisi. Doar cativa ajung sa traverseze complet sarma, de la un capat la altul.Daca vreti sa aflati cine a reusit si daca merita, cititi cartea. Mie mi-a placut.

2020-08-22 04:00:31

Cautand-o pe Alaska - John Green

Nu stiu dar nu cred ca John Green va primi vreodata mai mult de trei stele pentru o carte de la mine. Trebuie sa recunosc ca asta m-a tinut rau de tot in priza si am citit incontinuu la ea, de curiozitate dar si fiindca e foarte catchy. Povestea il urmareste pe Miles, un tip de 17 ani care vine la liceu in Alabama si se imprieteneste cu colegul sau de camera - Colonelul, cu un tip pe nume Takumi si, cel mai important, cu Alaska, de care se indragosteste. Cartea e impartita in doua parti: INAINTE si DUPA. Ar fi un spoiler daca as explica ce inseamna asta.Cartea se vrea a fi filosofica, Miles fiind in cautarea iluminarii insa lasandu-mi un gust foarte amar la sfarsit, cu eseul lui pentru ora de religie... Intrebarea fundamentala este cum se iese din labirintul durerii iar el gaseste un raspuns destul de ok pentru asta (=nu iesim) insa super prost exprimat, dupa parerea mea. Alaska e o tipa groaznica. Nu mi-a placut. Era depresiva tot timpul si nu dorea sa lase pe nimeni sa-i afle secretele. Cei trei tipi se gasesc in situatia de a incerca sa afle ce gandea ea, insa nu reusesc, bineinteles. Mai apare si personajul Larei (care e romanca), prietena lui Miles pentru scurt timp insa existenta ei mi s-a parut inutila.Per-total, a fost descrisa viata din campus, intr-un mod super interactiv, amuzant chiar caci grupul lor de prieteni se ocupa in mod special cu farsele. Profesorii (=Batranul, profesorul de religie) si Vulturul (supraveghetorul) au fost personaje foarte simpatice. Mi-a placut enorm spatiul in care s-a desfasurat actiunea insa actiunea in sine, nu. De asta i-am dat trei stele.Mai ramane si misterul Alaskai, care aduce multe teme in discutie insa nu stiu ce sa zic despre el. Miles, la fel ca autorul cartii, are o obsesie pentru memorarea ultimelor cuvinte a oamenilor importanti din istorie... Asta e o chestie interesanta; temele generale sunt: moartea si viata dupa moarte, durerea si Necunoscutul. A fost o carte ok, din a carei lume mi-e foarte greu sa ies acum fiindca e o lume in care chiar mi-ar placea sa traiesc. O recomand celor cauta o poveste buna, o carte medie ca nivel de dificultate, care vor sa patrunda in "lumea adolescentilor", cu toate problemele si intrebarile pe care le presupune. N-o sa inteleg niciodata de ce sunt romantizati oamenii precum Alaska, in mod evident aflati in dezechilibru mintal, si de ce se presupune ca ei sunt centrul universului, spre care restul oamenilor se indreapta orbeste. Singurul lucru cool la ea ar putea fi farsele... Pana si Miles si ceilalti doi tipi recunosc ca de cele mai multe ori o urasc, pentru tot ce a reprezentat ea, pentru toanele ei si asa mai departe. Totusi, de ce trebuie sa fie asa afectati de existenta ei? Cu toate ca la final, din aceasta nu se alege decat o concluzie utila pentru restul vietii lui Miles, personajul principal (prin ochii caruia vedem actiunea). Da, asta a fost cu adevarat interesant. Dar cartea este mediocra. As putea vorbi despre ea incontinuu. Ca ar fi putut avea patru stele daca eseul lui Miles n-ar fi fost asa de aiurea, daca... - ceea ce mi-a placut in schimb, a fost realismul. Chestia pe care o caut eu in orice carte. Realismul, adevarul, logica. Chestiile astea nu-i lipsesc niciodata lui Green, chiar daca personajele lui sunt asemanatoare ca si tipologie. Imi place John Green. Astept sa ma uimeasca, pentru ca stiu ca poate. Sunt oarecum traumatizata. Cititi cartea asta.

2020-08-22 03:54:15

Lupta celor noua - Pittacus Lore

3,5 stelute, dar ma explic. Acest volum mi-a placut mai mult ca precedentul, insa m-a lasat cu multe intrebari. La o numaratoare ii avem pe 4,6,7,8,7,9,10. Am crezut toata cartea ca un anumit personaj este numarul cinci, insa nu am avut dreptate. Eroii nostrii il confrunta pentru prima oara pe marele lor dusman mog si realizeaza cat mai au de luptat ca sa ajunga mai puternic. Volumul este mic, nici macar 300 de pagini, iar mie cel mai mult mi-a placut realatia Noua-Patru. Numarul Noua si Marina sunt acum personajele mele preferate.

2020-08-22 03:39:15

Calatoria elefantului - Jose Saramago

Asadar, stiu mai mult despre romanul asta decit ar fi necesar sa stie un cititor riguros, cind incepe o carte noua. Ideal ar fi sa nu cunosti despre carte si autor absolut nimic, dar asta nu mai e cu putinta. Stiu pina si amanuntul ca ziarul El Pais a caracterizat romanul lui Saramago ca un triumf al limbajului, imaginatiei si umorului. Intrebarea mea este, deci, urmatoarea: mai are rost sa citesc naratiunea? Ce ziceti? Mai bine nu ziceti nimic...Deci, mi-am facut o imagine despre romanului lui Saramago. Cunosc deja fraza lui arborescenta, cu intorsaturi ironice (si concluzii neasteptate), stiu ca scrie numele personajelor cu litera mica (joao III, regele portugaliei, catarina de austria, sotia preapioasa a regelui joao, supranumit el insusi mai tirziu cel pios, maximilian, varul reginei catarina, solomon, elefantul, subhro, cornacul, adica ingrijitorul lui etc.), stiu ca descrie calatoria unui elefant (darul de nunta al perechii regale pentru arhiducele Maximilian) de la curtea din Lisabona si pina la curtea din Viena, in anul 1551, si mai stiu ca bietul solomon va ajunge cu bine, dupa un drum foarte dificil prin tinuturile aride ale Spaniei, prin orasele Italiei, pe mare si prin trecatorile friguroase ale Alpilor. Calatoria s-a petrecut cu adevarat si a fost consemnata de istorici. Pornind de la faptul istoric sarac, Saramago a inchipuit o poveste si ne ofera detaliile concrete.Cel mai amuzant personaj din roman nu este elefantul, nici arhiducele maximilian, ci povestitorul, care e foarte locvace, chiar euforic, si ne invata la fiece pas cum sa citim aceasta carte si ce sa gindim despre lume si viata, in general. Expertii in post-modernism ar zice ca procedeul e agasant. Nefiind un expert in post-modernism, ma abtin. Ar mai fi de mentionat o minune a elefantului (sau a sfintului anton prin intermediul elefantului solomon). Ajuns in fata basilicii sus-numitului sfint anton din padova, elefantul ingenuncheaza smerit si spune, in taina, o rugaciune latineasca. Daca nici asta nu mai este o minune veritabila, eu chiar nu stiu ce v-ar putea multumi, dragii mei cititori agnostici...De pus in paralela cu Ivo Andric, Povestea cu elefantul vizirului (Polirom, 2020). Si cu Elif Shafak,Ucenicul arhitectului (Polirom, 2015). De la Hannibal care a trecut Alpii pe spinarea acestor monstri si a inspaimintat Roma (in anul 218 i.e.n.), elefantii au fost mereu una dintre obsesiile cronicarilor...

2020-08-22 03:00:31

O intamplare ciudata cu un caine la miezul noptii - Mark Haddon

Prin intermediul lui Christopher, protagonistul neobisnuit al acestui roman cu un titlu care intriga prin lungime, privim realitatea dintr-un unghi pe care nu-l vom cunoaste, probabil, niciodata. Este punctul de vedere al unui baiat de cincisprezece ani care sufera de sindromul Asperger, o forma de autism care schimba radical regulile unei vieti obisnuite si perceptia asupra lumii. Schimba, totodata, si relationarea parintilor, pentru ca nu este deloc usor sa traiesti alaturi de un copil special si dificil, cu un set de reguli precise si, totodata, imprevizibile.Este un pic infricosator sa descoperi ca lui Christopher ii lipsesc sentimentele, ca el nu este capabil de empatie si atasament. Poate simti emotii, insa intr-un mod neclar ce ii provoaca confuzie. Daca este bruscat, el se apara prin lovituri, pe care le aplica pana si propriilor parinti. Lumea lui nu prezinta niciun fel de siguranta si stabilitate, pentru ca baiatul isi pierde foarte usor increderea si echilibrul atunci cand coordonatele familiare se schimba sau cand descopera ca a fost mintit.Mama lui Christopher a murit in urma cu doi ani, iar el traieste impreuna cu tatal si un sobolan pe nume Toby, animalul lui de companie. Baiatul are un program riguros pe care il urmeaza cu sfintenie, caci este dependent de ordine si disciplina. El spune intotdeauna adevarul (pentru ca nu poate minti), gandeste logic si nu zambeste niciodata. Lumea lui este una codata, alcatuita din tot felul de repere oferite de profesorii care l-au invatat sa descifreze harta complicata a relationarii omenesti, pe care el o intelege doar pana la un punct. Christopher nu poate citi expresiile de pe fetele oamenilor, nu poate intelege limbajul figurativ, si doar tonalitatea vocilor este cea care ii indica starea de spirit a interlocutorilor. Pentru a sti cum sa reactioneze, isi compara amintirile cu situatiile prin care trece. Memoria lui este asemenea unui film pe care il poate relua la nevoie - isi aminteste date, intamplari, conversatii, mirosuri si haine, insa nu poate retine figurile umane. Christopher este indemnat de o profesoara de la scoala speciala sa scrie o poveste si, cum lui ii plac cele cu crime si mistere, se decide sa vorbeasca despre moartea misterioasa a cainelui din vecini. Asemenea lui Sherlock Holmes, baiatul incepe o ancheta pentru a descoperi criminalul, dar se loveste de interdictia tatalui de a se amesteca in treburile celorlalti. Joaca de-a detectivul devine mult mai serioasa cand da peste niste scrisori adresate lui, pe care tatal nu i le-a aratat niciodata, iar Christopher porneste intr-o aventura care il poarta dincolo de granitele lumii familiare, testandu-si limitele si frica.Daca aveti chef de citit mai mult decat atat, varianta lunga se afla pe blog:

2020-08-22 02:39:15

Punct contrapunct - Aldous Huxley

"Isi potrivi ultima oara cravata alba. Marjorie statea alaturi. Ochii ei il scrutau din oglinda. Era atat de palida si de trasa la fata, incat lumina lampii electrice de deasupra ii umbrea obrajii supti. Avea cearcane mari. Nasul drept, cam lung chiar pe vremea cand Marjorie arata bine, iesea acum jalnic in relief pe fata descarnata. Parea urata, obosita si bolnava. Peste sase luni avea sa nasca. Ceea ce fusese la inceput o singura celula, apoi un ciorchine de celule, un saculet de tesuturi, un fel de vierme, un viitor pestisor cu bronhii, se agita acum in ea si avea sa devina intr-o buna zi un om un om in toata firea, care va suferi si se va bucura, va iubi si va uri un om cu gandurile, amintirile si fantezia lui. Iar ceea ce fusese o picatura gelatinoasa avea sa-si inventeze un Dumnezeu si sa-l adore; ceea ce fusese un fel de pestisor avea sa creeze si, dupa ce va crea, sa devina un camp de lupta, pe care se vor infrunta binele sa raul; ceea ce traia orbeste in ea ca un vierme parazit avea sa priveasca la stele, sa asculte muzica si sa citeasca versuri. Un lucru se va transforma intr-o fiinta, o gramajoara omeneasca. "

2020-08-22 02:00:31

Fahrenheit 451 - Ray Bradbury

Cand Montag afirma ca Benzina e ca un parfum pentru mine, dupa ce a ascultat cum simfoniile focului distrug o casa si ard zeci, poate chiar sute de carti, am crezut ca voi alege cea mai simpla varianta: sa-l dispretuiesc. Exista ceva salbatic si inuman in reactiile pompierilor cand isi pun castile si stropesc cu kerosen cea mai periculoasa arma a omenirii: cuvantul scris. Daca benzina este un parfum, focul este un drog.In universul lui Ray Bradbury, cartile sunt rele. Malefice. Toxice. Nocive. Oamenii sunt violenti si dependenti de adrenalina, ucid din placere si se sinucid cand trupul si mintea ii tradeaza, cand zgomotele devin prea puternice si drogurile preiau controlul. Mass-media e antagonistul la vedere, in timp ce cartile sunt umbra unei societati gresite: se pare ca oamenii sunt mai fericiti atunci cand nu isi pun intrebari si nu vor sa invete. Televizorul este familia de care au nevoie, iar reclamele sunt prietenii fata de care nu ar putea sa traiasca.Montag reuseste sa se desprinda din multime si realizeaza cat de mult rau a provocat. Intervin setea de cunoastere si regretul vietilor luate pe nedrept. E fascinanta evolutia lui; momentele cand descopera cat de valoroase sunt cartile (mici comori ce pastreaza intre coperte amintirile si cunostintele a zeci de generatii), stinge ura resimtita dupa primele capitole. Montag a fost orb, insa i-a fost redata vederea. Intrebarea care o sa te bantuie pe toata durata lecturii: Oare nu a fost prea tarziu?Pare gresit sa afirm ca mi-a placut romanul, insa l-am citit fara pauza. E intrigant, coplesitor, iar duelurile verbale dintre Montag si Beatty au fost extraordinare. Un stil cam sec. Un final sadic.O carte e o pusca incarcata, ascunsa in casa vecina: pune-o pe foc, smulge-i armei focosul, zdrobeste cugetul omului! Cine stie ce poate sa puna la cale un om cult?

2020-08-22 01:54:15

Cronica pasarii-arc - Haruki Murakami

In acest roman cititorul il intalneste pe Toru Okada, un barbat obisnuit, care in urma unor evenimente mai putin obisnuite se trezeste cu familia destramata si o multime de intrebari. Recenzia completa - aici.

2020-08-22 01:39:15

Cele patruzeci de legi ale iubirii - Elif Shafak

Prima carte de fictiune a anului care mi s-a parut chiar de 5 stele. Elif Shafak e cu siguranta una dintre acele intalniri literare de seama. O aveam de mult pe lista cu "Bastarda Istanbulului". Apoi a venit vacanta in Turcia si am cumparat-o pe asta pentru ca mi s-a parut ca mi se potriveste. Tot sceptica eram, totusi. Am inceput-o si mi-am zis: imi place stilul ei de povestitor, nu si povestea. Apoi m-a prins atat de tare incat am citit peste tot (pe strada, cu grija sa nu ma lovesc de alti trecatori, in toata aglomeratia de 6 de la metrou, in tramvai chiar daca nu aveam de ce sa ma tin). Cu siguranta nu o sa ma opresc la "Cele patruzeci de legi ale iubirii" cand vine vorba de Elif Shafak.

2020-08-22 11:00:31

Fratii Karamazov Vol. 1+2 - Dostoievski

Incontestabil, capodopera romancierului rus. Ultima sa carte este o galerie uluitoare de personaje unul mai contradictoriu ca altul. E uimitor cu cata finete descrie Dostoievski in 1880 binele si raul ce salasluiesc si se lupta neincetat in sufletul oricarui om, mult inainte de teoriile psihologiei moderne. Astfel ca toate personajele sale sunt sfasiate de trairi paradoxale, exaltate pana la paroxism, ce duc cu gandul la boli mintale. Ca si la prima lectura, personajul meu favorit este - cum altfel? - Alexei Feodorovici Karamazov. Complex si, totodata, echilibrat, firesc.

2020-08-22 10:54:15

Te astept - Jennifer L. Armentrout

Translation widget on the blog!!!O carte impresionanta! Te solicita emotional la maxim! Si te bucuri cand vezi ca isi rezolva aceste probleme! Am citit si re-citit aceasta carte si inca nu-mi dau seama cum pot exista asemenea mame pe lume ( sunt ferm convinsa ca sunt)...Mi s-a parut cea mai impresionanta carte citita de mine! Dau nota 10/10!Recenzia mea completa o gasiti aici:

2020-08-22 10:00:31

Obstacole - Lloyd Douglas

O carte subtirica, dar cu impact! In aceasta culegere de povestiri, Aleksandar Hemon impleteste foarte frumos (si extrem de subtil) realitatea cu fictiunea din dorinta sa de a prezenta periplul prin viata al unui tanar bosniac (el insusi), de la perioada socialista de dinainte de razboi, cand Sarajevo era o mica bijuterie cosmopolita, si pana la perioada post 9/11, cand nici in America traiul nu mai parea atat de promitator, Hemon simtind mizeria umana cum il strange si-l sufoca precum un cojoc de iarna purtat in toiul verii. Mi-a placut foarte mult fiecare povestire in parte, uneori nu atat pentru subiectul ales, cat pentru talentul magnific de povestitor al lui Hemon, insa preferata mea de departe a fost Albinele. Partea I, in care scriitorul aduna mici bucatele din istoria familiei sale, folosind activitatea de stuparit a inaintasilor sai, pentru a crea un fir invizibil care sa lege trecutul de prezent, si prezentul de viitor. Foarte frumos, am apreciat enorm ce a facut el in aceasta proza scurta! Ma repet, totusi: nici celelalte texte nu sunt de lepadat. Recomand!

2020-08-21 11:00:11

Cararea pierduta - Alain Fournier

un roman cult al adolescentei, la 100 de ani de la aparitiein franta, romanul le grand meaulnes de alain fournier este socotit romanul par excellence al adolescentei, asa cum micul print e al copilariei. la noi, de veghe in lanul de secara are mai mult succes, desi in romanul frantuzesc exista mult romantism si o poveste de dragoste. la noi, mircea eliade, mihail sebastian, ionel teodoreanu, stefan banulescu l-au admirat deopotriva.john fowles vorbeste in prefata magicianului despre influenta acestui mic roman francez:Pe linga evidenta influenta a lui Jung, ale carui teorii ma interesau profund in acea vreme, au mai existat trei romane care au contribuit la scrierea acestuia. Modelul de care am fost constient pe de-a-ntregul a fost Le Grand Meaulnes al lui Alain Fournier, motiv care m-a facut sa renunt pe parcursul reviziei la un numar de referinte prea directe. Paralela s-ar putea sa nu fie foarte evidenta celui obisnuit sa analizeze la nivel literal, dar The Magus ar fi fost o carte esential diferita daca nu ar fi existat antecedentul francez. Forta romanului Le Grand Meaulnes (pentru citiva dintre noi in orice caz) de a produce o experienta, alta decit cea literara, era exact ceea ce doream sa adaug eu naratiunii mele. Un alt defect a romanului meu, si pe care nu-l pot remedia, provine din faptul ca nu am fost capabil sa vad ca aceasta dorinta e tipica pentru adolescenta. Cel putin adolescenta protagonistului lui Alain Fournier este deschisa si specifica. (Magicianul, Ed. Univers, Buc., 1992)in cautarea adolescentei pierdutecu ploaia de afara, mi-a venit sa citesc ceva romantic, nimerind intamplator ecranizarea din 2006 a romanului. asa ca am reluat romanul, inceput mai demult in franceza. imi placuse atat de mult atunci, ca m-am apucat sa-l traduc. sunt doar vreo 200 de pagini si se citesc repede. important e sa treci de primele 40 de pagini.o familie de profesori de provincie primeste in gazda un licean, care va deveni prietenul cel mai bun a fiului acesteia. pe licean il cheama august meaulnes iar pe fiu, francois seurel. si acest meaulnes - uriasul meaules, asa cum i se spunea pentru ca era cel mai inalt dintre elevi - va intra fara voie intr-o aventura: se va rataci intr-o padure necunoscuta, unde va da peste o petrecere, la un conac. petrecerea - la care participa numai adolescenti, copii si batrani - e prilejuita de nunta tanarului mostenitor. care are o sora, de care - evident - auguste meaulnes se indragosteste.Meaulnes se trouvait la plonge dans le bonheur le plus calme du monde... Le grand garcon se sentit parfaitement heureux. Il etait la, mysterieux, etranger, au milieu de ce monde inconnu, dans la chambre qu'il avait choisie. Ce qu'il avait obtenu depassait toutes ses esperances. Et il suffisait maintenant a sa joie de se rappeler ce visage de jeune fille, dans le grand vent, qui se tournait vers lui... (meaulnes se simtea aruncat in fericirea cea mai calma din lume... se simtea total fericit. era aici, misterios, strain, in mijlocul unei lumi necunoscute, in camera pe care-o alesese. ceea ce obtinuse ii depasea toate asteptarile. si acum ii era suficient sa-si aminteasca de chipul tinerei fete, in bataia vantului, ce se-ntorcea spre el...)dar nunta nu va mai avea loc, caci mirele e parasit de mireasa. invitatii pleaca, pleaca si eroul nostru. si totul se sfarseste. dar nu chiar de tot.caci meaulnes va lua cu el aceasta experienta de vis tot restul vietii. va incerca sa o reinvie. va forta lumea si oamenii sa o reinvie. pentru a-si recupera adolescenta. nu facem cu totii - pana la un punct - la fel?nu vrem cu totii sa ne indeplinim idealurile de adolescenta? nu cautam sa retraim mereu prima dragoste? nu ne urmaresc in vise intamplarile nelamurite de atunci? iar partea a doua si a treia a romanului chiar aceasta este: cautarea obsesiva a lui meaulnes a acelei experiente pierdute. aventura vietii lui, care-l va impinge la alte aventuri. ba mai mult, care-l va impinge si pe prietenul sau spre aventura: Je cherche quelque chose de plus mysterieux encore. C'est le passage dont il est question dans les livres, l'ancien chemin obstrue, celui dont le prince harasse de fatigue n'a pu trouver l'entree. (caut ceva si mai misterios. este trecerea despre care se vorbeste in carti, vechiul drum blocat, acela caruia printul, coplesit de oboseala, nu i-a putut gasi iesirea.)totul se va sfarsi cu bine. poate spre o noua aventura. nu si pentru alain fournier, care, la un an dupa cel al aparitiei cartii in foileton, la nouvelle revue francaise - 1913, anul aparitiei si a lui swann-ul lui proust - va muri in primul razboi mondial, la 28 de ani.caci, nu-i asa?: quem di diligunt adolescens moritur. in romaneste exista doua traduceri ale romanului: una - cu titlul cararea pierduta - la editura pentru literatura universala din 1967, a domnitei gherghinescu-vania (baroca si lipsita de concizia originalului), retiparita la univers si all, si alta a lui alexandru calciu (pe care n-o stiu)- cu titlul taina lui meaulnes -, in 2008 la editura historia. din punct de vedere al traducerii titlului, desi in engleza au fost alese the lost estate sau the lost domain, mi se pare onorabila alegerea mea uriasul meaulnes, in loc de galiganul meaulnes, mult mai potrivita, insa mai nefericita, cu conotatia negativa a epitetului.

2020-08-21 10:54:15

Pestera - Jose Saramago

Din pacate, povestirea alegorica a portughezului Zink nu mi-a placut cine stie ce, este mult prea didactica pentru gustul meu invechit, si, chiar daca se adreseaza unor adolescenti, ramine totusi o colectie de locuri comune. Epic nu prea are. Dintre locurile comune voi cita, deocamdata, doar trei:1. Pentru lumea contemporana, cititorul este o fiinta eronata, un monstru al carui loc potrivit e, mai degraba, o gradina zoologica decit insula pustie, de la marginea lumii, pe care s-a retras. Intr-o astfel de gradina ajunge si monstrul capturat de niste marinari vicleni; numele lui e Anibalector, ceea ce trimite atit la Hannibal Lecter (il stim din filmul Tacerea mieilor), cit si la sintagma latineasca animal lector (faptura care citeste).2. Cititul este mai solicitant pentru inteligenta omeneasca decit privitul telenovelelor; daca vrem sa intelegem lumea si ce se intimpla cu noi in cuprinsul ei, este bine / preferabil sa renuntam la televizor. Cititorul face, el, sa se petreaca lucrurile (pe ecranul mintii lui), nu le ia de-a gata, precum telepatul. Lectura inseamna, asadar, reflectie si exercitiu imaginativ; privitul la televizor duce la ramolisment si impotenta sexuala.3. Cititul este mai important decit scrisul. Jorge Luis Borges a exprimat mai demult o opinie asemanatoare: Unii se lauda cu cartile pe care le-au scris, eu ma laud cu cartile pe care le-am citit. Ma tem ca nici Zink si nici Borges nu au fost foarte sinceri...Si totusi... Intr-o vreme in care putini mai citesc, orice carte despre importanta lecturii (si care ne indeamna sa citim) se salveaza prin scop, chiar daca nu prezinta cine stie ce virtuti de ordin literar. In consecinta, Cititorul din pestera se salveaza prin scop.Singurul pasaj care mi-a placut este urmatorul: Anibalector, aproape fara efort, si-a smuls lanturile. Si-a masat incheieturile, iar eu m-am gindit: iata unul care nu se plinge de frig cind i se scot catusele (p.96).

2020-08-21 10:39:15

Baltagul - Mihail Sadoveanu

Mi-a placut, azi, sa traiesc in spatiul pur-mioritic. Mi-a placut si faptul ca Sadoveanu nu a cazut in extremismul socialist (enumeratia din incipitul romanului, pusa in gura lui Lipan, fiind doar o introducere fara insinuari politice). Mi-a placut si de viclenia mocninda a Vitoriei si de spiritul ei bland ("Dumnezeu sa te ierte!"). Mi-a placut -in fine!- ca Sadoveanu a descris lumea munteana asa cum era ea, cu femeia plina de prejudecati, dar smierita, cu a ei credinta oarba in sfinti si-n popi si cu devotamentul ce l-a purtat asupra sperantei ca Lipan traieste...

2020-08-21 10:00:31

O femeie iubita - Andrei Makine

In randurile de mai jos va fi vorba de ultimul roman al lui Andrei Makine: Une femme aimee (Seuil, 2013)/ O femeie iubita, traducere de Daniel Nicolescu, Polirom, 2013. Personajul principal al cartii, femeia iubita anuntata de titlu este imparateasa Ecaterina a II-a a Rusiei, supranumita si Ecaterina cea Mare.Andrei Makine jongleaza, cum spuneam, cu cele doua planuri: planul prezentului si planul istoric, un plan al trecutului, reusind sa imprumute concretete si intimitate unei figuri pierdute in negura timpului. Pe Makine mai exact pe tanarul regizor rus Oleg Erdmann, un soi de alter ego al sau il intereseaza ce se afla dincolo de glorie si de stralucirea puterii, ce drame si ce iubiri ascunde tarina cu tendinte pare-se nimfomane, supranumita de istorici Messalina rusoaica (exista marturii care vorbesc de cel putin 12 amanti ai tarinei, mult mai tineri). Intregul roman se construieste in contrapunct, trecand de la un plan (prezentul lui Oleg Erdmann) la celalalt (timpul istoric al Ecaterinei a II-a), de la intimitatea budoarului (unde tarina isi primeste tinerii si chipesii amanti) la spatiul public al tronului, al manifestarii puterii. (cronica:

2020-08-20 06:54:15

Fericirea mea esti tu - Jamie McGuire

Translation widget on The blog! O carte superba, un punct de vedere diferit. Recenzia mea completa o gasiti aici:

2020-08-20 06:39:15

Emma - Jane Austen

Romanian review: Trebuie sa recunosc ca o parte din carte mi s-a parut destul de anosta si au fost cateva momente in care acest roman m-a plictisit, ceea ce nu-mi amintesc sa se fi intamplat cand citeam ,,Mandrie si Prejudecata", intr-un fel cartea reprezinta o colectie de vizite intre vecini si casatorii care nu prea are intriga.In ciuda faptului ca actiunea este oarecum banala ceea ce face ca romanul sa fie o opera valoroasa a literaturii este, in primul rand, scriitura lui Jane Austen. Jane Austen are un fel fantastic de a scrie, nu cred ca poti sa citesti mai mult de 10 pagini fara sa gasesti o fraza extraordinara.Alt aspect care ii da valoare cartii este critica sociala, multe personaje se comporta ridicol, iar Jane Austen se pricepe sa evidentieze intr-un mod subtil defectele lor. Tatal Emmei este discutabil cel mai ridicol personaj din carte.Am inceput recenzia spunand ca sunt parti din carte care m-au plictisit, dar desi povestea este lenta eu m-am bucurat de atmosfera victoriana si de replicile personajelor. Spre sfarsitul cartii a fost o scena care mi-a crescut interesul pentru deznodamant si care mi-a imbunatatit experienta lecturii, scena respectiva este cea in care (view spoiler)[Emma isi da seama ca este indragostita de Knightley, nimic neasteptat, este surprinzator ca pentru noi, cititorii, era evident ca cei doi se vor casatori, dar Emma care se credea experta in petit nu a realizat ca ea si Knightley se potriveau perfect (hide spoiler)].Emma a fost putina enervanta deoarece este putin cam snoaba, asa cum erau majoritatea oamenilor bogati in aceea perioada, insa are multe calitati care rascumpara acest defect, in final pare sa realizeze ca banii si statutul social nu sunt echivalentul fericirii si ca doi oameni pot fi fericiti si fara o situatie materiala buna.Mi-a placut mai mult ,,Mandrie si prejudecata", dar ,,Emma" mi se pare ca are o poveste mai inteligent gandita, care merita in totalitate cele patru stele.English review: I have to admit that part of the book was quite dull for me and there were a few moments when this novel bored me, which I don't remember happening when I read "Pride and Prejudice", in a way, this book is a collection of neighbourly visits and marriages that doesn't really have an intrigue.Despite the fact that the action is somewhat dull, what makes the novel a valuable work of literature is, first and foremost, Jane Austen's writing. Jane Austen has a fantastic way of writing, I don't think you can read more than 10 pages without finding a great phrase.Another aspect that gives value to the book is the social criticism, many characters behave ridiculously, and Jane Austen is able to subtly point out their flaws. Emma's father is arguably the most ridiculous character in the book.I started the review by saying that there are parts of the book that bored me, but although the story is slow, I enjoyed the Victorian atmosphere and the characters' lines. Towards the end of the book there was a scene that increased my interest in the outcome and improved my reading experience, that is the scene in which (view spoiler)[ Emma realizes that she is in love with Knightley, nothing unexpected, it is surprising that for us, the readers, it was obvious they were going to get married, but Emma, who believed herself an expert in matchmaking, didn't realize that she and Knightley match perfectly (hide spoiler)].Emma was a little annoying because she is kind of a snob, as were most of the wealthy people at that time, but she has many redeeming qualities and in the end she seems to realize that money and social status are not the equivalent of happiness and that two people can be happy without a good material situation.I liked "Pride and Prejudice" more, but "Emma" has a more clever plot, which is totally worthy of the four stars.Quotes:I cannot make speeches, Emma...If I loved you less, I might be able to talk about it more. But you know what I am. You hear nothing but truth from me. I have blamed you, and lectured you, and you have borne it as no other woman in England would have borne it.One half of the world cannot understand the pleasures of the other.Indeed, I am very sorry to be right in this instance. I would much rather have been merry than wise.I certainly will not persuade myself to feel more than I do. I am quite enough in love. I should be sorry to be more.It darted through her, with the speed of anarrow, that Mr. Knightley must marry no one but herself!

2020-08-20 05:39:15

Dama cu camelii - Alexandre Dumas-Fiul

"N-am inchis ochii toata noaptea.Nu ma mai recunosteam. Eram pe jumatate nebun. Aci nu ma mai gaseam nici destul de frumos, nici destul de bogat, nici destul de elegant ca sa am o asemenea femeie, aci ma simteam plin de vanitate la ideea acestei posesiuni; apoi incepeau sa ma cuprinda temerile ca Marguerite s-ar putea sa nu aiba fata de mine decat un capriciu trecator, si, presimtind o adevarata nenorocire in eventualitatea unei rupturi rapide, imi spuneam ca as proceda poate mai intelept daca nu m-as duce in seara urmatoare la ea, daca as pleca, asternandu-i intr-o scrisoare temerile mele.De la aceste ganduri treceam la sperante netarmurite, la o incredere fara margini. Imi fauream pentru viitor visuri de-a dreptul himerice; imi spuneam ca Marguerite o sa-mi datoreze vindecarea ei trupeasca si sufleteasca, nazuiam sa-mi petrec toata viata alaturi de ea, si eram sigur ca dragostea ei ma va face mai fericit decat cele mai neprihanite iubiri.In sfarsit, n-as putea sa repet miile de ganduri care isi faceau drum dinspre inima catre cap si care se topeau incetul cu incetul in somnul care ma cuprinse spre ziua.Cand m-am desteptat, era 2 dupa-amiaza. Vremea era minunata. Nu-mi amintesc ca viata sa-mi mai fi parut vreodata atat de frumoasa si de desavarsita. Amintirile din ajun imi reapareau in minte fara umbre, fara obstacole si insotite de sperantele serii ce avea sa urmeze. M-am imbracat in graba.Eram multumit si ma simteam in stare de cele mai marete fapte. Din timp in timp inima imi tresalta in piept de bucurie si de dragoste. O infrigurare dulce ma tulbura. Nu ma mai framantau toate acele motive care ma preocupasera atat inainte de a atipi, nu vedeam acum decat rezultatul, nu ma mai gandeam decat la clipa in care aveam sa o revad pe Marguerite."

2020-08-20 04:54:15

Rosu si negru - Stendhal

Le Rouge et le Noir/ Rosu si negru, romanul lui Stendhal, este, in primul rand, dupa cum anunta si subtitlul Chronique du XIX siecle , o nuantata fresca sociala si istorica a secolului al XIX-lea. Sunt dezvaluite, de exemplu, amanunte mai putin cunoscute despre Revolutia din iulie 1830 actiunea romanului fiind plasata intre 1826 si 1831 sau este vizata, critic si ironic, diferenta de mentalitati dintre Paris si provincie. Autorul, Stendhal pseudonimul lui Henry Beyle , nu era tocmai o fire lejera, iar ca romancier nu a fost prea apreciat, desi romanele sale Rosu si negru, Manastirea din Parma s-au bucurat de un oarecare succes in epoca. Mai in gluma, mai in serios, spunea ca va fi pretuit la adevarata lui valoare de-abia in 1935, adica la mai bine de o suta de ani de la aparitia romanului Rosu si negru. Complexele lui Stendhal se vor reflecta, cu masura, in textele sale. Inteligent, dar si superficial este cunoscuta nestatornicia sa intr-ale iubirii , Stendhal nu va ezita sa se victimizeze in postura unor personaje precum Julien Sorel. Romanele lui sunt, in fapt, autobiografii mascate. Nu intamplator, in acelasi timp cu romanele, scria si la Viata lui Henry Brulard sau la Amintirile unui egoist texte autobiografice.Povestea lui Julien Sorel, fiul unui taietor de lemne, inteligent, curios, un bun cunoscator al limbii latine lucru care il va ajuta in ascensiunea sociala , este povestea unui personaj ambiguu, care, cand naiv, cand ipocrit, cand rautacios ori cinic, cand intelegator, ii induce in eroare pe toti cei din jurul sau, facandu-si astfel loc in high class-ul vremii. Totusi, Julien Sorel isi atrage deseori, de-a lungul povestii, simpatia cititorului. Sarac, el este ambitios. Dispretuit, nu dispera si dovedeste, in cele din urma, ca merita, la fel de bine ca oricare om, o situatie sociala, si prin urmare financiara, sigura. (cronica:

2020-08-20 04:39:15

Prizonierul cerului - Carlos Ruiz Zafon

Nicicand n-am fost cei dinainte si nu retinem decat ceea ce nu s-a intamplat niciodata. pag. 53Recenzie:Sustin aceeasi teorie pe care am stabilit-o, acum vreo doi ani, dupa ce am citit Umbra vantului, primul volum din seria Cimitirul Cartilor Uitate, aceea ca scrierea lui Zafon merita sa fie ridicata la rang de capodopera. Imi place absolut stilul sau si de multe ori m-am trezit rupta de realitate si fara cunostinta fata de tot ce se intampla in jurul meu in timp ce ii citeam cartile. Pai nu exact asta ne fac toate cartile grozave? Cand am auzit de moartea lui, primul lucru pe care l-am facut m-am dus sa-mi caut in biblioteca acest volum, pe care stiam ca il am si ca e necitit! Mi-a placut mult, poate mai mult decat cele anterioare, datorita complotului sau mai simplu, mai putin labirintic. Am fost captivata de aceasta minunata poveste a puterii prieteniei, a iubirii si a sacrificiului, scrisa cu angajament, caldura si umor.In dimineata de Craciun a anului 1957, Daniel Sempere, cunoscutul protagonist, se afla singur in anticariatul tatalui sau, cand apare un personaj misterios. Acesta isi manifesta interesul fata de unul dintre cele mai pretioase volume din magazin, tinut sub cheie, o editie frumoasa, cu ilustratii unice, din Contele de Monte-Cristo. Desi nu pare sa aiba o pasiune aparte pentru carti, strainul insista sa cumpere aceasta editie scumpa si sa i-o daruiasca lui Fermin, prietenul apropiat al lui Daniel impreuna cu o dedicatie stranie. Vizita sa declanseaza o serie de aventuri uluitoare, presarate cu urmariri, tradari, povesti de iubire, evadari spectaculoase din temnita, schimbari de identitate si reintoarceri din morti care schimba destinele tuturor. Mi-ar face o enorma placere sa-mi fac timp sa recitesc primele doua volume, nu stiu de ce simt ca de data asta o sa le percep si mai frumos ca prima data! Insa deocamdata ar trebui sa citesc si Labirintul Spiritelor ca sa inchei seria!

2020-08-20 04:00:32

Domnul Ibrahim si florile din Coran - Eric Emmanuel Schmitt

Atat de dulce, emotionanta si plina de nevinovatie a fost povestea asta... Vazute prin ochii senini ai unui copil, pana si cele mai mari tragedii ale vietii capata un aer de irealitate. Momo are treisprezece ani si locuieste cu tatal sau in Paris. Tanjind dupa atentia si intelegerea acestuia, viata lui Momo este impartita intre mici furtisaguri si nou-descoperitele prostituate din apropiere, pana intr-o zi cand se imprieteneste cu domnul Ibrahim si totul capata o noua directie. Amuzanta, profunda si plina de subtilitate, prietenia dintre cei doi reprezinta in cele din urma salvarea lui Momo, impacarea sa cu sine insusi si cu intreaga lume.M-a impresionat... M-a impresionat stilul liric si detasat al lui Eric-Emmanuel Schmidt de a aborda teme atat de sensibile (religie, discriminare, Holocaust), mi-a placut seninatatea care emana din fiecare pagina si ideea ca, dincolo de credintele religioase si diferentele individuale, tot ceea ce conteaza e umanitatea. Stii, domnule Ibrahim, cand zic ca zambetul e o chestie pentru aia cu dare de mana, vreau sa zic ca-i pentru oamenii fericiti. De aici se trage greseala. Afla ca de fapt zambetul e cel care-l face pe om fericit. Pe dracu'! [...]A doua zi, iesind in lume, aruncam zambete la dreapta si la stanga, de-ai fi zis ca fusesem dus peste noapte la spital si-mi injectasera aia vreun ser al veseliei.

2020-08-20 03:39:15

Copilaria - Maxim Gorki

Pe cartea asta tare greu am lasat-o din maini. Asa si-mi venea s-o recitesc cand am intors ultima fila. Molovata a fost descrisa de sus in jos si de cum vreti voi, eu prin satul asta am copilarit, am alergat de-a lungul Nistrului, m-am scaldat in apele lui, ce minunat a fost sa citesc, sa recunosc multe locuri. Pe de alta parte, e a 3 -a carte pe anul acesta in care eu citesc despre razboi, deportari, regim comunist, lagare de concentrare, etc. Foarte trist. Nu stiu cum traiesc persoanele trecute prin razboi, prin umilinta, prin tot ce-a fost razboiul, cu asa amintiri. Recomand cartea, un limbaj simplu si pe intelesul tuturor. Vesnicia s-a nascut la sat, atat de frumos descrie autorul acest aspect, la un moment dat parca citeam din povestile lui Ion Creanga :) O carte de memorii, o carte document pe care as reciti-o cu fara multa zabava.

2020-08-20 03:00:31

Tatal celuilalt copil - Parinoush Saniee

Stiu ca este un roman foarte apreciat, dar mie nu mi-a placut aproape deloc. Nu am reusit sa ma leg de niciun personaj, scriitura este seaca, iar ritmul este foarte anost, axandu-se preponderent pe trairile interioare ale personajului principal. Shahab este un copil de 4 ani, care nu vorbeste pentru ca este suparat pe parintii lui. De ce? Pentru ca tatal lui il ignora. Dar acesta il ignora pentru ca a obosit sa incerce sa-l faca sa vorbeasca si a renuntat abia dupa multe semne care aratau ca Shahab este bolnav psihic. E suparat si pe mama lui pentru ca e tot timpul trista, dar biata femeie este asa pentru ca are un copil care se poarta ca un retardat si un mic psihopat. Cu toate acestea, ea continua sa il iubeasca, sa il alinte si sa creada in el. Ca sa se razbune pe cei care il trateaza urat, Shahab comite fapte groaznice, de exemplu ii arunca de sus o caramida bunicii lui direct in cap, apoi se ascunde. Stie cand sa se prefaca, sa minta si cum sa manipuleze si intelege aproape ca un adult atitudinea celor din jur. Tot ce face el este total nepotrivit cu varsta lui si mi-e imposibil sa cred ca un copil de 4 ani poate gandi asa. Abia spre sfarsit a inceput sa mi se para emotionanta. Simt ca autoarea a citit Flori pentru Algernon si Al cincilea copil, de Doris Lessing, si a vrut sa faca un piure din ele, dar i-a iesit apos. E mai degraba o carte de parenting menita sa sensibilizeze parintii, si nu un roman memorabil.,,[...] ce face omul cu drag si din placere e mai putin greu si obositor.'',,Unele lucruri nu apar scrise in carti si in caiete, iubirea e o poveste scrisa in inimile oamenilor.'',,Tocmai cand grijile apasa mai greu, e nevoie sa te destainui cuiva si sa-ti deschizi sufletul.''

2020-08-20 02:54:15

Reintoarcere in minunata lume noua - Aldous Huxley

Scris pe marginea minunatei sale distopii "Minunata lume noua", eseul lui Huxley este citit dupa aproape 60 de ani ca un comentariu de incredibila actualitate. Previziunile sale obscure si pesimiste s-au implinit cu o viteza chiar mai rapida decat se astepta el, iar individul este astazi mai constrans de fortele superioare lui mai mult ca oricand. Insa, precum concluzioneaza si Huxley, "poate ca fortele care ne ameninta acum libertatea sunt prea puternice pentru a li se putea rezista multa vreme. Si totusi, este de datoria noastra sa facem tot ce putem pentru a ne impotrivi lor."

2020-08-20 02:00:13

Infruntand fantomele - Amanda Quick

Momente fierbinti, situatii limita, suspans si infruntari cu forte paranormale... O carte extrem de captivanta, pe care nu poti sa o lasi din mana odata de ai inceput-o!Recenzia mea:

2020-08-20 01:00:31

Umbra vintului - Carlos Ruiz Zafon

Unul dintre cele mai surprinzatoare romane! Magistral, uluitor, neasteptat, absolut minunat, te tine cu sufletul la gura, te face sa simti frica pe sira spinarii si te induioseaza cu mesajul sau de iubire, cu inocenta, cu simplitate, cu tot ceea ce e mai urat si mai frumos pe lumea asta; pur si simplu, te infioara de la inceput pana la sfarsit. Metaforele sunt de vis in descrierile starilor sufletesti, in descrierile naturii care se asorteaza cu ele si cu povestea... Imi place mult estetica uratului abordata aici, psihologia personajelor, povestea in sine tesuta in jurul unui baiat si a unei carti. Te transformi repede din cititor in spectator apoi, fara sa realizezi, in participant la poveste pentru ca Zafon, in maiestria lui, te transpune in roman imediat ce incepi lectura, fara sa iti lase macar ragazul sa te acomodezi putin cu tot decorul si toate personajele; esti acolo, prezent de la primul cuvant si pana la ultimul, si experimentezi tot ceea ce simt si traiesc si ei, cei din roman.In cateva cuvinte simple, de umil cititor, este o lectura de 'wow', de carusel, cu un final si un parcurs neasteptate, un roman dedicat parca, in mod discret si elegant, cititorului care iubeste 'cartea'. Un roman pe care iti pare rau ca l-ai terminat de citit.

2020-08-20 12:39:15

Numele trandafirului - Umberto Eco

E greu, stii? Sunt anumite carti despre care -oricate capacitati critice ai avea- nu poti spune multe, iar asta -ca un paradox!- nu pentru ca ele nu ar cuprinde multe, ci, din contra: cuprind PREA multe. Eu pot, desigur, sa-mi exprim aici o parere, dar eu sunt pamantean, iar acest roman e galactic. Nu, e mai mult decat galactic: e universal prin profunzimea sa perpetua, caci oricat ai sta sa meditezi asupra subiectului sau, el devine din ce in ce mai profund, proiecteaza lumini noi asupra intunecimii necunoasterii. Acesta este unul -si cel mai "greu"- dintre motivele din pricina carora nu ma simt complet capabil sa cuprind esenta romanului in cauza...Dupa ce terminasem de citit romanul (asta s-a intamplat acum cateva luni), am avut ocazia sa citesc niste critici asupra lui. Ceea ce m-a surprins a fost faptul ca unele critici (ba chiar venite din partea unor ilustre personalitati cu valoare universala) catalogheaza romanul drept politist. Ei fac din crimele infaptuite in roman un nucleu, iar nu din filosofia pe care romanul o propune. Eu, ca sa inchei cu povestea asta, nu am decat doua teorii cu privire la acesti "critici" (tot mai multi si tot mai *****i in era noastra): 1. Ori n-au citit romanul si vorbesc din auzite, cautandu-si de treaba si dorind sa afiseze "nemarginita lor eruditie"; sau 2. Trebuie sa se duca, saracii, sa mai citeasca ceva -stiu eu?!- un Ion Creanga. Da' nici macar Creanga al nostru nu a transmis lucrurile asa, fara substrat, incat ele sa se lase a fi judecate de zapacitii aceia notorii care privesc stropii de apa cum izbesc pamantul si nu se gandesc ca aceasta este o consecinta a gravitatiei. Revenind la "treaba" mea... Da, romanul prezinta o serie de crime, infaptuite minutios si la fel de bine prezentate, in schimb aceste crime nu reprezinta esenta scrierii, ci doar un pretext, un "fundal", pentru filosofia dialectica propusa de autor. Actiunea are loc in secolul al XIV-lea, intr-o abatie dominicana din actuala Italie, nucleul crestinatatii la vremea respectiva (si multe secole dupa aceea). Naratiunea este la persoana I, prezentata de Adso, un novice in ale calugariei, care ajunge impreuna cu maestrul sau, franciscanul Gugliemo, un erudit notoriu in toata Europa si un calugar care imbina stiinta cu religia, la manastirea adineaori amintita. Inca de la inceput, cititorul este introdus in scena sub un nimb de mister, caci ei, protagonistii nostri, neinstalati inca bine la manastire, se si lovesc de o crima (sau sinucidere?). Acest fapt declanseaza curiozitatea lor -sau mai mult cea a franciscanului Gugliemo, caci novicele Adso se autodescrie ca un element care nu este prea dibaci (de apreciat sinceritatea, caci el se confeseaza in manuscris, iar manuscrisul este gasit 6 secole mai tarziu, la Viena, de catre Umberto Eco)- ceea ce duce la o "ancheta" clericala. In fapt, seria de crime (dar in ce fel descrise!!! Dumnezeule!!! nici zece Agatha Christie la un loc nu ar fi fost capabile sa infaptuiasca opera asta!!!) ii duce -aproape de final- pe cei doi protagonisti la scopul pentru care aceste crime se infaptuiesc: o carte! O carte! Dar de ce sa moara oameni din pricina unei carti?! Simplu: pentru ca acea carte nu trebuie citita! Dar de ce sa nu trebuiasca a fi citita?! Simplu: cunoasterea este adesea mortala (fapt ce se va dovedi) pentru cel obsedat de cunoastere, iar o "carte interzisa" este cu atat mai mult ravnita pentru simplul fapt ca este "interzisa". Sa nu mai vorbesc, caci as elida intreg farmecul, de faptul ca nu un om infaptuieste crimele, ci cartea insasi. Este vorba despre o ipotetica "A doua carte a Poeticii" a lui Aristotel. Conceptia filosofica centrala a romanului este aceea conform careia lumea (materia) ar fi fost creata de Dumnezeu in urma trepidatiilor ce au "zguduit" universul in urma rasului divin. Deci "rasul" este ideea conclusiva -dupa acest roman- a intregii filosofii a veacurilor ce au fost si a veacurilor ce vor urma.Sunt prezentate de asemenea "pacatele" ce se practicau in manastiri (insusi Adso povesteste cum s-a lasat cuprins de "dorinta carnii", pe care a implinit-o pana la urma).Reflectii memorabile: 1. "Jorge se temea de cartea a doua a lui Aristotel poate pentru ca ea invata intr-adevar cum sa deformeze chipul oricarui adevar, pentru a nu deveni sclavii propriilor noastre nascociri. Poate ca datoria celui care-i iubeste pe oameni este sa-i faca sa rada de adevar, sa faca adevarul sa rada, pentru ca singurul adevar este sa invatam sa ne eliberam de pasiunea nesanatoasa pentru adevar!"2. "Si tu nu te lasa prea incantat de casetele astea. Aschii din crucea lui Cristos am vazut multe altele, in alte biserici. Daca ar fi adevarate, Domnul Cristos n-ar fi patimit pe doua barne de lemn incrucisate, ci pe o intreaga padure!"3. "Adevarul ne va face liberi!" =u0026gt; "Aici nu este vorba de adevarul care sa ne faca liberi, ci despre libertatea mult prea mare care vrea sa treaca drept adevarata!"4. "- Dar cine avea dreptate? Cine are dreptate, cine a gresit?- Toti aveau dreptatea lor, toti au gresit."5. Dupa cum am mai spus, actiunea se petrece in secolul XIV, deci in mrejele Inchizitiei. Protagonistul nostru indrazneste sa afirme: "Ar fi groaznic sa se omoare un om chiar si daca s-ar spune CREDO IN UNUM DEUM..."6. "Fiilor, cand vine dragostea nebuna omul nu mai poate face nimic!"7. Despre calugarii Evului Mediu: "... dar ceea ce pentru mireni este ispita adulterului si pentru oamenii obisnuiti ai Bisericii este dorinta arzatoare de bogatie, pentru calugari este patima cunoasterii..."8. "...pentru cauza prima cea fara de cauza..."9. "Biblioteca e dovada adevarului si a greselii... "10. "de cele mai multe ori inchizitorii sunt cei care-i creeaza pe eretici..."11. "Cartile nu sunt facute ca sa crezi in ele, ci pentru a fi supuse controlului. In fata unei carti nu trebuie sa ne intrebam ce spune, ci ceea ce vrea sa spuna..."12. "Nebunii si copiii spun intotdeauna adevarul, Adso!" Exista si varianta adaptata micului ecran, in schimb este total pe langa subiect! De asemenea, in incheierea romanului este prezentata biblioteca manastirii in flacari (simbol al neroziei surselor adevarului!!!), fapt consemnat de istoriografia universala. Romanul, cu inchinaciune, merita nota 10+! Andrei Tamas, 6 decembrie 2015

2020-08-20 12:00:31

Mesaj de departe - Nicholas Sparks

Nothing thats worthwhile is ever easy. Remember that.Am fost pur si simplu aruncata la propriu intr-un carusel de sentimente si nu stiu cum sa ma redresez si acum imi este greu sa revin cu picioarele pe pamant. Motivul pentru care vreau sa revin la realitate sunteti voi pentru ca vreau sa veniti cu mine in aceasta minunata calatorie care va va tine cu sufletul la gura.Mi-a fost foarte greu sa fac o recenzie acestei carti pentru ca mi-a placut mult prea mult. Sunt familiarizata cu stilul lui Nicholas Sparks, dar nici o carte scrisa de el nu cred ca m-a lasat plangand in hohote cum a facut aceasta. Poate Draga John , dar nu am plans la fel de mult.Totul incepe cand Theresa Osborne se decide sa petreaca putin timp alaturi de prietena ei cea mai buna Deanna si sotul acesteia. Relaxarea este un lucru la care ea nu mai spera, dat fiind faptul ca slujba Theresei ca reporter/editor la Boston Times este foarte solicitanta. La insistentele prietenei sale aceasta accepta sa stea la ea cateva zile. Fire sportiva, Theresa iese si alearga pe plaja doar ca un moment ii va schimba toata viata definitiv.Thank you for coming into my life and giving me joy, thank you for loving me and receiving my love in return. Thank you for the memories I will cherish forever. But most of all, thank you for showing me that there will come a time when I can eventually let you go. Vedeti voi chiar cred in suflete pereche si in destin, dar cand am inceput sa-mi dau seama de anumite lucruri am realizat ca sufletele pereche trebuie sa se sacrifice in totalitate ca sa fie impreuna.Theresa gaseste pe plaja o sticla, care avea o scrisoare inauntru. Curioasa aceasta citeste scrisoarea si ramane inmarmurita de profunzimea ei. Scrisoarea ii era adresata unei femei pe nume Catherine de catre un barbat numit Garrett. Socata si tulburata aceasta ii arata scrisoarea Deannei si se lasa convinsa sa o publice intr-un articol, fara a mentiona numele autorului.Femeia incepe sa-si puna fel si fel de intrebari, dar isi doreste mai ales sa-l vada pe misteriosul autor al scrisorii, sa cunoasca omul care poate avea sentimente atat de curate. Someday you'll find someone special again. People who've been in love once usually do. It's in their nature.David fostul ei sot a terminat-o emotional, iar aceasta nu crede ca mai este in stare sa iubeasca dupa ce a aflat ca el a inselat-o. Trei ani au trecut de atunci, iar Theresa a reusit in cele din urma sa-l ierte. De un lucru se bucura si anume ca baiatul ei in varsta de 12 ani are o relatie foarte buna cu tatal sau.Dupa publicarea articolului, alte doua scrisori sunt descoperite de Theresa. Intrigata si foarte curioasa, pleaca in Wilmington sa-l gaseasca pe acest Garrett. Spre surprinderea ei aceasta simte o atractie aproape nefireasca fata de el, dar ironia este ca si el simte acelasi lucru.Garrett Blake este un barbat mult prea terminat emotional ca sa mai poata da atentie vreunei femei, dar soarta nu are aceeasi parere. Trei ani au trecut de la moartea sotiei sale, trei ani de cand scrie scrisori atunci cand realizeaza ca nu mai poate de dorul ei. In tot acest timp fantoma lui Catherine la bantuit, iar el s-a lasat in voia trecutului fara sa-i pese de viitor.If you like her, if she makes you happy, and if you feel like you know her---then don't let her go.Insa Theresa trezeste in el sentimente uitate si tulburari nefiresti. Atractia dintre ei este foarte puternica, oricat de mult ar incerca Garrett sa-si reprime asta. Inevitabil cei doi ajung sa se indragosteasca si petrec o saptamana de vis unul in compania celuilalt. Cand vine vremea despartirii atat Theresa cat si Garrett isi promit ca vor face relatia asta sa mearga. Totusi e destul de greu cand amintirile legate de fosta sotie vin ca un val rece peste barbat. In plus este o distanta considerabila intre Boston si Carolina de Nord, pe care nici unul nu o poate trece cu vederea.True love is rare, and it's the only thing that gives life real meaning.Doua inimi care au fost predestinate sa se intalneasca intr-un moment in care nimic nu mai parea posibil. Doua vieti diferite, care inr-un fel se completeaza. Doi oameni care au fost raniti definitiv si totusi poate exista speranta. Speranta ca ranile celor doi se vor vindeca, dar daca iubirea nu va invinge ci datoria fata de persoanele dragi lor? Daca nici unul nu vrea sa renunte la viata sa si sa porneasca pe drumul celuilalt? Oare poate dura aceasta iubire la distanta?Eu cred ca va dura voi ce spuneti? Sfarsitul oricum va fi sfasietor va anunt de pe acum este o carte cu risc mare de plans!

2020-08-20 11:54:15

Intermitentele mortii - Jose Saramago

Romanul lui Saramago mi-a amintit, cind am ajuns la final, un pasaj din Cintarea cintarilor. Vreti sa vi-l spun? Iata:Caci puternica precum moartea este iubireaGrea precum imperiul mortii geloziaCarbunii ei carbuni de focFlacara mistuitoare a lui Iahve / O flacara atotmistuitoare (8: 6).Nu cred ca e vreo legatura intertextuala, cum spun criticii subtiri. Totusi, intre poemul cunoscut si ceea ce petrece in carte, in ultimele 34 de pagini, exista oarece potrivire. Altfel, se subintelege ca toata lumea a citit cartea. Nu are rost s-o rezum, nici nu se recomanda pe Goodreads: te trece la spoiler. Voi observa inca o data ca pina la p.206, personajul principal e, ca de obicei, naratorul. Care povesteste faptele si, mai ales, le comenteaza abundent, ca apoi sa comenteze comentariul, sa aduca precizari la precizari si tot asa (pp.50, 74, 76, 127, 139, 179). Multi nu gusta locvacitatea unui atare povestitor, nu au suficienta rabdare sa-i asculte opiniile, vor actiune, nu divagatii filosofice. Din pricini care se stiu, am absolvit Filosofia (chiar daca printre ultimii), digresiunile naratorului nu ma indispun niciodata. Stiu ca nu citesc un thriller. A, daca ar insira banalitati, abureli, bullshit (cititi neaparat eseul lui Harry G. Frankfurt, De tot rahatul, tradus in 2018 la Baroque Books u0026amp; Arts) ar fi altceva. Dar naratorul lui Saramago e aproape intotdeauna ironic, sceptic, cinic, ireverentios, insolent si, de ce nu?, plin de haz, desi ma indoiesc ca pe unii prelati ii amuza prea tare umorul lui. Trebuie, prin urmare, sa-l urmaresti cuvint cu cuvint, fara sa sari pasaje, chiar daca lipsa paragrafelor, a liniutei de dialog, a semnelor de exclamare / intrebare incetineste brutal ritmul lecturii. Nu poti practica speed-reading pe textul lui Saramago.Voi da un singur exemplu. Moartea / moarte isi anunta victimele prin scrisori. Un expert / un gramatician le analizeaza intr-un articol de ziar si ajunge la convingerea ca stilistic sint nule. Moartea nu se pricepe citusi de putin la scris. Si acum urmeaza gluma. Expertul denunta de fapt ticurile stilistice ale lui Saramago:Pur si simplu moartea nu stapinea nici primele rudimente ale artei de a scrie... sintaxa haotica, lipsa punctelor finale, eliminarea obsesiva a paragrafelor, folosirea virgulelor pe sarite si, pacat de neiertat, intentionata si aproape diabolica abolire a majusculelor... O rusine, o provocare, continua gramaticianul si intreba, Daca moartea scrie in felul acesta, cum sa n-o faca miine copiii nostri... (pp.126-127).P. S. In Cintarea cintarilor, iubirea NU e mai puternica decit moartea, dar NICI moartea decit iubirea. Stau in cumpana...

2020-08-20 11:00:31

Si muntii au ecou - Khaled Hosseini

Bineinteles ca astept un nou roman de Khaled Hosseini. Pentru ca am citit Si muntii au ecou, la fel ca si precedentele Vanatorii de zmeie si Splendida cetate a celor o mie de sori, cu respiratia taiata si cu creionul in mana.Iara daca aceste cateva dintre citatele mele preferate din Si muntii au ecou ajuta pe cineva sa-l descopere si sa-l indrageasca pe Khaled Hosseini, m-as bucura mult.Toate lucrurile bune in viata sunt fragile si usor de pierdut.Daca o cultura este o casa, atunci limba este cheia de la usa din fata si de la toate camerele dinauntru.Un barbat nu poate munci daca ii este sete.O poveste este precum un tren in miscare: indiferent de locul in care urci, esti obligat sa ajungi mai devreme sau mai tarziu la destinatie.Ei bine, copiii nu sunt niciodata tot ceea ce ai sperat.Locuia intr-o casa mare, dar intr-o lume inchisa. In unele zile era atat de plictisit, incat ar fi mestecat si lemn.Toate lumea insala si toata lumea minte.Lumea este fundamental un loc nedrept; trebuie doar sa te uiti pe fereastra dormitorului.Ce inseamna sa fii erou de razboi: odata ce ai devenit unul, asa mori...Lumea, in general, nu vede ce se intampla inauntrul tau, nu da nici doi bani pe sperantele, visele, necazurile tale, care raman ascunse acolo dincolo de piele si oase.Frumusetea este un dar imens, nemeritat, oferit la intamplare si in mod absurd.Timpul e precum sarmul. Nu ai niciodata atat de mult precum crezi.N-are rost sa te plangi de ceea ce este inevitabil.

2020-08-20 10:54:15

Copiii din miez de noapte - Salman Rushdie

O carte fabuloasa care merita toate premiile, ovatiile si recunoasterea internationala primita. Si sunt sigura ca datorita ignorantei mele in ce priveste istoria si cultura Indiei dar si a evenimentelor politice din Pakistan si Bangladesh mi-au scapat multe alegorii si simboluri pe care doar le-am intrezarit. Saleem Sinai este unul din copiii nascuti in miez de noapte, exact cand India isi dobandea independenta. Destinul lui va fi deci indisolubil legat de destinul tarii iar distrugerea fizica a copiilor de catre regimul Indirei Gandhi (ce portret odios ii face Rushdie!) va semnifica, printre altele, spulberarea promisiunilor si iluziilor de la cucerirea independentei. Actiunea nu e liniara, firul evenimentelor ne duce din India in Pakistan in Bangladesh si inapoi in India, pe perioada a 30 ani, 1947-1977, proza e fantastica, debordanta, de o fantezie si o volubilitate extraordinara. Un fel de epopee moderna si extrem de ingenioasa a subcontinentului indian.

2020-08-20 10:39:15

In noapte - Haruki Murakami

Mhm. Abordarea este copilareasca. Descriind mai multe planuri -toate din perspectiva pragmatica-, nu reuseste sa le imbine si toate raman paralele. Mi-a placut pe alocuri o scurta "dialectica de cafenea" si o filosofie succinta a amintirii care suna cam asa: "stii, ma gandeam daca nu cumva oamenii isi folosesc amintirile pe post de combustibil. Ca sunt importante sau nu, asta nu conteaza cand e vorba sa te mentii in viata. Sunt combustibil si atat. Ca e reclama de ziar, carte de filosofie, gravura erotica sau teanc de bancnote, daca le pui pe foc, toate sunt niste bucati de hartie. Focul nu se gandeste: "Oho! asta e Kant!", "asta e ziarul din editia de seara" sau "Mama, ce tate are" cand le arde. Pentru el toate nu sunt nimic mai mult decat simple bucati de hartie. La fel si cu amintirile. Ca sunt importante, ca nu sunt importante, ca nu folosesc la nimic, toate sunt combustibil, fara nicio diferenta." Confesiunea asta cu atatea substraturi (dar nici nu ma gandesc la faptul ca au fost introduse acolo constient), dar atat!

2020-08-19 11:00:31

Pacientul englez - Michael Ondaatje

De data aceasta, sunt in minoritate. Nu am putut sa ma atasez de personaje. Nu mi-a pasat de ele, de temerile si de dorintele lor. Pe la jumatatea romanului, am vrut sa renunt. Nu mi-a placut de pacientul englez si nu am putut sa inteleg obsesia Hanei in ceea ce il priveste. Voiam sa tip la ea, la Caravaggio si la Kip. Voiam ca ei sa paraseasca vila, in loc sa sufere intre patru pereti, bantuiti de trecut. Si o alta problema, care m-a impiedicat sa ma bucur de lectura: stilul autorului. Am avut impresia ca frazele se rup la jumatate.

2020-08-19 10:54:15

Baieti de gasca - Dan Lungu

Aceasta este cea de-a treia carte citita de la Dan Lungu si pot spune ca in continuare il ador pe acest autor. Cartea contine 11 povestioare scurte in care regasim "argoul adolescentilor de dinaintea caderii comunismului si metamorfozele Romaniei contemporane", cum spune si descrierea de pe spate. "Baieti de gasca" debuteaza cu o poveste in care m-am regasit foarte tare, despre o fetita care vorbeste cu prietenul ei, Sopron, in timp ce se afla singura acasa si face tot felul de nazbatii (care rezulta in dezordine) pentru a pune in scena povestea din mintea ei. Se presupune ca aceasta povestioara ilustreaza copilaria generatiilor dinainte de anul 2000, inainte ca tehnologia sa preia comanda. Imi permit sa comentez ca eu nu pot spune ca vreun "tip" de copilarie ar fi mai bun decat celalalt, caci fiind nascuta in 1998 mi se pare ca am reusit sa preiau cate ceva si din jucatul in fata blocului sau cu papusile, si din orele petrecute in fata televizorului urmarind desene animate si jucandu-ma Tetris. Urmatoarea povestioara este probabil prima de gen pe care o citesc, care are ca protagonista o femeie cu dizabilitati, lipsita din nastere de maini; aceasta se bucura de vizita unei prietene din copilarie, care ii turuie despre problemele sale amoroase. Cea de-a treia povestire are un aer mai diferit si ne vorbeste despre destinul unui copil ce parea a nu avea un viitor prea stralucit - ceea ce in final, nici nu are; amintirile povestitorului pornesc tot de la jocurile din fata blocului si ierarhiile sociale formate acolo. Urmatoarea, "Un sfat prietenesc", este de un umor destul de negru si prezinta un tanar venit la fosta sa profesoara de filosofie cu o problema ce urma sa-i afecteze intreaga viata. Femeia i-a spus sa "faca ce vrea" iar in final, tanarul asta a si facut. In "Nevasta de la ora sapte" este previzibil vorba despre o prostituata si experienta unui domn care depindea de placerile primite contra cost la ora mentionata. "Da-mi pace, is transpirata!" este o mini comedie romantica, chiar putin sadica, prezentand bineinteles un cuplu infierbantat in doua feluri diferite. "Oare astea sa fie renumitele prezervative?" este un titlu destul de sugestiv pentru poveste, in care protagonistul se trezeste dupa o mahmureala si realizeaza ca a facut o mare greseala asa ca decide sa dea bir cu fugitii. "Baietii de gasca", care da si titlul cartii, este desigur favorita mea, fiind punctul de plecare al romanului scris cu sase ani mai tarziu, "In iad toate becurile sunt arse", si continand aventurile din liceu ale lui Franzela si ale prietenilor sai, de dinaintea Revolutiei - una dintre cele mai comice istorisiri pe care le-am citit vreodata si care dupa parerea mea marcheaza stilul pentru care autorul este cel mai cunoscut. "Gradina lui Jurgen" este de o xenofobie insuportabila, prezentand un vienez care se crede tare amuzant, povestind despre scurta sa calatorie in Romania. La finalul istorisirilor sale din care rezulta ca oricum a facut degeaba calatoria, primeste o rasplata pe masura de la o femeie pe care o placea si dorise sa o impresioneze cu umorul sau. "A doua jumatate a zilei" pot spune ca mi-a placut cel mai putin, fiind vorba despre niste mini reformatori sociali cum des intalnim si in zilele noastre, care doreau sa lupte impotriva capitalismului in moduri de-a dreptul penibile. Povestirea finala pare a fi oarecum autobiografica, desi nu este nicaieri specificat acest lucru - autorul pate sa o intervieveze pe Chiara, o persoana cu cetatenie britanica, care a trait in Italia, Belgia si la final a ales Romania. De asemenea, titlul povestii include si "despre distanta iluzorie dintre fictiune si realitate", un lucru tare interesant care intr-adevar ne face sa ne gandim la valoarea de adevar a tuturor povestilor din carte, poate chiar scrise vreodata, caci nimeni inafara de autor nu poate spune cu siguranta ce e adevarat si ce nu din scrierile sale. Acestea fiind spuse, pot spune ca mi-a placut destul de mult aceasta scurta carte si realizez pe zi ce trece ca nu imi mai sunt asa de antipatice cartile cu povestiri. Declar in continuare ca as vrea sa citesc cat mai multe lucrari ale lui Dan Lungu, care mi se pare un autor cu un umor aparte dar si o gramada de cunostinte care puse in scris, ne fac sa ne punem multe semne de intrebare. Scrierea sa este complexa si foarte usor de parcurs si va recomand cu caldura si aceasta carte aparuta in anul 2005.

2020-08-19 10:39:15

Simbolul pierdut (Ed. de buzunar) - Dan Brown

Mi-a placut aceasta carte, un pic mai mult decat Codul lui DaVinci sau Ingeru0026amp; Demon(DNF). Ironic sau nu, Simbolul Pierdut a fost o lectura agreabila, mai ales ca nu este altceva decat o alta poveste cliseu (The Bad, The Good and the Hidden), insa cu ceva mai multa intriga si cu idei mai aproape de realitate decat am regasit in predecesoarele sale. Nu o sa fac o recenzie foarte elaborata pentru simplul fapt ca nu vreau sa va influentez negativ cu privire la aceasta carte, chiar daca, ceea ce va urma este o insiruire de Nu-uri.Adevarul este ca intotdeauna am fost fascinata de societatile secrete, iar micile dezvaluiri din lumea masonica au fost pe placul meu. NU am avut asteptari despre mari adevaruri istorice, NU am cautat dezvaluiri socante si nici NU am crezut ca voi avea parte de schimbari de stil sau tehnica in cazul lui Dan Brown ;)Dan Brown NU m-a dezamagit... scrie in acelasi stil plat, lipsit de consistenta si fara credibilitate. Cercetarea lipseste aproape cu desavarsire si din acest roman. Ca sa nu mai vorbim de faptul ca Robert Langdon pare ca isi pierde aproape total indemanarea de a rezolva situatiile criptice, alege o pista pe care o urmeaza cu incapatanare, pentru ca apoi sa constate socat ca era in totalitate falsa. Sigur, mesajul lui Brown este clar: lucrurile nu sunt intotdeauna, ceea ce par a fi ;)) Dar chiar si asa comportamentul haotic al renumitului profesor de la Harvard lasa de dorit. Ok, nu spun mai multe.Concluzia?Mai bine cititi cartea, cine stie, poate ca aceasta poveste de fictiune este pe placul vostru. E o lectura facila, care vorbeste despre lucruri mai putin banale(istorie religioasa, societati secrete), cine stie, poate fi o experienta inedita pentru unii dintre voi. So, enjoy the ride!!! Cartile lui DAN BROWN pot fi comandate de la libraria online, Libris.

2020-08-19 10:00:11

Geniul si zeita - Aldous Huxley

"Inconvenientul literaturii,spuse John Rivers, consta in caracterul ei prea logic. Realitatea nu-l are niciodata. Niciodata? am intrebat. Eventual cind e raportata la divinitate, recunoscu el. Niciodata din punctul nostru de vedere. Literatura are unitate, are stil. Lucrurile intimplate aievea nu au asa ceva. Luata ca atare, existenta reprezinta intotdeauna o insiruire de lucruri blestemate, fiecare dintre ele avind simultan ceva din Thurber si Michelangelo, simultan ceva din Mickey Spillane si Thomas Kempis. Criteriul de evaluare a realitatii este incongruenta ei intrinseca.""Dupa o tacere scurta Rivers continua: Incidental, m-am aflat si eu in primavara foarte aproapede judecata finala. De fapt, nici nu as mai fi aici daca n-ar fi existat penicilina. Pneumonia, prietenabatrinetii. Astazi medicina te invie ca sa poti trai bucurindu-te de arterioscleroza sau de cancerulprostatei. Asa ca, precum vezi, totul este cu desavirsire postum. Cu exceptia mea, sint morti cu totiiiar eu traiesc din timp imprumutat. Daca voi indrepta cele scrise, voi fi doar o fantoma vorbinddespre fantome."

2020-08-18 05:00:34

Ultimul cantec- Nicholas Sparks

Am vazut ecranizarea cartii Ultimul cantec in urma cu cativa ani si mi-a placut enorm, insa cartea abia acum am reusit sa o citesc. Este superba, exact asa cum ma asteptam, dar, desi stiam finalul, tot m-a sfaramat in bucatele mici-mici. Este o poveste deosebit de frumoasa, despre prietenie, familie si iubire, despre viata si moarte. Minciuni, tradari, inselaciune, adevaruri nerostite care risca sa distruga prietenii si relatii. Este o carte care te ridica pe culmile fericirii, iar apoi iti frange inima in mii de bucatele, doar ca sa le lipeasca la loc, cateva pagini mai incolo. Pentru mine, este o carte pe care o voi pastra in suflet si la care voi reveni oricand cu drag.

2020-08-18 04:54:15

Cele mai frumoase povestiri Vol.2 - Hermann Hesse

In aceste "Povestiri", scrise intre 1903-1910, pe cand avea, asadar, in jur de 30 de ani, intalnim un stil optimist, tineresc, dar elaborat, al lui Hesse, care dovedeste capacitatea sa uimitoare de perseverenta si reinventare, un stil care se va maturiza atat de frumos si de nobil peste ani. Aici, ma refer in special la "Lupul de stepa" (1946), o poveste apasatoare despre un barbat care ajunge in pragul unei crize existentiale, redate sub forma unui "teatru magic", care-l face pe Harry Haller (personajul principal are aceleasi initiale ca autorul) sa-si doreasca moartea.In cele 11 povestiri de fata, Hesse ne vorbeste atat de dulce, de suav, de pasional si de inocent, cu zvacul specific varstei, as spune, despre: dragostea pasionala, dragostea neimpartasita, dragostea infidela, despre viata si moarte, despre oameni, despre animale, despre sate si orase. Opera lui Hesse nu are hotare. Citindu-l, iti vine sa te mai uiti o data pe coperta, sa-ti amintesti pe cine citesti, pentru ca descrierile lui, personajele, trairile acestora, par rupte din trecutul si prezentul nostru, al tuturor. Da, Hesse parca vorbeste despre noi, despre vecinii nostri sau rudele noastre. El nu-si cunoaste doar personajele, ci si cititorii. Este un vizionar.

2020-08-18 03:54:15

Cele mai frumoase povestiri Vol.1 - Hermann Hesse

In aceste "Povestiri", scrise intre 1903-1910, pe cand avea, asadar, in jur de 30 de ani, intalnim un stil optimist, tineresc, dar elaborat, al lui Hesse, care dovedeste capacitatea sa uimitoare de perseverenta si reinventare, un stil care se va maturiza atat de frumos si de nobil peste ani. Aici, ma refer in special la "Lupul de stepa" (1946), o poveste apasatoare despre un barbat care ajunge in pragul unei crize existentiale, redate sub forma unui "teatru magic", care-l face pe Harry Haller (personajul principal are aceleasi initiale ca autorul) sa-si doreasca moartea.In cele 11 povestiri de fata, Hesse ne vorbeste atat de dulce, de suav, de pasional si de inocent, cu zvacul specific varstei, as spune, despre: dragostea pasionala, dragostea neimpartasita, dragostea infidela, despre viata si moarte, despre oameni, despre animale, despre sate si orase. Opera lui Hesse nu are hotare. Citindu-l, iti vine sa te mai uiti o data pe coperta, sa-ti amintesti pe cine citesti, pentru ca descrierile lui, personajele, trairile acestora, par rupte din trecutul si prezentul nostru, al tuturor. Da, Hesse parca vorbeste despre noi, despre vecinii nostri sau rudele noastre. El nu-si cunoaste doar personajele, ci si cititorii. Este un vizionar.

2020-08-18 03:39:15

Fericirea incepe azi - Jamie McGuire

O poveste cu multe rasturnari de situatie, dar dragostea triumfa! Recenzia mea completa o gasiti aici:

2020-08-18 03:00:33

Eseu despre orbire - Jose Saramago

Nu mai e nevoie sa rezum intriga, o stie toata lumea. S-au scris mii de recenzii despre eseul lui Saramago, publicat in 1995. A mai fost si filmul din 2008. As mentona faptul ca Jose Saramago a scris romanul despre orbire la 72-73 de ani, exemplu uimitor de fecunditate tardiva. In treacat fie spus, prima carte notabila a prozatorului portughez a fost publicata de el cind implinise 60 de ani (Memorialul manastirii).M-am intrebat de ce a ales autorul sa puna dialogurile in text, de ce a renuntat adeseori la semnele de punctuatie, de ce alineatele sint foarte rare... Lectura devine astfel mai dificila, unii renunta pur si simplu sa termine romanul. Banuiesc ca Saramago stia bine asta. Nu este, cred, un simplu procedeu poetic, o gaselnita grafica, lipsita de sens. Va amintiti, cred, de poetul e. m. cummings, care a minusculat totul, si versurile, si numele propriu.Renuntind la paragrafe, la dialogul introdus prin liniute, Saramago sugereaza, am impresia, ca Eseul despre orbire este o carte care se cuvine a fi citita lent, tacticos, fraza dupa fraza, propozitie cu propozitie, cuvint dupa cuvint, langsam, cum zic nemtii si cum cerea intr-un text foarte cunoscut Nietzsche. In fond, nici n-o poti citi altfel: nu ai cum sari peste paragrafe si descrieri, fiindca nu exista paragrafe si descrieri (in numar prea mare). Daca te apuci sa citesti o carte de Saramago, e bine sa fii gata pentru acest efort de atentie, stii ca vei fi rasplatit la sfirsitul lecturii. Un text de Saramago da intotdeauna de gindit. Naratorul lui (ironic cit cuprinde) ne pune mintea la incercare. As observa si faptul ca, in Eseu despre orbire, naratorul / povestitorul nu este orb, el vede ceea ce orbii din casa de nebuni, din oras, nu sint in stare sa vada (cu exceptia sotiei medicului oftalmolog).Nu exista nici nume proprii. Personajele sint identificate astfel: sotia medicului, batrinul cu legatura neagra, fata cu ochelari negri, orbul contabil, oarba cu insomnia, camerista, asistentul farmacist, femeia cu bricheta etc. Asadar, oricine poate fi orb, orbirea nu tine seama de identitatea precisa a personajelor. Ii transforma pe oameni in anonimi. Nu o mai lungesc. In incheiere, voi transcrie citeva pasaje. Le voi lasa, desigur, ca in carte:A fost vina mea, suspina ea, ce-i drept e drept, nu se putea nega, dar e la fel de adevarat, in caz c-ar fi o mingiiere, ca, daca inainte de fiecare gest, am incerca sa-i prevedem toate consecintele, sa le cintarim serios, mai intii pe cele imediate, apoi pe cele probabile, posibile, cele imaginabile, n-am reusi sa ne urnim un pas din locul unde primul gind ne-a facut sa ne oprim; La ce-mi ajuta ca vad. O ajutase ca sa stie despre oroare mai multe decit isi inchipuise vreodata, o ajutase ca sa-si doreasca sa fie oarba, la nimic altceva...;aici nimeni nu se mai poate salva, orbire e si asta, sa traiesti intr-o lume unde s-a terminat speranta;batrinul cu legatura neagra spuse, Mai bine mor de un glont decit in flacari, parea glasul experientei...;omul incepe prin a ceda in lucrurile marunte si sfirseste pierzind tot sensul vietii;Frica orbeste, spuse tinara cu ochelari negri, Sint bune cuvintele, eram orbi in clipa cind am orbit, frica ne-a orbit, frica ne va tine orbi...;asa e lumea facuta, incit adevarul trebuie sa se deghizeze de multe ori in minciuna ca sa-si atinga scopurile;fusesera parasite [de oameni] toate laboratoarele, unde nu le raminea bacteriilor alta solutie de supravietuire decit sa se devoreze intre ele...In concluzie, un roman care isi merita intru totul celebritatea.

2020-08-18 02:54:15

Pendulul lui Foucault - Umberto Eco

Marea Fraternitate Alba, zi-le rozacrucieni daca vrei, zi-le cavalerie spirituala a carei incarnare ocazionala sunt templierii, e o cohorta de invatati, putin, foarte putin alesi, care calatoreste prin istoria umanitatii, pentru a prezerva un nucleu de intelepciune eterna.... Ea este opera Stapanilor Lumii, carora nu le scapa nimic...Fireste ca Stapanii Lumii se apara cu ajutorul secretului. (D-nul Aglie in conversatie cu Casaubon)Dar ce anume vor ei ca lumea sa stie? (Casaubon) Ca exista un secret. Altfel de ce sa traiesti, daca totul ar fi asa cum pare. (D-nul Algie)Si care-i secretul? (Casaubon)Acela pe care religiile revelate n-au putut sa-l spuna. Secretul se afla dincolo. (D-nul Aglie, p. 238)Rasa, ori cultura, daca vrei, constituie o parte din inconstientul nostru. Iar o alta parte e locuita de figuri arhetipale, aceleasi pentru toti oameni si pentru toate secolele(Aglie, p. 246)Misticul e pentru ei (Stapanii n.a.) un sclav, locul unei manifestari a numinosului, cu ajutorul caruia se certeaza simptomele unui secret (Aglie, p. 246).

2020-08-18 02:39:15

Femeia la treizeci de ani - Honore De Balzac

Adeseori tinerele fete, isi creaza imagini marete, fermecatoare, chipuri cu total ideale, si isi fauresc idei himerice despre oameni, despre sentimente, despre lume; apoi naive, ele atribuie unui oarecare desavarsirile pe care le-au visat si se incred in el; si astfel iubesc in barbatul ce si-l aleg aceasta faptura imaginara; dar mai tarziu, cand e prea tarziu sa se mai smulga din nenorocire, inselatoarea aparenta pe care au infrumusetat-o, primul lor idol, in sfarsit, se schimba intr-un schelet odios.

2020-08-18 02:00:32

Medgidia, orasul de apoi - Cristian Teodorescu

Printre putinele impresii puternice pe care mi le-a lasat cartea (care nici macar nu stiu daca e roman, colectie de povestiri sau memorii romantate) e ca citesc un Marquez autohton. Nu stiu sa ma explic, nu e realism magic la mijloc, dar e un pic de Marquez in stilul domnului Teodorescu, pe care nu l-am mai citit anterior, deci nu pot sa apreciez comparativ scrierile dumisale, asa ca ma rezum doar la comparatia cu M.Si al doilea lucru care mi-a ramas in minte e numarul mare de personaje, Bruegel-like, cu toti locuitorii Medgidiei adunati nu in piata urbei, ci in gara, unde e restaurantul lui Fanica: chelneri, functionari, spiteri, croitorese, jandarmi si scolari deopotriva; romani, tatari, evrei.Mai am citeva romane romanesti recente pe lista, dar chef de ele deloc. Ma gindesc sa stau departe de critici deocamdata.

2020-08-18 01:00:32

Problema spinoza - Irvin D. Yalom

O adevarata sauna intelectuala pentru mine :)A fost oarecum ironic sa observ similitidunile dintre comunitatea evreiasca olandeza din secolul al XVII-lea si reich-ul lui Hitler. In aceste doua organizatii domina suprematia pura. In prima, poporul ales de Dumnezeu si supravietuitor, in cel de-al doilea - superioritatea rasei. Personajele centrale ale lui Yalom sunt in acord cu o istorie a copilariei similare, insa in cea mai mare antiteza atunci cand vine vorba de raportarea la comunitate. Spinoza isi atinge desavarsirea prin izolare, iar Rosenberg prin apartenenta. Intre aceste povesti sta filosofia lui Spinoza pe care, cu ajutorul lui Yalom, am reusit sa o patrund. Abordasem princiile sale in mod acadenim, insa fara succes. Yalom insa contextualizeaza aceasta filosofie in dialoguri savuroase si cautatoare de sens. Am invatat astfel aproape experiental.

2020-08-18 12:00:12

Bucuria vietii - Irving Stone

"- De nimic nu poti fi sigur pentru toata viata, Vincent, spuse Mendes. Tot ce poti face este sa ai curajul si puterea sa incerci ceea ce crezi ca e bine. Se poate intampla sa iasa prost, dar cel putin ai constiinta ca ai incercat sa realizezi ceva, si asta e lucrul cel mai de seama. Trebuie sa ne calauzim dupa cele mai bune impulsuri ale ratiunii si apoi sa lasam ca Domnul sa judece rezultatul final.""- Toata viata am incercat sa inteleg, monsieur, de ce un om trebuie sa aiba mai mult decat altul, de ce unul trebuie sa munceasca din greu, in timp ce vecinul lui sta deoparte si trandaveste. Poate ca sunt prea nestiutor ca sa inteleg. Crezi, monsieur, ca dac-as fi mai invatat as fi in stare sa pricep bine lucrurile astea?"

2020-08-18 11:54:15

Exercitii de echilibru - Tudor Chirila

Citind "Exercitii de echilibru" si vazand totodata goana nebuna a tineretului capitalist dupa o asemenea carte, se observa foarte clar declinul literaturii. Chirila are promovabilitate pe piata doar pentru ca mai apare la TV, iar nu stiu care X, boem si sarac lipit, cu romane geniale, vinde 10 exemplare pe an. "Cel mai frumos lucru al dumnezeirii este ca Dumnezeu se afla si in sufletele celor care il contesta fara ca acestia sa i se poata opune.". Siiiiigur! In fapt, ideea lui e spre bine, dar mai bine ar ramane la muzica...

2020-08-18 11:39:15

Hobbitul - J.R.R. Tolkien

Rating: 5+/5Dupa o foarte lunga perioada de timp am avut placerea de a ma reintalni cu domnul Bilbo Baggins, la o ceasca de ceai in timp ce ne incalzeam in vizuina lui dichisita.Hobbitul de J.R.R. Tolkien este o carte pe care am citit-o cu foarte mult drag in urma cu 11 ani (wow, cat timp a trecut de atunci!). Mi-a placut la nebunie si a fost una dintre cartile care mi-a deschis apetitul pentru lectura.Aceasta minunata editie pe care am avut placerea sa o citesc in luna lui august este una care trebuie sa existe in biblioteca oricarui fan al autorului! Copertata, cu paginile de o calitate superioara si insotita de niste minunate ilustratii realizate de Jemima Catlin, cartea il poarta pe cititor in lumea magica pe care Tolkien a creat-o cu maiestrie.Hobbitul nostru drag pe nume Bilbo, ne demonstreaza cum orice persoana comoda si cu tabieturi isi poate iesi din ritmul normal atunci cand se asteapta mai putin. Surprins de vrajitorul Gandalf, Bilbo se trezeste inhamat intr-o aventura periculoasa la care iau parte si 13 gnomi veseli si pusi pe sotii.Povestea lui Tolkien este perfecta atat pentru copii cat si pentru adulti. Alaturi de personaje pasim spre o lume fascinanta unde nu doar goblinii, trolii, paienjenii sau dragonii se remarca. Conflictele dintre personaje isi pun de multe ori amprenta asupra actiunii insa este remarcabil sa il vedem pe micutul hobbit cum reuseste sa isi iasa din ritm si sa rezolve multe situatii tensionate.Calatoria in care pornesc personajele mi s-a parut extrem de palpitanta si pe alocuri chiar amuzanta. Autorul are un stil aparte de a atrage cititorul in lumea sa si de a-i sopti parca la ureche o poveste inainte de culcare. Foarte frumos mi s-a parut cum autorul a inclus de multe ori cititorul in actiune, ajutandu-l astfel sa se apropie si mai mult de personaje:

2020-08-18 11:00:31

Stapanul inelelor: Fratia inelului - J.R.R. Tolkien

Personal eu nu pot sa rezum cartea/trilogia de fata intr-un spatiu rezonabil asa ca, in ciuda obiceiului, nici nu voi incerca sa fac acest lucru. Nu stiu daca strict la modul absolut nu e posibil dar tendinta mea la ora actuala e una mult prea ironica, aproape de "blasfemie", asa ca mai bine ma abtin. ;)Pentru ca hai sa spunem adevarul verde in fata: estimez ca daca nu citesti cartea asta pana la 16 ani ( maxim ) nu ai cum sa mai intelegi veneratia cu care e privit Tolkien in anumite cercuri/grupuri de "cunoscatori" si reactia respectivilor va trezi o contrareactie poate prea acida pentru cat e cazul.Daca totusi se doreste efectul maxim de adoratie, atunci ar fi bine sa fie si prima carte de basmo-fantazeala citita - pentru siguranta evitand lecturi anterioare din basmele clasice precum cele ale lui Ispirescu, ale fratilor Grimm(*) etc. Nu mai vorbim de cele ale lui Hans-Christian Andersen, ca alea sunt alta liga.In special pentru adolescentii nevorbitori nativi de engleza ( cu iz shakespearian ) estimez ca se mai adauga si o doza de extaz cvasi-initiatic la descoperirea unor termeni si denumiri sonore. Care ajuta sau poate ajuta la o crearea unei atractii dincolo de ceea ce justifica opera in sine.Si spun asta deoarece da, Tolkien a imaginat si conceput un univers de basm fabulos....... pentru vremea lui, adica in urma cu mai bine de jumatate de veac. Da, a devenit ulterior cadru generic a nenumarati scriitori, scriitorasi si admiratori chititi sa-si scrie propriile povesti... ... pana s-a ajuns la o hipersaturatie de eu unul cand citesc vreunul din termenii elf, goblin sau dwarf evit lucrarea respectiva. Exceptand jocurile din seria "Heroes of Might and Magic" - probabil cea mai reusita realizare datorata universului pomenit. La o analiza ceva mai atenta insa el e dezamagitor de ilogic si lipsit de coerenta: ce sens ar avea pentru niste fiinte nemuritoare sa-si riste viata in razboaie? Raul vrea sa se instapaneasca peste lume - dar distrugerea ei e o forma pueril-apocaliptica de a realiza acest lucru. Metafora Inelului cu vointa proprie e reusita dar implicatiile sunt puerile iar modul cum e tratata desfasurarea e binisor fortat s.a.m.d.Strict in plan literar, descrierile sunt mestesugite si de mare efect, fiind unul din punctele forte ale scriiturii... pana cand iti vine sa dai in bengheneala de atatea nuante la copaci, involburari de ape pe cate doua trei pagini si asa mai departe.Dialogurile dintre personaje sunt cum e de asteptat intre fiinte fantastice: bombastice, pretioase, adesea fara noima, penduland intre declamatii pline de patetism si banalitati hilare, pline de redundante, obositoare explicitari de catre narator a mimicii si gesturilor - altfel spus tot tacamul necesar digerarii de catre adolescenti a unei scriituri deliberat prea complexe si bibilite. Scenele de lupta si actiune sunt in multe cazuri surprinzator de terne si lipsite de suspansul necesar desi aici e si o nota pozitiva: sunt mai "realist" gandite si economic descrise decat in film(e). Din fericire nu ai impresia de supralicitare a filmelor chinezesti cu "zburatori" care invadau cinematografele romanesti in anii '80-'90...In rezumat: o lectura care poate fi placuta daca nu e luata prea in serios. Avantajul autorului e ca a fost pe deplin constient de limitele genul si a decis deliberat sa le impinga pana la ultimele consecinte. A reusit totusi cumva sa gaseasca un echilibru pe care alti epigoni l-au ratat si il rateaza cu brio ( esuand fie in violenta gratuita, fie lungindu-si absurd creatiile ). Aceasta pendulare finalmente ( destul de ) reusita cred ca e cea care a generat si sustinut "cultul Tolkien". Dar sa nu va asteptati la nimic altceva...(*) Mersi Cristi Vicol pentru corectie! :)

2020-08-18 10:54:15

Stapanul inelelor: Cele doua turnuri - J.R.R. Tolkien

Partea a doua a frumoasei trilogii tolkiene reda o poveste uluitoare, care, in starea incipienta, este despicata in doua si descrie pe larg faptele marete ale Fratiei Inelului din doua perspective distincte: Aragorn, Legolas si prietenul sau gnom Gimli, care urmeaza sa-si revada un vechi prieten, fiind considerat pierdut si, pe de alta parte, Purtatorul Inelului si aparatorul sau cuviincios, care-si iau drept calauza o faptura nu atat de prielnica privirii piticutilor.Istoria devine mult mai interesanta, cu variate descrieri de natura, imbinand melancolia povarnisurilor si a gruiurilor muntilor cu smarcurile, pe care, ulterior, avea sa le parcurga Frodo, impreuna cu slujitorul sau fidel - Sam cel Intelept. Sfarsitul partii a doua ia o cotitura controversata, readucand cu osardie in mintea cititorului un val de curiozitate, care se cere a fi strunit cu lectura ultimii parti: Intoarcerea Regelui.

2020-08-18 10:39:15

Stapanul inelelor: Intoarcerea regelui - J.R.R. Tolkien

Romanian review: Continui sa fiu fermecat de stilul magic al lui Tolkien desi, recunosc per total seria Harry Potter mi-a placut mai mult (chiar daca nu am terminat-o inca), limbajul lui Tolkien este mult superior lui J.K Rowling, iar complexitatea universului creat de el este imposibil de egalat. Ca ultim volum pot spune ca ,,Intoarcerea Regelui'' a incheiat seria foarte bine, nu este ca alte ultime volume carora le lipseste ceva. Eu sunt adeptul finalurilor fericite, dar nu vreau ca totul sa se incheie perfect, cineva trebuie sa moara, cineva important, iar din fericire Batalia de pe Campiile Pelennor a rezolvat aceasta problema (view spoiler)[Theoden, regele Rohanului moare, o parte mare din generalii sai la fel, moare si Denethor, majordomul din Gondor si multe alte personaje secundare/episodice (hide spoiler)]. In sfarsit i s-a definitivat soarta lui Gollum, iar alegerea facuta de Tolkien a fost pe gustul meu (view spoiler)[Gollum distruge Inelul, din greseala prabusindu-se in Orodruin (hide spoiler)]. In sfarsit am stabilit, Gandalf ramane personajul meu preferat. ''Gandalf for president!'' Chiar daca aceasta carte/serie este una fantasy, Tolkien atinge multe teme serioase ca poluarea si modul in care industria face rau omenirii si distruge natura. Sincer cand cei patru Hobbiti s-au intors in Comitat, mie mi s-a parut ca ce au gasit ei era un fel de regim comunist, nu stiu daca a fost intentia autorului sa faca o metafora, nu cred, dar este interesant sa privesti asa.Finalul a fost putin surprinzator si putin trist (view spoiler)[Elrond, Galadriel, Gandalf, Bilbo si Frodo pleaca pe Mare cu ultima corabie, in Apusul Indepartat (hide spoiler)], dar a fost in acelasi timp impresionant si a accentuat trecerea la o noua era, la Al Patrulea Ev.2.05.2017: Am finalizat si anexele, iar detaliile pe care le-am aflat de-acolo m-au impresionat foarte mult, pe langa faptul ca se ofera foarte multe informatii despre celelalte evuri si detalii despre ce s-a intamplat dupa, se explica si modul in care Tolkien a creat limba Elfilor si multe altele, imaginatia lui Tolkien si complexitatea universului sau sunt uluitoare!English review: I continue to be fascinated by Tolkien's magic style though, I admit that I liked more the Harry Potter series (even if I have not finished it yet), Tolkien's style is far superior than JK Rowling's, and the complexity of the universe created by him is impossible to match.As a final volume, I can say that "The Return of the King" has finished the series very well, it is not like other last volumes that lack something.I like happy endings, but I don't want to end everything perfect, someone has to die, somebody important, and fortunately the Battle of the Pelennor Fields has solved this problem (view spoiler)[ Theoden, the king of Rohan dies, a big part of his generals die, Denethor, the Steward of Gondor and many other side/episodic characters die too (hide spoiler)]. Gollum's fate is finally revealed, and Tolkien's choice was absolutely perfect (view spoiler)[ Gollum destroys the Ring, accidentally falling in Orodruin (hide spoiler)]. I finally decided, Gandalf is my favorite character. ''Gandalf for president!''Even though this book /series is a fantasy series, Tolkien touches many serious issues such as pollution and how industry is doing harm to humankind and is destroying nature. Honestly, when the four Hobbits returned to the Shire, it seemed to me that what they found was kind of a communist regime, I don't know if it was the author's intention to make a metaphor, I don't think so, but it is interesting to look at it this way.The end was a bit surprising and a little sad (view spoiler)[ Elrond, Galadriel, Gandalf, Bilbo and Frodo are leaving Middle Earth with the last ship crossing the Sea to the Far West (hide spoiler)], but it was impressive and also emphasized the transition to a new era, The Fourth Age.2.05.2017: I have finished the annexes, and the details I have learned from here impressed me, as well as providing much information about the other Ages and details of what happened afterwards, they explains how Tolkien created the language of the Elves and many other things, Tolkien's imagination and the complexity of his universe are breathtaking!

2020-08-18 10:00:35

Fight club - Chuck Palahniuk

Mi-am dorit asa de mult sa ofer un rating maxim acestei carti si eram sigura ca o sa fac asta pana sa citesc ultimele pagini, care mi-au distrus cumva iluzia perspectivei pe care mi-o creasem asupra personajelor, provocandu-mi confuzie.Avem trei personaje principale: naratorul, Tyler si Marla, sa zicem. Naratorul e un barbat american nemultumit de job-ul sau, in prima faza atasat de locuinta pe care o are, a carui viata se schimba totusi dupa ce-l cunoaste pe Tyler pe o plaja, iar apartamentul ii explodeaza, fiind fortat sa se mute alaturi de noul lui prieten. Tyler este un revolutionar, un om din clasa mijlocie pornit spre a crea o revolutie pentru toti americanii aflati in aceeasi situatie, pentru cei blocati in job-uri prost platite, renuntand la visele lor, doar pentru a supravietui si a muri la fel de nefericiti. Astfel, Tyler si naratorul nostru infiinteaza Fight Club, o intalnire saptamanala unde barbati de toate varstele si formele vin sa se bata pentru a se simti in viata. Filosofia lui Tyler este una budista: trebuie sa ajungi la fund, sa te autodistrugi pentru a putea ajunge sa fii cu adevarat fericit. El extinde aceasta viziune asupra intregii societati americane si asa se naste Proiectul Haos, insa toate astea devin detalii insignifiante dupa ce dai de marele plot-twist al acestui roman.Nu stiu cum am reusit sa nu citesc cartea asta atat de mult timp sau sa nu vad filmul fara a-mi lua totusi un mare spoiler, care schimba cu totul perspectiva asupra lucrurilor. Mizele devin altele, insa mesajul de baza ramane unul pur anti-capitalist, in niciun caz ceva ce are legatura cu sexele sau patriarhia. Bine, in sensul in care majoritatea personajelor sunt barbati, iar ei urmeaza sa devina eroii acestei revolutii sociale, presupun ca se poate discuta pe marginea acestui subiect, insa de la asta pana la a deveni o biblie pentru incels mi se pare cale lunga. Mai mult decat atat, la nivel personal, mi se pare ca este vorba despre fuga de sine, incercarea sau mai degraba renuntarea la procesul de individuatie, de integrare a doi poli opusi. Aceasta forma schizoida de existenta marcheaza insa din ce in ce mai multi americani din clasa mijlocie, sunt sigura, aratand in continuare cat de nociv este visul american ce s-a propagat la scara larga in intreaga lume. Falsa idee ca poti alege ce devii, ca ai control asupra vietii tale si ca multi oameni nu sunt din start damnati la mediocritate cauzeaza inca multe discrepante in gandirea moderna, multe prejudecati de clasa si aceeasi lipsa de actiune.Cine spune ca atitudinea de bascalie sau delicventa a celor ce ajung sa faca parte din proiectul lui Taylor este deplasata sau bolnava, sunt aceiasi oameni care considera ca protestele ce au loc in acest moment in America pentru miscarea BLM sunt inutile sau n-ar trebui sa includa violenta si vandalismul. Sunt oamenii care nu-si dau seama ca cei opresati nu mai au nicio sansa sa obtina ceea ce merita fara a da din coate, fara a se lupta la propriu pentru drepturile lor. Prin urmare, chiar imi place intregul demers anarhist inceput prin intermediul Fight Club-ului, chiar daca ideile pe care se bazeaza sunt unele cu care nu rezonez. Personal, nu consider ca e nevoie sa ajungi la fund sau sa mori pentru ca viata ta sa aiba o semnificatie, insa pot intelege perfect furia care izvoraste din astfel de oameni care sunt victime ale sistemului de cand se nasc. Majoritatea dintre noi suntem acei oameni, chiar daca Romania e o tara capitalista de mult mai putin timp. Iar cei dintre noi care au ceva putere, ar trebui sa o foloseasca tot pentru cei mai putin privilegiati. Iata cat de actuale sunt inca temele din Fight Club.M-a dezamagit finalul pentru ca mi se parea totul perfect fara ultimul capitol. Avand in vedere ca ni se prezinta ultima scena inca de la inceputul romanului, nu vad rostul unei continuitati propriu-zise a personajului, din moment ce aceasta ar fi existat intrinsec, ar fi fost subinteleasa. Nu poti fi initiatorul unei revolutii care atrage atat de multi oameni in mijlocul ei fara sa ramai in amintirea lor si fara ca acestia sa continue sa lupte pentru o lume mai buna, nu-i asa? Pe de alta parte, mi-a placut enorm stilul de scriere, destul de diferit de celelalte carti citite de la Palahniuk. Pe langa faptul ca tot ce-a fost scris aici a fost serios, fara sarcasm sau sub forma de satira, mi-au placut repetitiile frazelor, reluarile ideilor, cercurile inchise, dupa cum le numeste chiar el si cum au fost sectionate paragrafele, delimitate episoadele prezentate. Inca nu sunt sigura care a fost de fapt rolul Marlei in toata aceasta poveste, dar e clar ca actiunea nu e centrata pe o poveste de dragoste. Pana acum, il gasesc pe autor destul de neproblematic, insa caut mereu semne sa-mi detronez idolii pentru a nu trai intr-o minciuna.O sa ma uit cat de curand si la film, sunt foarte incantata sa vad tot ce am citit transpus in imagini. Sunt destul de sigura ca ideile vor fi si mai clar schitate decat in roman, iar asta poate ma va ajuta sa-mi clarific in minte perspectiva asupra cartii. Nu stiu ce sa zic despre intalnirile pentru bataie propriu-zise, dar nu cred ca reprezinta in sine un semn al bolii, ci mai degraba o saturatie, o dorinta de schimbare care incepe de la aspectul fizic si este reprezentata de solidaritate. Nu mi s-ar parea mult mai diferit daca toti acei barbati ar fi ales sa-si faca acelasi tatuaj pe corp, de exemplu. E doar un simbol al descarcarii furiei, un fel de terapie care da, poate duce la moarte, insa iata ca a condus la anarhie si schimbarea regulilor jocului. Cel mai probabil in realitate nu ar functiona la fel, desi ceva-mi spune ca s-a incercat si acest lucru dupa succesul romanului si filmului. Nu vad bestialitate sau cruzime, din moment ce luptele nu au ca fundament umilirea celuilalt, ba chiar dimpotriva. E vorba de empowerment, imbarbatare, apucarea taurului de coarne. Cat despre naratorul nostru si descoperirea infricosatoare pe care o face... Va spun sincer ca nu ma asteptam deloc la asa ceva, nici prin minte nu mi-ar fi trecut ca el este o victima mai mult decat a sistemului capitalist.Avem asadar, in prim-plan, povestea unei victime, a unui barbat care a hotarat in sfarsit sa faca ceva pentru a-si schimba conditia, pentru ca viata lui sa semnifice ceva. Chiar daca el nu era atat de hotarat sa o faca la inceput, Tyler i-a venit in ajutor. Cat de geniala a fost aceasta trecere... Si cat de frumos a legat Palahniuk toate acele evenimente intre ele, explicand misterele de pana atunci. Un roman complex, frumos si care te pune pe ganduri. Anarhist, nu nihilist. Scris intr-o cheie pozitiva, o dorinta spre mai bine, chiar daca in aparenta nu pare asa. Un roman despre sacrificiu, un roman de actiune, un roman in care in sfarsit victima nu ramane victima pana la final, fiind salvata de constiinta. Nu laitmotivul utilizat face Fight Club sa fie ceva special, ci intreaga constructie ciclica. Asta nu inseamna ca protagonistul-narator nu evolueaza, dimpotriva. Totul se schimba in jur datorita lui.

2020-08-17 11:00:31

Dans dans dans - Haruki Murakami

Prima aventura a profesorului de simbologie il plimba pe acesta prin Roma, iar misiunea nobila a lui Langdon este de a salva Vaticanul de distrugerea prin antimaterie (furat de la CERN de nimeni altul decat sambelanul Papei, care se dovedeste la final a fi chiar fiul acestuia. Pana la final insa, sambelanul, care se va dezvalui mai tarziu ca antagonistul romanului, se face vinovat de paricid si... popicid, de rapire si sechestrare a babalacilor din grupul de cardinali favorizati la tron, Preferiti, si de dorinta deloc crestineasca de a deveni eroul Crestinatatii, salvand Vaticanul de la mentionata distrugere prin bum! de la antimaterie.In ceea ce priveste simbolistica atat de draga lui Dan Brown, Ingeri si demoni ne delecteaza (sau amuza) cu mituri, legende si simboluri din topografia si arhitectura Romei, in care se cauta elementele primordiale, aer, apa, foc, pamant. (recenzie:

2020-08-17 10:54:15

Sonata Kreutzer - Lev Tolstoi

"Sonata Kreutzer" imi pare a fi scrierea-cheie din literatura universala care relateaza cu lux de amanunte -intr-un singur plan narativ, orientat pe o singura idee- metamorfozele geloziei masculine. In nuvela, interesant mi s-a parut aspectul -des intalnit de mine in toate genurile literare din literatura universala- conform caruia barbatul, printr-un fals rationament, cauta mai intai sa impuna o concluzie, iar apoi cauta nebuneste anumite premise care sa o intareasca, el fiind -in mod practic- de neclintit. E imposibil sa combati pe cineva care pleaca de la o concluzie lipsita de temei. Si cu atat mai mult: lupta se duce in launtrul protagonistului. De asemenea, nuvela are aspecte autobiografice, ea fiind scrisa de Tolstoi ca tinand locul unei palme date sotiei sale, banuita a avea o relatie cu o figura ilustra a muzicii rusesti din epoca respectiva. Dragostea inseamna preferinta exclusiva pentru un barbat sau o femeie in defavoarea tuturor celorlalti.Caci era odios faptul ca-mi luam dreptul deplin si neindoielnic de a ma socoti stapan pe trupul ei, ca si cum ar fi fost propriul meu trup, si in acelasi timp simteam ca nu pot domina acest trup, ca el nu-mi apartine si ca ea poate dispune de el dupa vrerea ei si ca vrea sa dispuna altfel decat voiam eu.

2020-08-17 10:39:15

Demonii - F. M. Dostoievski

Chiar imi lipsise lecturarea relaxanta, jucausa si plina de emotii puternice pe care mi-o poate oferi o carte de dragoste. Si daca mai puneti la socoteala scrierea acesteia de o romanca, atunci inima mea a sarit cateva batai si se afla, cu siguranta, in extaz!Recenzie:

2020-08-17 10:00:31

Valurile - Virginia Woolf

Eu le spun carti popcorn. La astea motivationalo-aspirationale. De care nu sunt fan. Dar nici de popcorn nu sunt fan. Da, din cand in cand, imi pica bine. Amandoua categoriile.Mai multe in recenzia video pe care am facut-o cartii in acest episod din #RaftulLuiChinezu pentru toate recenziile cartilor pe care le-am citit, vezi sectiunea speciala de pe blog

2020-08-16 08:00:31

Maitreyi - Mircea Eliade

Cinci stelute pentru informatiile despre cultura si mentalitatea indiana deprinse si -de asemenea!- pentru faptul ca Eliade a fost sincer cu sine si cu cititorul. Desi are resurse pentru a descrie iubirea (de citit "Nunta in cer", un roman psihologic genial!), Eliade nu s-a proiectat pe sine ca un romantic inversunat, ci ca un occidental care a poposit in India si priveste viata asa cum a privit-o si "acasa", deci niciun "Maitreyi e viata mea, as muri fara dansa...", ci doar o amintire plina de melancolie neagra. Eu, la cate am auzit vorbindu-se despre carte, ma asteptam la ceva wertherian, ceea ce n-am gasit decat pe alocuri (si in varianta wertherianismului modern), atunci cand Eliade nu mai avea bani de tigari si se plimba de nebun noptile pe strazi.Da, povestea biografiei comune a celor doi e simpatica (citita exclusiv), dar mie, citind cartea, nu mi s-a parut apoteotica...Interesanta oricum perspectiva din care sunt descrise cele doua obiecte ale iubirii ce provind din medii spirituale diferite. Andrei Tamas,24 noiembrie 2015

2020-08-16 07:39:15

Ochiul caprui al dragostei noastre - Mircea Cartarescu

Cartarescu reia aceleasi teme (ba chiar intregi texte) in mai multe din volumele sale, atribuindu-le, totusi, roluri diferite in cadrul culegerilor de povestiri vazute din perspectiva intregului. In "Ochiul caprui al dragostei noastre", scriitorul adopta un ton mult mai trist, nostalgic si resemnat in fata curgerii timpului, devenita deja certitudine aproape palpabila, in contrast cu umorul consacrat din alte opere ce ii apartin (vezi "De ce iubim femeile", "Frumoasele straine"), fara insa ca acest lucru sa ii stirbeasca catusi de putin farmecul inconfundabil. Ceea ce le lipseste acestor proze este, poate, un fir calauzitor ceva mai clar delimitat. El exista, dar se pierde adesea printre cuvinte si titluri. 4,5/5

2020-08-16 06:54:15

Doamna Dalloway - Virginia Woolf

"Doamna Dalloway" este oarecum romanul de break-through al Virginiei. Actiunea prezenta se desfasoara de-a lungul unei singure zile, perioada in care cateva personaje isi traiesc vietile. Doar pentru una, ziua se va sfarsi iremediabil. Actiunea are doua planuri - planul prezent, fizic, al realitatii imediate (pregatirile petrecerii doamnei Dalloway si mersul lui Septimus la psihanalist fiind temele principale, dar mai sunt o gramade de alte situatii secundare) si planul gandurilor (trecut-prezent-putin viitor). Planul al doilea este extrem de interesant iar Virginia il creeaza cu o maiestrie uimitoare (mie mi-a placut mai mult decat prima parte a primului volum a lui Proust). Citirea cartii este ca un flux continuu de ganduri care se intretaie, merg mana in mana, o iau inainte, asa ca mi-a fost foarte greu sa las cartea din mana. Problematica nebuniei si a psihanalizei oglindeste o critica majora pe care scriitoarea o aduce psihanalizei contemporane. Impartasesc ideile scriitoarei despre normalitate, nebunie si psihanalisti. Common-sense-ul si up-tight-ismul clasei aristocratice britanice sunt si ele luate in vizor. Decat o carte cu o actiune nemaipomenita si rasturnari spectaculoase de situatie, aceasta carte m-a fascinat prin disectia mintilor umane. Am avut acest sentiment in timp ce citeam - ca intru in capetele lor si sunt partas la gandurile lor. Ca un voyeur. As fi vrut sa dureze mai mult cartea. Finalul, adica petrecerea, mi s-a parut un picut (doar un picut) mai succint decat celelalte 200 de pagini. As fi vrut si mai multe monologuri mentale, dar pe de alta parte cine are timp de monologuri mentale la o petrecere, unde toti de fapt incearca sa se concentreze la a face o prezenta cat mai buna. Deci a fost ok cat a fost. Cartea o recomand cu caldura si sper sa existe cativa care o citesc si sa discutam anumite teme in grup.Gandurile paranoide ale unuia dintre personaje sunt prezentate magistral. Iar punctul culminant este puternic, mai ales prin absenta dramei. Cantece care mi-au venit in cap in timp ce citeam:R.E.M - "Everybody hurts"Marcy's Playground - "One more suicide"Usor usor m-am gandit la "Absalom, Absalom", insa Doamna Dalloway este un pic mai moale decat cartea lui Faulkner. Oscilez intre 4 si 5 puncte.

2020-08-16 06:00:31

Portretul lui Dorian Gray - Oscar Wilde

Artistul este creatorul de frumos.Telul artei consta in a evidentia arta si a-l eclipsa pe artist.Criticul este cel care isi transpune propria impresie desprefrumos intr-o alta maniera sau intr-un limbaj nou. Criticacea mai elevata ca si cea mai joasa constituie o forma de autobiografie.Cei care descopera sensuri urate in lucrurile frumoasesunt corupti, fara sa fie insa si fermecatori. Ceea ce e unneajuns.Cei care descopera sensuri frumoase in lucrurile frumoase sunt oamenii cultivati. Pentru acestia mai exista speranta.Ei sunt alesii pentru care lucrurile frumoase inseamna doar Frumusete.Nu exista carti morale sau imorale. Cartile sunt sau binescrise sau prost scrise. Asta-i tot.Aversiunea secolului al nouasprezecelea fata de realismeste furia lui Caliban cand isi vede chipul intr-o oglinda.Aversiunea secolului al nouasprezecelea fata de romantismeste furia lui Caliban cand nu-si vede chipul in oglinda.Viata morala a omului face parte din materialul cu carelucreaza artistul, dar moralitatea artei consta in folosireaperfecta a unui material imperfect.Nici un artist nu doreste sa dovedeasca ceva. Chiar silucrurile adevarate pot fi dovedite.Nici un artist nu are simpatii etice. Tendintele etice la unartist duc la un manierism stilistic de neiertat.Nici un artist nu poate fi vreodata morbid. Artistul poatesa exprime orice.Gandirea si limbajul sunt pentru artist instrumenteleartei.Viciul si virtutea sunt pentru artist materialele artei.In ceea ce priveste forma, cea mai tipica dintre arte estecea a muzicianului. In ceea ce priveste simtirea, maiestriaactoriceasca este cea mai tipica.Orice arta este in acelasi timp suprafata si simbol.Cei ce patrund dincolo de suprafata o fac pe riscul lor.Cei ce descifreaza simbolul o fac pe riscul lor.Arta nu reflecta viata, ci, de fapt, il reflecta pe spectator.Diversitatea de pareri cu privire la o opera de arta demonstreaza ca e vorba de o opera noua, complexa si vitala.Cand criticii nu cad de acord inseamna ca artistul e in deplin acord cu sine insusi.Putem ierta pe cineva care realizeaza un lucru util atatatimp cat nu-l admira.Singura scuza in realizarea unui lucru inutil consta in admiratia intensa pe care ti-o starneste.Intreaga arta e lipsita de utilitate. Oscar Wilde, "Prefata" la "Portretul lui Dorian Grey".

2020-08-16 05:39:15

Toba de tinichea - Gunter Grass

E o carte mare, remarcabila, cu multe referinte istorice si literare. Nu cred ca am cunostinte suficiente din istoria Poloniei si a Germaniei ca sa inteleg anumite subtilitati. Stilul autorului e un pic cam rece pentru mine, parca nu m-am putut atasa de scrisul lui Gunter Grass. Foarte multe intamplari greu de procesat, imagini remarcante prezentate fara nici o sfiala prin ochii lui Oskar, care se poate prezenta pe sine la persoana intai si la persoana a treia, ca un autor omniscient, in aceeasi fraza.

2020-08-16 05:00:31

Insemnari din subterana - F.M. Dostoievski

Dostoievski, inconfundabil.O drama a omului insingurat si neinteles....omului ii place sa-si cintareasca numai amaraciunea, iar fericirea nu si-o cintareste. Insa, daca ar socoti-o cum trebuie, ar vedea ca fericire exista destula pentru fiecare. ...ne-am dezobisnuit cu totii de viata, schiopatam cu totii in privinta asta, unii mai mult, altii mai putin. Ne-am dezobisnuit chiar intr-o asemenea masura, incit simtim uneori un fel de dezgust fata de adevarata 'viata vie' si de aceea nici nu suportam sa ne aminteasca cineva de ea. Doar am ajuns pina acolo, incit adevarata 'viata vie' mai ca n-o consideram drept o munca, aproape un fel de slujba si sintem de acord cu totii, in sinea noastra, ca tot mai bine e ca din carte. Si la ce bun ne framintam citeodata, la ce bun ne facem de cap, ce tot vrem? Nici noi nu stim.Noua pina si oameni ne e greu sa fim oameni cu trup propriu si singe, adevarat; ne e rusine de asta, socotim ca-i un lucru de ocara si ne tot incapatinam sa fim un fel de oameni universali, ceva ce inca nu s-a pomenit.

2020-08-16 04:39:15

Particulele elementare - Michel Houellebecq

Particulele elementare a fost pentru mine o lectura incitanta si surprinzatoare. Ideea centrala a cartii este cea a mutatiei metafizice: transformarile radicale si globale ale viziunii despre lume. Trei sunt numite in carte: aparitia crestinismului, revolutia stiintifica si apoi descoperirea lui Michel Djerzinski. Aceste mutatii metafizice sunt asemenea unor incendii care rad tot si lasa in urma cadrul pentru o lume noua.Cea mai mare parte a cartii prezinta viata a doi frati vitregi, Bruno si Michel, cu destine foarte diferite. Daca drumul pe care-l va parcurge Bruno pare in mare masura determinat de 1. Traumele sexuale suferite in copilarie din cauza celorlalti elevi 2. Modelele oferite de parinti si 3. Presiunea societatii; felul de a fi al lui Michel nu poate fi explicat doar de lipsa afectiunii primite in copilarie. Este in el ceva profetic, genial aparut spontan printr-o mutatie genetica.Stilul concis, sobru, stiintific.: Dupa amiaza, sta in gradina. Sprijinit cu spatele de cires, in pantaloni scurti, simte covorul elastic al ierbii. Simte caldura soarelui. Laptucile absorb caldura soarelui; absorb de asemenea apa, Michel stie ca la caderea serii va trebui sa le ude.Umorul negru se regaseste aproape peste tot, printre randuri. Sunt unele pasaje irezistibil de amuzante, cum ar fi incursiunea lui Bruno in Locul schimbarii. Initial un fel de comunitate hippie din Franta, acest loc se transforma cu timpul, odata cu imbatranirea membrilor ei, intr-un SRL care ofera cursuri de dezvoltare personala cu tenta mistica. Scriitorul descrie cu ironie tipurile de oameni care-si petrec cateva saptamani acolo. Femei alcoolizate cazand din picioare la workshopuri yogice, catolice renegandu-l pe Papa si imbratisand mistica exotica. Iar Bruno privind din umbra adolescentele de neatins (Sitting on the park bench. Eyeing little girls with bad intent. Jethro Tull o zice cel mai bine) si negasindu-si locul. Dimineata, avea de ales intre trei ateliere: mima si psihodrama, acuarela, scriitura spontana. Psihodrama, nu, mersi, servise deja intr-un weekend, intr-un castel de langa Chantilly: socioloage de vreo cincizeci de ani se tavaleau pe salteaua de gimnastica cerand ursuleti de plus de la taticii lor; nu, mai bine nu. Acuarela era tentanta, dar trebuia sa aiba loc in natura: sa stea pe vine pe ace de pin, sa suporte insectele si tot restul, ca sa produca niste mazgaleli asta ii trebuia lui?.Personajele sunt bine plasate in context...aproape fiecare personaj are o scurta istorie a familiei. Astfel aflam ca mai multi membri din familia lui Michel au avut o creativitate iesita din comun, prevestind parca geniul sau. Sartre si Godard apar si ei printre personaje. Iar cartea e un fel de fresca a decaderii morale a societatii, din anii 50 pana in prezent: era normal ca indivizii eliberati de constrangerile morale curente, dupa ce au epuizat placerile sexuale, sa se indrepte spre placerile mai vaste ale cruzimii; cu doua secole inaintea lor, Sade urmase un traseu similar.; sunt facute pe rand incursiuni in viata unor beatnici, hipioti, satanisti, criminali in serie...egoismul lor ne apare ca descatusat, in contextul unei societati din ce in ce mai permisive, iar responsabilitatea actelor lor s-a pierdut, caci ei sunt parte a unor fenomene de masa; omul liber cauta sa-si satisfaca instinctele, iar doua domina, cel sexual si cel al vointei de putere, cel din urma manifestandu-se prin cruzime. Bruno e prins in aceasta societate, ale carei forte il domina si-i dicteaza directia si dorintele. Michel despre Bruno: La fel cum pregatirea unui experiment si alegerea uneia sau mai multor observabile permit sa se atribuie sistemului atomic un comportament dat cand corpuscular, cand ondulatoriu -, la fel, Bruno putea sa apara ca un individ, dar dintr-un alt punct de vedere nu era decat un element pasiv in desfasurarea unei miscari istorice. Motivatiile, valorile, dorintele lui nimic din toate astea nu-l deosebea, catusi de putin, de contemporanii sai. Michel pe de o parte nu se implica emotional (n-o fi avand sindrom Asperger?), are tendinta de a vedea lucrurile de deasupra, de a generaliza, de a teoretiza, de a face analogii cu fizica teoretica; Bruno pe de alta parte, hedonist, priveste doar in jurul sau si ramane un copil pentru toata viata. Scenariul neasteptat de la sfarsitul cartii la care duce descoperirea lui Michel ridica semne de intrebare despre viitorul oamenilor. Si cu ocazia asta, descoperim si din perspectiva cui e scrisa cartea, si de ce stilul cartii e aproape in permanenta ironic (in special fata de Bruno) si sec. Particulele elementare chiar e o carte care merita citita, probabil printre cele mai originale si bine legate de care am dat pana acum.

2020-08-16 03:39:15

Conjuratia imbecililor - John Kennedy Toole

Titlul se potriveste perfect cu actiunea: daca la inceput doar Ignatius J. Reilly pare a fi cel mai mare imbecil - 30 de ani, fara loc de munca, plin de idei scrantite, paranoic si iresponsabil, pe parcursul romanului se adevereste ca toate personajele din jurul sau sunt la fel de imbecile. Daca am avut careva asteptari cand am inceput sa citesc cartea, pe parcurs mi-am dat seama ca actiunea va fi la fel si nu se va modifica mai nimic spre finalul cartii. Personajele nu au suferit nicio transformare sau evolutie, ba mai mult, bat pasul pe loc. Din acest punct de vedere, nu stiu de ce romanul este atat de popular si considerat controversat, pentru ca, in fond, relateaza povestea unei comunitati dezorganizate, care traieste in afara realitatii, iar protagonistul este pur si simplu revoltator de - cum sugereaza titlul - imbecil.

2020-08-16 03:00:31

Pe drum - Jack Kerouac

Este o carte pe care trebuie sa o ai, sa o citesti, recitesti, rascitesti, mereu si mereu, pentru a-ti aminti (sau a afla, daca nu stiai) ceea ce a spus Elena: noi, cei care stim sa ne scriem numele si care punem ceva pe masa, noi suntem exceptiile, majoritatea e alcatuita din cei despre care ea scrie; nu e nimic exotic sau in afara obisnuitului, e o realitate imensa, dar pe care, din varii motive, nu o cunoastem. Si pe care avem ocazia, cu ajutorul acestei carti-document, sa o vedem mare, clar si incomod, exact asa cum e!recenzia integrala:

2020-08-16 02:39:15

Lacul - Yasunari Kawabata

"Sa lasi totul pe seama uitarii e pana la urma cel mai frumos mod de a-ti aduce aminte."Dupa ce l-am descoperit pe Murakami am descoperit si stilul narativ japonez. Curat, simplu, poate ciudat pe alocuri si plin de evenimente bizare care te atrag spre lectura si te surprind. Nu stiam nimic despre Yasunari Kawabata dar "Lacul" (format dintr-o serie de 3 nuvele) vine sa intareasca apropierea mea fata de scrierile japonezilor. Nu am fost surprinsa sa descopar ca Kawabata a primit premiul Nobel pentru lectura, il recomand cu caldura.Pentru mine, sa citesc lectura japoneza a capatat un efect de bomerang. Termin o carte din aceasta minunata cultura, citesc altceva si ma intorc negresit, la un moment dat, la puritatea scrierilor lor.

2020-08-16 02:00:32

Evanghelia dupa Isus Cristos - Jose Saramago

4/5 pentru indrazneala, in special pentru cea din capitolul in care Isus, Dumnezeu si Diavolul se afla in barca pe mare, si pentru cea de la ultimele pagini.3/5 pentru romanul in sine.Desertul nu e ce se crede de obicei, desert e orice duce lipsa de oameni.Experienta si practica au demonstrat, de-a lungul timpului, ca sinteza nu e decat o iluzie, un soi de infirmitate a limbajului, nu e ca atunci cand vrei sa-ti spui iubirea si nu-ti ajung cuvintele, e a dispune de cuvinte si a nu fi in stare sa ajungi la iubire.A rosti cuvantul desert este totuna cu a spune, Nu va mai fi cand vom ajunge acolo.[Maria] se lasa pana la urma in genunchi, golita de forte, si copiii se apropiara si o inconjurara, ciorchine viu ce nu trebuia calcat in picioare ca sa verse albul sange care e lacrima.Omul, atat pentru pace cat si pentru razboi, vorbind in termeni generali, e lucrul cel mai bun ce li se putea intampla zeilor, Dar lemnul din care am fost eu facut, fiind om, pentru ce lingura va folosi, fiind fiul tau, Va fi lingura pe care o voi cufunda in omenire ca s-o scot plina de oamenii ce vor crede in noul zeu care voi deveni, Plina de oameni, ca sa-i devorezi, N-am nevoie sa devorez pe cel ce singur se va devora.

2020-08-16 01:54:15

Mantaua. Nasul. Insemnarile unui nebun - N.V. Gogol

Insemnarile unui nebun: "Maine, la ora sapte, se va savarsi un fenomen ciudat: pamantul va incaleca luna." "Toata lumea stie ca, atunci cand Anglia trage tabac pe-o nara, Franta stranuta."Nasul:"Dar nimic nu tine mult pe lumea asta, asa ca nici bucuria nu mai este atat de vie peste un minut. Peste inca un minut devine si mai slaba si, in cele din urma, se contopeste imperceptibil cu starea obisnuita de spirit, asa cum un cerc pe apa, starnit de caderea unei pietricele, se contopeste pana la urma cu netezimea suprafetei.""Dar cel mai ciudat si mai de neinteles este faptul ca autorii pot sa se-apuce de asemenea subiecte. Recunosc ca-i ceva cu totul de neconceput, e exact ca... Nu, nu, nu inteleg catusi de putin. In primul rand, patria n-are nici un folos din toate astea. In al doilea rand... dar nici in al doilea rand nu-i nici un folos. Pur si simplu, nu stiu ce-i asta...Cu toate acestea, am putea admite, desigur, ba una, ba alta, ba chiar inca ceva... De fapt, unde nu exista contradictii?... Totusi, daca stam sa ne gandim bine, parca ar fi ceva in istoria asta. Orice s-ar spune, asemenea tarasenii se intampla pe lume. Rar, dar se intampla."Mantaua: "Functionarii tineri radeau de el si-l ironizau atat cat le permitea inteligenta lor de birocrati, povesteau in prezenta lui felurite anecdote nascocite tot pe seama sa: despre gazda la care statea, o batrana de saptezeci de ani, spuneau ca-l bate, il intrebau cand va fi nunta, ii presarau pe cap bucatele de hartie, zicand ca-s fulgi de nea. La toate acestea, Akaki Akakievici nu raspundea, de parca in fata lui nu s-ar fi aflat nimeni. Munca sa nu avea catusi de putin de suferit din pricicna sicanelor: sacait de toata lumea, nu facea nici o greseala de scriere. Numai daca gluma era mult prea insuportabila, numai cand cineva ii dadea peste mana, impiedicandu-l sa-si vada de treaba, rostea: "lasati-ma in pace, de ce ma necajiti?". Si ceva ciudat razbatea atunci in cuvintele lui si in tonul cu care le rostea. Se simtea ceva ce iti facea atata mila, incat un tanar nou in serviciu care, urmand exemplul celorlalti, isi permise sa-si rada de el se opri deodata ca sagetat si de-atunci parca totul i se arata in alta lumina si sub alta infatisare. O putere supranaturala il instraina de colegii sai, pe care de-abia-i cunoscuse si-i luase drept oameni cumsecade si de lume. Si, mult timp dupa aceea, in momentele cele mai vesele, il vedea in fata ochilor pe functionarul acela scund, cu chelie pe cap, cu vorbele sale miscatoare: "Lasati-ma in pace, de ce ma necajiti?". Si, in aceste cuvinte rascolitoare, se facea auzit ecoul altor vorbe: "Sunt doar fratele vostru". Iar bietul tanar isi acoperea fata cu mainile si de multe ori in viata lui s-a cutremurat apoi, vazand cata neomenie zace in om, cata brutalitate salbatica se ascunde sub aparenta de om de lume, rafinat si cultivat si - Doamne! - asta chiar la persoanele pe care societatea le considera nobile si cinstite...""Akaki Akakievici a fost dus la cimitir si ingropat. Si Petersburgul a ramas fara Akaki Akakievici, de parca nu l-ar fi avut niciodata. A disparut si s-a mistuit o fiinta neocrotita de nimeni, nimanui draga, de care nu se interesa nimeni, care nu atrasese nici macar atentia unui naturalist, desi se stie ca acesta nu scapa prilejul sa ia in ac o musca obisnuita si s-o studieze la microscop; o fiinta care a indurat supusa batjocurile cancelariei si, fara sa fie nevoie urgenta de asta, a coborat in mormant, o fiinta careia abia inainte de sfarsitul vietii, i s-a aratat un oaspete de lumina sub infatisarea unei mantale, care i-a inviorat pentru o clipa sarmana viata; o fiinta peste care apoi s-a abatut neinduplecata nenorocire, asa cum de-atatea ori s-a abatut asupra regilor si puternicilor acestei lumi..."

2020-08-16 01:00:31

Femei - Charles Bukowski

Una din acele rare carti care deschid universuri intregi de perspective, si pe care eu le numesc "biblii".Imbina intelepciune arhetipala, cu filosofie si arta si extinde rezultatele dincolo de limitele a ce-am numi, in mod traditional, stiinta.Cartea este compusa din povesti a caror interpretare este oferita de autoare, in scopul de a impartasi abordari si solutii pentru probleme existentiale.Desi adreseaza arhetipul feminin, continutul ideatic al cartii este usor de extins catre arhetipul masculin, intrucat fiecare poveste adreseaza episoade din viata oricui: initierea, capcanele, pradatorii naturali, sabotorul intern, descoperirea iubirii, maturizarea.Fiecare dintre povesti ar putea reprezenta, in sine, un subiect amplu de dezvoltare personala. Barba Albastra, Fetita cu chibrituri, Llorona, Pantofiorii rosii, Pielea de foca, Fata fara maini, Loba, inteleapta Vasilisa,..., sunt tot atatea calatorii evolutive.Una din ideile interesante de abordare este ca toate personajele povestilor sunt descrise ca parte a psihicului aceleiasi persoane.

2020-08-16 12:00:37

La capatul lumii si in tara aspra a minunilor - Haruki Murakami

Dupa ce am tot dat tarcoale calculatorului, indemnandu-ma sa apuc recenzia aceasta de undeva (de oriunde!), iti spun sincer ca ma vad pusa in fata unei duble provocari: o carte aproape imposibil de rezumat si niste sentimente aproape imposibil de redat. Exact ca atunci cand incerci sa povestesti un vis nimic nu se leaga, desi in capul tau scenele sunt inca vii, si parca si vocabularul ti-a saracit brusc, de faci eforturi sa nu pari total nearticulat(a).Dar voi incerca...Recenzia completa pe

2020-08-16 11:39:15

Ferma Animalelor - George Orwell

ACUM, MAI MULT DECAT ORICAND! Ceva ce am scris cand eram mai tanar...Buna organizare a societatii a reprezentat inca din cele mai vechi timpuri principala problema a umanistilor. Ei au incercat, intr-un mod sistematizat, reprezentat de necesitate si de raportarea la realitate, sa ofere o solutie pentru ca aparatul social sa functioneze astfel incat sa satisfaca, in raport cu obligatiile, necesitatile fiecarui individ...La randul nostru, daca ne raportam la realitatea istorica, putem observa ca, in ansamblu, mecanismul societatii se afla intr-o continua schimbare. Daca ne raportam la era crestina (facand abstractie, deci, de republicile din Antichitate, care sunt doar niste pete de culoare in pictura murala a istoriei), putem observa ca libertatea si egalitatea s-au aflat, uneori mai lent, alteori mai accelerat, intr-o continua ascensiune. Prima data au fost revolutiile din Tarile de Jos, iar apoi Revolutia Glorioasa din Anglia. Intr-un alt spirit s-a produs Razboiul de Independenta american si promulgarea Constitutiei si, deopotriva, Revolutia Franceza si reformele napoleoniene (care au zdruncinat intregul continent). Ideea de libertate incepea astfel sa se faca impusa in randul natiunilor civilizate. Ce se intampla insa atunci cand, in contrast cu imaginea infloritoare a acestora, alte natiuni se afla sub jugul asupririi? Indivizii oropsiti sesizeaza diferenta si se revolta impotriva asupridorului, nazuind la o libertate si mai mare decat aceea pe care au obtinut-o, intr-un mod mai lent, celelalte natiuni. Asa se nasc Marile Revolutii, arzand din temelii vechea dogma si propavaduind una noua, schimbarea facandu-se brusc si pentru ea fiind epuizate toate resursele. Acesta este si cazul microromanului lui Orwell. Marele scriitor critica dur regimul stalinist din ceea ce a fost sa fie Uniunea Sovietica. Pe langa aceasta, o face neasteptat de bine, surprinzand si perioada premergatoare: regimul tarist si regimul leninist.Astfel, pe tar il putem identifica in persoana fermierului (este vicios si se comporta cu supusii sai nedemn, dat fiind ca traiul si puterea sa vin de la ei). Desigur, animalele raman fara de-ale gurii, sunt potolite cu arma si hotarasc convocarea unei adunari in hambar, unde batranul Maior, cel mai intelept dintre ele, le sfatuieste sa se revolte. Si abia acum incep sa prinda contur ideile propriu zise. Astfel, in ciuda controverselor care s-au iscat pe seama romanului:1. George Orwell nu respinge ideea egalitatii. Sub Snowball, care ajunge conducator nu intr-un mod democratic, el pur si simplu asumandu-si rolul de lider in urma alungarii fermierului, ferma, care sub mana absolutismului era guvernata cu biciul, primeste o serie de legi, putine si simple. Sub tutela acestor legi, ideea EGALITATIi este transpusa perfect. Se incearca educarea tuturor animalelor, acceptandu-se faptul ca "unele animale erau mai inteligente decat altele", insa acestea aveau rolul de a le educa pe celelalte. 2. Casa fostului fermier se inchide, fiece animal considerand ca ea este o sursa vicioasa, simbol al "vechiului regim", in acest sens fiind data legea conform careia "niciun animal nu va dormi in pat". 3. Snowball se face apreciat si ascultat fara a se folosi de mijloace de asuprire, deoarece guvernarea lui, care implica toate animelele fermei, da randament. Pentru efortul depus, fiecare animal era rasplatit, ferma avand de toate pentru toti, ATAT TIMP CAT UNELE ANIMALE NU ISi INSUSEAU IN MOD ABSOLUT ALIMENTELE in diferite scopuri. Mai mult, rolul de cap al societatii se reflecta si in problema dezvoltarii acesteia, Snowball concepand un plan pentru o moara de vand. 4. Setea de putere prinde contur atunci cand lenea, desfraul si o conjunctura favorabila obtinerii acesteia apar in scena. Astfel, Napoleon, dupa o serie de controverse avute cu Snowball, preia puterea folosindu-se de o POLITIE MILITARA, in intruchiparea cainilor crescuti de el. Astfel, daca Snowball a ajuns sa preia puterea in urma unei revolutii si s-a autoprocmalat conducator, Napoleon ajunge la putere folosindu-se de forta armata, cu ajutorul careia il izgoneste pe Snowball (lipsit de asa ceva). Desigur, noul guvern necesita ministri, care nu pot fi altii decat tovarasii de neam ai lui Napoleon, porcii. 5. Discursul politic mincinos nu-l caracterizeaza pe Snowball, care este sincer fata de supusi si chiar tine consilii la care participa toti, in timp ce ordonanta lui Napoleon (care, pare-se, nu prea le avea cu public speakingul) tine discursuri care amintesc de cultul personalitatii. Portretele lui Napoleon ancorate peste tot, reprezinta o alta trasatura a regimului stalinist. EI, IDEEA DE EGALITATE A FOST PERFECT REPREZENTATA DE REGIMUL LUI SNOWBALL: FIECARE ANIMAL PRODUCEA, PE CAT II STATEA IN PUTERE SI CONSUMA PANA LA INDESTULARE; HAMBARUL RAMANEA PLIN, IAR LA UN MOMENT DAT SE VORBEA DE NUMARUL DE ZILE DE MUNCA. INSA EGALITATEA A FOST DEMOLATA DE VENIREA LUI NAPOLEON, CARE ARE DREPT CARACTERISTICA PRINCIPALA VICIUL SI DESFRAUL, LASITATEA SI MINCIUNA. LEGILE INCEP A FI INCALCATE SAU COMPLETATE (DACA INITIAL ERA "NICIUN ANIMAL NU VA UCIDE UN ALTUL", DEVENEAU "NICIUN ANIMAL NU VA UCIDE UN ALTUL... FARA MOTIV"). NAPOLEON ARUNCA VINA ASUPRA LUI SNOWBALL ASUPRA ORICAREI NEREGULI, PE MOTIV CA ACESTA "COMPLOTEAZA DIN EXTERIOR", PE CAND DANSUL FUSESE UCIS. NAPOLEON NU SE IMPLICA IN LUPTA CU FERMIERII, CI PRIVESTE DISTANT SI ESTE GATA IN ORICE MOMENT SA FUGA, CEEA CE DENOTA, DIN NOU, O DEVIERE DE LA PRINCIPIILE INITIALE. PROFITUL DE PE URMA GAINILOR, IAR ULTERIOR DE PE URMA LUI BOXER, CARE CADE RAPUS, DESI EL A FOST SINGURUL CARE CREZUSE CU TARIE IN IDEEA DE EGALITATE, ATING APOGEUL DESFRAULUI LUI NAPOLEON, CARUIA NICI MACAR NU-I MAI PASA DE SOARTA ANIMALELOR (DE PE URMA CARORA, EL SI PORCII LUI TRAIAU).In fine, cred ca replica ce ilustreaza cel mai bine regimul stalinist este singura regula ramasa, celelalte fiind eliminate, totul devenind practic un regim totalitar, guvernarea ramanand la bunul plac al conducatorului: "Toate animalele sunt egale! Dar unele animale sunt mai egale decat altele!" Despre soarta celorlaltor animale, care crezusera in ideea de egalitate, care le-a fost intretinuta, iar ulterior spulberata de regimul desfranat al celui de-al doilea conducator, Napoleon, nu se poate decat sa citam din Einstein: "Toti suntem genii. Insa daca judecam un peste dupa abilitatea sa de a se urca in copaci, el va trai toata viata cu impresia ca nu este destept."*dupa ce am vazut si filmul*Andrei Tamas

2020-08-16 11:00:31

Femeia in alb - Wilkie Collins

Cred ca e cel mai relevant roman/subiect din acea perioada, cea victoriana adica, citit de mine pana acum unde intruneste majoritatea temelor sau subiectelor specifice acelei vremi. Mi-a placut enorm la acest roman ca nu m-am plictisit citindu-l. Are de toate, si actiune si siretlicuri, si oameni avizi dupa bani, si persoane corecte si cu verticalitate, si oameni care lupta pentru dreptate indiferent daca statul/societatea nu iti ofera nicio sansa. L-am admirat pe Walter pentru avantul lui de a se lupta cu morile de vant, legal, apoi, amatoricesc si foarte curajos sa descopera tot complotul pus la cale de cel mai fara de scrupule om. Pe Marian, am simpatizat-o, e genul de femeie puternica, curajoasa si care nu admite nimanui sub nicio forma sa o disconsidere ca femeie. L-am urmarit cu viu interes pe contele Fosco pentru abilitatea lui de a avea rabdare, a iesi din orice incurcatura cu talent si multa iscusinta, nu toti pot actiona cu atata calm si hotarare, desi, e un mare sarlatan si spion.Va sugerez sa cititi aceasta carte. Mie mi-a placut foarte mult.

2020-08-16 10:39:15

La Medeleni 1+2+3 - Ionel Teodoreanu

Cele trei volume prezentate sub egida Medelenilor sunt poate cea mai puternica si mai apropiata descriere si intelegere a ceea ce reprezentam ca forma existentiala a copilariei si ceea ce devenim, incetul cu incetul, in stagiile urmatoare ale vietii: adolescenta, tineretea, maturitatea si batranetea. Bineinteles ca cea mai superba incursiune, cea mai dulce descriere sau cea mai pura secventa a cartii se desfasoara in primul volum, unde sunt convins ca fiecare dintre cititori se regaseste intr-un fel sau altul in identitatea caracterelor prezente, Olguta, Danut, sau Monica, sau intr-un loc sau altul, la casa dulce a lumii patriarhale a Medelenilor.

2020-08-16 10:00:31

Camasa lui Cristos - Lloyd C. Douglas

O poveste emotionanta in care istorisiri din evanghelii si faptele apostolilor sunt legate armonios intr-un fir epic mai complex, care prezinta pe larg situatia Ierusalimului stapanit de preaputernica Roma si situatia crestinismului in primii ani. Personajele sunt frumos conturate, iar dialogurile dintre ele sunt revelatoare. Oamenii care L-au intalnit pe Hristos povestesc despre El, despre forta Sa si faptele Sale, cu o emotie si o incantare iesite din comun. Mi-au placut in mod deosebit felul in care este prezentat Hristos prin ochii celorlati, dar si redarea contextului istoric (Roma, Ierusalimul, imparatii Tiberius si Caligula).

2020-08-15 11:00:31

Vulpea aurie - Wilbur Smith

Wilbur Smith este unul dintre autorii mei preferati , iar aceasta serie este fenomenala. Tin sa fac o precizare pentru cei care vor sa citeasca aceasta carte ,si anume ca mai intai trebuie sa cititi Golden Fox(vol 8 al seriei),si abia apoi sa cititi A time to die(care este vol 7 al seriei).Asta binenteles daca vreti sa pastrati o ordine cronologica corecta a evenimentelor.Eu am fost mai incapatanata si cu toate ca la editura Rao(cea care a editat cartile in Romania)ele au fost publicate invers , am preferat sa respect ordinea in care ele au fost scrise de catre autor. Mi-a placut acest volum , nu asa de mult ca celelalte,dar mi-a facut placere sa urmaresc evolutia familiei Courtney.Am ramas impresionata de metodele de tortura si de toate cumpenele pe care Isabell le-a intampinat. Singura chestiune pe care nu o aprop in totalitate la modul in care a fost scrisa aceasta carte , este faptul ca perioada de desfasurare a eveminentelor a fost una indelungata , pe mai multi ani.Asi fi dorit ca naratiunea sa fie focalizata mai mult asupra Isabellei si a fiului ei, dar ce sa-i faci asa a hotarat autorul. Impresionata am fost si de partida de pescuit a lui Shasa,nici prin cap nu mi-ar fi trecu ca-mi va placea asa de mult .

2020-08-15 10:54:15

Albastru pur - Tracy Chevalier

Romanul Albastru pur are doua planuri narative distincte unul in secolul al XX-lea, altul in secolul al XVI-lea care se impletesc pe parcurs, la fel ca destinele celor doua protagoniste, Ella Turner si Isabelle du Moulin. Un bun roman de fictiune istorica si de suspans. Pentru cei care stiu prea putine despre istoria religioasa a Europei, va recomand sa cititi mai intai Nota istorica de la final. Am scris mai multe pe blog

2020-08-15 10:00:09

Jocul de smarald - Ioan Petru Culianu

Pentru un "Peste" ca mine, cartea asta a fost o incantare - filozofie, societati secrete, alchemie, magie neagra, astrologie. Totul foarte bine documentat, cu siguranta, daca ar fi trait, Culianu ar fi fost un al doilea Eliade. O carte erudita, foarte multe idei pe care trebuie sa le diger in perioada care urmeaza. Despre frumusete, despre uratenie, despre viata de dupa moarte, despre pictura, despre Dumnezeu si Dumnezei. In carte este vorba despre demascarea unui ucigas in serie, alegerea victimelor avand in special ramificatii astrologice. Perioada - epoca de apus a Medicilor, Florenta aflata sub influenta lui Savonarola. De citit !

2020-08-14 06:54:15

Inocentul - Ian McEwan

Pentru mine istoria s-a repetat de cum am inceput cartea: cu nici doua zile inainte fusesem la Europa, filmul lui Lars von Trier, proiectat in cafeneaua Institute The in cadrul Serilor filmului danez (eveniment organizat de Ambasada Danemarcei la Bucuresti). Povestea din Europa este, pe scurt, asa: intr-o Germanie zdrobita de razboi, prin 1945-1946, aterizeaza tanarul american Leopold, care urmeaza sa lucreze pentru compania de cai ferate Zentropa. Tot ce i se intampla lui Leopold deruleaza intriga personajului aruncat intr-un context ale carui implicatii multe si ascunse nu le poate intelege, prin urmare ajunge sa fie folosit de cei din jur si sfarseste in postura incocentului care nu nici mai stie exact cu ce a gresit.Inocentul, romanul lui MacEwan, construieste povestea in jurul lui Leonard, un britanic, venit sa lucreze in Germania anilor 50, tot zdrobita, mai exact in Berlin, la tunelul subteran si secret prin care CIA si MI6 intentionau sa intercepteze convorbirile telefonice ale rusilor. Povestea tunelului este cat se poate de reala, a existat si a rasuflat in urma informatiilor tradatoare ale lui George Blake, tot britanic, personaj real ce apare si in roman. In rest, intram in desisul narativ marca McEwan. (recenzie:

2020-08-14 06:39:15

De veghe in lanul de secara - J.D. Salinger

"Daca vreti intr-adevar sa aflati ce s-a intamplat, probabil c-o sa intrebati in primul rand unde m-am nascut, cum mi-am petrecut copilaria mea amarata, cu ce s-au ocupat parintii inainte de nasterea mea si alte rahaturi d-astea gen David Copperfield, dar, daca vreti sa stiti, n-am niciun chef sa le insir pe toate. Mai intai pentru ca ma plictiseste, pe urma pentru ca, daca m-as apuca sa vorbesc cat de putin de treburile lor intime, parintii mei ar face cate doua hemoragii fiecare. Sunt foarte sensibili cand e vorba de lucrurile astea, mai cu seama tata. Sunt ei draguti si cumsecade nu spun nu , da-s ingrozitor de sensibili. De altfel, n-am de gand sa va debitez autobiografia mea nenorocita sau alte prostii d-astea. Vreau doar sa va povestesc despre intamplarile demente pe care le-am trait in preajma Craciunului, inainte s-ajung la capatul puterilor si sa fiu nevoit sa vin aici sa ma potolesc. "

2020-08-14 06:00:31

Padurea norvegiana - Haruki Murakami

Romanul este o opera sumbra in cel mai concret mod, cu o lectura greu de abandonat si cu o lumina optimista la sfarsit. Recenzia, aici.

2020-08-14 05:54:15

Minunata lume noua - Aldous Huxley

In comparatie cu "O mie noua sute optzeci si patru", imi permit sa numesc "Minunata lume noua" O DISTOPIE ROZ.GENIALA PRIN CARACTERUL EI TRAGIC! Sigur, e mult mai cunoscut romanul "O mie noua sute optzeci si patru", scris in 1949 de George Orwell, dar "Minunata lume noua", scrisa in 1932, prezinta utopia negativa a viitorului, daca nu mult mai sumbru, cel putin mult mai realist.Se stie foarte bine ca Huxley era un mare consumator de droguri, fapt ce a facilitat scrierea acestei carti (actiune care, pentru "un om obisnuit", este prin excelenta imposibila) al carei subiect se rupe total de realitatea din jurul noastru.Opera nu are un protagonist anume, desi apare la un moment dat un "Salbatic" care se diferentiaza de oamenii din "minunata lume noua" (cat de satiric este titlul...). Din punct de vedere sociologic, ea este plina de antagonisti (daca se poate folosi pluralul, caci acesti antagonisti, desi multi, sunt identici la nivel "intelectual"), caci autorul prezinta lumea (de azi) in viitor, o lume care, din pricina excesivei evolutii stiintifice, i-a transformat pe oameni in roboti (in totalitate, cazand scenariul orwellian cu "Big Brother" sau o mana de oameni superiori care conduc lumea mai mult sau mai putin din umbra), in fiinte autoprogramate genetic si conditionate.Subiectul romanului condamna conceptul de "rasa" (dar nu si cel de clasa sociala) si condamna evolutia stiintifica, ceea ce confera scrierii un caracter apolitic. Sigur, nareaza un sistem filosofic (si chiar bine structurat), in care prezinta posteritatea cu o viziune noua asupra religiei, stiintei, stagnarii, conditionarii, stabilitatii ori fericirii, iar toate acestea, puse in oglinda cu lumea contemporana (deci la aproape 100 de ani dupa ce Huxley a scris romanul), reflecta exact ceea ce nu trebuie, si anume: faptul ca societatea se indreapta exact spre punctul de care ne vorbeste autorul.M-a frapat scrierea in sine, dar m-a frapat foc (la superlativ absolut), o caracteristica a oamenilor viitorului: conditionarea! Anumiti oameni (le spun asa, desi se intelege ca erau roboti biologici), conditionati genetic si ei, produc (deci nu "zamislesc") alti oameni in eprubete. In mod chimic, ei ii pot face pe acesti oameni intelectuali, agricultori, valeti etc. ( o sa revin asupra claselor sociale), asta fiind, pentru dansii, ceva absolut normal.Un alt aspect: ceea ce numim noi astazi "adulter"! Adulterul, in carte, este o virtute. In roman nu exista casatorie. Nu exista nici macar concubinaj. Folosirea cuvantului "mama" ori "copil" (dat fiind ca oamenii sunt produsi in eprubete) era interzisa cu desavarsire. Fiecare barbat/femeie isi schimba partenerul cand si cum vrea. Sentimentele sunt, de asemenea, considerate un delict (iar pentru potolirea lor oamenii erau "vaccinati"). Nu exista Dumnezeu, exista doar Marele Ford (autorul il pune la geneza "lumii noi" pe Henry Ford, responsabil de evolutia excesiva a stiintei). Nu exista istorie decat "de la Ford pana acum".Indivizii, desi produsi in laborator, sunt dispusi in clase sociale (exista cinci clase: Alfa, Beta, Gama, Delta si Epsilon, in ordine descrescatoare ca autoritate). La un moment dat se face o remarca monumentala conform careia, ca o societate sa existe, este absoluta nevoie de clase sociale. Adica, noi stim bine ca pana si in comunism sunt clase sociale. :)Exista doar vagi insule de umanitate, considerate "Rezervatii Naturale", unde oamenii (asa cum ii stim noi in 2015) joaca rolul de obiecte de studiu.Intamplarea face ca un reprezentant al oamenilor clasici (cei din "rezervatia Naturala") sa ajunga intamplator in "lumea civilizata". Abia acum se poate vorbi vag de un personaj principal si, odata cu aparitia lui pe scena, de o adevarata dialectica asupra caracterului daunator al acestui sistem social.1. E foarte curios sa citesti ceea ce scriau oamenii din vremea Marelui Ford despre progresul stiintei. Dupa cat se pare, ei isi inchipuiau ca aceasta ar putea fi lasata sa mearga inainte la nesfarsit, indiferent de toate celelalte lucruri. Cunoasterea era binele cel mai inalt, adevarul constituia valoarea suprema; tot restul era secundar si subordonat lor. Dar, intr-adevar, inca de pe atunci ideile incepeau sa se schimbe. Insusi Marele Ford a facut foarte mult pentru a deplasa accentul de la adevar si frumusete catre confort si fericire. Schimbarea era ceruta de productia de masa. Fericirea universala face sa se invarteasca mereu rotile; adevarul si frumusetea n-o pot face.2. Farama dintr-o dialectica dintre "Salbatic" si unul dintre guvernatorii lumii:-Dar daca stiti despre Dumnezeu, de ce nu le spuneti si lor? intreba indignat salbaticul? De ce nu le dati cartile acestea despre Dumnezeu?-Din acelasi motiv pentru care nu le dam nici Othello: sunt vechi; sunt despre Dumnezeul de acum nu stiu cate veacuri. Nu despre Dumnezeul de acum.-Dar Dumnezeu nu se schimba.-Oamnii, insa, da.*Nu cred ca am remarcat altundeva ceva mai brusc spus despre sensul religiei (si decaderea ei)*3. Salbaticul: "Da, asa faceti cu toate. Scapati de toate neplacerile, in loc sa invatati sa le faceti fata."4. Salbaticul: -Eu unul nu vreau confort. Il vreau pe Dumnezeu, vreau poezie, vreau primejdie adevarata, vreau libertate, vreau bunatate. Vreau pacatul.-Da fapt, dumneata pretinzi dreptul de a fi nefericit, spuse Mustafa Mond.-Ma rog, fie si asta! il sfida salbaticul. Cer dreptul la nefericire.5. "... stabilitatea nu e nici pe departe atat de spectaculoasa ca instabilitatea."Asadar, romanul este socant prin virtutea pe care o propaga. Eu unul il recomand din toata inima tuturor. Sunt perfect constient ca recenzia curenta nu cuprinde nici 1% din esenta cartii, insa mie mi-a placut foarte mullt (si, credeti-ma, sunt un om foarte pretentios in materie).Totusi, nici macar nu ma asteptam la asa ceva. Pur si simplu un om, fie el cat de cult ori educat, nu poate avea o imaginatie atat de bogata (daramite sa o transpuna la masina de scris?). Magia lui Huxley -sau pacatul lui?!- a stat in consumul de halucinogene.*Se intelege ca "Salbaticul", intr-o lume programata genetic, se sinucide*P.S. Rog sa-mi fie scuzata multitudinea de paranteze, care cu putina truda literara s-ar fi putut transforma in constructii incidente, insa aceasta recenzie a fost scrisa in febra terminarii romanului.Andrei Tamas,26 noiembrie 2015

2020-08-14 05:39:15

Desertul tatarilor - Dino Buzzati

Desertul tatarilor, o carte ce lasa urme adanci in suflet, o carte ce sigur ma va bantui....In vremea aceasta, timpul gonea nebuneste; bataia lui neauzita scandeaza tot mai repede viata: nu, nu ne putem opri in loc nici macar o clipa, nici macar pentru a arunca o privire fugara inapoi. 'Opreste-te, opreste-te!' am vrea sa strigam, dar ne dam seama ca ar fi zadarnic. Totul, absolut totul este trecator: anotimpurile, oamenii, norii; si nu slujeste la nimic sa te cramponezi cu disperare de pietre, sa rezisti pe varful vreunei stanci- degetele obosite se desprind, bratele cad inerte pe langa trup, suntem tarati din nou de suvoiul ce pare lent, dar nu se opreste niciodata.Drogo isi dadu seama ca oamenii, oricat de mult s-ar iubi intre ei, raman intotdeauna cumplit de singuri, de izolati: daca unul sufera, durerea este in intregime a sa. Cand unul sufera, ceilalti nu simt durerea lui,[...] si aici se afla pricina insingurarii omului in viata.Finalul acestei carti m-a condus cu gandurile catre versurile poeziei Memento mori. Azi le-am gustat diferit, cu un alt sens, poate chiar cel adevarat:Unde-i moartea cu-aripi negre si cu chipul ei frumos, Una-i lumea-nchipuirii cu-a ei visuri fericite, Alta-i lumea cea aievea, unde cu sudori muncite Te incerci a scoate lapte din a stancei coaste seci;............................................................ Caci eterna-i numai moartea, ce-i viata-i trecator.

2020-08-14 05:00:35

Jucatorul - F.M. Dostoievski

Spicuiri din recenzia finala care se gaseste pe blogul meu..........................................Stefan Zweig mi-a demonstrat de-a lungul romanelor sale ca are o capacitate de introspectie si analiza a sufletului omenesc cum rar mi-a fost dat sa vad. In Jucatorul de sah pune in scena o confruntare intre ceea ce a insemnat politica nazista pentru cei care au simtit-o pe propria piele trecand prin inchisorile Gestapo-ului si lumea care brusc a disparut o data cu venirea acestora la putere. Czentovic poate sa fie atat imaginea nazistului rece, crud, necioplit si fara pic de respect la adresa adversarului cat si bolsevicul care calca totul in picioare intrucat este nevoit sa-si declame superioritatea in fata natiunilor care l-au crezut pus la pamant datorita faptului ca este subuman.Doctorul B. crede in puritatea jocului pe care sahul teoretic o ofera, insa Czentovic are o misiune cat se poate de clara: trebuie sa castige, iar victoria trebuie sa fie asigurata cu orice pret. Dincolo de lupta morala care se aflala mijloc, ciocnirea dintre B. si Czentovic este imaginea confruntarii decisive prin care a trecut continentul european in urma celui de-al doilea razboi mondial. Cu o deosebita finete, Zweig construieste doua personaje pe care le aseaza pe masa de razboi, organizand atacuri, miscari defensive, contraatacuri si victorii astfel incat conflagratia care a pustiit Europa se reface usor, usor pe o tabla pe care se duce un joc de sah. .......................................

2020-08-14 04:54:15

Cum sa uiti o femeie - Dan Lungu

Nici nu banuiam ca de a doua zi aveam sa fiu mai putin singur. Mai mult decit atit, ca in curind voi putea vorbi despre eu ca despre el ca aveam sa incep s-o uit cu adevarat pe Marga.Aceasta marturisire din capitolul 39, penultimul al romanului lui Dan Langu Cum sa uiti o femeie, ne inmineaza o dubla cheie de lectura: pe de o parte reorganizeaza timpul naratiunii intorcindu-ne la evenimentele celei de-a doua zi, deja narate in capitolul 2, iar pe de alta parte ne dezvaluie artificiul compozitional pe care s-a bazat naratiunea si anume identitatea dintre cele doua voci narative: a naratorului-erou al capitolelor impare si a naratorului aparent omniscient din capitolele pare. Autorul insusi a declarat ca si-a dorit sa prezinte timpul ca pe o banda Moebius, de unde simetria perfecta a capitolelor (vocile narative apartinand fiecare unei linii temporale distincte), naratiunea concentrica (romanul incepe cu vizita la pocaiti vizita care, aflam la sfirsit, fusese sugerata de redactorul ziarului unde lucreaza eroul in scopul scrierii unui reportaj) si schimbarea aproape insesizabila de persoane din ultimul capitol. Cum s-ar zice, un Dan Lungu brand-new, care scapa de obsesiile sociologului din Raiul gainilor si Sint o baba comunista pentru a gasi altele, de data asta... scriitoricesti. Dezvoltand tema regasirii de sine, romanul urmareste pe de o parte (capitolele impare) suferintele tinarului Andi, proaspat parasit de iubita, care prin invinuiri, rememorari si depresii incearca sa se obisnuiasca cu ideea, iar pe de alta parte (capitolele pare) descrie experienta pe care o traieste acesta in mijlocul unui grup de pocaiti, o lume la marginea lumii, ciudata, neinteleasa, dar interesanta si prietenoasa. Terapia de vindecare se realizeaza astfel printr-un proces de obiectivare, de distantare: devenind el, eul se redescopera pe sine, trecutul devine experienta iar motivele despartirii devin neimportante: E drept, explicatiile nu au ce cauta intr-o despartire. Nu pot fi decat meschine. Adevarul nu e nicaieri. Oamenii inteligenti simt asta. Fie spun ca pleaca pentru un timp si nu se mai intorc niciodata, fie dispar pur si simplu. Ce sa explici? La ce ajuta?Daca din punct de vedere tehnic, ca sa zic asa, romanul mi s-a parut usor fortat, prea decis sa ilustreze o idee ca sa nu cada usor in artificial, din punct de vedere narativ autorul nu dezamageste nici de data asta, chiar daca i s-a reprosat ca abuzeaza uneori de povestiri care nu prea au legatura cu actiunea (ceea ce englezii numesc red herring). Delicioasa, dupa parerea mea, este povestea care explica etimologia numelui orasului Birlad (de la un cioban care si-a camuflat oile in lazi si le mina cu indemnul birr, lada! )Din punct de vedere stilistic m-a impresionat chiar de la inceput o utilizare fericita a sinesteziei in descrierea atmosferei de pe palierul unui bloc de garsoniere cu o lumina soioasa, care avea o aureola olfactiva ca un scamosat halat de casa. O imagine plastica si amuzanta e aceea a unei domnisoare cu picioare atit de lungi si subtiri incit eroul isi imagineaza ca si le spala intr-o sticla. Uneori, se iveste neasteptat cite o metafora plina de gratie: Margai i se adunase rochia intre pulpe, punindu-i in evidenta linia muzicala a picioarelor... In fine, o comparatie ca o bijuterie priveste un azil de batrini: Imobilul vuia abia perceptibil de soaptele batrinilor, ca o scoica iesita la pensie.Desigur, exista si stangacii destule, generate mai ales de mania autorului de a epuiza imaginea, de a nu lasa nici o margine de mister: Rabdarea moarta miroase a grajd si a lasitate complice, iar cea incrincenata pute groaznic a razbunare si a fals.Asa cum observa Cristina Balinte, Roman pe doua paliere, Cum sa uiti o femeie este si o carte partajata valoric, dar echilibrata prin manevre de ultima ora. Evaziva, de multe ori construita la deruta, in zonele de inceput, isi domoleste pe parcurs multiplele intentii si prinde din ce in ce mai multa acuratete.

2020-08-14 04:39:15

Complexul lui Portnoy - Philip Roth

Cartea asta e atat de viscerala, incat nu-mi vine sa cred ca nu e autobiografica, cel putin partea care se refera la familie, originile evreiesti si toate neajunsurile care deriva din asta. Pentru ca, daca e sa-l credem pe autor, e naspa rau sa fii evreu in SUA, si de aici s-au nascut multe-multe pagini furibunde in care personajul principal isi spune, isi striga, ISI URLA frustrarile.Cat despre viata sexuala a aceluiasi personaj, mi-a starnit hohote de ras (cine naiba s-ar gandi sa faca sex cu o bucata cruda de ficat?), groaza si mila. Mila pentru ca avem de-a face cu un om profund nefericit si chinuit care, desi isi doreste o familie si copii, ramane prins in menghina dorintelor sexuale imposibil de satisfacut. Pe scurt: oy, oy, oy, Portnoy...P.S. Cu rusine marturisesc ca n-am inteles poanta finala. Ma ajuta cineva?

2020-08-14 03:39:15

Imparateasa - John Burnham Schwartz

Amintind de Luna din palat de Weina dai Randel si Imparateasa de Shan Sa, patrundem din nou in lumea vietii la curtea imparatului Chinei si a concubinelor sale. Orhideea vede intrarea in Orasul Interzis ca pe o sansa de a-si ajuta familia dupa moartea tatalui dar si de a scapa de casatoria cu un var retardat. Pare o viata ca in povesti, sugerata de felul in care sunt alese fetele, de cadourile primite si de bogatia si fastul ceremoniilor. Orhideea isi va aminti cum a patruns plina de speranta in Orasul Interzis, dornica de iubire, isi va aminti primele momente cu imparatul, care, la fel ca ea, considera exagerate si plictisitoare ritualurile. Impresioneaza primele momente alaturi de imparat, cand, aleasa fiind, el glumeste cu ea, strambandu-se si facand-o sa zambeasca, in cadrul ritualului de ales cele 7 sotii. Efortul Orhideei de a ajunge in dormitorul imparatului pare o incercare ca in povesti. Impresioneaza lunga asteptare, in care Orhideea, dupa ce ii facusera plecaciuni inclusiv membrii familiei, si fusese imbracata in rochii bogate si bijuterii pretioase, nu pare ca ar avea sanse de a se intalni vreodata cu imparatul. O va ajuta eunucul An-te-hai cu sfaturi, eunucul sef caruia ii ofera cadoul ei de nunta de la imparat, precum si Fan Sora cea Mare, pentru care lucrase inainte de a fi aleasa, si care cunoscuse pe mama imparatului , pentru a o invata ce sa faca pentru a-l cuceri in dormitor. E ajutata in viata de la curte de eunucul An-te-hai, cel caruia i-a cerut apa la intrarea in gradinile Orasului Interzis inainte de a se afla printre alesele imparatului. Totul e insa trecator, e scurt timpul cat se afla printre favorite, apoi imparatul moare tanar, ea si imparateasa Nuharoo vazandu-si sicriele cu numele lor la inmormantare. Orhideea se indragosteste de alt barbat de la curte, insa regulile sunt stricte si nu i se dau sanse la o noua poveste de iubire. Insa ea va fi ajutorul imparatului la conducerea Chinei si va continua sa conduca si dupa moartea imparatului.

2020-08-14 03:00:34

Cititorul - Bernhard Schlink

Din pacate, povestirea alegorica a portughezului Zink nu mi-a placut cine stie ce, este mult prea didactica pentru gustul meu invechit, si, chiar daca se adreseaza unor adolescenti, ramine totusi o colectie de locuri comune. Epic nu prea are. Dintre locurile comune voi cita, deocamdata, doar trei:1. Pentru lumea contemporana, cititorul este o fiinta eronata, un monstru al carui loc potrivit e, mai degraba, o gradina zoologica decit insula pustie, de la marginea lumii, pe care s-a retras. Intr-o astfel de gradina ajunge si monstrul capturat de niste marinari vicleni; numele lui e Anibalector, ceea ce trimite atit la Hannibal Lecter (il stim din filmul Tacerea mieilor), cit si la sintagma latineasca animal lector (faptura care citeste).2. Cititul este mai solicitant pentru inteligenta omeneasca decit privitul telenovelelor; daca vrem sa intelegem lumea si ce se intimpla cu noi in cuprinsul ei, este bine / preferabil sa renuntam la televizor. Cititorul face, el, sa se petreaca lucrurile (pe ecranul mintii lui), nu le ia de-a gata, precum telepatul. Lectura inseamna, asadar, reflectie si exercitiu imaginativ; privitul la televizor duce la ramolisment si impotenta sexuala.3. Cititul este mai important decit scrisul. Jorge Luis Borges a exprimat mai demult o opinie asemanatoare: Unii se lauda cu cartile pe care le-au scris, eu ma laud cu cartile pe care le-am citit. Ma tem ca nici Zink si nici Borges nu au fost foarte sinceri...Si totusi... Intr-o vreme in care putini mai citesc, orice carte despre importanta lecturii (si care ne indeamna sa citim) se salveaza prin scop, chiar daca nu prezinta cine stie ce virtuti de ordin literar. In consecinta, Cititorul din pestera se salveaza prin scop.Singurul pasaj care mi-a placut este urmatorul: Anibalector, aproape fara efort, si-a smuls lanturile. Si-a masat incheieturile, iar eu m-am gindit: iata unul care nu se plinge de frig cind i se scot catusele (p.96).

2020-08-14 02:54:15

Lolita - Vladimir Nabokov

La inceput mi-a placut la nebunie...mai intai povestea;Lolita e o fatuca care locuieste cu muma-sa. Apoi vine naratorul-personaj, Humbert Humbert, si din intamplare, se cazeaza in locuinta lor. O sa plateasca chirie. El stia dinainte ca e pedofil. Fusese casatorit si nefericit, o facuse cu prostituate, castigase bani-mostenire si fusese la sanatorii.El se indragosteste de Dolores Haze aka Lolita si si-o doreste doar pentru el. Isi doreste ca maica-sa sa moara... se casatoreste cu ea doar ca sa poata fi mai apropiat de Lolita, in continuare in casa lor. Pe maica-sa o calca masina si Humbert o ia pe Lolita intr-o calatorie foarte lunga cu masina prin SUA. Fac mult sex. Asta dureaza un an si ceva. Apoi ea pur si simplu fuge cu un alt tip.Humbert crede ca e fratele lui, dar apoi nu mai e nimic clar.Se enerveaza, sufera, sta singur ceva vreme... apoi primeste o scrisoare de la ea, cand Lolita are 17 ani. E gravida, maritata si ii cere bani. Se duce la ea si ii da 4000$ si ea nu vrea sa vina cu el. Se duce la asa zisul rapitor si-l impusca de mai multe ori pana moare.Apoi teoretic e inchis, dar partea asta nu e povestita... ci doar se exprima intre timp cu - onorata instanta -.Nu eram de acord cu oamenii care spuneau ca Lolita e o simpla parasuta, dar acum sunt.Si Humbert e doar un tip naspa si vai de el si foarte plictisitor.Scenele de sex nu sunt descrise.Cartea ar fi putut avea cu usurinta 100 de pagini.Se plictiseste vesnic si incepe sa admire natura... si o tot admira si e groaznic.Si imi aminteste de cartea lu Vasile Rebreanu.O urasc. Cred ca filmele vor fi la fel de nasoale sau poate ca nu...Toate sperantele-mi sunt naruite.

2020-08-14 02:00:34

Suma zilelor - Isabel Allende

Am fost convinsa ca suntem spirite si ca materia e ceva iluzoriu; n-o pot demonstra rational, dar stiu senzatia, am avut-o efemer in clipele de exaltare in fata naturii, de intimitate cu un barbat iubit sau de meditatie. Am admis ca in viata asta ce mi-e data animalul meu totemic e acvila, pasarea care in visul meu plutea sus, privind totul de la mare distanta. E distanta care ma face sa pot spune povesti, pentru ca vad unghiurile si orizontul. Se pare ca m-am nascut ca sa povestesc... (...) nu imi mai e frica de moarte si am vazut eternitatea spiritului.

2020-08-14 01:54:15

Ce ne spunem cand nu ne vorbim - Chris Simion

Nu e usor sa digeri o carte care iti demonstreaza prin fiecare fraza, ce inseamna "a trai in cineva". Idei sclipitoare totusi, reflectii legate de materialul intangibil al sufletului, despre limite si existenta.Am citit cartea cu interes, in masura in care limbaj gol, de suflet, nu e ceva la ordinea zilei. Recomand? da, o recomand, dar doar pentru ceea ce poate starni in cititor, o comparatie a relatiilor de dragoste cu cea descrisa in filele acestui volum. Cartea vorbeste despre universul intern al relatiei, mai mult decat despre circumstantele exterioare in care se dezvolta ( boala si fuga fetei, intamplarile narate), imprimand un stil greoi pentru o lectura rapida."Cel ma mare blestem pe care il are omul de dus este blestemul lipsei de rabdare, sa nu vrei sa il astepti pe Dumnezeu, sa o iei inainte, sa incerci sa ii iei locul. Este esecul absolut, este crima desavarsita, este pierderea definitiva a sperantei, a vietii, a iubirii.""In acest timp am trait relatii diferite cu alte persoane si oamenii care au trecut prin noi au lasat urme. Cu ei am fost intr-un fel in care am vrut sau in care au avut ei nevoie. Ne-am schimbat in functie de ei, ne-am rupt din noi si le-am dat. Nu mi-e frica de maruntisuri, de faptul ca am invatat diferit sa traim in cuplu. Nu mi-e frica de universul superficial care se coafeaza usor, intr-o scurta perioada, dupa nevoile unuia sau ale celuilalt. Lumea reala, zilnica, in care ar trebui sa traim se formeaza si, oricat de diferita ne-ar fi, am ajunge sa avem acelasi mal. Pe cei mai multi exact asta ii sperie. Ca viata de zi cu zi este alta decat viata din scrisori. "

2020-08-14 01:39:15

Provence pentru totdeauna - Peter Mayle

Ghidul perfect, cu vizite, plimbari, degustari, prezentari a TOT ce e Provence-ul - de la arome, gusturi, nuante, reflexii, pana la traditii inradacinate puternic, spiritul pur si nationalist destul de accentuat al nativilor, mici incursiuni istorice a ceea ce tine de patrimoniul national mentionat al francezilor , colectii pe langa care n-a putut trece pasiv, diferentele mari sezoniere a modului de trai, ocupatii si turism, dar si o retea de localuri cu o bucatarie delicioasa - tratate cu o atitudine obiectiva si plina de admiratie, pe undeva usor umoristica sau ironizata cu delicatete de catre Mayle, care ne ofera aceste detalii cu un lux de amanunte interesante, facute in urma unor lungi "prezente analitice" in regiune, notate sporadic, dar pastrate cu scrupulozitate in agenda transformata cu iscusinta in acest volum.

2020-08-14 01:00:31

Piramida - Tom Martin

Romanian review: Cu toate ca nu a fost la fel de buna ca ,,Percy Jackson si Olimpienii'' cu siguranta, aceasta carte a fost minunata, faptul ca aceasta serie nu este la fel ca seria mai sus mentionata o face interesanta. Sincer, este o carte din care poti invata mitologie usor si pe care am vrut cu nerabdare sa o termin pot spune ca unul dintre dezavantajele acestei carti este ca a fost scrisa dupa ,,Percy Jackson si Olimpienii'' altfel ar fi fost mai apreciata de catre public. Partea cu inregistrarea a fost un pic exagerata, pentru ca nu cred ca cineva ar descrie asa detaliat intr-o inregistrare, dar oricum ca narator mi-a placut mai mult, Sadie decat Carter modul ei de a povesti a fost mai interesant. Povestea a fost grozava si au existat multe scene amuzante.Mi-au placut foarte mult Bast si Anubis. Nu voi uita glume precum "Voi doi aratati delicios vreau sa spun minunat" (cand cei doi s-au transformat in pasari) sau "Super Clasa intai are somon".In concluzie, cartea a fost foarte buna si sunt nerabdator sa citesc celelalte doua volume.English review: Although it was not as good as ''Percy Jackson and the Olympians'' certainly this book was wonderful, the fact that this series isn't alike the above mentioned series makes it interesting. Honestly it is a book from which you can learn mythology easy and a book that I wanted anxiously to finish I can say that one of the disadvantages of this book is that it was written after ''Percy Jackson and the Olympians'' otherwise it would have been more appreciated by the public. The part of the recording thing was a bit far-fetched because I don't think anyone would describe in a record with that many details, but anyway as a narrator I liked more Sadie then Carter her storytelling was more interesting. The story was great and there were many funny scenes.I liked very much Bast and Anubis. I will not forget punch lines like Oh, you two look delicious, Bast said, licking her lips. No, noer, I mean wonderful." (when the two were transformed into birds) or Excellent! First class serves salmon.Finally the book was very good and I can not wait to read the other two volumes.

2020-08-14 12:39:15

Wolf Hall - Hilary Mantel

Wolf Hall, de Hilary Mantel. Auzisem de ea de cind cu Bookerul din 2009, cind mai toti o dadeau favorita si cind a si cistigat. Nu m-am dat peste cap s-o citesc din mai multe motive: premiile astea literare in ultima vreme nimeresc cam pe linga, pentru gustul meu si daca e vorba si de o carte atit de stufoasa, nu sar imediat doar de dragul curiozitatii. Asa ca am asteptat vreo doi ani si cred ca am facut bine.Cartea a picat exact la momentul potrivit si n-am nici cel mai mic regret ca am petrecut o saptamina intr-o lume care aparent nu are prea multe in comun cu ce traim noi azi. Aparent zic, pentru ca abuzurile de putere exersate de singerosul Henric al VIII-lea ramin abuzuri de putere si nu ne suna chiar strain. Nici vietile unor femei care-si acepta soarta de pioni pe tabla unor barbati mult mai puternici nu sint o raritate in zilele noastre; iar enigma unor personalitati care au reusit sa-si depaseasca si epoca, si conditia ne atrage e toti, mai ales in carti. (continuarea cronicii:

2020-08-14 11:39:15

Moara cu noroc - Ioan Slavici

"Moara cu noroc" e, cred, cea mai buna lucrare a lui Slavici. E diferita de tot ce am citit inainte de la el si cateodata ma gandesc ca asa cum altii scriu uneori din plictiseala si dau gres, a scris si el, din plictiseala, doar ca i-a iesit.Am citit "Moara cu noroc" pe la 11 ani si m-a surprins realismul, m-a surprins cat de departe se pozitiona fata de toate cartile copilariei. Mi-a placut enorm si am stiut atunci ca ceea ce cautam in tot timpul asta erau tragediile si drama. De fapt, cred ca undeva in interior stiam asta inca de cand citisem "Barba-Albastra" pe la 8 ani.

2020-08-14 10:00:38

Maitreyi - Mircea Eliade

Cinci stelute pentru informatiile despre cultura si mentalitatea indiana deprinse si -de asemenea!- pentru faptul ca Eliade a fost sincer cu sine si cu cititorul. Desi are resurse pentru a descrie iubirea (de citit "Nunta in cer", un roman psihologic genial!), Eliade nu s-a proiectat pe sine ca un romantic inversunat, ci ca un occidental care a poposit in India si priveste viata asa cum a privit-o si "acasa", deci niciun "Maitreyi e viata mea, as muri fara dansa...", ci doar o amintire plina de melancolie neagra. Eu, la cate am auzit vorbindu-se despre carte, ma asteptam la ceva wertherian, ceea ce n-am gasit decat pe alocuri (si in varianta wertherianismului modern), atunci cand Eliade nu mai avea bani de tigari si se plimba de nebun noptile pe strazi.Da, povestea biografiei comune a celor doi e simpatica (citita exclusiv), dar mie, citind cartea, nu mi s-a parut apoteotica...Interesanta oricum perspectiva din care sunt descrise cele doua obiecte ale iubirii ce provind din medii spirituale diferite. Andrei Tamas,24 noiembrie 2015

2020-08-13 11:00:31

Huliganii - Mircea Eliade

Eliade este pretutindeni bantuit de grandomania intelectuala. In nici o carte aceasta nu reuseste sa depaseasca complexul de superioritate a geniului masculin care mereu simte amenintarea dezintegrarii din cauza eternului feminin. Misoginismul sau preconceput ii condamna eroii la o inteligenta stearpa, care nu se poate depasi, fructifica, accede la idei in detrimentul consideratiilor colocviale, anoste pana la banalitate. Huliganii nu sunt nici pe departe adevarati huligani ai spiritului, acestia nu reusesc nicidecum sa acceada prin sine, sa iasa din mocirla psihologiei si a sufletului. Geniul supureaza de maladii care nu se pot curma. Intr-un final, cerebralitatea nu ii face pe oameni mai putin monstri decat sunt.

2020-08-13 10:54:15

Noaptea de Sanziene Vol.1+2 - Mircea Eliade

Una dintre cele mai bune carti pe care le-am citit in ultima perioada... O carte care intr-adevar are toate elementele necesare pentru a te tine in suspans pe tot parcursul lecturii. Cu toate ca a fost greu sa "intru in ritmul" acestei carti, m-am trezit la un moment dat ca nu ma pot opri din lectura, si am fost nevoit sa citesc volumul 2 fara intrerupere.. ca sa ma pot linisti.Aceasta opera contine toate temele si problemele care ar putea interesa: dragostea, mistica, miturile moderne, razboiul, lupta pentru supravieturie, filozofia, prietenia si multe altele. Anume datorita acestor teme romanul Noaptea de Sanziene devine la un moment dat ceva mai mult decat un simplu roman...

2020-08-13 10:09:15

Ingeri si demoni - Dan Brown

Prima aventura a profesorului de simbologie il plimba pe acesta prin Roma, iar misiunea nobila a lui Langdon este de a salva Vaticanul de distrugerea prin antimaterie (furat de la CERN de nimeni altul decat sambelanul Papei, care se dovedeste la final a fi chiar fiul acestuia. Pana la final insa, sambelanul, care se va dezvalui mai tarziu ca antagonistul romanului, se face vinovat de paricid si... popicid, de rapire si sechestrare a babalacilor din grupul de cardinali favorizati la tron, Preferiti, si de dorinta deloc crestineasca de a deveni eroul Crestinatatii, salvand Vaticanul de la mentionata distrugere prin bum! de la antimaterie.In ceea ce priveste simbolistica atat de draga lui Dan Brown, Ingeri si demoni ne delecteaza (sau amuza) cu mituri, legende si simboluri din topografia si arhitectura Romei, in care se cauta elementele primordiale, aer, apa, foc, pamant. (recenzie:

2020-08-12 08:00:31

Eclipsa - Stephenie Meyer

Mi-a placut aceasta carte .Este acel gen de lectura draguta , care te bine dispune intr-o oarecare masura .Nu mi-a placut , ca de obicei , acel triunghi amoros , care este bazat pe clasica poveste vampir contra varcolac . I-am dat acestei 3 stele pentru ca mi-i s-au parut absurde deciziile Bellei . Precum faptul ca si-ar lasa familia si prietenii , fara niciun regret , doar pentru a fi cu Edward pentru o eternitate . Jacob Black , un personai destul de uman . Face greseli , ca orice omsi da dovada de o caldura sufleteasca . Nu mi-a placut deloc duritatea lui Edward . Pare incapabil de sentimente , de iubire . Foarte posesiv , parca vorbind de un obiect cand se referea la Bella. Mi-au placut pasajele descriptive ale acestei carti , imbinate cu actiunea, a fost o lectura palpintanta .

2020-08-12 07:54:15

Codul lui Da Vinci - Dan Brown

Mi-a placut. Autorul foloseste o serie de trucuri literare menite sa tina cititorul in priza, indemnandu-l sa dea pagina dupa pagina si face niste speculatii foarte interesante. Prin modul in care imbina cele doua elemente m-a convins sa trec cu vederea faptul ca aparenta complexitate a intrigii ascunde, de fapt, o actiune simplist creionata, iar personajele nu sunt decat niste crochiuri. Din pacate, sectiunea finala nu exploateaza potentialul volumului si, in loc sa ridice miza in continuare, asumandu-si un final pe masura esafodajului construit anterior, se multumeste sa arate ca totul a fost doar un divertisment hollywoodian.

2020-08-12 07:39:15

Intre dorinta si pericol - Linda Howard

Intre dorinta si pericol este un thriller plin de adrenalina, suspans, aventuri pe muchie de cutit, care ne introduce in lumea secreta a agentilor CIA, o lume plina de riscuri si pericole, in care si cea mai mica greseala iti poate fi fatala.Linda Howard are incredibilul talent de a tese povesti romantice foarte intense si pasionale, pe fundalul unei actiuni pline de adrenalina. Ambii eroi ai carti au calitati exceptionale, sunt puternici, loiali si neinfricati, iar autoarea reuseste sa ne convinga pe deplin de chimia dintre ei.Recenzia mea:

2020-08-12 06:54:15

Splendida cetate a celor o mie de sori - Khaled Hosseini

"Splendida cetate a celor o mie de sori"- O poveste cutremuratoare a doua destine pline de durere, a doua femei din Afganistan care au indurat atata violenta incat pare de necrezut. Acesta carte, in primul rand este despre dragoste: - dragostea de mama si puterea de sacrifiu pentru copilul care este in pericol- dragostea dintre 2 femei aflate in aceeasi situatie- dragostea a unui copil din flori pentru tatal sau- dragostea dintre o femeie si un barbat care incepe din copilarie si continua dupa razboi. Autorul trezeste un amalgam de emotii: mila, indignare, neputinta etc. Recomand cartea!

2020-08-12 06:00:31

Vanatorii de zmeie - Khaled Hosseini

Nici nu stiu cum sa descriu aceasta carte: frumoasa, trista, incarcata de durere si nedreptate, multa speranta, acte de lasitate, tradari...un roller-coster de emotii, am citit-o cu lacrimi in ochi si cu sufletul indoit, nevenindu-mi a crede de cata nedreptate poate avea parte un om bland, a carui singura greseala a fost sinceritatea si increderea in cei din jurul sau...

2020-08-12 05:54:15

Cartea nuntii - George Calinescu

Nu inteleg cum cartea asta poate sa placa cuiva. In orice carte exista doua aspecte: ideea si executia. In cartea nuntii ambele sunt groaznice.Ideea e proasta. Nici nu stiu sigur despre ce e romanul. Evolutia lui Jim? E inexistenta. Dragoste? Nu e nimic romantic in poveste, doar un tanar ce cauta sa gaseasca o fata care sa il venereze pentru a se casatori cu ea. Familie? Clar nu. Casatorie? Da, una lipsita de substanta, de sentimente reale.Ce am citit a fost o carte despre un baiat ce joaca pe degete niste fete si o alege in cele din urma pe singura care nu se prinde ca este tratata fara niciun pic de respect. Jim crede ca este inteligent, un om al societatii inalte, dar este un simplu exemplar de baiat ingamfat, ce crede ca totul i se cuvine. As putea sa discut ore intregi despre cate idei din aceasta carte ma infurie, dar momentan am sa spun doar ca majoritatea sunt misogine si am sa las un citat minunat care m-a facut sa vreau sa rup cartea in doua: Vera ii impartaseste lui Jim idee interesante despre stele, univers si existenta umanaJim: "Sa nu te mai gandesti la stele, nici la moarte, ca nu e bine! Oamenii cuminti nu se gindesc la nimic si traiesc doar cu evenimentele marunte ale orei. (...)"Vera: "Jim, tu ai dreptate, tu nu poti sa ai decat dreptate! Sunt o proasta si trebuie sa ma ierti!"Executia e si ea la fel de proasta. Paragrafele lungi de descriere nu aduc nimic de valoare povestii, personajele sunt unilaterale, actiunea e plictisitoare, iar la final nu ramai cu nimic. Niciun mesaj, nicio idee, nimic. Nu e amuzanta, nu e profunda, nu e draguta si, in afara de un sentiment puternic de furie si dezgust nu a reusit sa imi transmita nimic.Per total, nu imi vine sa cred ca se studiaza asa ceva in scoli. Pur si simplu nu imi vine sa cred.

2020-08-12 05:39:15

Panza De Paianjen - Cella Serghi

O carte interesanta, dar nu exceptionala. Personal am fost atrasa mai mult de personajul Ilinca si imi pare rau ca de la inceput pana la sfarsit a ramas un caracter secundar despre care nu afli foarte multe. Pacat ca nu este folosit decat ca sa o puna in valoare pe Diana si nu capata o viata proprie. Diana nu m-a fermecat, nu stiu de ce dar ideea de fetita sarmana si deosebit de frumoasa care atrage si retine atentia tuturor nu m-a impresionat.Cartea se concentreaza pe lupta Dianei cu saracia, cu imaginea iubirii adolescentine, cu viata in care se simte prinsa ca intr-o panza de paianjen.Este interesanta juxtapunerea celor doua imagini ale Dianei, vazuta din interior si din exterior, si a diferentelor care rezulta din aceasta. De asemenea, mi-a placut analiza fina pe care a facut-o Cella Serghi a sentimentelor unei femei si a modului in care ea tinde sa fie atrasa de acelasi gen de barbat, a felului in care refuza sa vada adevarul si continua sa ierte la nesfarsit. Daca prima parte a romanului a fost oarecum dezamagitoare, finalul in schimb mi s-a parut foarte potrivit si chiar neasteptat.

2020-08-12 04:54:15

La tiganci - Mircea Eliade

De ceva timp, am avut un chef nebun sa citesc ceva de Mircea Eliade, insa dupa atatea romane in limba engleza mi-a venit ideea de a reciti nuvela fantastica La *****ci, pe care am vazut-o intr-o versiune dramatizata la teatru, in perioada liceului. Asa cum poate stiti, protagonistul nuvelei este Gavrilescu, un profesor de pian care isi duce traiul de pe o zi pe alta, avand sufletul inecat in banal si in neimpliniri atat financiare cat si artistice. Gavrilescu este un om nefericit, care are adesea monologuri interioare, desi intra in conversatii si cu ceilalti calatori, tanjind dupa putina atentie, si se simte sufocat de viata sa mediocra si plina de rutina pe care o duce.Eu, cum va spuneam, reincepu Gavrilescu, trec regulat cu tramvaiul asta de trei ori pe saptamina. Pentru pacatele mele, sint profesor de pian. Zic pentru pacatele mele, adauga incercind sa zimbeasca, pentru ca n-am fost facut pentru asta. Eu am o fire de artist...Totusi, Gavrilescu este insetat de cunoastere, iar subiectul despre casa misterioasa a *****cilor ii starneste curiozitatea sa afle mai multe informatii. Macar asa mai poate iesi din cumplita rutina care ii macina existenta. El pare uneori a fi absent sau pur si simplu distrat sau visator, de parca ar incerca sa evadeze cumva intr-un spatiu prielnic sufletului sau de artist. Sint artist, spuse Gavrilescu (...) Pentru pacatele mele am ajuns profesor de pian, dar idealul meu a fost, de totdeauna, arta pura. Traiesc pentru suflet... Motivul arsitei, care apare obsesiv pe parcursul naratiunii si de care se tot plange Gavrilescu, poate semnifica viata sa mediocra, iar admiratia profesorului pentru Colonelul Lawrence al Arabiei poate fi dorinta launtrica a protagonistului nostru de a iesi din cotidian si de a explora locuri necunoscute precum la *****ci, un loc obscur considerat un subiect tabu si rusinos de catre unii dintre calatorii din tramvai. Gavrilescu imi pare un personaj destul de ciudat cu monologurile si conflictele sale interioare. Pare destul de confuz, zapacit si pe alocuri enervant cu obsesiile lui cu privire la arsita, neimplinirea sa profesionala si autoinvinovatirea constanta referitoare la deciziile gresite luate in trecut, care au dus la viata lipsita de satisfactii din prezent.Bordeiul *****cilor este spatiul sacru in care legile din lumea profana nu se mai aplica: timpul trece mai lent, oglinzile, paravanele, peretii si covoarele isi schimba forma, consistenta si uneori par sa se intrepatrunda; iar cele trei fete (*****ca, grecoaica si evreica) par a fi niste preotese care asculta spovedania legata de trecut a lui Gavrilescu si il ademenesc intr-un joc aparent infantil (protagonistul trebuie sa ghiceasca cine este *****ca)... joc pe care barbatul il pierde de fiecare data. Fetele se invart in cerc precum niste iele, iar Gavrilescu este prins in vartejul supranatural pe care nu il intelege si caruia nu ii poate rezista. (...) incerca sa se opreasca, sa se smulga din miinile acelea care-l invirteau in iures, ca intr-o hora de iele, dar ii fu peste putinta sa se desprinda. Simtea in nari dogoarea trupurilor tinere si parfumul acela exotic, departat, si auzea in el, dar si in afara lui, pe covor, picioarele fetelor dantuind. Simtea de asemenea ca hora il poarta usor, printre fotolii si paravane, catre fumul incaperii, dar dupa citva timp renunta sa se mai impotriveasca si nu-si mai dadu seama de nimic.Ceea ce urmeaza jocului fetelor reprezinta scena cea mai interesanta si misterioasa din nuvela datorita elementelor suprarealiste care dau senzatia de oniric, dar si de o posibila halucinatie. Cineva scria pe Goodreads ca Gavrilescu ar fi putut simti efectele opiului, deoarece Eliade obisnuia sa consume acest narcotic, insa nimic nu este mentionat clar in nuvela. Putem face totusi speculatii, iar indiciul de la care putem porni este faptul ca *****ca il sfatuieste pe Gavrilescu sa nu bea prea multa cafea. Poate ca baba i-a pus ceva in acea cafea sau poate ca protagonistul a inceput sa halucineze tocmai din cauza cafelei. Pe de alta parte, mi-ar fi placut sa cred ca visul ciudat al lui Gavrilescu este un simbol al purgatoriului sau chiar al iadului intunecat, cu o caldura sufocanta, unde obiectele din decor prind viata si se misca singure insa Gavrilescu imi pare din ce in ce mai derutat dupa revenirea la lumea reala, in loc sa fie mai linistit si purificat. Eu venisem aici din simpla curiozitate. Ma intereseaza lucrurile noi, necunoscute. Mi-am spus: Gavrilescule, iata o ocazie sa-ti imbogatesti cunostintele. N-am stiut ca e vorba de jocuri naive, copilaresti. Va inchipuiti, m-am vazut deodata gol, si auzeam voci, eram sigur ca dintr-un moment in altul... intelegeti ce vreau sa spun...Eugen Simion spunea ca nuvela lui Eliade este o alegorie a mortii, iar ultima parte (de la intoarcerea lui Gavrilescu in planul profan pana la sfarsitul cartii) are simboluri clare in aceasta privinta: de la moartea sau plecarea din Bucuresti a cunoscutilor protagonistului, intalnirea cu birjarul care a fost dricar in tinerete, pana la revederea cu Hildegard, marea iubire a lui Gavrilescu. Ea este acea prezenta nepamanteana pe care Gavrilescu practic putea sa o aleaga de la bun inceput cand intrase la *****ci, insa el a ales-o la sfarsit, pentru ca nu mai avea alta optiune. Pana si baba ii spune lui Gavrilescu despre Hildegard ca: Mai e doar nemtoaica. Ea nu doarme niciodata...Nu-mi vine sa cred ca inca ma fascineaza aceasta nuvela datorita suspansului si misterului pe care povestea le degaja si datorita simbolurilor care fac aceasta lectura o experienta inedita la orice varsta. Dupa atatia ani, desi inca mai stiam in mare despre ce era vorba in nuvela, am ramas surprinsa de detaliile pe care le-am uitat; asa ca, implicit, am redescoperit povestea. Mai mult, am privit-o dintr-o perspectiva noua, ceea ce nu se intampla cu toate cartile, deoarece anumite impresii din scoala sunt greu de schimbat.

2020-08-12 04:39:15

Casa spiritelor - Isabel Allende

Povestea a trei generatii de femei asupra carora vegheaza, sau pe care incearca sa le controleze, aceeasi figura masculina. Iubiri si pasiuni care dureaza o viata, spirite care nu deranjeaza pe nimeni, situatii neverosimile si totusi atat de naturale, politica ce dezbina familii, si multa nebunie impartita in mod egal la toti membrii familiei, asa cum spune Clara. Allende scrie cu umor incat uneori nu te pot intrista nici mortile unor personaje simpatice, insa cand scrie pentru a smulge lacrimi, e maestra in dramatism. Am devenit fana.

2020-08-12 03:54:15

Toate florile Parisului - Sarah Jio

Ador fictiunile istorice, mai ales atunci cand povestile se plaseaza atat in prezent cat si in trecut. Asa e si cartea Toate floriile Parisului. O carte care bineinteles am cumparat-o pentru coperta absolut incantatoare, autoarea fiindu-mi necunoscuta.Ce te faci atunci cand viata ta e spulberata, cand pierderea celor dragi te lasa cu sufletul ranit ? Si daca viata ti-ar mai da o sansa sa repari acest lucru sa o iei de la capat,ai accepta? Caroline se trezeste intr-un spital din Paris, in urma unui accident de masina ,dar ea nu isi aduce aminte absolut nimic din viata de dinainte. Frecventand un restaurant din vecinatatea apartamentului ei, se imprieteneste cu bucatarul sef care ii acorda toata atentia si incearca sa o faca sa isi aminteasca cine era inainte de accident. Afla ca locuieste intr-un apartament urias intr-o zona foarte populara din Paris ,pe rue Cler ,o zona care a fost foarte populata de nemti in timpul razboiului. Incearca sa afle cat mai multe cu putinta despre viata ei inainte de accident,dar nimeni nu o simpatizeaza sau nu ii acorda mare atentie,deoarece inainte era o femeie foarte trista si nu comunica mai deloc. Atunci cand descopera un mister vechi de zeci de ani,viata Carolinei se schimba si incepe sa se descopere pe ea insasi.In Parisul aflat sub ocupatie nazista,in toamna anului1943, Celine isi duce viata de vaduva tanara, impreuna cu tatal si fiica ei ,intr-o florarie pe rue Cler. Desi tatal ei are un nume francez, Moreau, pe jumatate este evreu, un lucru care o face pe Celine sa priveasca mereu peste umar. Intr-o zi cand un ofiter neamt, care locuia pe rue Cler, isi face aparitia in florarie si devine din ce ii ce mai interesat de ea,incepe sa o ameninte ca ii trimite tatal la inchisoare daca nu se supune dorintelor lui. Desi incearca sa scape, sa fuga impreuna cu tatal si fiica ei departe de neamt, acesta ii urmareste si ii desparte,iar vietiile lor iau o alta intorsura. Viata ei devine un cosmar, fiind brutalizata si violata. Offf ce carte, am fost de-a dreptul revoltata pentru comportamentul nemtiilor, desi stim ca asta a fost din pacate crunta viata pe care uni au trait-o. Povestea a fost foarte interesanta , mi-a placut tare mult ,mai ales povestea din trecut a Celinei si a familiei sale. O lectura usoara pentru zile de relaxare, o poveste in care iubirea iese invingatoare si greselile trecutului sunt iertate.

2020-08-12 03:39:15

Copilaria fermecata - Ioana Trif

Translation widget on the blog!!! Copilaria fermecata este o colectie de povesti care ne starnesc o variata gama de emotii: dor, bucurie, fericire...; este o invitatie deschisa la bucurie; ca atunci cand deschizi un vechi album de fotografii. Cred ca fiecare dintre noi, cei care au crescut avand bunici la tara stie ce vreau sa spun! O carte care se citeste usor, dar care te invita la ore si ore de visare, de aduceri aminte. Desi este formata din mai multe povestiri, acestea curg una din alta, evocand anumite momente importante ale copilariei, avandu-i in prim plan pe gemeni Novac si Gruia, din punctul lor de vedere fiind relatate povestile. Recenzia mea completa o gasiti aici:

2020-08-12 02:39:15

Circe - Madeline Miller

Simt nevoia sa recitesc toate cartile din biblioteca despre mitologia greaca. Minunat roman. Mi-nu-nat. Un basm ce (partial) rescrie povestea originala (sunt atat de multe variante si teorii, insa mi-a placut enorm de mult viziunea autoarei) u0026amp; un jurnal intim despre o vrajitoare de aur si urzelile zeilor. Am devorat inca din copilarie toate legendele si miturile despre titani, zei si eroi, iar acum simt ca in sfarsit sunt pregatita sa citesc Iliada si Odiseea. Multumesc pentru curaj, Circe!

2020-08-12 02:00:31

Unde padurea intalneste stelele - Glendy Vanderah

O poveste frumoasa, inedita si sensibila, care ne demonstreaza ca o carte buna nu inseamna neaparat o scriitura interesanta sau poetica sau o capacitate bine valorificata a autorului de a mentine suspansul pe parcursul lecturii. O carte buna nu se rezuma doar la trairile resimtite in timpul lecturii sau la complexitatea si ingeniozitatea intrigii. O carte buna revine din nou si din nou in memoria cititorului, chiar si dupa finalizarea lecturii si nu trebuie neaparat sa fie bestseller-ul momentului, despre al carui deznodamant neasteptat se discuta chiar si in cercurile mai putin pasionate de lectura sau al carui autor se afla pe buzele tuturor. Acest roman se detaseaza de toate celelalte carti parcurse de mine in ultima vreme prin sensibilitatea autoarei si darul acesteia de a reusi sa transmita cititorului, printr-o scriitura simpla si deloc ermetica, un mesaj puternic, acela ca iubirea poate sa vindece, sa protejeze si sa fundamenteze legaturi indestructibile. Am apreciat, de asemenea, ca autoarea nu a vrut sa romanteze mai mult decat era necesar sau plauzibil finalul romanului, dar ca a conturat, totusi, o incheiere care ne lasa posibilitatea sa ne imaginam viitorul personajelor, viitor pe care cei trei protagonisti si-l incep cu pasi mici, dar siguri.

2020-08-12 01:54:15

Povestiri - Gabriel Garcia Marquez

"Cand se duceau amandoua fetele in sat la sezatoare seara, fata mosneagului nu se incurca, ci torcea cate-un ciur plin de fuse; iar fata babei indruga si ea cu mare ce cate-un fus; s-apoi, cand veneau amandoua fetele acasa noaptea tarziu, fata babei sarea iute peste parlaz si zicea fetei mosneagului sa-i dea ciurul cu fusele, ca sa-l tie pana va sari si ea. Atunci fata babei, vicleana cum era, lua ciurul si fuga in casa la baba si la mosneag, spunand ca ea a tors acele fuse. In zadar fata mosneagului spunea in urma ca acela este lucrul mainilor sale; caci indata o apucau de obraz baba si cu fiica-sa si trebuia numaidecat sa ramaie pe-a lor. Cand veneau duminica si sarbatorile, fata babei era impopotata si netezita pe cap, de parc-o linsesera viteii. Nu era joc, nu era claca in sat la care sa nu se duca fata babei, iar fata mosneagului era oprita cu asprime de la toate aceste. "

2020-08-12 01:39:15

Origini - Dan Brown

Superba. dar jur ca o iau la palme pe Tessa!Nu vreau nicio Jessa -.-Review:

2020-08-12 01:00:11

Prevestirea - Ioana Parvulescu

(3.5*) Un roman care presupun ca nu-si propune mai mult decit sa spuna o poveste, inaugurind, se pare, la noi ceea ce in literatura de limba engleza e deja o modaaceea a miturilor repovestite sau reinterpretate. Ioana a ales sa povesteasca istoria profetului Iona, asa cum o stim din Biblie, dar in jurul careia imagineaza un microcosmos compus dintr-o multime colorata de personaje inventate, de la generatii intregi de fiice (care transmit povestea mai departe, peste timp, pina in zilele noastreo gaselnita simpatica), la pescari din diverse colturi de lume, oameni simpli, orfani, regi si regine si, preferatul meu, inteleptul vraci Iacob.

2020-08-12 12:39:15

O supradoza de moarte - Agatha Christie

Un, doi, trei este volumul 23 din seria Hercule Poirot si avem din nou parte de o rima care insoteste o serie de crime. Intriga este complicata, mai multe crime, mult mai multi suspecti si multa atentie pentru a intelege vinovatul si motivul crimei. Hercule Poirot straluceste in acest roman, rolul este unul crucial si amplu exploatat, primim detalii personale despre el, ceea ce este mimunat. Am simtiti ca am reusit sa il cunosc mai bine, dincolo de abilitatile sale de a rezolva misterele. De intuit vinovatul si motivul, nici pomeneala, am stat in suspans pana la sfarsit.

2020-08-10 03:00:31

Tata ma citeste si dupa moarte - Mihail Vakulovski

Intr-o lume in care copiii fac pace cu parintii doar prin terapie, pe canapele confortabile impuse de cultura rezolvarii si auto-rezolvarii la psiholog, neaparat in decor glam, caci nici vindecarea nu poate fi altfel decat stralucitoare in consumerism, Mihail Vakulovski rememoreaza o copilarie cu violente necontestate pentru ca reprezentau regula, nu exceptia, unde exista o legatura foarte stransa intre fumat si primele impulsuri sexuale, cand diferentele dintre baieti si fete sunt sanctionate, netolerate.O carte ca un bilet catre propriile copilarii, de citit intr-o curte umbroasa, poate sub un pom plantat alaturi de parinti, care dovedeste ca nu psihologia moderna a inventat iertatea si impacarea cu stramosii, cu istoria patriei de origine, cu copilul care-am fost si pe care, inevitabil, l-am tradat intr-un anume punct din goana spre maturitate.Recenzia integrala aici:

2020-08-10 02:54:15

Nu e activ niciun link pe „Recenzia integrala aici:”.

carminavakulovski - 2021-01-02 07:24:34

Femei de Oscar - Melanie Benjamin

Un pic cam trasa de par cartea asta, dar destul de draguta. Spune destul de ok povestea lui Mary Pickford, steaua filmului mut si, poate, a mai putin cunoscutei scenariste Fragrances Marion. Desi povestea este despree prietenia dintrce cele doua femei in carte mai apar si Charlie Chaplin si Cecil B. DeMille si parte din istoria Hollywoodului si a felului in care sa faceau filme. Are chiar si o latura usor feminista cand autoarea povesteste despre ciupiturile de fund si cum erau tratate femeile care lucrau in industria filmului la inceputirile ei. Ca si scriitura, mi s-a parut cam anevoiasa, mai ales in partea de mijloc, cu multe capitole care nu spun nimic nou si dialoguri artificiale, iar peste detalii importante din viata celor doua femei se trece repede sau nu sunt amintite deloc.Good for a summer week, don't expect too much. P.S: ori traducerea este gresita, ori cartea are o problema , dar capitoelele 8 u0026amp; 10 nu au niciun sens.

2020-08-10 02:39:15

Hagi Murad - Lev Tolstoi

"Hagi-Murad" este un roman eroic, distinct de celelalte opere ale lui Tolstoi, inclusiv "Razboi si pace", unde, in ciuda titlului, nu avem veritabili eroi caracterizati (nici Kutuzov, fara sa mai vorbim de Napoleon, pe care Tolstoi il umbreste in caracterizare, nu se remarca prin faptele sale vitejesti). Desigur, nimeni nu intentioneaza sa afirme ca "Hagi-Murad" se ridica la calibrul romanului "Razboi si pace" si, de altfel, ele nici nu pot fi comparate, deoarece au premise distincte: in "Razboi si pace" domina realismul, in vreme ce in "Hagi-Murad" realismul face insemnate concesii in favoarea istoriei pure, obiective (sa nu uitam ca Napoleon nu era nici o ceapa degerata in "Razboi si pace", fata de cum era in realitate, in vreme ce Kutuzov...). Dincolo de aceste aspecte, romanul se remarca prin pitorescul sau, fiind o veritabila aventura caucaziana. Este impresionant cadrul oriental pe care reuseste Tolstoi sa-l cladeasca. Este o "intruziune" literara unica in spatiul cecen, precum numai Vladimir Motyl a reusit sa cladeasca (in cinematografie, in "Soare alb al desertului",1970, pentru simpatizantii Mosfilm).Fara doar si poate ca la definitivarea romanului a contribuit si experienta militara a lui Tolstoi. Despre faptul ca s-a inrolat in armata nu exista dubii, insa este cel putin discutabil episodul stationarii lui Tolstoi in Principatele Romane, pe care il descrie Ion Vasile Serban in prefata de la "Sonata Kreuzer. Parintele Serghi. Hagi-Murad", Minerva, Bucuresti, 1971. Dar pana la dibuirea vrejelor propagandei (infinite), ne bucuram, in lipsa de altele, de literatura. :)

2020-08-10 02:09:15

Domni si doamne - Marta Petreu

O carte de istorie si critica literara, care se citeste, desigur, mult mai usor de cei care cunosc personajele, pe Domni si Doamne: domnilor (Agopian, Cartarescu, Miklos Banffy) li se face o critica atenta a cartilor lor si, de aceea, mai arida pentru cititorii neprofesionisti, in vreme ce doamnele au parte de aventura si de interesul cititorilor. Cornelia Blaga, Doti Stanca si Herta Muller ne vrajesc prin felul in care si-au pus viata in interesul literaturii, iar eseurile Martei Petreu dovedesc, inca o data, acest lucru.

2020-08-10 01:54:15

Moarte printre nori - Agatha Christie

Moarte printre nori mi-a readus increderea in Hercule Poirot. In acest al doisprezecelea volum al seriei Hercule Poirot il vedem pe detectiv in plina forma, dar si de data aceasta fara colonelul Hastings. O calatorie de la Paris la Croydon, intr-un avion cu putine locuri, are loc o crima misterioasa. Victima este o femeie pe care multi datornici ar vrea-o moarta. Cand mai adaugam si faptul ca lasa mostenire o adevarata avere, motivele crimei sunt prea multe pentru a usura situatia. Hercule Poirot se vede nevoit sa traverseze Canalul Manecii pentru a rezolva o crima cu suspecti din Anglia si din Franta si nu ezita sa faca si pe petitorul, cand situatia ii surade.

2020-08-10 01:39:15

Primavara - Karl Ove Knausgard

3,5 stele. Nu cred ca ajunge la 4.Un roman bine scris, sumbru, intunecat, despre finalul celui de-al doilea razboi mondial, atunci cand e clar ca trupele germane pierd peste tot si e nevoie de carne de tun proaspata. Asa se face ca orice pusti e pregatit putin si trimis pe front. Walter si Fiete, doi vacari, fara prea multa scoala sau pregatire militara aterizeaza pe frontul maghiar. Experienta unei mari armate distruse, panicate si pusa pe crime de razboi da peste cap orice fel de astepari.Scriitura lui Ralf Rothmann aduce putin cu cea a lui Sven Hassel. La fel de dur, critic si cinic, insa fara umorul celui din urma. 4 stele bune, insa finalul m-a cam enervat, asa ca scad la 3 jumate.

2020-08-10 12:54:15

Testamentele - Margaret Atwood

"Lunile treceau; continuam sa traiesc furisandu-ma in varful picioarelor si tragand cu urechea. M-am antrenat din rasputeri sa vad fara sa fiu vazuta si sa aud fara sa fiu auzita. Am descoperit crapaturile dintre tocuri si usile aprope inchise, pozitiile strategice pentru ascultat din holuri si de pe scari, locurile in care peretii erau mai subtiri. De cele mai multe ori tot ce obtineam erau franturi si chiar taceri, insa deveneam tot mai priceputa la a imbina franturile si a completa partile nerostite ale propozitiilor.Ofkyle, Slujitoarea noastra, se rotunjea tot mai mult sau, mai degraba, burta ei si cu cat ea se rotunjea , cu atat atmosfera din casa devenea mai exaltata. Adica femeile deveneau exaltate. Cat despre Comandantul Kyle, era greu de spus ce simtea. Intotdeauna a avut o expresie de piatra si, in orice caz, barbatii nu trebuiau sa-si exprime emotiile razand sau izbucnind in ras; desi, din spatele usilor inchise ale salii de mese, se auzeau destul de multe rasete cand avea grupuri de Comandanti invitati la cina, unde se servea vin si unul dintre deserturile festive cu frisca atunci cand se gasea -, care ii ieseau atat de bine Zillei. Banuiesc ca pana si el era moderat entuziasmat de forma de balon a lui Ofkyle."

2020-08-10 12:00:38

Sa ai curajul sa iti doresti mai mult - Anca Moraru

Translation widget on The blog!!!Sa ai curajul sa iti doresti mai mult este un roman simplu, care are la baza emotiile si sentimentele lui Celeste, o scriitoare de romane de dragoste. O tanara sigura pe ea, optimista, care se indragosteste de Mark un barbat casatorit. Inca din primele pagini aflam ca relatia celor doi s-a sfarsit iar tanara sufera. Autoarea Anca Moraru ne ofera o imagine retrospectiva a unei relatii sortite esecului, dar si o radiografie a durerii si suferintei prin care trece o femeie atunci cand relatia cu persoana iubita se destrama. O lectura care prinde cititorul in mreje inca de la prima propozitie. Recenzia mea completa o gasiti aici:

2020-08-10 11:54:15

Ne vedem in Monaco! - Hazel Gaynor, Heather Webb

Recenzia aici:

2020-08-10 11:39:15

Minciuna - Care Santos

O minciuna nevinovata este partea a doua a seriei Zece repsiratii scurte si continua povestea celor doua surori, Kacey si Livie, de data aceasta in centrul atentiei fiind Livie, sora cea mica. Livie Cleary si-a pierdut parintii in urma cu sapte ani si, intr-un fel, si sora. Desi aceasta a supravietuit accidentului, ea nu mai este la fel, iar Livie este cea care ramane sa o incurajeze si sa o faca sa isi doreasca sa continue lupta. Livie a facut tot ce se astepta de la ea. A fost fata cuminte, a stat departe de necazuri pe parcursul liceului, nu merge la petreceri, nu iese cu baietii. Scopul ei este sa implineasca visul tatalui ei, acela de a merge la Princeton si apoi sa devina medic oncolog pediatru. Planul a mers ca pe roate, a intrat la Princeton, dar acum are de ales intre doi prieteni, poli opusi, Ashton si Connor. Toata abstinenta ei de la petreceri si intalniri o fac sa fie nepregatita, timida si usor naiva, dar este pusa in situatia imposibila: sa faca ceea ce ii dicteaza inima sau ce ii dicteaza ratiunea, atunci cand vine vorba si de iubire, si de cariera.Aceasta este o carte absolut tipica genului ei, nu m-a impresionat prin ceva aparte, dar nici nu m-a dezamagit. Probabil daca faceam parte din publicul tinta mi-ar fi placut mult mai mult, dar in situatia data a fost doar previzibila. Insa a avut umor, ceea ce am apreciat.

2020-08-10 11:00:39

Toate vietile pe care nu le-am trait - Anuradha Roy

Din indepartata Indie vine un roman recent, cum altfel decat exotic, mustind de aerul colonial din anii '20-'30. "Toate vietile pe care nu le-am trait" zugraveste imagini, locuri si peisaje de o frumusete cuceritoare, ce ne poarta totodata si prin Indonezia, in paradisiacele insule Java si Bali. Ca nota deosebita, figuri marcante din arte si din literatura universala, precum poetul Tagore si pictorul Walter Spiess, apar ca personaje si chiar interactioneaza cu cele create de autoare.Suntem atrasi intr-o poveste frumos scrisa si convingatoare a unei femei care se razvrateste impotriva traditiei si prejudecatilor culturii si societatii in care traieste, alegand libertatea si dedicandu-se pasiunii sale, pictura. Deopotriva intram si in detaliile unei drame despre destramarea familiala si suferintele din urma ei, despre framantarile si intrebarile fara raspuns ale unui copil parasit.Actiunea romanului graviteaza, asadar, in jurul ideii de descoperire a adevarului si intelegerii faptelor din trecut, fapt ce poarta cititorul printr-o lunga rememorare a copilariei petrecute de narator in India.Un element surpriza este ca ni se devoaleaza controversata istorie a iubirii dintre Mircea Eliade si Maitreyi Devi.

2020-08-10 10:54:15

Metro 2035 - Dmitri Gluhovski

Din pacate, acest roman este de necitit. Nici nu e roman, ci doar un haos de 600 de pagini, cu o nesfarsita inflatie de cuvinte inutile, fara vreo noima sau coerenta. Cred ca asa par visele unui drogat sau betiv- mult prea prost chiar si pentru mine, intotdeauna exagerat de indulgent cu Gluhovski. Stiam ca e mult mai slab decat primele 2, din alte recenzii, dar nu ma asteptam sa fie la un nivel inferior chiar si unui fan fiction. Nu mi-a placut nimic. Nici personajele - care personaje? - nici povestea - serios, care poveste? Efectiv nu are un fir narativ real - nici abjectul exagerat, nici fundalul care nu mai exista...

2020-08-09 02:54:15

Firefight - Brandon Sanderson

In ciuda asteptarilor mele, dupa ce am citit primul volum anul trecut, acest volum chiar mi-a placut. Primul tin minte ca-mi s-a parut ok, doar ca prin comparatie cu seria Mistborn... nu a fost chiar ce m-am asteptat. Bine, seria e YA, deci eu cred ca de acolo s-au tras dezamagirile. Dar seria are totusi o idee tare interesanta la baza, iar volumul asta mi s-a parut mult mai bun decat primul.Ce mi-a placut cel mai mult la acest al doilea volum a fost ca autorul a construit mai mult lumea in care traiesc personajele. In primul mi s-a parut ca am avut parte doar de o schita, iar acum am primit macar o parte din restul informatiilor. Posibil ca volumul trei sa mai aiba cateva surprize, dar voi vedea cand il voi citi. Practic, aflam mai multe despre Epics si puterile si slabiciunile lor, iar David este convins ca nu toti sunt malefici, fiind un pic orbit de ceea ce simte pentru Megan.In volumul astase schimba peisajul, iar David impreuna cu Tia si Prof se duc in Babilar (fostul New York) pentru a o confrunta pe Regalia, un Epic care tot ii trimite pe altii pentru a ii ucide pe cei din Reckoners. Orasul in sine mi s-a parut chiar interesant, nu am stiut la ce sa ma astept, dar toata ideea pe care a avut-o Sanderson cred ca a functionat destul de bine, mi-a placut contrastul fata de Newcago, unde a avut loc actiunea primului volum. Fiindca doar trei personaje din primul volum, avem parte si de o echipa noua, care mie personal mi-a placut mai mult fata de cea din primul volum. Si parca personajele nu mi s-au mai parut a fi stereotipuri la fel ca in primul volum. Nu aflam prea multe despre membrii noii echipe, dar mi s-au parut mult mai simpatici decat precedentii. Si avem ocazia de a afla mai multe despre Tia si Prof si parerea lui despre Epici, ceea ce iar mi-a placut. Per total, volumul asta are mai multe elemente de-ale lui Sanderson care imi plac.Mi s-a parut foarte interesant si modul in care David tot vrea sa creada ca nu toti cei cu puteri devin malefici si sunt cateva intorsatura de situatie in cartea asta la care nu m-as fi asteptat si care mi-au placut foarte mult. De altfel, si Megan mi-a placut mult ma mult involumul asta. Pentru ca aflam ceva mai multe si despre ea nu mai pare doar un stereotip.Singurul lucru care nu mi-a placut prea mult a fost finalul, nu din cauza a ceea ce s-a intamplat, ci mai mult a modului in care s-au intamplat lucrurile alea. Bine, un pic m-a sacait planul lui Regalia, m-as fi asteptat la ceva mai mult. Cam asta ar fi singura mea plangere, motivul din spatele tuturor planurilor ei mi s-a parut neimpresionat. Dar sunt tare curioasa sa vad cum se va incheia trilogia, dupa tot ce s-a intamplat in volumul asta.

2020-08-09 02:39:15

Baietii lui Anansi - Neil Gaiman

Diferenta dintre cele doua locuri in care a scris Neil Gaiman se simte si in carte. Sunt cateva momente in care umorul de Florida nu prea se impleteste in cuvinte cu verdele Irlandei.Si cred ca ar fi fost un roman de 10, daca oricare dintre cei doi baieti ai zeului Anansi ar fi avut forta lui Shadow din Zei Americani. Si nu ma refer aici la vreo putere zeiasca, ci la imaginea complexa, la amploarea pe care o are personajul din Zei Americani. Fat Charlie si Spider, si ei feciori de zeu la fel ca Shadow, dar cu un pas literar in urma. Un pas destul de mare.Nota acordata romanului : 9,7http://

2020-08-09 12:54:15

Destinul unei vrajitoare - Nicholas Bowling

Mi-a placut povestea, se citeste super usor si nici nu-ti dai seama cand ai terminat-o. Problema mea e ca a fost prea scurta. Personal, as spera la un volum doi, pentru ca ideea poate fi dezvoltata mai mult, dar nu stiu daca autorul are in plan sa scrie unul.Protagonista este o pustoaica de 14 ani, o tanara vrajitoare in devenire, iar cand mama sa este ucisa de vanatorii de vrajitoare, viata i se complica si trebuie sa se ascunda de cei care o cauta. Mereu pe fuga si nestiutoare de lume, pentru ca s-a tinut departe de oamenii care le priveau cu ura pe ea si pe mama ei, Alyce e acum nevoita sa invete sa traiasca pe cont propriu si sa-si dea seama de ce e importanta ea pentru fosta Regina a Scotiei si pentru Regina Angliei.Pe parcursul povestii, fata are acea atitudine incapatanata, specifica adolescentilor. Are impresia ca se poate descurca singura si ca nu are nevoie de ajutor. Are momente cand e egoista si nu se gandeste daca restul lumii va suferi din cauza asta, atunci cand poate obtine ceva ce-si doreste. Este acolo o situatie in care probabil ca si noi am fi tentati, la fel ca ea, sa vrem un anumit lucru ce pare imposibil la prima vedere, desi acesta ar fi impotriva firii noastre, a omenirii.

2020-08-09 12:39:15

Pe taramul de radacini si oase. Seria Copii in deriva. Vol.2 - Seanan McGuire

Translation widget on the blog!!!O lectura captivanta, categoric plina de magie si suspans, cu pericole nestiute, Pe taramul de radacini si oase ne ofera o posibilitate de a descoperi lumea in care au pasit gemenele. Aceasta lume este diferita de ceea ce si-ar putea imagina cititorul.Recenzia mea completa o gasiti aici:

2020-08-09 11:54:15

Maine poate am sa raman - Lorenzo Marone

Napoli, enigmatic si fermecator. Camorra, razbunare si teroare. In surdina muzica lui Pino Daniele, tipete de copii pe strazile inguste si murdare, nari invadate de mirosul mancarii prajite ce intra alene pe fereastra, la orizont Cartierele Spaniole cu cladiri roase de igrasie fluturand in soare siraguri de franghii incarcate cu haine la uscat. Un cadru din romanul lui Lorenzo Marone, "Maine poate am sa raman".Si uite asa Napoli nu este doar un fundal, ci se transforma si capata rol important in aceasta poveste din zilele noastre. Este scena in care umbrele si luminile anima si amplifica intriga. Reda insasi imaginea contradictiei bine-rau, zi-noapte. Exact ca si numele protagonistei, Luce di Notte, figura complexa si greu de cucerit.Completand gama tipologiilor, autorul orchestreaza o serie de personaje, care, frizand filozofia si ironia, ne destainuie fiecare propria-i istorie, cugetand totodata despre viata, familie si alegerile pe care le facem.O fictiune care te face sa razi, sa plangi, sa te indragostesti, care te emotioneaza de parca ai fi alaturi de insasi Luce si trairile ei.

2020-08-09 11:00:39

Florile pierdute ale lui Alice Hart - Holly Ringland

Un roman-gradina botanica, fragil, parfumat si cuceritor!Florile pierdute ale lui Alice Hart este un roman despre povestile care ne bantuie si despre cele pe care ni le spunem unii altora pentru a putea supravietui intr-o lume haotica si dezlantuita, cum este cea in care astazi traim. Totodata o carte ce urmareste felul in care evolueaza abuzul si violenta in familie, tema frecvent intalnita in literatura de azi. Cu toate acestea, este deopotriva si despre dragoste si salvare, invaluind in magie si cucerind prin arta povestirii, toate aceste aspecte fiind aureolate cu dragostea fata de natura si mai ales pentru flori. Alice Hart, protagonista, provine dintr-o familie disfunctionala, in care tatal le maltrateaza atat pe ea, cat si pe mama ei. Asta pana cand are loc un incendiu, casa ia foc, parintii mor, iar Alice este luata de o bunica pe nume June (de care nu avea habar ca traieste), la o ferma unde se cultiva flori australiene. Bunica a transformat aceasta ferma intr-un fel de adapost pentru femeile care nu au unde locui, femei ce poarta cu ele tot felul de povesti, care de care mai impresionanta. Lui Alice ii place sa citeasca, este un personaj care, prin iubirea fata de carti, se va salva si va deveni cineva. Este modul ei de a-si implini destinul.Ritmul naratiunii, constructia personajelor, descrierile din natura si ale florilor (fiecare avand o semnificatie aparte) sunt superbe si dau intregii scriituri o nota de speranta, facand lectura una fascinanta, iar toate aceste elemente vin impachetate la propriu intr-o coperta-colaj floral.Un strop de bucurie, un graunte de placere, o gura de aer curat, acel ceva de bine si de optimism de care avem nevoie.

2020-08-09 10:54:15

Numarul zero - Umberto Eco

Inceput cu multi ani in urma, romanul Numarul zero a fost terminat si publicat de Umberto Eco abia de curand. Cu o actiune plasata in Italia anilor 90 (insa atat de familiara si zilelor noastre), romanul are in centrul sau teme nu tocmai straine de cartile anterioare ale scriitorului italian. Teoria conspiratiei care naste paranoia si culisele jurnalismului de scandal sustin spectacolul haosului care se ridica in jurul nimicului, se hraneste din nimic si duce la nimic, prinzand in vartejul sau oameni ce au senzatia ca muncesc pentru a-si cladi viitorul. Sugestia se regaseste si in titlul romanului care face trimitere la ziarul inexistent in jurul caruia se agita personajele. Un ziar numit Maine (un maine ce moare constant azi), care nu o sa apara niciodata, dar care poate functiona ca instrument de santaj.Inca de la prima pagina, romanul se dovedeste a fi un amestec de umor si de viziune critica, ce starneste pe de o parte zambetul in fata jocului, iar pe de alta parte cel putin o ridicare a sprancenelor, caci Umberto Eco se joaca mai ales cu adevarul lumii in care traim cu totii. Ideea de conspiratie si de urmarire din partea serviciilor secrete provocata de un robinet inchis starneste reactii paradoxale, cu atat mai mult cu cat, personajul central este un barbat de 50 de ani impliniti, el insusi neimplinit, un om care stie ca este un ratat, dar un ratat erudit (sic!), care are si o teorie a ratarii: Ratatii, ca si autodidactii, au intotdeauna cunostinte mai vaste decat invingatorii, daca vrei sa invingi trebuie sa stii un singur lucru si sa nu pierzi timp ca sa le afli pe toate, placerea eruditiei e rezervata ratatilor. Cu cat stie cineva mai multe, cu atat inseamna ca lucrurile nu prea i-au iesit cum trebuie. Romanul e simetric in ideea de ratare, finalul aducand alte subtilitati ce poarta aceeasi amprenta a ironiei lui Eco: Si daca stii ca esti un ratat, singura consolare e sa te gandesti ca toti in jurul tau sunt niste infranti, chiar si invingatorii. La 50 de ani pare a da peste afacerea vietii sale: este angajat de directorul unui ziar sa scrie o carte tocmai despre punerea la cale a ziarului Maine, dar nu povestea reala, ci una idealizata, care sa aduca un alt posibil castig. Abis in abis. Cartea nu va fi semnata cu numele lui, e un scriitor negru, dar nici cu numele real al directorului. Eco deseneaza, caricatural aproape, cu neobosita verva, un lant al falsului, al nimicului care se va prabusi in sine insusi.De la inceput pana la final, ipotezele date drept scorneli, insunarile care nu par acoperite de nimic, banuiala ridicata la rang de unic principiu existential (nefiind niciodata prea exagerata), obsesia probelor incontestabile care nu apar genereaza un spatiu al irealului a carui singura relatie cu realitatea, cu adevarul, presupune deformare si manimatare. Totusi, jocul la care recurge Eco nu este unul gratuit, caci pistele inventate pe principiul lui ca si cum nu sunt si imposibile. Ba din contra, par verosimile, cititorul ajungand chiar sa se intrebe Si daca a fost chiar asa?. Plimbarile prin istoria si prin politica Italiei implica, o data cu viziunea critica, si intrebari, suspiciuni care, daca nu au drept raspunsuri solutiile din mintea personajelor, isi pot avea totusi altele decat cele oficializate in timp. Si vorbim despre Mafie, despre fascism si despre evrei, despre Moussolini in special (o poveste intreaga se naste pornind de la cadavrul acestuia), sau despre NATO, despre asasinarea lui Iulius Cezar, despre spionii orientali... Indiferent ca sub reflector regasim paranoia personajelor sau ipotezele legate de evenimente politice majore, din paradigma adevarat-fals nu se poate iesi. Intre real si plasmuit nu se pot desparti apele. (continuarea cronicii:

2020-08-09 10:39:15

Tot ce i-am promis tatalui meu - Ioana Maria Stancescu

Translation widget on The blog!!!Tot ce i-am promis tatalui meu poate fi rezumata drept o calatorie. Un drum de la copilarie, prin adolescenta, spre maturitate. Cu sperante si vise, cu deziluzii si piedici, cu bucurii si tristeti.Recenzia mea completa o gasiti aici:

2020-08-09 10:00:12

Eleganta ariciului - Muriel Barbery

"Eleganta ariciului" m-a convins definitiv ca recomandarea unei carti este un gest care pica, mai totdeauna, alaturi.Am citit cartea urmand recomandarea entuziasta a doua prietene, fete foarte inteligente. Mi-am spus ca trebuie sa fie interesanta, daca una a recitit-o, iar cealalta a devorat-o in cateva ore mici din noapte. Imi pare rau, fetelor, dar pe mine nu m-a impresionat defel. In primele 150 de pagini tot asteptam sa inceapa cartea, rastimp in care am avut vreo doua impulsuri sa o las balta. Am continuat, insa, dar tot mai convinsa ca va fi o dezamagire. Renee Michel nu mi s-a parut deloc un personaj credibil si nici macar tragic. Iar finalul m-a dus cu gandul la un film-sirop de la Acasa TV sau la un roman plin de "pretioase invataminte" al unui Paulo Coelho cu fusta si bereta frantuzeasca.

2020-08-08 06:39:15

Palavrageala pe Nil - Naghib Mahfuz

Povestea se invarte in jurul unor prieteni, adulti si oameni seriosi, care se intalnesc seara pe un bac de pe Nil, la o goza cu hasis, ca sa povesteasca despre tot si nimic, despre "seriozitatea in opozitie cu absurdul". "Pe bac, timpul curge altfel, sau, cine stie, poate ca nici nu este timp", dar linistea le va fi tulburata de o serie de sentimente si evenimente. Cartea este greu de citit pe alocuri,pt ca mintea drogatului este greu de descifrat, iar anumite citate si momente se refera strict la istoria si cultura araba, asa ca raman enigme pt cititorul neinstruit. Insa am ramas cu asta amintire: "Viata nu trebuie sa-ti fie povara, mai zise intunericul", caci " Boala adevarata este teama de viata, nu cea de moarte" Recomand pt o experienta inedita!

2020-08-08 03:39:15

Ultimii copii din Tokio - Yoko Tawada

O poveste postapocaliptica fara cap si fara coada, in care cele mai multe detalii despre cum, cand, cine si de ce raman la latitudinea imaginatiei cititorului, care, la fel, poate interpreta cum vrea el informatiile lipsa si, mai ales, unul dintre cele mai bizare finaluri intalnite vreodata.Populatia Japoniei a fost decimata de o catastrofa care a contaminat solul, apele, totul, si a lasat in viata strabunicii, acum mai vioi ca oricand, si stranepotii acestora, firavi, cu capete supradimensionate (superba si foarte sugestiva coperta, apropo), incapabili sa asimileze calciul si elementele nutritive din hrana tot mai putina si mai scumpa (e mare eveniment cand se gasesc mandarine, de exemplu).Mumei, baietelul, si Yoshiro, strabunicul acestuia, se zbat sa supravietuiasca de azi pe maine, nestiind ce-i asteapta si incotro se indreapta lumea.Limbaj bogat, de multe ori fermecator, in pofida faptului ca supravietuitorii au regresat enorm si li s-au ingradit mare parte din drepturi, ei pierzand inclusiv capacitatea de a-si aminti neologisme sau cuvinte imprumutate din alte limbi.Mai multe, inca nu stiu ce si cate, in curand, pe Biblioteca lui Liviu.

2020-08-08 03:00:31

De mine viata si-a tot ras - David Grossman

O poveste plina de dramatism si suspans, scrisa in stil modern, echilibrat, deloc siropos, pe alocuri in limbaj frust, dar si cu licariri de sensibilitate si emotie. Dragoste patimasa, principii inflexibile, o alegere nefericita care frange mai multe destine intr-o familie iudeo-iugoslava care isi cauta impacarea si armonia timp de aproape 60 de ani. Chiar mi-a placut desi nu as zice ca e genul meu preferat de literatura. Am retinut si un citat: Tu stii cand se termina copilaria? (...) Cand incepe un om sa se maturizeze cu adevarat? Cand accepta ca si parintii lui au dreptul la idei si sentimente, la trairi, la viata interioara, ca nu sunt numai functii familiale.

2020-08-08 01:54:15

Berta Isla - Javier Marias

"Berta Isla, un roman uluitor cu o scriitura remarcabila, eleganta si fermecatoare, asa cum nu am mai descoperit de multa vreme.Pe scurt, subiectul cartii este reprezentat de Berta si Tomas Nevinson, un cuplu tanar din Madridul anilor 70. Mama lui era spaniola, iar tatal englez, cu o cariera in cadrul Serviciului de Externe, si care ar dori ca fiul sau sa imbratiseze aceeasi profesie. Tomas pleaca la Oxford, iar Berta studiaza la Madrid cu intentia de a se casatori cand Tomas se va intoarce. Viitorul lor este sigur, se vor casatori, iar Tomas va fi recrutat intr-o agentie straina de spionaj, celebra MI5, MI6, casnicia lor devenind una plina de secrete, distante si disparitii.Cum ar fi ca sotul sa plece la munca si sa nu stii niciodata ce face? Minte sau spune adevarul? Cine este el cu adevarat?Tom nu ii poate dezvalui Bertei realitatea vietii sale secrete. Ea va indura absentele sale din ce in ce mai lungi pana cand intr-o zi el pleaca si nu se mai intoarce, iar ea este lasata singura impreuna cu doi copii mici pe care trebuie sa ii creasca.Cartea poate fi citita ca un roman de dragoste, al radiografiei unei casnicii, dar in acelasi timp si ca un roman de spionaj, avand pe fundal evenimentele istorice din anii 70 -90, tensiunile dintre Anglia si Irlanda de Nord, razboiul Malvinelor din insulele Falklands, Argentina, Spania tocmai iesita de sub dictatura lui Franco, Cortina de Fier, Berlin si Rusia. Cu toate acestea, autorul nu insista foarte mult asupra acestor aspecte, lasand in prim plan legatura dintre cei doi.Marias vorbeste despre problemele conjugale din cuplu, facand observatii filozofice, axandu-se pe ganduri si idei intr-un stil lent, interminabil uneori, aproape proustian, dar care da forta acestui roman.Temele abordate de sunt cele legate de problema existentei noastre, cat de reale sunt lucrurile pe care le vedem, cat de bine cunoastem oamenii de langa noi, pe cei pe care credem ca ii stim cel mai bine, cat de repede uitam, unde se termina propria realitate si unde incepe a celuilalt, unde este hotarul dintre perceptie si fapte.O carte despre tacere, secrete si tradari, despre iubirea neconditionata, chiar si in cele mai dificile circumstante, despre alegerile pe care le facem sau credem ca le facem si mai ales daca sta in puterea noastra sa ne controlam destinul. Totodata este observata si lumea murdara a serviciilor secrete insarcinate cu siguranta noastra, si care din umbra vegheaza bunul mers al lumii. Coperta cartii este si ea un element de impact. Imaginea femeii ganditoare, invaluita intr-un fum de tigara, purtand un halat de baie pe o terasa cu vedere la Plaza de Oriente din Madrid este atragatoare, fascinanta si denota ca ea ar ascunde ceva ori ca asteapta pe cineva. Javier Marias este un scriitor la care ma voi intoarce cu siguranta.

2020-08-08 01:39:15

Fata cu ceas in loc de inima - Peter Swanson

Aceasta este genul de carte de care prinzi mai greu drag, caci personajul principal, George, nu are nimic special sau extraordinar, iar actiunea penduleaza constant intre prezent si trecut. Dar odata ce prinzi firul naratiunii si iti dai seama ce s-a intamplat atunci si ce se intampla acum, devii tot mai curios sa vezi cum se termina. Spre sfarsit deja ma gandeam ca este o carte de 4 stelute, cu inceput mai lent, dar cu care incepi sa te imprietenesti catre sfarsit. Doar ca la sfarsit, soc si groaza, acesta nu exista. Nu este un sfarsit deschis, este un sfarsit inexistent, ca si cum cineva a uitat sa transcrie ultimele pagini. Acest roman este mult mai slab decat O minciuna perfecta, pe care am citit-o cu putin timp in urma. Aceea avea un personaj principal mult mai interesant, din perspectiva caruia priveam naratiunea. Personajul feminin al acestui roman este aproape interesant, dar felul sters al lui George ne face sa il cunoastem mult prea putin. Peter Swanson creeaza personaje feminine atipice, interesante, dar personaje masculine dezamagitoare prin simplitatea lor.

2020-08-08 01:00:31

Ultima doamna Parrish - Liv Constantine

Ultima doamna Parish este un roman surprinzator de captivant. Nu l-as incadra totusi la thriller. Poate a doua jumatate, dar doar putin. E mai degraba o drama, in genul celor din serialul Neveste disperate. De fapt, chiar are un aer din acesta. Un grup de femei care pretind a fi prietene. Unele chiar se vor dovedi asa, in vreme ce altele folosesc prietenia ca pretext pentru a afla barfe si a-si abate gandurile de la vietile lor nefericite dincolo de ochii lumii. Pentru mine a fost o lectura buna. Am citit-o in doua zile pentru ca eram foarte curioasa de soarta personajelor si mi-a pastrat atentia pe tot parcursul. Potrivita pentru o zi in care vrei sa te relaxezi cu o carte usurica, dar intriganta. Recenzia aici:

2020-08-08 12:00:32

Surprins de bucurie - C.S. Lewis

E o biografie oarecum atipica. C.S Lewis urmareste doua fire narative .. unul in care vorbeste despre trairile sale interioare, despre cautarea stranie si furibunda a unei bucurii (asa descrie Lewis o dorinta profunda dupa o senzatie de exaltare), iar altul in care prezinta intamplari din viata lui. Limbajul si multele referinte filozofice (pe care nu are spatiu sa le dezvolte .. Lewis ofera doar 'screenshot-uri') fac autobiografia destul de greu de digerat. Totusi e presarata cu cateva pasaje de o adevarata valoare. Per ansamblu, o carte recomandata ulterior dobandirii unui bagaj minim de filozofie.

2020-08-08 11:54:15

Catre frumusete - David Foenkinos

"Catre frumusete" este un roman scris cu mare delicatete ce cucereste printr-o scriitura subtila.Avem de-a face cu un profesor la Academia de Arte frumoase din Paris, pasionat de pictura lui Modigliani, Antoine Duris, care, desi se afla la apogeul carierei, lasa totul in urma si incepe o noua viata angajandu-se paznic la Muzeul Orsay.El vrea sa dispara intr-un moment complicat din viata lui. Recent divortat, vrea sa inteleaga de ce a fost parasit de Louise, fosta sotie, fiind in acelasi timp marcat de o intamplare tragica. O tanara studenta a sa, foarte talentata, pe nume Camille se sinucide. Antoine vrea sa descopere ce sta in spatele deciziei fetei de a se sinucide si incepe o ancheta.Un roman cu multe referiri la arta moderna, dar si un roman al sufletelor zdorbite. O carte despre frumusetea artei care ne patrunde si care are puterea de a ne face mai buni, care ne arata cat de importante sunt comunicarea, mai ales impartasirea si destainuirea cu rol vindecator.Nu intamplator autorul a ales drept motto al romanului acest adagiu al lui Dostoievski: Frumusetea va salva lumea.

2020-08-08 11:39:15

Bagau - Ioana Bradea

Bagau este un experiment sociologic in care autoarea se joaca cu personajele sale, aratandu-ne o lume calaie in care acestea inoata, o lume in care limitele moralitatii sunt atat de fade incat nu te mai trezesti cu pofta de a judeca, ci de a juisa. Da, anume o astfel de dezlegare, de desfranare literara aduce o gura de aer proaspat in canonica existenta a literaturii contemporane, fapt pentru care merita aprecierea si curiozitatea publicului.Evident, un astfel de roman nu este pentru oricine. Nu este un produs de masa pe care sa-l propui cititorilor crescuti in imbratisarea confortabila a cartilor ordinare. Nu aveti aici structuri modelate in catedrele obosite ale facultatilor de Litere. Nu veti primi o portie de sincronizare organica a momentelor subiectului. Per contrariu, considerati aceasta naratiune drept un soi de jurnal tinut la un balcon imbacsit cu aroma de tutun ieftin, dar pregnant. E ca si cum o tanara libertina si-ar scrie pe coapse trairile unei zile demult trecute, iar un amant trecut de prima tinerete le-ar sterge cu saruturi intarziate. Plasati-va in pozitia acestui amant si savurati scriitura din Bagau, ca pe o bere rece la PET.

2020-08-08 11:00:31

Orfani in Brooklyn - Jonathan Lethem

Povestea unor pusti luati din orfelinat de un mic mafiot si crescuti in spiritul afacerilor strazii. Actiunea se petrece in momentul maturitatii lor, cand au evoluat deja de la carausi, oameni buni la toate, soferi de taxi catre statutul oficial de detectivi ptr lumea ciudata a mafiei din Brooklyn. Seful lor, cel caruia li se datoreaza aproape intreaga viata, este ucis si intreg romanul e o tentativa de a afla adevarul. Rolul central il are unul dintre pusti, Lionel Essrog, bolnav de sindromul Tourette, ceea ce il face ciudat si nefrecventabil in majoritatea situatiilor. Mintea si trupul lui sunt supuse tiraniei ticurilor nervoase, de la gesturi bruste si repetate pana la cuvinte ciudate, facute sa rimeze absurd, presarate in orice discutie sau gand. Acest Lionel da farmec povestii si mintea si ticurile lui dau senzatia unui roman noir, lent, dar grozav de picant in vocabular.Povestea micilor mafioti prinsi intre interesele mari e un pretext pentru a vedea cum poate trai si rezolva o poveste un individ cu sindromul Tourette. Inevitabil, romanul are un farmec aparte si Lionel e un personaj cu adevarat reusit.

2020-08-08 10:00:31

Autopsia unei asa-zise casnicii banale - Marie-Renee Lavoie

O carte care se parcurge usor. Esecul unei casnicii, incercarea de a descoperi raspunsuri la intrebari pe care nicio femeie nu si le-ar fi adresat, necesitatea prietenilor adevarati care sa ramana chiar si atunci cand viata pare o gluma proasta, dar si o lectie a acceptarii... imprevizibilul vietii e una dintre cele mai frumoase calitati ale ei. Nimeni nu se imbarca pe un vapor acceptand din start ideea ca vasul se va scufunda. Si totusi, vasele se scufunda. Fundurile marilor sunt pline de epave pe care fauna si flora le digera incetul cu incetul. Pe mare plutesc zi de zi vase tot mai multe si veliere maiestuoase. E de inteles, e asa de frumoasa! Iubirea, ca marea, merita din plin riscul la care ne supune Ne-am impotmolit intr-o rutina care ne facea sa repetam intruna aceleasi gesturi, in aceeasi ordine. Noi doi n-am reusit sa ne reinventam. Esentialul vietii noastre in doi a capatat in cele din urma o patina lustruita de uzura. Daca ne-am fi propus o innoire, ar fi insemnat ca recunoastem acest neajuns pe care niciunul dintre noi nu era pregatit sa si-l asume. M-as fi temut de reactia lui daca as fi avut curajul sa propun altceva, asa cum m-as fi temut de propunerile lui, daca ar fi avut curajul sa le faca. Eram prizonierii fortei centrifuge a relatiei noastre care ne impingea afara din noi, incet, insidios..

2020-08-07 12:00:32

Evvie Drake o ia de la capat - Linda Holmes

Evvie Drake o ia de la capat este o carte care pare, in esenta, foarte simpla: o tanara vaduva in suferinta intalneste un tanar sportiv in suferinta = Love. Presarata cu prietenie, suparare, depresie, puncte culminante, parasita de mama, crescuta de tata. Replicile dintre personaje sunt amuzante, ironice, spirituale, a fost o placere sa le citesc. Doar ca aceasta carte nu e atat de simpla. Pentru ca, afland ca Evvie urma sa isi parareasca sotul fix in noaptea in care el are accidentul, incep sa se dezvaluie in fap si de drept toate nefericirile ascunse sub casnicia ei prezentata perfecta si cu fundita in fata comunitatii. Astfel cartea scoate pe masa un subiect greu de dus si de gestionat si anume abuzul emotional intre parteneri si cum te afecteaza pe termen lung. Abuzul emotional este o forma grava de abuz pe care multe femei o trec cu vederea, asa cum veti vedea ca face si Evvie ani de zile...pana cand se umple paharul. Recomand sa cititi aceasta carte. Felicitari traducatoarei, in afara de niste typos firesti, traducerea suna foarte bine.

2020-08-07 11:00:34

Un semn de intrebare este o jumatate de inima - Sofia Lundberg

Un semn de intrebare este o jumatate de inima este o carte care merge direct in sufletul cititorului. Asta a facut si cu mine. Sofia Lundberg stie sa se joace cu cuvintele, cu trairile si cu umbrele trecutului. Ca si in cazul romanului Caietul cu nume pierdute, roman pe care inca il port in suflet, trecutul are o stralucire aparte. Prezentul parca are mereu nevoie de mai mult timp, de mai multa greutate. Dar a fost si acesta un roman de cinci stele, din punctul meu de vedere.Cartile care ma fac sa plang sunt mereu cele care imi raman in gand multe zile. Si am lacrimat si la asta. A gasit terenul propice, emotiile mele sunt intr-un carusel zilele astea. Si am uitat de faptul ca mai voiam cateva explicatii. Am multumit pentru ce am citit, mi-am promis mie sa nu las timpul sa treaca peste deciziile pripite si am pus cartea langa cealalta. Le voi lasa fetelor drept mostenire, drept piatra de hotar pentru vremurile care vor veni. Avem toate trei de invatat din ele, asta este un lucru sigur.

2020-08-06 08:00:31

Luminile si umbrele sufletului - Petru Cretia

Sunt zile in care te simti pierdut si nu stii foarte bine care iti este locul in lume, cine esti, ce vor ceilalti de la tine, cum sa reactionezi, cum sa analizezi ceea ce vezi si ce parere sa iti faci despre ce se intampla. Zile in care iti recunosti limitele, in care nu mai crezi ca merita sa mai incerci sa le depasesti sau chiar daca ai vrea, nu ai stii cum. N-ai nimic de facut, nu ai constiinta a ce merita facut si nici macar nu mai ai curajul sa iti asculti gandurile, chiar daca ele tot vin si nu se intrerup nici macar atunci cand dormi. Tot sistemul tau de valori este in delin si te simti corupt de lipsa de cunoastere adevarata. Suferi de singuratate. Ai vrea sa citesti ceva dar nu stii ce, ai impresia ca nimic nu-ti ramane in minte. Poate ai citi un roman bun sau o carte de poeme sau un jurnal al unuia mai nenorcit ca tine. Sau poate o carte de eseuri. Si nu trece mult dupa ce ai deschis apatic cartea, cu tigara stinsa in scrumiera, ca iti dai seama ca ceva aproape invizibil te trage din tine si iti atrage atentia. Uite, omul vorbeste despre probleme care te framanta si o face concis, simplu si totsi, atat de profund.de la sursa: Petru Cretia Luminile si umbrele sufletului SemneBune

2020-08-06 07:39:14

Din ce este facut un mar - Amos Oz

,,In loc de asta, eu le spun: darul literaturii. Le spun: darul e dublu. Unul e ca iei o carte, un roman, o poveste, si o citesti, iar la pagina douazeci si patru ti se taie rasuflarea; asta sunt eu, chiar eu, cum de-a stiut scriitoarea asta? Ea nu ma cunoaste, ea nu vorbeste despre mine in necunostinta de cauza, ea vorbeste despre secretele mele, pe care eu nu le-am dezvaluit nimanui. Asta e un fel de dar. Al doilea, e darul opus: citesti rand dupa rand si deodata ajungi la pagina optzeci si patru, esti uimit si spui: uau, eu niciodata n-as fi putut sa fiu asa. Nici daca mi s-ar da un milion de dolari n-as face una ca asta. Aceste doua trairi: ,, Asta sunt exact eu" si ,,Asta sub nici un motiv nu pot fi eu" (si uneori ,, Ce noroc ca asta nu sunt eu") - se numara printre marile placeri ale cititului, fiindca tu, cititoarea, esti invitata sa-ti redescoperi granitele. Inclusiv teritorii indepartate ale provinciei tale, pe care le vizitezi rareori, sau deloc. Dar in poveste tu o identifici deodata si spui, da, am o regiune indepartata de felul asta, n-am mai fost pe-acolo de ani de zile, dar ea imi apartine, e o parte din mine. Sau, dimpotriva, spui, nu, asta e cu totul in afara granitelor mele. Niciodata n-o sa-mi calce piciorul pe-acolo. Si e si asta o placere. Si exista si o a treia placere, cand, pe masura ce citesti, hotarele tale incep sa se largeasca. E ca si cum peretii s-ar deschide si ti s-ar dezvalui un peisaj pe care nu l-ai vazut niciodata. Sau un peisaj pe care te-ai temut sa-l vezi.[...] Cunoasterea, ce? Si a ceea ce ti-e strain, si a ceea ce ti-e cunoscut. Eu cred ca amandoua aceste feluri de cunoastere sunt daruri. N-am sa-ti spun ca ele sunt intotdeauna o placere. Sa te cunosti pe tine insuti e adeseori contrariul unei placeri. Iar cunoasterea a ceea ce ti-e strain nu e deloc usoara. E, insa, un dar. Totul se largeste dintr-o data. Asta e, dupa mine, darul literaturii."

2020-08-06 06:39:14

Tu mi-ai schimbat viata - Abdel Sellou

De cand am vazut ca va aparea aceasta carte mi-am spus ca trebuie, neaparat, sa o citesc si eu (cam asa spun cu toate cartile, insa nu tot timpul se intampla, din pacate...). Am iubit filmul si l-am vazut de nenumarate ori, nu m-as putea satura niciodata sa-l vizionez, de fiecare data era ca si cum l-as fi vazut pentru prima oara, m-a distrat si m-a emotionat in acelasi timp. Exact la fel a fost si cartea Tu mi-ai schimbat viata, avand in vedere ca stiam mare parte din actiune, tot au fost detalii ce in film au fost omise...Abdel si-a relatat povestea cu o dezinvoltura iesita din comun, intr-un limbaj cat mai simplu, el fiind un om simplu si doar cu sase clase, astfel marturisindu-si viata si demonstrandu-ne cat de mult ne poate influenta o persoana gandirea si, totodata, viata.

2020-08-06 06:00:31

Puritate - Jonathan Franzen

Nici nu stiu cu ce sa incep, as putea sa va zic direct concluzia, si anume ca, daca puteam sa-i dau mai mult de 5 stelute pe Goodreads, ii dadeam fara ezitare! Mi-a placut absolut tot la romanul asta: felul minunat in care Franzen stapaneste cuvintele si imaginile si te face sa te indragostesti de stilul lui; constructia ingenioasa a romanului, cu 7 capitole in care perspectiva se schimba de fiecare data, ca si cum am avea o camera de filmat rotativa care ne arata povestea si personajele dintr-un alt unghi si completeaza imaginea de ansamblu; personajele foarte interesante si complexe si felul in care autorul te poarta de la general la particular, de la observatiile facute din afara de un alt personaj pana la sondajul detaliat al celor mai adanci ganduri si sentimente; varietatea de subiecte abordate: iubirea cu diferitele ei forme si intensitati (de copil pentru parinte, de parinte pentru copil, iubirea carnala, iubirea pura, iubirea obsesiva si inlantuitoare - stiu, stiu, asta nu prea e iubire, nu? si totusi, Franzen va poate spune altceva -, iubirea nedefinita care vine din nevoia neimplinita de a avea un copil, iubirea neimpartasita, iubirea recunoscatoare, iubirea altruista si tot asa; puterea, care sta in bani, in informatie, in imagine; internetul si jurnalismul; viitorul planetei; fricile personale, de la teama de singuratate, de ratare, de pervertire a sinelui, la teama de a fi vulnerabil, de a fi descoperit, de a nu fi iubit; si, mai presus de toate, cautarea iubirii si a adevarului, a puritatii morale, intr-o lume atat de corupta.Mai multe aici:

2020-08-06 04:39:14

Romanul - Mika Waltari

Romanul surprinde indignarea si angoasa fara preget a adolescentului interbelic cu preocupari intelectuale. Stau si ma intreb, ca multi altii de altfel, ce anume ii face pe adolescenti -ori pe oameni- indignati? Caci indignarea lui Eliade, lupta sa metafizica impotriva launtrului sau nu are o cauza. Impotriva cui lansam acest sentiment de revolta? Impotriva vietii? Dar ce dorim noi de la viata? Sau... ce doreste viata de la noi?Oricum, "confesiunea" este de interes maxim, deoarece nu e nici estetica si nici lirica, autorul spovedindu-se sincer, neavand intentia de a publica vreodata romanul (acesta fiind gasit intr-un sipet al arhivelor nationale cateva decenii mai tarziu). Interesanta si proiectia adolescentului asupra viitorului sau, un adolescent a carui "sperma a gandurilor va rodi brazde nesfarsite".Subiectiv fiind, romanul mi-a transmis, pe cai necunoscute mie, o stare de angoasa, caci naratorul lupta, se zbuciuma, dar nu stie impotriva cui. Eu cred ca rascrucea revoltei fara cauza are radacini gnoseologice.Andrei Tamas,3 decembrie 2015

2020-08-06 04:00:31

Notre-Dame - Ken Follett

"Notre-Dame de Paris" este un roman estetic care are sa fie inteles numai de catre spiritele clasice. in el este descris cu minutiozitate Parisul secolului al XV-lea, din timpul domniei lui Ludovic al XI-lea. 100 de pagini sunt strict dedicate arhitecturii clasice, iar autorul vede in Renastere un fel de decadere a artei. El compara Parisul cu "o uriasa tabla de sah facuta din piatra". De asemenea, titlul romanului nu este "Cocosatul de la Notre-Dame" (desi e drept ca Quasimodo, cocosatul, e unul din personajele cartii), ci "Notre-Dame de Paris", asa cum a intitulat-o autorul, caci el are drept de a-si numi lucrarea, nu critica literara. Povestea este tipica vremii in care a fost scrisa (prima jumatate a secolului al XIXlea). Legaturi de sange, membrii ai familiei pierduti si regasiti, lacrimi, iubire pasionala, iubire din interes... Un fel de fundal dostoievskian (Hugo a avut o influenta majora asupra lui Dostoievski)... "Aceasta o va ucide pe aceea!" spune arhidiaconul Claude Frollo, un erudit, aratand prin "aceasta" o carte si prin "aceea" o biserica.

2020-08-06 03:39:14

Anihilare - Jeff VanderMeer

Dezamagire destul de mare cu volumul asta.Jeff V stie sa scrie si asta e clar, doar ca pe mine nu m-a dat pe spate ce a construit el aici, cum evolueaza toata treaba si unde se ajunge la final.Ideea ar fi un fel de Lost cu potential, dar care, pe parcurs, pentru ca a amestecat prea multe ciorbe, m-a facut sa devin foarte neinteresat de ce va sa vie in continuare.Valabil si pentru carte si pentru serial. Totusi Lost-ul ramane cu o treapta mai sus. Clar nu e genul meu de serie. Ca si in cazul Ancillary.

2020-08-06 02:00:32

Iarta-ma ca te-am iubit - Ela E.H.

Romanul asta m-a bulversat total in mare parte pentru ca a fost scris cu viteza luminii. Nu am reusit sa ma transpun in pielea personajelor si nu am reusit sa simt vreun strop din durerea lor. Mi s-au parut ridicoli si imaturi, ca niste adolescenti ce revin la copilarie. Au alergat in tot volumul asta de zici ca erau la maraton. In 40 de pagini erau deja indragostiti si se ivea prima impresie de durere. Muuuult prea rapida si grabita a fost actiunea si mi-a dat impresia de prima schita a romanului, nicidecum de munca finalizata. Poate problema este la mine.Felicia si Alexandru, deseori numit Alexander, sunt sef si asistenta. Lucru nu tocmai original, dar macar autoarea isi asuma chestia asta de la inceput. Feli, pentru prieteni, se comporta imatur si fara pic de decenta fata de superiorul ei inca de cand acesta o ia de acasa in prima zi de lucru. Cand omul o pune pe buna dreptate la punct, ei ii vine sa planga - asta e laitmotivul ei: lacrimi peste lacrimi. In fine, paginile trec, ei incearca o alergare de-a soarecele si pisica, se culca impreuna, jale si tragedie ca ea era virgina si nu i-a spus, se mai culca apoi impreuna si tot asa. Feli plange non stop totusi. Ca o trateaza ca pe o papusa, desi e fix vina ei ca ii tolereaza asa ceva, ca nu o tine de mana, ca aia, ca ailalta. Pe tot parcursul romanului mi-a creat impresia ca este instabila psihic, obsedata si cu o nevoie de terapie psihiatrica la fiecare pas. Adica sa fim seriosi, ea a facut o mare obsesie pentru omul asta, nu e iubire. Si-a bagat in cap ca il iubeste, iar cand el se comporta exact cum i-a zis ca se va comporta, ea sufera non stop. Omul mi s-a parut complet rational si stapan pe situatie. I-a zis ca vrea sex, s-a limitat la atat. Dar ea, ca orice femeie imatura, a avut impresia ca va fi cea care il va schimba. Adolescentele traiesc cu idei de genul, femeile in toata firea traiesc cu picioarele pe pamant. Nu mi-au placut personajele, nu m-am miscat povestea lor si imi pare rau ca autoarea nu a investit mai mult timp in creionarea firii lor. Exista mult potential in scriitura ei, dar inca nu a fost exploatat la maxim. Cartea este insa foarte frumos editata, cu o coperta superba, un titlu frumos si potrivit finalului, pe care chiar l-am considerat potrivit povestii, iar citatele si margaretele dinaintea capitolelor mi s-au parut o idee geniala. Primeste din acest motiv 3 stele de la mine.

2020-08-06 01:39:14

Multumesc tare mult🤗
Vedeti ca ati gresit, ati dat 4 si nu 3 stele🤣
Daca copiati recenzia cuiva, macar cititi-o inainte.
O zi frumoasa!

ElaEH - 2020-08-07 12:00:06

Teatru - Marin Sorescu

Caragiale a insemnat, zicea un critic roman (i-am uitat numele), pentru cultura noastra ce-au fost Moliere si Racine pentru cea franceza la un loc. Am impresia, mai mult decat am stiinta risc mare de gafa ca pana la Caragiale dramaturgia autohtona era intai de toate istorica, venirea sa pe scena literara a insemnat mutarea reflectorului de pe eroismul celor vechi la contemporaneitate. Fara elogiu, preaslavire de neam(tipic mai ales liricii perioadei la noi), dar nici cadere in cotidian, caracteristice operei sale sunt simtul acut de psiholog inzestrat pentru tipologii, si verva critica si bine mascata cata drama si furie surda in spatele unui ras!Opera sa nu'i unitara sub aspectul calitatii. "D'ale Carnavalului" e o comedie de toata frumusetea, hazlie pana la lacrimi, insa nu are impactul acela de durata ca "O scrisoare pierduta", sentimentul ca a lovit in puncte sensibile, inca ascunse pana atunci. Totusi nu pot sa nu admir armonia partilor piesei si a persoanelor intre ele. Chiar si in cele mai frenetice momente, cum e sfarsitul actului intai, toate gesturile, intamplarile, contribuie pentru momentul final de ultima ilaritate. Pot doar sa-mi imaginez impresia generala a salii cand candidatul, in ultima scena a primului act, ramane singur in scena, buimacit, plangandu-se ca i-a fost scoasa maseaua gresita imi imaginez si zambesc."Coane Leonida fata cu Reactiunea" e o piesa scurta, care totusi a necesitat multa pregatire, introducere in situatie si personaje mai toata piesa pentru cele cateva momente intense. Leonida, probabil om batran, povesteste Efimitei cu mult aplomb si mandrie despre glorioasa instaurare a "republicii" dupa miscarea din 11/23 februarie (vezi : "monstruoasa coalitie" ), preaslavind-o ca pe binele absolut, un adevarat imperiu al fericirii pe pamant (intr-o Republica, vezi Doamne, cetatenii n-ar plati taxe!). El, republican, revolutionar, isi marturiseste teama de reactionarii din sat. Tarziu in noapte dupa aceea, galagia de afara ii trezeste si-i duce cu gandul la ce e mai rau: Reactiunea. Paranoia acestor doua personaje se consuma in final, piesa fiind destul de hazlie."Napasta", singura drama a scriitorului, e destul de reusita, centrala fiind trairea si vointa unei femei puternice si viclene ce cauta sa-si razbune sotul. Ea e totodata izvorul conflictului, dar si motorul ce misca actiunea mai departe.Esential in comediile "domnului" Caragiale e gustul pentru constructia vie de personaje. Ele nu-s modele preluate si puse sa danseze dupa refrenul tiparelor. Memorabile, citabile, puncte clare de corespondenta tipologica cu concretul, si totusi e de netagaduit ca ele au o realitate a lor ce depaseste litera; personajele lui Caragiale se afla la rascrucea dintre tipologie psihologica si arhetip literar. Fapt admirabil ce le da valoare.

2020-08-06 01:00:36

Predicatorul - Camilla Lackberg

Seria: Fjallbackaby Camilla LackbergVolumul 2: PREDICATORULOriginal: [Predikanten] [The Preacher] (2004)Traducerea: SIMONA TENTEAEditura: TREIAnul aparitiei: 2011Numar pagini: 480Prezentare:Al doilea volum din seria FjallbackaV-a placut Printesa gheturilor? Cititi continuarea...Dupa Printesa gheturilor, urmeaza Predicatorul, a doua parte a seriei de sapte romane scrisa de Camilla Lackberg. Suntem in Fjallbacka, o mica si splendida asezare de pe coasta de vest a Suediei, locuita in mare parte a anului de oameni linistiti, dar ceva mai animata in sezonul de vara. Un baietel aventuros porneste la joaca la prima ora a diminetii. Pleaca sa exploreze Prapastia Craiului. Dar distractia se incheie brusc atunci cand descopera cadavrul unei tinere femei dezbracate, care-l tintuieste cu privirea rece. Politia ajunge rapid la fata locului si constata ca femeia fusese asasinata. Lucrurile se complica si mai mult atunci cand sub trupul victimei sunt gasite scheletele altor doua femei care fusesera date disparute la inceputul anilor 70. Predicatorul este un excelent roman politist care tese cu talent puntea dintre un trecut incarcat de necunoscute si un prezent ce ofera neasteptat de multe raspunsuri. O intriga plina de surprize ii readuce in scena pe mult indragitii protagonisti ai romanului Printesa gheturilor, scriitoarea Erica Berger si politistul Patrik Hedstrom, care intre timp au devenit cuplu. Desi coplesita de canicula verii, pe care o suporta greu, fiind insarcinata in luna a opta, Erica nu ezita sa se implice in itele complicate ale acestui caz, aducand in sprijinul anchetei conduse de Patrick o importanta documentatie.

2020-08-06 12:54:14

Sotia paznicului de far - Karen Viggers

"Sotia paznicului de far de Karen Viggers, o autoare australiana despre care nu stiam prea multe pana de curand. Cum m-a atras si coperta, am zis sa-i dau credit si sa ma lansez in magia paginilor sale. Nu regret catusi de putin alegerea facuta intrucat mi-a placut foarte mult cartea, m-au incantat in special descrierile tinuturilor salbatice ale Australiei si ale Antarcticii, modul in care a fost surprinsa viata pasarilor cu zborurile lor fascinante.Personajele sunt veridice, bine construite, sentimentele si relatiile dintre acestea fiind redate intr-un mod original si convingator, iar ritmul cartii este accelerat si mentine viu interesul cititorului pe tot parcursul scriiturii.Un roman cu o poveste foarte frumos si duios prezentata, o relatare atent cercetata si slefuita a vietii si a mortii despre o femeie varstnica, Mary, care stie ca nu mai are mult timp sa traiasca si revine in insula unde a trait cea mai fericita perioada din viata ei. Astfel, trecutul si prezentul se intrepatrund si creeaza o sinergie care sporeste misterul scrisorii amintite la inceputul cartii si al carei continut ne este dezvaluit abia la final.

2020-08-06 12:39:14

Viata secreta a scriitorilor - Guillaume Musso

Translation widget on the blog!!!Alerta, incitanta, plina de suspans si mister! O lectura care te prinde de la prima pagina si te surprinde cu un final tipic autorului.Recenzia mea completa o gasiti aici:

2020-08-06 12:00:11

Baietii din strada Pal - Molnar Ferenc

Stii momentul ala in care stii ca loveste trenul dupa primele 100 de pagini, si stii si cum loveste, si la sfarsit tot te loveste de nu stii ce-i cu tine? Mno, asa e cartea asta. Citesti pe spate si stii ca se va intampla la sfarsit ceva nasol. Si vine, si vine, si stii ca vine, dar tot nu esti pregatit.Daca e ceva ce imi lipseste in a intelege cartea asta e contextul istoric in care se desfasoara lucrurile. Altfel, o copilarie urbana, gasti de copii si consecinte reale. Si daca zic mai mult dau in spoilere, asa ca tac. Puneti mana si cititi-o.

2020-08-06 11:54:14

Cei alesi si cei damnati - Primo Levi

Un sistem totalitar este caracterizat prin polaritatea dintre victime si calai. Dar, remarca Primo Levi, exista si starea a treia, a privilegiatilor, respectiv a celor alesi de calai dintre victime pentru a exercita o parte de multe ori cea mai murdara a represiunii. In acest fel, gindeste autorul, chiar si anesteziata constiinta nazista e scutita de contactul nemijlocit cu crima sistematica, zilnica, industriala, care avea loc la Auschwitz. Mai mult in Dilema Veche:

2020-08-06 11:39:14

Povestea cu elefantul vizirului - Ivo Andric

Neindoielnic, un foarte bun prozator. A fost tradus la noi inca din anii 60 ai secolului trecut, iar recenta reeditare a romanului E un pod pe Drina... a trezit in rindurile cititorilor de azi un interes nou, indreptatit.Nu are rost sa investigam suma de hazarduri care a condus la primirea, in 1961, a premiului Nobel, desi tare mi-ar placea sa descos (si sa aflu) acest mister. De ce mi-am pus aceasta intrebare fara a indrazni sa incerc un raspuns? Simplu: fiindca stiu ca atribuirea premiului cu pricina unui prozator dintr-o literatura mica (sirba, bulgara, albaneza, romana etc.) este la fel de putin probabila (in 1961, ieri, azi, miine, in 2666) ca o ninsoare de o saptamina in Marele Erg Oriental, ca inteleptirea subita a omenirii. O parte dintre povestiri (inclusiv cea care da titlul volumului) evoca trecutul chinuit al Bosniei fara sa-l idealizeze, fara sa-l dramatizeze. Un cronicar resemnat consemneaza intr-un stil precis, ironic, intimplari banale sau iesite din comun. Prozatorul prezinta adesea oameni sarmani (ca Ibro Solak, de exemplu), barbati cazuti in patima betiei si a discursului trufas-induiosat de sine, in care am putea recunoaste modelul batrinului Marmeladov, din Crima si pedeapsa (clacasul Siman), femei fatale (Anika), haiduci urmariti de poterele turcesti (Stoian), revolutionari ratati, chilimarese intrate in greva si sfidindu-l pe functionarul imperial Kotas prin repetarea monotona a unui cintec popular cu versuri nu tocmai limpezi:Ciocirlia ciripeste azi in zori de zi,Scoala, fata, si te gateste de cununie.Eu sint mica si prostuta si cred ca n-oi sti...De esti mica si prostuta, la ce te mariti?.Alte povestiri (cele de la sfirsitul volumului) par fragmente dintr-o autobiografie imaginara (O scrisoare din anul 1920, Panorama).Din Panorama, poetul ratat din mine a ales acest pasaj:Ma strecuram in potirele florilor, ca o albina, ma scufundam cu capul in jos, orbit de singele care-mi navalea in cap, ma pierdeam in moliciunea parfumata si dulceaga a staminelor si a pistilelor si simteam, cu groaza, ca din voluptatea aceasta nu exista intoarcere (p.290).

2020-08-06 10:54:14

O lista semidefinitiva a celor mai ingrozitoare cosmaruri - Krystal Sutherland

Credeam ca o sa fie o lectura amuzanta si un roman despre prietenie, iubire, fobii si cosmaruri, dar Krystal Sutherland te loveste fix cand te astepti cel mai putin. Te sperie. Te socheaza. Si incearca sa te distruga, de parca esti un alt punct ce trebuie sa fie sters de pe lista lui Esther Solar.Am un gol in stomac si imi vine sa rad. Autoarea a sters cu viclenie granita dintre realitate si fictiune pana in punctul in care nu mai stiam ce personaje sunt reale sau ce se va intampla in continuare. Magia care ii uneste pe membrii familiei Solar, blestemul, Moartea, crimele si legatura absolut mi-nu-na-ta dintre Esther si Jonah m-au tinut treaza pana la trei dimineata, cand ma uitam cu nostalgie la pisica de pe coperta, uimita de plot twist-ul de la final.O lista semidefinitiva a celor mai ingrozitoare cosmaruri este o poveste de iubire, un strigat de ajutor, o provocare periculoasa si un joc lipsit de reguli. Este o carte tragica si inspaimantatoare, care te indeamna sa iti privesti temerile in ochi si sa le traiesti. Nu sa le invingi sau sa le ignori. Sa le traiesti. Alaturi de un frate speriat de intuneric, de o prietena care refuza sa vorbeasca si de un infractor c(h)arismatic, care iti fura inima din primul capitol.Superba.P.S.: Unde sunt adultii responsabili cand ai nevoie de ei?

2020-08-06 10:39:14

Studiu despre magie. Cronicile din Ixia Vol.2 - Maria V. Snyder

Un volum doi la inaltime! Dupa ce am fost incantata de povestea din primul volum, Studiu despre otrava, asteptam cu nerabdare sa aflu ce se intampla in continuare, iar asteptarea mi-a fost rasplatita din plin, cu atat mai mult cu cat de prea multe ori volumul al doilea al unei serii m-a dezamagit. Din fericire, nu e cazul aici.Actiunea se petrece de aceasta data in Sitia, tara natala a Yelenei, care fusese rapita pe cand era copil si dusa in Ixia, iar prin ce a trecut in anii petrecuti acolo ca prizoniera supusa la chinuri de neimaginat, fiind apoi la un pas de esafod si ajungand in schimb degustatoarea comandantului, despre toate acestea stim din primul volum, care e musai sa fie citit inainte de cel de fata, volumele seriei nefiind de sine-statatoare, povestea "curgand" dintr-unul in altul.In prima parte a cartii suntem martorii reintalnirii Yelenei cu familia ei din clanul Zaltana, un clan care traia... in copaci! Mama si tatal ei au primit-o cu bratele deschise, insa fratele ei, Leif, care era la randul lui inzestrat cu puteri magice, a reactionat foarte urat la revenirea ei, iar ceva mai tarziu in poveste, vom vedea si de ce...

2020-08-06 10:00:09

Finalul - Stephanie Garber

"Fiecare poveste are patru parti : inceputul , mijlocul , aproape-finalul si finalul adevarat. Din nefericire , nu toata lumea are parte de un final adevarat. Majoritatea oamenilor renunta in partea povestii in care greutatile sunt cele mai mari , cand situatia pare lipsita de speranta , dar acela e momentul in care au cea mai mare nevoie de speranta . Numai cei care persevereaza pot sa-si gaseasca adevaratul final." Wow...inca stau sa mi revin de pe urma acestei carti absolut geniale. Am adorat fiecare pagina si fiecare moment din ea. Garber este o autoare minunata , care a creat unul dintre cele mai frumoase universuri literare in care , prin intermediul citirii , am reusit sa intru. Povestea a fost extraordinara , plina de legende , mister , fantezie , actiune si romantism. Dar ceea ce a facut aceasta carte absolut unica , a fost modul de scriere al autoarei , pe care nu am cuvinte sa-l descriu.....descrierea universului si a actiunii a fost cu adevarat unica si geniala

2020-08-04 08:00:41

Tess d'Urberville - Thomas Hardy

Avand ca subtitlu "O femeie inocenta", romanul prezinta, pe un fundal realist (avand rigurozitatea aceea specific englezeasca), drama personajului eponim. Tess este o fire dogmatica, avand radacini -desi nu fatise- in morala de factura crestina. Fiind nevoita sa se abata de la calea "normala" pe care ar fi trebuit sa o duca viata, Tess este nevoita sa abandoneze acest drum si sa infaptuiasca anumite munci pentru a-si intretine numeroasa familie din care facea parte (inclusiv fratii mai mici). Vanturile vietii o poarta, pe rand, in coardele a doi barbati, caracterizati in antiteza, insa Tess nu reuseste sa atinga plenitudinea in dragoste (dragostea este aici proiectata in sens clasic) alaturi de ei...E destul de greu sa faci o analiza migaloasa a romanului (tehnica detaliului semnificativ se impune), insa mi s-au parut sugestive cateva elemente ale operei.Structurarea romanului in sapte parti (denumite "etape", pentru a sugerea evolutia protagonistei, ceea ce denota ca romanul are caracterul de Bildungsroman), denumite sugestiv "Fecioria", "Sfarsitul fecioriei", "Intalnirea", "Urmarile", "Ispasirea", "Cainta" si "Savarsirea". Cum romanul are resurse religioase insemnate, nu intamplator -se poate spune- numarul etapelor este de sapte, lucru ce trimite cu gandul fie la cele sapte sacramente, la cele sapte pacate capitale din mitologia crestina, fie la acel "de saptezeci de ori cate sapte" din Evanghelia dupa Matei. Eu unul tind sa optez pentru cea din urma idee, dat fiind ca una dintre ramificatiile arborelui romanului este constituita de virtutea iertarii. O alta secventa ce mi s-a parut sugestiva pentru tema romanului (conditia femeii intr-o anumita etapa a istoriei) este aceea a violului. Inocenta protagonistei si slabiciunea sexului frumos sunt evidentiate aici (in scena) in antiteza cu Alec d'Urberville, un presupus OM cu un presupus SANGE NOBIL (si la propriu, dar si la figurat, caci, dupa cum arata cu certitudine finalul romanului, "d'Urberville"-ul apartine lui Tess, insa "povestea" numelui este prea ampla pentru a fi redata aici) care adopta diferite masti, cazand insa, la un moment dat, prada instinctului sau animalic -ipostaza in care manierismul sau aristocratic e redus la zero. El comite astfel un "pacat" care avea o greutate mult mai mare decat omuciderea in societatea respectiva, in constiinta anumitor femei, cu deosebire asupra lui Tess, o fire religioasa, dupa cum am mai amintit. Intr-una dintre diferitele locatii in care activeaza ca laptareasa, Tess il intalneste pe Angel Clare, un caracter diferit in mod radical fata de cel al lui Alec. Acesta, desi de o alta conditie sociala, ii ofera femeii posibilitatea de a iubi si de a fi salvata. Portretul protagonistei este "pictat" de narator cu minutiozitate, proiectand astfel un fizic de o nespusa frumusete -chiar daca suna a basm- si, mai ales, la inceput, un imaculat portret moral, fapt care -ma gandesc- a si prilejuit sentimentele lui Angel pentru ea, in ciuda conditiei sociale la care se tinea cu rigurozitate in ceea ce priveste alegerea partenerului. Lucrul poate sugera insa si caracterul barbatului, definitivat ulterior ca nobil (in adevaratul sens al cuvantului). In mod paradoxal, intr-un punct in care romanul se cam indeparteaza de realism, Alec -barbatul care o violase- se converteste, devine preot si, in cadrul unei "misiuni" ce o tinea, o intalneste din intamplare pe Tess. Momentul este referential, mai ales datorita faptului ca personajul masculin din aceasta scena, Alec, a trecut la antipodul convingerilor morale. Ei! "Cainta", faptul odata savarsit fiind, ce insemnatate mai are? Mai mult: in scena violului (descrisa sumar, din anumite considerenta, dar nu acest lucru are relevanta, cat ideea in sine), Tess -iar nu Alec- se simte vinovata. In incipit, este o scena care anticipeaza destinul tragic al protagonistei:-Ziceai ca fiecare stea este cate o alta lume, Tess? -Da. -Si lumile astea seamana cu lumea noastra? -Nu stiu, dar asa cred. Uneori imi inchipui ca sunt ca merele din copacul nostru bogat. Cele mai multe sunt frumoase, dar cateva sunt manate.-Si aia in care traim noi cum e? Frumoasa sau manata? -Manata. Moartea protagonistei (care are sensul unei sinucideri morale), o sa-mi ramana pana la finele vietii intiparita in minte. Parca si acum vad silueta femeii imbracate intr-un voal alb in timp ce se departeaza, urmand ca -in fine!- sa dispara din cadrul vizual al cititorului...Si, la urma urmei, "Ce inseamna un om moral? Sau, mai relevant chiar, ce inseamna o femeie morala? Frumusetea sau uratenia unui caracter nu se afla doar in realizarile sale, ci si in scopurile si pornirile sale. Iar daca vrei sa cunosti cu adevarat un om, nu-l judeca dupa faptele sale, ci si dupa ce fapte ar fi dorit sa faca." Protagonista lui Thomas Hardy -Tess d'Urberville- devine astfel un mit: victima luptei cu propria constiinta. Apendice: daca as fi fost dictator, as fi impus studierea romanului in cauza in scoli, iar lectia dedusa sa fie de-a dreptul un examen al maturitatii pentru orice femeie. Astazi... mai mult ca oricand.Andrei Tamas,21 martie 2016

2020-08-04 06:39:14

Regina fara regat - Holly Black

Translation widget on The blog!!!Un final de serie plin de adrenalina si suspans, alert si cu multe rasturnari de situatie, cu masinatiuni si comploturi, emotii variate si un final mult sperat, dar care m-a luat prin surprindere. Jude este in continuare o eroina curajoasa, puternica, care lupta cu teama de a gresi si face tot posibilul sa il salveze pe Cardan. O lectura absolut fascinanta! Recenzia mea completa o gasiti aici:

2020-08-04 06:00:16

Calaretul cu soim - Ismail Kadare

Excelent volumul de nuvele al lui Ismail Kadare.Textul care da numele cartii este o incursiune la limita fantasticului in transformarile pe care Albania le-a simtit incepand de la perioada de dinaintea celui de-al doilea razboi mondial pana in prezent, avand in centru o casa de vanatoare construita de contele Ciano pe malul Marii Ionice. Celelalte texte sunt mai realiste si personale, fiind o critica directa a nebuloasei comuniste. Subiecte?: o pasiune ascunsa pentru o prostituata; o relatie neverosimila de dragoste a unui scriitor dizident; o revolta a unui chelner impotriva casatoriilor aranjate.Excelenta carte, cum spuneam.

2020-08-04 05:00:13

Tabachera din Bagombo - Kurt Vonnegut

Vonnegut inainte de VonnegutNu mi-au placut foarte tare povestirile lui Kurt Vonnegut. Asta v-o spune un fan al lui Vonnegut, un fanatic, deci, un admirator aproape la fel de aprig ca LuciaT. Este un Kurt Vonnegut inainte de Kurt Vonnegut, la douazeci si ceva de ani, cind inca nu se hotarise o data pentru totdeauna sa se dedice scrisului si avea nevoie de agenti literari care sa-i corijeze compunerile. Iata, poti incepe o cariera literara stralucita si asa. Modic. Nu-i deloc o rusine.N-am recunoscut intotdeauna, in Tabachera din Bagombo, ironia lipsita de orice iluzie (chiar cinica) a prozatorului de mai tirziu. Obsesiile autorului matur lipsesc. Umorul este adeseori cautat. Finalul surprinzator nu salveaza unele povestiri. In multe cazuri, finalul este chiar cel asteptat de cititor, comun, previzibil. Da, sint povestiri scrise la termen si la cerere, publicate in reviste (si suplimente de cultura) precum Collier's, The Saturday Evening Post, Cosmopolitan, Argosy etc.In Introducerea la aceasta carte, Vonnegut vorbeste cu extrema modestie despre povestirile scrise la inceputul anilor 50: Eram convins ca nu fac nici cit o ceapa degerata. Nu voiam decit sa-mi intretin familia (p.17). In Cuvintul final despre cariera mea de scriitor pentru reviste, scriitorul este si mai aspru. Gaseste ca deznodamintul citorva povestiri este de-a dreptul stupid (p.339). Ca fanatic al lui, as spune ca nu trebuie sa-l credem pe cuvint. Ca individ care nu vrea sa minta pe nimeni, as spune ca Vonnegut nu este foarte departe de adevar. Multe povestiri sint banale, demonstrative (as numi Dragonul auriu si Jolly Roger in croaziera). Altele nu. Exemplul cel mai bun este negresit chiar Tabachera din Bagombo.Cel care a spus ca geniul este o lunga rabdare n-a gresit cu totul. Kurt Vonnegut a muncit din greu pentru a deveni marele prozator din Abatorul cinci, din Leaganul pisicii, din Mama noapte. A muncit din greu si aproape fara speranta: Incet dar sigur, Soarta... incepuse sa faca din mine un scriitor de fictiune si un ratat, si asta a durat pina cind am implinit patruzeci si sapte de ani, fir-ar sa fie (p.22). Nu-i usor sa traiesti cu gindul neimplinirii, sa continui sa te analizezi lucid, sa ramii franc. Ratatii au tendinta sa devina mitomani. Vonnegut a ocolit ispita, si-a pastrat cumpatul. Si a perseverat. N-a devenit nici depresiv. Pina la urma, Soarta i-a facut dreptate. In deosebire de prozatorl american, eu, unul, nu cred in soarta (nu-i pun nici macar majuscula), cred in tenacitate si reflectie, o virtute / doua care l-a/u caracterizat mereu.Daca veti privi aceasta nota ca pe un motiv de a nu cumpara si citi volumul lui Vonnegut, veti gresi amarnic. Exista, am spus deja, citeva proze remarcabile. As adauga linga titlul mentionat mai sus (Tabachera...): Saracul orasel bogat, Suvenirul, Der arme Dolmetscher. Mai sint, fireste, si altele. Nu mai pun la socoteala Introducerea si Cuvintul final..., texte redactate tirziu (in 1999), cu ocazia publicarii in volum a vechilor povestiri. Cuprind observatii si indemnuri (pentru tinerii scriitori) pline de bun simt si modestie.Procedati ca mine. Faceti nazuri numai daca (si dupa ce) ati achizitionat Tabachera din Bagombo.Mai multe pe blogul Miscell@nea.

2020-08-04 04:54:14

O nunta... cu bucluc - Morgan Matson

O carte la care am ras mult. Peripetiile prin care a trecut Charlie si celelalte personaje mi s-au parut hazlii. Iar toata aventura weekend-ului cred ca a fost o adevarata lectie de viata pentru Charlie, mi se pare ca aceata s-a maturizat mult fata de primele pagini. Cred ca in aproximativ 200 de pagini a fost descrisa ziua de vineri, ajunul nuntii... mi s-a parut destul de mult pentru o zi chiar daca s-au petrecut evenimente. Asa si cu urmatoarele doua zile. Prima data cand am vazut banda desenata la inceputul cartii nu stiam ce sa cred, apoi inaintand in poveste am descoperit secretul ei :)) (va las si pe voi sa-l descoperiti).Per total o comedie romantica faina care mi-a adus zambetul pe buze saptamana asta.

2020-08-04 04:39:14

Vaduva - Fiona Barton

Tocmai am terminat Vaduva si pot spune ca este un roman politist atipic cu un deznodamant care ni se dezvaluie inca din primele pagini. Romanul se focuseaza in principal pe reactiile si trairiile interioare a sotiei din spatele individului acuzat de omor. Aceasta ramane alaturi de sotul ei pana la capat chiar daca pe parcursul anchetei ajunge sa descopere cine este cu adevarat acesta. Un roman pe alocuri psihologic care abordeaza o tema tabu si anume traumele psihologice prin care trec apropiatii persoanelor acuzate de crime, traume care de cele mai multe ori lasa urme foarte adanci.

2020-08-04 04:00:35

Marsul lui Radetzky - Joseph Roth

Martor al prabusirii unei lumi, Joseph Roth reuseste prin Marsul lui Radetky un roman de o melancolie sfasietoare. Un roman al sfarsitului; sfarsitul unei familii pe fundalul sfarsitului unui imperiu. Trei generatii ale familiei von Trotta incearca sa isi gaseasca locul intr-o lume care intrase fara sa isi dea seama intr-un danse macabre. Iar daca la Viena, inima a imperiului, lumea se arunca in vartejul valsului, la periferiile sale rasuna ritmul marsurilor.Si macar daca ar fi fost vorba de Marsul lui Radetky, un mars al victoriei imperiului contra revolutiei[1]! Ceea ce incepea insa sa se faca auzit la granite era un mars inselator, la fel ca si victoriile lui Radetky, un mars al deceptiilor, un mars funebru, care amintea mai degraba de infrangerea armatei austriece in batalia de la Solferino, cand suferintele ingrozitoare ale victimelor si numarul de morti au impresionat o lume intreaga[2]. Eveniment istoric real, batalia de la Solferino are si o puternica incarcatura simbolica. A fost ultima batalie din istoria universala in care armatele s-au aflat sub comanda directa si personala a monarhilor. A fost momentul in care viata lui Franz Joseph I a fost salvata de Capitanul Trotta, iar viata capitanului nu a mai fost niciodata la fel.(...)O lectura iernatica si cu o desfasurare lenta, o lectura care deprima de la prima pana la ultima pagina, caci sentimentul de dezradacinare, de instrainare de casa dar si de paralizie este foarte pregnant. Trist cat de multi cititori par a fi mult prea grabiti pentru acest mare roman. Trebuie inteles ca nu este intamplatoare aceasta paralela intre familie si imperiu, intre figura paterna a tatalui familiei, si figura paterna a imparatului unui imperiu multietnic, paralela care se repeta la nesfarsit si pe care destul de multi cititori i-o reproseaza autorului. Unii s-au nascut si chiar au murit in timpul domniei celui mai batran imparat din lume. Trei generatii de barbati din familia von Trotta au slujit acelasi imparat. Prin urmare socul mortii imparatului in plin mare razboi al lumilor a avut niste ecouri greu de inteles in intreg imperiul. Viena, capitala in care rasunau cu mandrie imnurile a 15 natiuni, dupa ce si-a incheiat ametitorul vals s-a trezit orfana.Domnul von Trotta n-a putut supravietui imparatului (...) cred ca nici unul, nici celalalt nu puteau supravietui Austriei. (p. 355),isi incheie Roth romanul. Adevarul e ca nici autorul nu i-a supravietuit Austriei pentru mult timp, murind prematur la Paris. Profund marcat de experienta Primului Razboi Mondial in care se inrolase voluntar pentru a lupta de partea Imparatului si pentru singura patrie pe care o cunoscuse vreodata, monarhia dualista austro-ungara, Joseph Roth care nu si-a negat niciodata originile evreiesti, va fi macar crutat de a trai ororile nazismului int-o Europa care era tot mai departe de lumea de ieri pe care el si Stefan Zweig au cunoscut-o si fara de care se simteau incompleti.Intreaga recenzie, selectia de citate si notele explicative pe blog -

2020-08-04 03:39:14

Culorile vietii - Kristin Hannah

3.5 *Dintre toate cartile ei traduse la noi, aceasta mi s-a parut cea mai slaba. Primele 150 de pagini abia le-am parcurs, tot ma uitam pe coperta ca sa ma asigur ca scrie Hannah. Parca eram intr-un roman prost al Sandrei Brown. Acum ca am dat ultima pagina, nu pot sa spun ca nu mi-a placut deloc, insa tot cred ca i-a lipsit ceva, parca si tot ce s-a intamplat cu Dallas e cam tras de par. Nu mi-a placut in mod special niciuna dintre surori si parca si relatia dintre ele era ceva de genul: ma tradezi, ma supar o vreme, te iert si ce puternica e relatia dintre noi. Pe bune? Procesul lui Dallas foaaaarte slab, crima in sine- o mizerie, nimic verosimil, ca o poveste pentru copii, am avut senzatia ca e doar asa de umplutura, desi recunosc, daca nu era asta, cartea ar fi fost si mai slaba. Si finalul lasa de dorit, adica Dallas sta la puscarie mai mult de 10 ani inchis pe nedrept, iese in final si fara nicio suparare isi continua viata ca si cum nu s-a intamplat nimic. Si inca un minus: traducerea. Doamne, nu am mai citit de mult o carte cu atatea greseli. Ex: e la un moment dat un paragraf in care ne introduce personajul Myrtle ca fiind un EL si apoi in paragraful urmator se refera la Myrtle ca fiind o EA, ceea ce si este. Jalnic. Sunt dezamagita. Singurul plus este ca Hannah expune in cartile ei niste povesti de viata care se intind pe cateva zeci de ani si cuprind mai multe generatii, asa si aici. E interesant sa vezi evolutia unor personaje care la inceput sunt copii transformandu-se in oameni mari. Sunt curioasa care sunt parerile voastre daca o cititi. Nu va lasati influentati de mine, poate judec eu prea aspru...sau nu!?

2020-08-04 03:00:35

Fiul criminalilor - Oana-Diana Mokesch

Am inceput cartea cu multe sperante.Primele doua sau trei capitole au fost mai ciudate si speram ca restul cartii sa nu fie la fel,ceea ce s-a intamplat.De la un anumit punct actiunea incepe sa curga.Ni se prezinta viata mai multor oameni, dar cei mai importanti sunt Ikki,Hanna si Cora.Cora este o fata de 16 ani indragostita de Ikki, care este liderul zonei aflate sub gasca NT.Hanna este o fata bogata cu o problema grava de sanatate,prietena Corei.Printr-o cunostinta Cora ajunge sa il cunoasca pe Ikki, care nu este impresionat de ea .De aici "iubirea " Corei indura multe lovituri aprigi.Cand afla toate aceste Hanna incerca sa isi ajute prietena, rezultand o intalnire cu scantei.Intre timp Ikki este bantuit de demonii din trecut care sunt mai puternici ca niciodata.Ce se intampla cand Cora va face o greseala colosala? Si cine este cu adevarat Ikki?Personajele sunt interesante, cu multe nuante si multe diferente ,atat sociale cat si morale.Cel mai simpatic mi s-a parut Ikki, odata ce am descoperit trecutul sau.Hanna inspira putere si incredere, este loiala Corei pana la final.Soarta Corei a fost tragica, asta e adevarat, dar oare daca ar fi ales mai atent totul ar fi fost poate mai bine.Finalul a fost un pic repezit.Parerea mea este ca ar fi putut fi detaliat un pic mai mult ce s-a intamplat cu grupul nostru, dar se merita citita si asa.Si ca recomandare de varsta de la 16 ani in sus.

2020-08-04 02:39:14

A doua sansa - Christine Riccio

O carte minunata, o poveste de viata impresionanta, poate cea mai frumoasa carte a lui Kristin Hannah. Am citit-o cu sufletul si am empatizat cu Annie, cu Nick, cu Izzy - personajele mele preferate din carte - fiecare in parte atins de propria suferinta, careia nu-i pot face fata singuri.Povestea este impartita in trei parti, fiecare din acestea incepand cu un minunat citat, foarte inspirat ales."Ca sa pornesti la drum in cautarea sinelui tau nu e nevoie sa cauti peisaje noi, ci sa adopti o perspectiva noua." (Marcel Proust)

2020-08-04 02:00:09

Umbrele din Ada Kaleh - George Arion

3.5 steleDe ce? Finalul, unde-i finalul? Cine l-a ascuns, cine l-a pierdut? Andrei Mladin l-a pierdut, lui nu i-a pasat absolut deloc de acest caz, parand mai degraba determinat sa fie lasat si el in pace, sa nu mai fie deranjat, rapit, batut, mintit si manimatat de toata lumea.Caci asta pateste bietul jurnalist/scriitor de-a lungul acestei fermecatoare povesti despre insula Ada Kaleh, scufundata in apele lacului de acumulare de la Portile de Fier, proiectul megaloman al lui Nicolae Ceausescu.Din pacate, necitind volumele anterioare cu Andrei Mladin, mi-e greu sa plasez povestea aceasta intr-un context mai potrivit. Concret, se fac trimiteri la aventurile sale anterioare, la faptul ca a patimit multe la viata lui, inclusiv pe vremea in care sa vorbesti regimul de rau ti-ar fi putut aduce un loc intr-un beci intunecat, umed si rece, din care era posibil sa nu mai iesi niciodata, asa cum se intampla cu patru tineri a caror singura vina e ca s-au nascut din parinti nepotriviti.Secrete intunecate ies cu greu la iveala, dar nu-i mai pasa nimanui. Sau ii pasa unui batran nebun, care face tot ce ii sta in putinta pentru a ascunde o taina de care parca nu-i pasa nici macar lui Andrei Mladin.Scriitura mi-a placut, recunosc, intriga este interesanta, complexa si intortocheata, dezvaluindu-se cu greu, abia spre final. Mai ramane sa-mi placa si de personajul principal, probabil ca era mai putin mucalit si mai putin acrit de vremuri cu ceva romane in urma.Mai multe, in curand, pe Biblioteca lui Liviu, fostul blog FanSF (care insa nu si-a schimbat adresa:

2020-08-04 01:54:14

Din alta viata. CV de golan - Marius Albert Negut

Am descoperit un roman foarte bun, care a reinviat o epoca de care multi ne aducem aminte cu un amestec de sentimente, anume anii '90. Impresiile mele le puteti citi aici:

2020-08-04 01:39:14

Eu voi fi ultima - Nadia Murad, Jenna Krajeski

4/5 "Acum stiu ca m-am nascut in inima faradelegilor savarsite impotriva mea.""Cand ii spun cuiva despre punctul de control unde m-au violat barbatii sau despre senzatia produsa de loviturile de bici ale lui Hajji Salman peste patura sub care staream intinsa sau despre cerul din Mosul care se intuneca in timp ce cautam ajutor in cartier, sunt transportata din nou in clipele acelea si in toata groaza lor."O carte trista, care arata drama unei fete yazite, care e nevoita sa treaca prin clipe greu de imaginat.Te pune pe ganduri si te face sa multumesti pentru tot ce ai si sa-ti dai seama de faptul ca ne plangem pentru multe lucruri inutile, fara a avea cu adevarat motive.Primele 70 de pagini au fost pentru mine mai plictisitoare, insa apoi mi-a placut mult.

2020-08-04 12:39:14

Taina povestitoarei - Sejal Badani

Ravi, sau elogiul adus prieteniei si iubirii neconditionate!Poate ca viata e o serie de decizii in care se amesteca si destinul. Poate ca inseamna sa accepti faptul ca imposibil e asta: sa cauti sa deschizi o alta usa. Si poate ca inseamna ca trebuie sa fii mai puternic ca oricand atunci cand treci prin cele mai grele momente ale vietii. Intunericul din mine nu a disparut, dar se risipeste. Recunoscatoare pentru tot ce am si cu o raza de speranta pentru ce pot deveni, ma desprind de trecut si privesc spre viitor.Tata m-a intrebat cu cine ma lupt.-Ma pregatesc pentru oamenii rai, i-am spus. Mi-a zis ca cele mai grele lupte sunt cele pe care le ducem cu noi insine.

2020-08-04 12:00:31

Jurnalul disparitiei mele - Camilla Grebe

Inca ezit intre 3.5 si 4 stele.Cazul e teribil de alambicat, scriitura e densa si intunecata, autoarea Camilla Greve fiind, la momentul actual, in opinia mea, in topul celor mai buni scriitori scandinavi de romane crime.Ce m-a nemultumit insa: probabil cei mai incompetenti politisti intalniti de mine in ultima vreme, care habar n-au de capul lor, bajbaie in intunericul dens al noptilor de iarna suedeze, fara sa aiba nici cea mai vaga idee cine ce a facut si de ce; personajul care da numele seriei si-a pierdut memoria aproape de tot, avand noroc cu jurnalul pe care il gaseste singurul personaj mai acatarii din intreaga poveste, Jake Olofsson, cel care are si el piticii lui pe creier si care apare la momentul oportun ca sa salveze situatia; lumea vine sa verifice casa unui potential criminal fara baterie la telefon, sau nu sufla o vorba colegilor anchetatori, de ce, oare de ce? ca sa-si confirme banuielile? ca sa fie siguri ca dau nas in nas cu criminalul in toiul noptii, fara sa poata cere ajutor?Noroc cu substratul politic cu care-i impregnata toata povestea: somajul, saracia, nepasarea autoritatilor la problemele reale ale oamenilor, imigratia, imigrantii, fuga acestora din calea razboiului si-a foametei, azilul politic si sprijinul pe care il primesc acestia, plus resentimentele membrilor comunitatii in sanul careia au fost acestia primiti - pe ei, niste straini, de ce-i ajuta statul, oferindu-le de toate, iar pe noi ne abandoneaza si ne lasa sa ne zbatem in mizerie si lipsuri? De ce niste straini care nu fac nimic pentru tara asta primesc tot ajutorul din lume, chiar din banii nostri, iar noi, care am avea nevoie la fel de mult ca ei, suntem lasati de izbeliste?Bonus: in doua momente cheie, doua personaje principale ori inchid ochii si se roaga la Dumnezeu ca sa gaseasca inspiratie si putere, ori raman blocate, incremenite, inghetate, fara sa poata schita vreun gest.Mai multe, in curand, pe Biblioteca lui Liviu, fostul blog FanSF (care insa nu si-a schimbat adresa:

2020-08-04 11:54:14

Vanzatorul de visuri. Chemarea - Augusto Cury

O lectura lejera, perfecta dupa o carte mai solicitanta..Cine reuseste sa nu sufere anticipat sau sa nu rumege pierderi si frustrari?Invatam sa conducem firme si vehicule, dar nu sa ne gestionam propriile emotii ca sa putem da o lovitura lucida gandurilor care ne tulbura. Avem grija de igiena corporala, dar nu stim sa ne facem igiena mentala.Suntem consumatori iresponsabili ai resurselor emotionale ale planetei, ba chiar remarcabili sustinatori ai mediului. Pe langa faptul ca ne rumegam supararile si suferim pentru viitor, obisnuim sa ne epuizam creierul, pentru ca suntem perfectionisti, actionand ca niste camatari ai emotiilor (cerand prea mult de la ceilalti sau de la noi insine), din nevoia nevrotica de a-i schimba pe ceilalti. fara sa ne dam seama de faptul ca NIMENI NU SCHIMBA PE NIMENI; avem capacitatea de a-i face pe ceilalti mai rai, dar nu de a-i schimba. Am fost mereu niste vanzatori de cosmaruri.Traim intr-o societate de consum, intr-o societate a dorintelor, si nu a proiectelor existentiale. Nimeni nu-si face planuri sa fie tolerant, sa-si depaseasca fobiile, sa aiba parte de o mare iubire.Dragostea nu supravietuieste fara gesturi.Nu exista eroi. Orice urias va gasi obstacole care il vor transforma intr-un copil. E doar o chestiune de timp.Cea mai mare razbunare impotriva dusmanului este sa-l ierti. Omoara-l in tine insuti.Cum se poate sa fii un tata bun, un iubit bun si un prieten bun, daca oamenii pe care ii iubesti nu se afla pe agenda ta?Care fiinta umana nu-si tradeaza sanatatea pentru cateva ore de munca in plus? Cine nu-si tradeaza somnul, transformandu-si patul intr-un culcus plin de tensiune? Cine nu-si tradeaza copiii din cauza ambitiilor, argumentand ca munceste pentru ei? Cine nu tradeaza iubirea barbatului sau a femeii vietii sale cu prejudecati sau din lipsa dialogului si a tolerantei?

2020-08-04 11:39:14

Dincolo de Nil - Nicole C. Vosseler

Nicole C. Vosseler m-a surprins intr-un mod frumos si placut cu acest al doilea roman pe care l-am citit de la ea. Dupa "Sub luna de sofran" care mi-a placut mult, "Dincolo de Nil" m-a fascinat. Consider ca este putin mai bun decat "Sub luna de sofran" si pur si simplu l-am devorat! Asteptam cu nerabdare sa vad ce se intampla pe parcurs. Pot spune ca am avut de toate: actiune, personaje frumos conturate, evenimente istorice, relatii de prietenie si iubire numeroase (un exemplu este cea dintre Grace Norbury si ofiterul Jeremy Danvers. Nu stiu de ce, dar numele lui de familie - Danvers- m-a dus cu gandul la doamna Danvers din renumitul roman "Rebecca" scris de Daphne du Maurier.), dar si o incarcatura emotionala mare. Tinerii Stephen Norbury, Simon Digby-Jones, Royston Ashcombe, Jeremy Danvers si Leonard Hainsworth iau parte la Razboiul anglo-egiptean izbucnit in anul 1882 si declansat din cauza faptului ca englezii si francezii exercitau o mare influenta in Egiptul acelor ani (fapt adevarat din punct de vedere istoric) si participa la multe actiuni desfasurate in Alexandria si Cairo. Dupa razboi, viata isi continua cursul sau firesc, urmand ca la sfarsit sa asistam la fericirea protagonistilor impreuna cu sotiile lor, dar si cu copiii nascuti dintr-o mare de iubire. "Erau zilele din miezul verii, in care lumina parea parca lustruita proaspat si iarba era inalta si stralucea ca sticla, si in care florile roz de martie ale zadelor deveneau conuri intarite. Zile lungi si usoare, cu nopti scurte, in care reflexia rosie, aprinsa, a focurilor de tabara umplea intunericul." "-Dupa aceea, te cutremuri cand te gandesti cum devii, fara sa vrei, stapan peste viata si moarte, pentru ca trebuie sa iei decizii in fractiuni de secunda pe care sa ajuti si pe care sa lasi in voia sortii. Si nu e vorba de decizii bine ticluite, nu e timp de asa ceva."

2020-08-04 11:09:14

Fata cu palton rosu - Kate Hamer

Nu prea stiu ce sa spun despre cartea asta. Incep prin a va spune ca abia am asteptat sa se termine. De obicei nu vreau sa ajung la finalul cartilor. Nici macar la cele care nu imi sunt pe plac. Pe acelea le citesc cu pauza sau le abandonez. Insa nu si in acest caz.Acum mi-am dorit sa se sfarseasca chinul. Cu totii stim ca momentele subiectului unei opere literare sunt expozitiunea, intriga, desfasurarea actiunii, punctul culminant si deznodamantul. Acestei carti i-a lipsit punctul culminant. Nu e o carte neterminata, ci una lipsita de substanta. Asta pe langa toate inadvertentele, misterele ramase nerezolvate si sfarsitul scris pe genunchi. Daca m-am plans de Musso, acum il rog sa ma ierte. Exista lucruri mai rele decat un complot previzibil. Exista thriller fara complot.Povestea o are in prim plan pe Carmel, o fetita de 8 ani, care se pierde de mama ei si este rapita de un fanatic religios si nebun, totodata. I se spune ca mama ei a avut un accident iar el este bunicul pe care Carmel nu l-a vazut niciodata, iar de acum va locui cu ei. Apoi nu se mai intampla nimic.Se plimba din loc in loc, din tara in tara, ajung in America (desi fata nu are pasaport sau vreun act de identitate). In America se mai plimba putin prin iarba.Beth, mama fetei, se plimba si ea pe la fostul sot (tatal lui Carmel, care a parasit-o pentru una mai tanara), se reimprieteneste cu el si amanta lui si devin toti 3 o familie de invidiat iar cu amanta - cea mai buna prietena. Apoi se mai plimba si politistii un pic si apare finalul. Am asteptat momentul trezirii dar pana la urma am fost eu cea care a adormit definitiv. Ofer 3 stele pentru inceputul romanului, pentru ca am crezut cu adevarat ca va fi o carte buna.

2020-08-04 10:54:14

Prietenul - Sigrid Nunez

Despre Prietenul nevazut ar fi multe de spus. Este un roman fantastic sau realist, copilaresc sau matur, trist sau vesel, este un roman asa cum vrei tu sa fie. Prietenul nevazut este un roman care te aduce la marginea realitatii, la granita dintre realitate si fantastic, o granita subtire pe care o poti incalca si trece dintr-o parte in alta dar fara a te desprinde cu adevarat de natura ta.rietenul nevazut este o carte care se traieste, nu se povesteste. Cecelia Ahern a asternut pe foaie o poveste rupta din zilele obisnuite ale unui adult si le-a impletit cu aroma de copilarie. A luat o poveste de copii si a schimbat personajele punand in loc de copii, oameni maturi in adevaratul sens al cuvantului demonstrand astfel ca maturitatea nu inseamna rupere de copilarie ci o viata colorata croita frumos.

2020-08-04 10:39:14

Eu, si totusi alta - Jojo Moyes

Louisa Clark ajunge la New York! Protagonista romanelor Inainte sa te cunosc si Dupa ce te-am pierdut isi continua aventura vietii pe taramul tuturor viselor. Poate ea sa evolueze pe plan personal si sa isi consolideze relatia cu Sam printr-o relatie la distanta?Recenzia mea completa este aici

2020-07-31 05:09:11

Padurea pigmeilor - Isabel Allende

O poveste calda, plina de farmec, cu doi eroi frumosi si sugubeti, dornici de aventura si adrenalina. Recenzia mea aici:

2020-07-31 04:00:06

Baiatul cel nou - Tracy Chevalier

Mania este alegerea cea mai usoara Baiatul cel nou de Tracy Chevalier face parte din colectia Hogarth Shakespeare, un proiect prin care scriitori din 28 de tari s-au angajat in rescrierea operelor shakespeariene pentru secolul XXI.Baiatul cel nou este, dupa cum se mentioneaza chiar in subtitlu, Othello de William Shakespeare reimaginat. Othello este una dintre piesele mele preferate, iar Iago... Iago face piesa! Este personajul negativ perfect. Othello nu ar fi putut exista fara Iago! Iago determina actiunile si comportamentele celorlalti, este ucigasul cu mainile nepatate de sange, este definitia vicleniei, a manimatarii psihologice si a lipsei de empatie. Nu spun ca empatia este o calitate, dar lipsa ei e, cu siguranta, un mare defect.Este un roman cu un sfarsit previzibil, dar are stropul lui de autenticitate. Actiunea din Baiatul cel nou se petrece intr-o scoala din SUA anilor 70. Totul incepe cu venirea in scoala a unui nou coleg, un baiat de culoare, intr-o scoala populata numai de copii albi. Osei, noul venit, imprumuta de la celebrul lui inaintas calitatile fizice pe care, in acest caz, si le etaleaza pe terenul de sport. De el este atrasa Dee, una dintre cele mai frumoase fete din scoala. Prezenta lui Osei este remarcata imediat de intrigantul Ian, varianta contemporana (si minora) a lui Iago. Autoarea a ales sa pastreze initialele personajelor originale, dar si toate celelalte caracteristici: Osei sau O.(Othello) are pielea inchisa, Dee (Desdemona) este o mica frumusete blonda de unsprezece ani, Casper (Casio) este frumos si prietenos, Ian (Iago) are capacitatea de a-i intimida si de a-i manimata pe cei din jur.Actiunea se petrece intr-o singura zi. Scenele aproape neinsemnate de la inceputul cartii, micute franturi din curtea unei scoli inainte de inceperea cursurilor, ne ajuta sa intelegem trasaturile fiecarui personaj si sa-l plasam in context. Iago este descris prin actiunile proprii: agreseaza si santajeaza elevii mai mici, intimideaza o fata, afiseaza superioritate si aroganta in toate situatiile. In schimb, ca elev nu se remarca prin nimic. Dee este preferata profesorului care, incapabil sa-si depaseasca convingerile rasiste, isi manifesta ostilitatea fata de Osei.Dupa primul moment in care Osei si Dee se cunosc, baiatul intrevede, dincolo de frumusetea fetei, ceva ce majoritatea pustilor fie nu au, fie ascund adanc: un suflet(pag. 43). Cand a fost nevoit sa-si scoata penarul (penarul penibil al surorii lui), fata i-a propus sa faca schimb pentru a nu fi luat apoi peste picior de colegi. Intuim deja ca micutul penar roz cu capsuni va fi batista Desdemonei.Precum in piesa elisabetana, intrigantul Ian se foloseste de slabiciunile celor din jur pentru a-si proteja autoritatea amenintata de noul coleg. Osei afiseaza un calm aparent dincolo de care isi ascunde insecuritatea legata de statutul lui de nou-venit si mai ales de accentele rasiste care se faceau simtite. Odata intrat in plasa de suspiciuni tesuta de Ian, Osei dezvolta (desigur) sindromul Othello, o gelozie incontrolabila si irationala care il transforma intr-o persoana condusa de furie.Dee nu intelege zbuciumul noului ei prieten si este bulversata de schimbarile lui de comportament. Cu toate acestea, ea incearca sa-l protejeze. Inevitabil, gelozia starneste in el porniri agresive care se rasfrang asupra lui Dee si a lui insusi si care duc la un final incert, usor de imaginat.Desi personajele sunt niste copii de unsprezece ani, iar autoarea pastreaza tonul usor infantil pe tot parcursul, romanul nu este numai despre copilarie. Este despre furie, gelozie, rasism, manimatare. Este despre prietenie, despre teama si despre iubire.La un moment dat, in viata fiecaruia se iveste cate un Iago care ne arunca in bezna incertitudinilor. Provocam explozii de ura, acumulam frustrari... disparem pur si simplu? Fiecare e pe cont propriu!

2020-07-31 03:39:11

La rascruce de vanturi - Emily Bronte

Specificul englezesc al scriitoarei este vizibil in roman, paginile lui descriind conflictul launtric al unui personaj: Heathcliff. El este un "baiat gasit" (ca in "Singur pe lume", doar ca aici este "adoptat" de o familie din mica burghezie) care, din pricina firii sale sihastrice nu reuseste sa se integreze in noua familie. *Cand am spus de specific englezesc, m-am referit la o abordare englezeasca a "conflictului interior", caci la nemti si la rusi, spre exemplu, abordarea acestuia este cu totul diferita, mult mai profunda si mult mai tragica. O sa fac ulterior o recenzie pentru "Lupul de stepa", roman al lui Hesse care trateaza, de asemenea, conflictul interior*. Intamplarea face ca el sa se indragosteasca de fiica tatalui sau adoptiv, Catherine, cu care de altfel petrece, in copilarie si in adolescenta, clipe minunate. Insa tot intamplarea face ca aceastra frumoasa fata sa fie "promisa" altuia (de vita nobila, de asemenea) si dorita totodata de el. Aflata in menghina unei cruciale si foarte grele alegeri, Catherine (mama), moare, dar nu inainte de a lasa pe lume o fiica, un copil care avea sa-i mosteneasca numele mic. De aici si conflictul interior al sarmanului Heathcliff... Desigur, romanul are si o mica doza de misticism (ma rog, ii spun asa deoarece apar pe acolo niste fantome, dar rolul lor nu e altul decat acela de a scoate si mai mult in evidenta conflictul interior al personajului, caci, la urma urmei, s-ar fi putut ca acele vedenii sa nu fie decat rodul chinurilor sale). Cat despre structurarea romanului, pot sa spun ca mi-a placut enorm. Curge fluent. Toata "tarasenia" e istorisita de o guvernanta, la gurba sobei... Ei, eu pana acum cateva luni nu am stiut ca Emily Bronte a fost de profesie guvernanta (dar nu bag mana-n foc ca romanul e inspirat din viata ei). "Cum a putut crede cineva vreodata ca cei care odihnesc in pacea pamantului ar putea avea un somn tulburat?" Andrei Tamas,14 saptembrie 2015

2020-07-31 02:54:11

Mata Vinerii - Doina Rusti

Romanul acesta mi-a placut din mai multe motive: pentru ca aduce in atentia cititorului un Bucuresti foarte colorat, pentru ca are numeroase personaje, bine reprezentate, care participa la o actiune interesanta si pentru ca imi lasa gura apa din 5 in 5 pagini :)Recenzia completa o gasiti aici.

2020-07-31 02:00:06

Ziua in care am invatat sa traiesc - Laurent Gounelle

Nu este o bijuterie literara, insa mi-a placut pentru zambetul pe care mi l-a daruit. O carte pozitiva, potrivita dupa o lectura mai dura ori mai dificila!Societatea noastra neaga moartea. Ne prefacem ca nici nu exista. Ba chiar ne ascundem in spatele unui vocabular metaforic pentru a o numi: cand pierdem un unchi batran spunem ca a disparut, ca a plecat, ca ne-a parasit. Spunem ca l-am pierdut ca si cum l-am mai putea regasi dupa coltul strazii sau la raionul din supermarket.Negam tot ce ne apropie de moarte. Ascundem cu grija semnele imbatranirii din momentul in care apar. Nu valorizam decat tineretea cu atuurile ei, singurele pe care le afisam, ca si cum a imbatrani ar fi rusinos ori inspaimantator.

2020-07-31 01:00:31

Dama cu camelii - Alexandre Dumas fiul

"Sarmane creaturi! Daca e o greseala a le iubi, e bine cel putin a le compatimi. Compatimiti pe orbul care nu a vazut niciodata lumina zilei, pe surdul care nu a auzit niciodata acordurile naturii, pe mutul care nu a putut niciodata sa-si exprime prin viu grai gandurile, si, sub un fals pretext al pudorii, nu compatimiti aceasta orbire a lumii, aceasta surzenie a sufletului, acest mutism al constiintei care duc la nebunie pe nefericita indurerata si care, fara voia ei, o fac incapabila sa vada binele, sa auda vocea Domnului si sa rosteasca limba curata a dragostei si credintei."

2020-07-31 12:54:11

Fantomele trecutului - Sandra Brown

Fantomele trecutului este o carte romantic-suspans foarte bine scrisa, in stilul binecunoscut al Sandrei Brown.Jocuri de putere, coruptie la nivel inalt, actiune plina de adrenalina, personaje controversate iar adevarul este ascuns dupa un paravan de fum si ceata...Recenzia mea:

2020-07-31 12:39:11

Zbor deasupra unui cuib de cuci - Ken Kesey

Stiti, primul lucru care m-a nedumerit in legatura cu fundatura asta, a fost ca nimeni nu rade. N-am auzit un singur hohot sanatos de ras de cand am intrat pe usa, stiti asta? Domle cand iti pierzi rasul, iti pierzi pamantu de sub picioare.Atata stiu: nimeni nu-i al mai mare din lume, asta in primul rand, si din cate vad eu toti isi cheltuiesc viata incercand sa-i sfasie si sa-i faca mai mititei pe ceilalti.Tata zice ca daca nu iei seama, oamenii te silesc, intr-un fel sau altul, sa faci ce socotesc ei ca trebuie sa faci, ori sa te indaratnicesti ca un catar si sa faci toate pe dos, in ciuda lor.

2020-07-31 12:09:11

Procesul - Franz Kafka

"Justitia nu vrea nimic de la tine. Te primeste cand vrei sa vii si iti ingaduie sa pleci atunci cand doresti."Justitia... Teoretic, dreapta si impartiala. Practic, perversa si pervertita. Oarba si idioata. Atat de indragostita de legile ei, de functionarii ei, de puterea ei, incat oamenii care intra in atentia ei isi pierd atat de usor banii si demnitatea si viata... Caci de ce ar conta viata unui om, daca sistemul e atat de frumos si perfect organizat?Asa e, justitia nu vrea nimic de la tine... Problema apare atunci cand tu vrei ceva de la ea. De exemplu, dreptate.

2020-07-31 11:54:11

Blandetea noptii - F. Scott Fitzgerald

Poate n-am nimerit eu cele mai bune traduceri, dar imi e evident ca scrierile lui F.S. Fitzgerald nu sunt compatibile cu gustul meu. Ii voi da, insa, candva o noua sansa acestei carti, deoarece prima lectura a fost a unei editii din Republica Moldova, cumparata de la anticar, si s-a dovedit ca ordinea capitolelor era diferita decat in editiile romanesti. Am mari dubii si asupra traducerii.I-am dat o noua sansa, dupa 5 ani, dar impresiile sunt identice. Final lipsit de credibilitate si fortat, traducere suspecta de inexactitati si fraze confuze, intriga si personaje slab conturate. :(

2020-07-31 10:39:11

Fratii Karamazov - F.M. Dostoievski

Romanian review: Aman scrierea unei recenzii din 3 motive: nu am timp, nu am dispozitie sau nu am inspiratie. Ei bine, aceasta recenzie nu intra in niciuna dintre categorii. Este poate pentru prima data cand aman o recenzie pentru ca am nevoie de timp pentru a intelege cartea cu adevarat.Romanul ,,Fratii Karamazov" nu este cartea mea preferata, titlu detinut (discutabil) de ,,Crima si pedeapsa", dar este cea mai profunda carte citita de mine si poate chiar cea mai profunda carte scrisa vreodata. Stiu ca aceasta carte este considerata capodopera lui Dostoievski, dar mie pur si simplu mi-au placut mai mult atmosfera si personajele din romanul amintit anterior, roman care m-a fascinat mult mai mult.Este greu sa scrii o recenzie pentru un asemenea volum, voi incerca sa ma rezum la lucrurile esentiale.Exista un singur lucru care nu mi-a placut la acest roman si anume faptul ca este putin cam lent, mi-ar fi placut sa aiba un ritm ceva mai alert, dar in rest nu am nimic rau de spus, poate doar faptul ca mi-am dat seama cine a comis crima inca de dinainte ca aceasta sa aiba loc, dar cartea nu a fost scrisa cu scopul de a fi un thriller, plin de suspans care sa te captiveze la prima citire dupa care sa-si piarda din fascinatie, cartea a fost scrisa ca o meditatie filosofica asupra existentei lui Dumnezeu, asupra rationalismului, asupra naturii colective a vinei, asupra moralitatii si mai ales asupra naturii omului, asupra binelui si raului. Daca pe parcursul cartii mi se parea ca unele scene din roman nu aveau o prea mare insemnatate si puteau la fel de bine sa nu fi fost scrise, pana la sfarsit se unesc intr-un mod atat de minunat, de perfect cu procesul incat fara ele acesta si-ar fi pierdut o parte din impact. Procesul este discutabil cel mai extraordinar si mai bun capitol/fragment scris vreodata, daca toata cartea ar fi fost ca procesul as fi putut sa spun fara niciun dubiu ca ,,Fratii Karamazov" reprezinta cea mai buna carte scrisa vreodata si ar fi fost categoric romanul meu preferat, asa ramane doar unul dintre romanele mele preferate. Modul in care prin doua argumentari logice total opuse se poate ajunge la doua concluzii contradictorii la fel de veridice este uimitor, te face sa te gandesti unde este adevarul si este oare omul capabil sa gaseasca adevarul. Daca autorul nu ne-ar fi dezvaluit modul in care s-a desfasurat crima am fi putut noi cititorii stii daca (view spoiler)[Dmitri a comis sau nu crima (hide spoiler)]? Prin acest capitol Dostoievski demonteaza, intr-un fel, conceptele rationaliste, in urma analiziei logice si pe baza ratiunii (view spoiler)[un om nevinovat este condamnat (hide spoiler)]. Nu pot sa nu amintesc si de captiolul Marele Inchizitor care este atat de discutat si de analizat de catre toti cei care au citit romanul, parerea mea este ca Dostoievski scrie acest capitol in care pune printre altele intrebarea ,,este in natura omului sa fie rau?" tocmai pentru a demonta acest lucru mai tarziu cand (view spoiler)[Dmitri este la un pas sa-si ucida tatal, dar se opreste pur si simplu in mod inexplicabil (hide spoiler)]. In acest roman Dostoievski contureaza personaje cu convingeri opuse, contradictorii pentru a aborda anumite teme din perspective diferite, citind ,,Fratii Karamazov" orice cititor se intreaba cel mai probabil, oare Dostoievski credea in Dumnezeu? Era Dostoievski ateu sau crestin? Parerea mea este ca Dostoievski credea in Dumnezeu, voi detalia aceasta convingere a mea in alta recenzie la o carte de a lui, pentru ca aceasta devine deja prea lunga, dar asta cred eu.Apropiindu-ma de final vreu sa abordez ca o concluzie urmatorul subiect: pe ce ar trebui sa ne bazam in viata pe ratiune sau pe credinta, pe logica sau pe instincte/simtaminte? Eu cred ca ar trebui sa alegem o cale de mijloc, atat mintea cat si inima ne pot insela, suntem fiinte imperfecte, iar Dostoievski a aratat in acest roman cat de usor ne putem insela.In final as vrea sa spun ca daca vor exista momente in care voi simti ca nu exista bine in lume voi incerca, printre altele, sa-mi amintesc de Iliusa.Citate: ,,...un spirit cu adevarat realist, daca nu este credincios, va gasi oricand in sufletul sau taria si insusirile necesare ca sa nu creada in minuni, iar in cazul cand minunea i s-ar impune ca un fapt incontestabil, mai curand se va indoi de propriile lui simturi decat s-o admita ca atare.",,Nu te minti singur. Cel care se minte pe sine si-si pleaca urechea la propriile minciuni ajunge sa nu mai deosebeasca adevarul nici in el, nici in jurul lui si sa nu mai aiba respect nici pentru sine, nici pentru lumea cealalta.",,-Stii ce cred eu? Daca diavolul nu exista si este numai o nascocire a omului, atunci intr-adevar acesta l-a plasmuit dupa chipul si asemnanarea lui. -Adica la fel ca pe Dumnezeu...",,Daca Dumnezeu nu exista, totul este permis.",,Nimic nu-i mai de pret pe lume pentru om decat amintirea copilariei petrecute in caminul parintesc, daca dragostea si buna intelegere salasluiesc cat de cat in casa."Iadul, suferinta de a nu mai putea sa iubesti.""Taina existentei umane nu consta in a trai, ci in a sti pentru ce traiesti.",,Sint eu vrednic, oare, sa ma slujeasca un om, si se cuvine, oare sa-i poruncesc numai pentru ca omul asta-i sarac si fara carte... incearca si fa in asa fel ca sluga ta sa aiba sufletul mai slobod decat daca nu ti-ar fi slujit tie...cand omul nu va mai umbla dupa slugi ca in ziua de azi si nu se va mai indura sa faca din aproapele sau o sluga care sa-i munceasca, ci dimpotriva, sufletul lui va ravni cu ardoare sa-si slujeasca semenii, dupa cuvantul Evangheliei, lucrul acesta va sta la temelia minunatei uniri sortite sa-i lege pe oameni in timpul ce va sa vina.",,-Limbile moarte, daca vreti sa stiti parerea mea, nu sint nimic altceva decat o masura politieneasca, pentru asta au fost introduse in scoala! continua Kolia sa bata campii. Special au fost introduse, pentru ca sint anoste si plicticoase, si in plus mai au si darul sa indobitoceasca omul. Scoala si asa e anosta, ia sa vedem ce-am putea face ca sa fie si mai anosta? E stupida, intr-adevar, dar poate ca n-ar strica totusi sa fie mai stupida! Si atunci au nascocit studiul limbilor moarte.",,-Dar nici pe mine sa nu ma uiti, sa nu ma uiti niciodata, taticule, continua Iliusa. Sa vii la mormantul meu... auzi, taticule, sa ma ingropi langa piatra noastra, stii bolovanul acela la care mergeam amandoi sa ne plimbam, si in fiecare seara sa vii acolo, la mine, impreuna cu Krasotkin... si cu Perezvon, sa-l iei si pe el... Eu am sa va astept... Tata, taticule!"English review: I postpone writing a review for 3 reasons: either I don't have time, I'm not in the mood or I have no inspiration. Well, this review doesn't fit into any of the categories. It's maybe the first time I postpone a review because I need time to wholly understand the book.The novel "The Brothers Karamazov" is not my favorite book, this title being hold (debatable) by "Crime and Punishment", but it is the most profound book I've ever read and maybe even the most profound book ever written. I know that this book is considered Dostoevsky's masterpiece, but I simply liked the atmosphere and the characters of the above-mentioned novel more, novel, which fascinated me much more.It's hard to write a review for such a volume, I'll try to focus on the essentials.There is one thing I did not like about this novel, namely that it is a little too slow, I would have liked it to have a slightly faster pace, but about the rest I have nothing bad to say, maybe just that I figured who committed the crime before the crime even took place, but the book was not written to be a suspense thriller, to captivate you at the first reading and then to lose some of its fascination, the book was written as a philosophical meditation on God's existence, on rationalism, on the collective nature of guilt, on morality, and especially on man's nature, on good and evil.If during the book it seemed to me that some of the scenes in the novel were of little importance and could as well have not been written, they unite in such a wonderful and perfect way with the trial that without them, the trial would have lost some of its impact. The trial is questionably the most extraordinary and best chapter/piece of literature ever written, if the whole book was like the process I could have said without a doubt that "The Brothers Karamazov" is the best book ever written and it would have been my favorite novel, instead it remains only one of my favorite novels. The way in which with two totally opposed logical arguments you can reach two equally veridical contradictory conclusions is amazing, it makes you think about the truth and if the man is capable of finding it. Have there not the author reveal to us the way in which the crime took place, could we, as readers, know if (view spoiler)[ Dmitri has committed or not the crime (hide spoiler)]? Through this chapter Dostoyevsky dismantles, in a way, the rationalist concepts, following a logical analysis and on the basis of (view spoiler)[ reason, an innocent man is convicted (hide spoiler)].I have to talk about the famous, "The Great Inquisitor" chapter, which is so discussed and analyzed by all those who have read the novel. In my opinion Dostoyevsky writes this chapter, in order to ask, between other questions, the following one "Is it in human's nature to be evil?" just to dismantle it later when (view spoiler)[ Dmitri is about to kill his father, but simply stops inexplicably (hide spoiler)].In this novel Dostoevsky creates characters with opposing, contradictory beliefs to address certain themes from different perspectives, reading "The Brothers Karamazov" any reader most likely wonders whether Dostoevsky believed in God. Was Dostoevsky an atheist or a Christian? In mu opinion Dostoyevsky believed in God, I will detail this belief of mine in another review of a Dostoyevsky novel because this one is already too long, but that's what I think.Coming close to the end I want to address the following topic as a conclusion: what should we rely on in life, reason or faith, logic or instincts/feelings? I think we should choose a middle way, both the mind and the heart can deceive us, we are imperfect beings, and Dostoyevsky has shown in this novel how easly we can be wrong.Finally, I would like to say that if there will be times when I'll feel that there is no good in the world, I will try, among other things, to remember Ilyusha.Quotes:"The genuine realist, if he is an unbeliever, will always find strength and ability to disbelieve in the miraculous, and if he is confronted with a miracle as an irrefutable fact he would rather disbelieve his own senses than admit the fact.""Above all, don't lie to yourself. The man who lies to himself and listens to his own lie comes to a point that he cannot distinguish the truth within him, or around him, and so loses all respect for himself and for others. And having no respect he ceases to love."I think the devil doesn't exist, but man has created him, he has created him in his own image and likeness. Just as he did God, then? observed Alyosha."If God does not exist everything is permitted.""From the house of my childhood I have brought nothing but precious memories, for there are no memories more precious than those of early childhood in one's first home. And that is almost always so if there is any love and harmony in the family at all."What is hell? I maintain that it is the suffering of being unable to love.The mystery of human existence lies not in just staying alive, but in finding something to live for. Am I worth it, that another should serve me and be ordered about by me in his poverty and ignorance?""...act so that your servant may be freer in spirit than if he werenot a servant...""Even now this can be done, but it will lead to the grand unity of men in the future, when a man will not seek servants for himself, or desire to turn his fellow creatures into servants as he does now, but on the contrary, will long with his whole heart to be the servant of all, as the Gospel teaches."The study of the classics, if you ask my opinion, is simply a police measure, that's simply why it has been introduced into our schools. By degrees Kolya began to get breathless again. Latin and Greek were introduced because they are a bore and because they stupefy the intellect. It was dull before, so what could they do to make things duller? It was senseless enough before, so what could they do to make it more senseless? So they thought of Greek and Latin."But don't ever forget me, father, Ilusha went on, come to my grave ... and, father, bury me by our big stone, where we used to go for our walk, and come to me there with Krassotkin in the evening ... and Perezvon ... I shall expect you.... Father, father!

2020-07-30 02:46:11

Informatorul - John Grisham

Informatorul este un thriller juridic menit sa te tina intr-o continua stare de alerta. In timpul lecturii m-am gandit adeseori la cat de mult seamana societatea prezentata in carte cu cea in care traim si noi. Oameni puternici care isi exercita influenta in interese proprii; un teren comun unde se intalnesc cei care ar trebui sa apere dreptatea pentru a-i angaja pe cei care o incalca; sfera infractionala care pare sa conduca lumea.

2020-07-30 02:00:13

Fata din gheata - Robert Bryndza

Familiile disfunctionale intotdeauna isi gasesc un loc in seriile politiste. Subiectul mi-a amintit de cazurile din ultimele sezoane din Castle si Elementary, cand eram tentata sa ma uit la final doar ca episodul sa se termine mai repede. Rezistam tentatiei pentru personaje. M-am atasat greu de Erika Foster si de restul echipei, dar, dupa 200 de pagini, am inceput sa prind drag de ei. Bineinteles, personajele mele preferate apar prea putin (nimic nou). Sper sa se schimbe situatia in urmatoarele 5 volume.

2020-07-30 01:31:11

Barbatul car