Mai sunt
00
00
00
00
X
Categorii:
inchide meniul
Card Cadou
2+1 GRATIS
L-V 08:00 - 20:00 0371.781.781

Lau34

12 aprecieri

500 review-uri

Review-uri

Ce ne spunem cand nu ne vorbim - Chris Simion

Nu e usor sa digeri o carte care iti demonstreaza prin fiecare fraza, ce inseamna "a trai in cineva". Idei sclipitoare totusi, reflectii legate de materialul intangibil al sufletului, despre limite si existenta.Am citit cartea cu interes, in masura in care limbaj gol, de suflet, nu e ceva la ordinea zilei. Recomand? da, o recomand, dar doar pentru ceea ce poate starni in cititor, o comparatie a relatiilor de dragoste cu cea descrisa in filele acestui volum. Cartea vorbeste despre universul intern al relatiei, mai mult decat despre circumstantele exterioare in care se dezvolta ( boala si fuga fetei, intamplarile narate), imprimand un stil greoi pentru o lectura rapida."Cel ma mare blestem pe care il are omul de dus este blestemul lipsei de rabdare, sa nu vrei sa il astepti pe Dumnezeu, sa o iei inainte, sa incerci sa ii iei locul. Este esecul absolut, este crima desavarsita, este pierderea definitiva a sperantei, a vietii, a iubirii.""In acest timp am trait relatii diferite cu alte persoane si oamenii care au trecut prin noi au lasat urme. Cu ei am fost intr-un fel in care am vrut sau in care au avut ei nevoie. Ne-am schimbat in functie de ei, ne-am rupt din noi si le-am dat. Nu mi-e frica de maruntisuri, de faptul ca am invatat diferit sa traim in cuplu. Nu mi-e frica de universul superficial care se coafeaza usor, intr-o scurta perioada, dupa nevoile unuia sau ale celuilalt. Lumea reala, zilnica, in care ar trebui sa traim se formeaza si, oricat de diferita ne-ar fi, am ajunge sa avem acelasi mal. Pe cei mai multi exact asta ii sperie. Ca viata de zi cu zi este alta decat viata din scrisori. "

2020-08-14 01:39:15

Provence pentru totdeauna - Peter Mayle

Ghidul perfect, cu vizite, plimbari, degustari, prezentari a TOT ce e Provence-ul - de la arome, gusturi, nuante, reflexii, pana la traditii inradacinate puternic, spiritul pur si nationalist destul de accentuat al nativilor, mici incursiuni istorice a ceea ce tine de patrimoniul national mentionat al francezilor , colectii pe langa care n-a putut trece pasiv, diferentele mari sezoniere a modului de trai, ocupatii si turism, dar si o retea de localuri cu o bucatarie delicioasa - tratate cu o atitudine obiectiva si plina de admiratie, pe undeva usor umoristica sau ironizata cu delicatete de catre Mayle, care ne ofera aceste detalii cu un lux de amanunte interesante, facute in urma unor lungi "prezente analitice" in regiune, notate sporadic, dar pastrate cu scrupulozitate in agenda transformata cu iscusinta in acest volum.

2020-08-14 01:00:31

Piramida - Tom Martin

Romanian review: Cu toate ca nu a fost la fel de buna ca ,,Percy Jackson si Olimpienii'' cu siguranta, aceasta carte a fost minunata, faptul ca aceasta serie nu este la fel ca seria mai sus mentionata o face interesanta. Sincer, este o carte din care poti invata mitologie usor si pe care am vrut cu nerabdare sa o termin pot spune ca unul dintre dezavantajele acestei carti este ca a fost scrisa dupa ,,Percy Jackson si Olimpienii'' altfel ar fi fost mai apreciata de catre public. Partea cu inregistrarea a fost un pic exagerata, pentru ca nu cred ca cineva ar descrie asa detaliat intr-o inregistrare, dar oricum ca narator mi-a placut mai mult, Sadie decat Carter modul ei de a povesti a fost mai interesant. Povestea a fost grozava si au existat multe scene amuzante.Mi-au placut foarte mult Bast si Anubis. Nu voi uita glume precum "Voi doi aratati delicios vreau sa spun minunat" (cand cei doi s-au transformat in pasari) sau "Super Clasa intai are somon".In concluzie, cartea a fost foarte buna si sunt nerabdator sa citesc celelalte doua volume.English review: Although it was not as good as ''Percy Jackson and the Olympians'' certainly this book was wonderful, the fact that this series isn't alike the above mentioned series makes it interesting. Honestly it is a book from which you can learn mythology easy and a book that I wanted anxiously to finish I can say that one of the disadvantages of this book is that it was written after ''Percy Jackson and the Olympians'' otherwise it would have been more appreciated by the public. The part of the recording thing was a bit far-fetched because I don't think anyone would describe in a record with that many details, but anyway as a narrator I liked more Sadie then Carter her storytelling was more interesting. The story was great and there were many funny scenes.I liked very much Bast and Anubis. I will not forget punch lines like Oh, you two look delicious, Bast said, licking her lips. No, noer, I mean wonderful." (when the two were transformed into birds) or Excellent! First class serves salmon.Finally the book was very good and I can not wait to read the other two volumes.

2020-08-14 12:39:15

Wolf Hall - Hilary Mantel

Wolf Hall, de Hilary Mantel. Auzisem de ea de cind cu Bookerul din 2009, cind mai toti o dadeau favorita si cind a si cistigat. Nu m-am dat peste cap s-o citesc din mai multe motive: premiile astea literare in ultima vreme nimeresc cam pe linga, pentru gustul meu si daca e vorba si de o carte atit de stufoasa, nu sar imediat doar de dragul curiozitatii. Asa ca am asteptat vreo doi ani si cred ca am facut bine.Cartea a picat exact la momentul potrivit si n-am nici cel mai mic regret ca am petrecut o saptamina intr-o lume care aparent nu are prea multe in comun cu ce traim noi azi. Aparent zic, pentru ca abuzurile de putere exersate de singerosul Henric al VIII-lea ramin abuzuri de putere si nu ne suna chiar strain. Nici vietile unor femei care-si acepta soarta de pioni pe tabla unor barbati mult mai puternici nu sint o raritate in zilele noastre; iar enigma unor personalitati care au reusit sa-si depaseasca si epoca, si conditia ne atrage e toti, mai ales in carti. (continuarea cronicii:

2020-08-14 11:39:15

Moara cu noroc - Ioan Slavici

"Moara cu noroc" e, cred, cea mai buna lucrare a lui Slavici. E diferita de tot ce am citit inainte de la el si cateodata ma gandesc ca asa cum altii scriu uneori din plictiseala si dau gres, a scris si el, din plictiseala, doar ca i-a iesit.Am citit "Moara cu noroc" pe la 11 ani si m-a surprins realismul, m-a surprins cat de departe se pozitiona fata de toate cartile copilariei. Mi-a placut enorm si am stiut atunci ca ceea ce cautam in tot timpul asta erau tragediile si drama. De fapt, cred ca undeva in interior stiam asta inca de cand citisem "Barba-Albastra" pe la 8 ani.

2020-08-14 10:00:38

Maitreyi - Mircea Eliade

Cinci stelute pentru informatiile despre cultura si mentalitatea indiana deprinse si -de asemenea!- pentru faptul ca Eliade a fost sincer cu sine si cu cititorul. Desi are resurse pentru a descrie iubirea (de citit "Nunta in cer", un roman psihologic genial!), Eliade nu s-a proiectat pe sine ca un romantic inversunat, ci ca un occidental care a poposit in India si priveste viata asa cum a privit-o si "acasa", deci niciun "Maitreyi e viata mea, as muri fara dansa...", ci doar o amintire plina de melancolie neagra. Eu, la cate am auzit vorbindu-se despre carte, ma asteptam la ceva wertherian, ceea ce n-am gasit decat pe alocuri (si in varianta wertherianismului modern), atunci cand Eliade nu mai avea bani de tigari si se plimba de nebun noptile pe strazi.Da, povestea biografiei comune a celor doi e simpatica (citita exclusiv), dar mie, citind cartea, nu mi s-a parut apoteotica...Interesanta oricum perspectiva din care sunt descrise cele doua obiecte ale iubirii ce provind din medii spirituale diferite. Andrei Tamas,24 noiembrie 2015

2020-08-13 11:00:31

Huliganii - Mircea Eliade

Eliade este pretutindeni bantuit de grandomania intelectuala. In nici o carte aceasta nu reuseste sa depaseasca complexul de superioritate a geniului masculin care mereu simte amenintarea dezintegrarii din cauza eternului feminin. Misoginismul sau preconceput ii condamna eroii la o inteligenta stearpa, care nu se poate depasi, fructifica, accede la idei in detrimentul consideratiilor colocviale, anoste pana la banalitate. Huliganii nu sunt nici pe departe adevarati huligani ai spiritului, acestia nu reusesc nicidecum sa acceada prin sine, sa iasa din mocirla psihologiei si a sufletului. Geniul supureaza de maladii care nu se pot curma. Intr-un final, cerebralitatea nu ii face pe oameni mai putin monstri decat sunt.

2020-08-13 10:54:15

Noaptea de Sanziene vol. 1+2 - Mircea Eliade

Una dintre cele mai bune carti pe care le-am citit in ultima perioada... O carte care intr-adevar are toate elementele necesare pentru a te tine in suspans pe tot parcursul lecturii. Cu toate ca a fost greu sa "intru in ritmul" acestei carti, m-am trezit la un moment dat ca nu ma pot opri din lectura, si am fost nevoit sa citesc volumul 2 fara intrerupere.. ca sa ma pot linisti.Aceasta opera contine toate temele si problemele care ar putea interesa: dragostea, mistica, miturile moderne, razboiul, lupta pentru supravieturie, filozofia, prietenia si multe altele. Anume datorita acestor teme romanul Noaptea de Sanziene devine la un moment dat ceva mai mult decat un simplu roman...

2020-08-13 10:09:15

Ingeri si demoni - Dan Brown

Prima aventura a profesorului de simbologie il plimba pe acesta prin Roma, iar misiunea nobila a lui Langdon este de a salva Vaticanul de distrugerea prin antimaterie (furat de la CERN de nimeni altul decat sambelanul Papei, care se dovedeste la final a fi chiar fiul acestuia. Pana la final insa, sambelanul, care se va dezvalui mai tarziu ca antagonistul romanului, se face vinovat de paricid si... popicid, de rapire si sechestrare a babalacilor din grupul de cardinali favorizati la tron, Preferiti, si de dorinta deloc crestineasca de a deveni eroul Crestinatatii, salvand Vaticanul de la mentionata distrugere prin bum! de la antimaterie.In ceea ce priveste simbolistica atat de draga lui Dan Brown, Ingeri si demoni ne delecteaza (sau amuza) cu mituri, legende si simboluri din topografia si arhitectura Romei, in care se cauta elementele primordiale, aer, apa, foc, pamant. (recenzie:

2020-08-12 08:00:31

Eclipsa - Stephenie Meyer

Mi-a placut aceasta carte .Este acel gen de lectura draguta , care te bine dispune intr-o oarecare masura .Nu mi-a placut , ca de obicei , acel triunghi amoros , care este bazat pe clasica poveste vampir contra varcolac . I-am dat acestei 3 stele pentru ca mi-i s-au parut absurde deciziile Bellei . Precum faptul ca si-ar lasa familia si prietenii , fara niciun regret , doar pentru a fi cu Edward pentru o eternitate . Jacob Black , un personai destul de uman . Face greseli , ca orice omsi da dovada de o caldura sufleteasca . Nu mi-a placut deloc duritatea lui Edward . Pare incapabil de sentimente , de iubire . Foarte posesiv , parca vorbind de un obiect cand se referea la Bella. Mi-au placut pasajele descriptive ale acestei carti , imbinate cu actiunea, a fost o lectura palpintanta .

2020-08-12 07:54:15

Codul lui Da Vinci - Dan Brown

Mi-a placut. Autorul foloseste o serie de trucuri literare menite sa tina cititorul in priza, indemnandu-l sa dea pagina dupa pagina si face niste speculatii foarte interesante. Prin modul in care imbina cele doua elemente m-a convins sa trec cu vederea faptul ca aparenta complexitate a intrigii ascunde, de fapt, o actiune simplist creionata, iar personajele nu sunt decat niste crochiuri. Din pacate, sectiunea finala nu exploateaza potentialul volumului si, in loc sa ridice miza in continuare, asumandu-si un final pe masura esafodajului construit anterior, se multumeste sa arate ca totul a fost doar un divertisment hollywoodian.

2020-08-12 07:39:15

Intre dorinta si pericol - Linda Howard

Intre dorinta si pericol este un thriller plin de adrenalina, suspans, aventuri pe muchie de cutit, care ne introduce in lumea secreta a agentilor CIA, o lume plina de riscuri si pericole, in care si cea mai mica greseala iti poate fi fatala.Linda Howard are incredibilul talent de a tese povesti romantice foarte intense si pasionale, pe fundalul unei actiuni pline de adrenalina. Ambii eroi ai carti au calitati exceptionale, sunt puternici, loiali si neinfricati, iar autoarea reuseste sa ne convinga pe deplin de chimia dintre ei.Recenzia mea:

2020-08-12 06:54:15

Splendida cetate a celor o mie de sori - Khaled Hosseini

"Splendida cetate a celor o mie de sori"- O poveste cutremuratoare a doua destine pline de durere, a doua femei din Afganistan care au indurat atata violenta incat pare de necrezut. Acesta carte, in primul rand este despre dragoste: - dragostea de mama si puterea de sacrifiu pentru copilul care este in pericol- dragostea dintre 2 femei aflate in aceeasi situatie- dragostea a unui copil din flori pentru tatal sau- dragostea dintre o femeie si un barbat care incepe din copilarie si continua dupa razboi. Autorul trezeste un amalgam de emotii: mila, indignare, neputinta etc. Recomand cartea!

2020-08-12 06:00:31

Vanatorii de zmeie - Khaled Hosseini

Nici nu stiu cum sa descriu aceasta carte: frumoasa, trista, incarcata de durere si nedreptate, multa speranta, acte de lasitate, tradari...un roller-coster de emotii, am citit-o cu lacrimi in ochi si cu sufletul indoit, nevenindu-mi a crede de cata nedreptate poate avea parte un om bland, a carui singura greseala a fost sinceritatea si increderea in cei din jurul sau...

2020-08-12 05:54:15

Cartea nuntii - George Calinescu

Nu inteleg cum cartea asta poate sa placa cuiva. In orice carte exista doua aspecte: ideea si executia. In cartea nuntii ambele sunt groaznice.Ideea e proasta. Nici nu stiu sigur despre ce e romanul. Evolutia lui Jim? E inexistenta. Dragoste? Nu e nimic romantic in poveste, doar un tanar ce cauta sa gaseasca o fata care sa il venereze pentru a se casatori cu ea. Familie? Clar nu. Casatorie? Da, una lipsita de substanta, de sentimente reale.Ce am citit a fost o carte despre un baiat ce joaca pe degete niste fete si o alege in cele din urma pe singura care nu se prinde ca este tratata fara niciun pic de respect. Jim crede ca este inteligent, un om al societatii inalte, dar este un simplu exemplar de baiat ingamfat, ce crede ca totul i se cuvine. As putea sa discut ore intregi despre cate idei din aceasta carte ma infurie, dar momentan am sa spun doar ca majoritatea sunt misogine si am sa las un citat minunat care m-a facut sa vreau sa rup cartea in doua: Vera ii impartaseste lui Jim idee interesante despre stele, univers si existenta umanaJim: "Sa nu te mai gandesti la stele, nici la moarte, ca nu e bine! Oamenii cuminti nu se gindesc la nimic si traiesc doar cu evenimentele marunte ale orei. (...)"Vera: "Jim, tu ai dreptate, tu nu poti sa ai decat dreptate! Sunt o proasta si trebuie sa ma ierti!"Executia e si ea la fel de proasta. Paragrafele lungi de descriere nu aduc nimic de valoare povestii, personajele sunt unilaterale, actiunea e plictisitoare, iar la final nu ramai cu nimic. Niciun mesaj, nicio idee, nimic. Nu e amuzanta, nu e profunda, nu e draguta si, in afara de un sentiment puternic de furie si dezgust nu a reusit sa imi transmita nimic.Per total, nu imi vine sa cred ca se studiaza asa ceva in scoli. Pur si simplu nu imi vine sa cred.

2020-08-12 05:39:15

Panza De Paianjen - Cella Serghi

O carte interesanta, dar nu exceptionala. Personal am fost atrasa mai mult de personajul Ilinca si imi pare rau ca de la inceput pana la sfarsit a ramas un caracter secundar despre care nu afli foarte multe. Pacat ca nu este folosit decat ca sa o puna in valoare pe Diana si nu capata o viata proprie. Diana nu m-a fermecat, nu stiu de ce dar ideea de fetita sarmana si deosebit de frumoasa care atrage si retine atentia tuturor nu m-a impresionat.Cartea se concentreaza pe lupta Dianei cu saracia, cu imaginea iubirii adolescentine, cu viata in care se simte prinsa ca intr-o panza de paianjen.Este interesanta juxtapunerea celor doua imagini ale Dianei, vazuta din interior si din exterior, si a diferentelor care rezulta din aceasta. De asemenea, mi-a placut analiza fina pe care a facut-o Cella Serghi a sentimentelor unei femei si a modului in care ea tinde sa fie atrasa de acelasi gen de barbat, a felului in care refuza sa vada adevarul si continua sa ierte la nesfarsit. Daca prima parte a romanului a fost oarecum dezamagitoare, finalul in schimb mi s-a parut foarte potrivit si chiar neasteptat.

2020-08-12 04:54:15

La tiganci - Mircea Eliade

De ceva timp, am avut un chef nebun sa citesc ceva de Mircea Eliade, insa dupa atatea romane in limba engleza mi-a venit ideea de a reciti nuvela fantastica La *****ci, pe care am vazut-o intr-o versiune dramatizata la teatru, in perioada liceului. Asa cum poate stiti, protagonistul nuvelei este Gavrilescu, un profesor de pian care isi duce traiul de pe o zi pe alta, avand sufletul inecat in banal si in neimpliniri atat financiare cat si artistice. Gavrilescu este un om nefericit, care are adesea monologuri interioare, desi intra in conversatii si cu ceilalti calatori, tanjind dupa putina atentie, si se simte sufocat de viata sa mediocra si plina de rutina pe care o duce.Eu, cum va spuneam, reincepu Gavrilescu, trec regulat cu tramvaiul asta de trei ori pe saptamina. Pentru pacatele mele, sint profesor de pian. Zic pentru pacatele mele, adauga incercind sa zimbeasca, pentru ca n-am fost facut pentru asta. Eu am o fire de artist...Totusi, Gavrilescu este insetat de cunoastere, iar subiectul despre casa misterioasa a *****cilor ii starneste curiozitatea sa afle mai multe informatii. Macar asa mai poate iesi din cumplita rutina care ii macina existenta. El pare uneori a fi absent sau pur si simplu distrat sau visator, de parca ar incerca sa evadeze cumva intr-un spatiu prielnic sufletului sau de artist. Sint artist, spuse Gavrilescu (...) Pentru pacatele mele am ajuns profesor de pian, dar idealul meu a fost, de totdeauna, arta pura. Traiesc pentru suflet... Motivul arsitei, care apare obsesiv pe parcursul naratiunii si de care se tot plange Gavrilescu, poate semnifica viata sa mediocra, iar admiratia profesorului pentru Colonelul Lawrence al Arabiei poate fi dorinta launtrica a protagonistului nostru de a iesi din cotidian si de a explora locuri necunoscute precum la *****ci, un loc obscur considerat un subiect tabu si rusinos de catre unii dintre calatorii din tramvai. Gavrilescu imi pare un personaj destul de ciudat cu monologurile si conflictele sale interioare. Pare destul de confuz, zapacit si pe alocuri enervant cu obsesiile lui cu privire la arsita, neimplinirea sa profesionala si autoinvinovatirea constanta referitoare la deciziile gresite luate in trecut, care au dus la viata lipsita de satisfactii din prezent.Bordeiul *****cilor este spatiul sacru in care legile din lumea profana nu se mai aplica: timpul trece mai lent, oglinzile, paravanele, peretii si covoarele isi schimba forma, consistenta si uneori par sa se intrepatrunda; iar cele trei fete (*****ca, grecoaica si evreica) par a fi niste preotese care asculta spovedania legata de trecut a lui Gavrilescu si il ademenesc intr-un joc aparent infantil (protagonistul trebuie sa ghiceasca cine este *****ca)... joc pe care barbatul il pierde de fiecare data. Fetele se invart in cerc precum niste iele, iar Gavrilescu este prins in vartejul supranatural pe care nu il intelege si caruia nu ii poate rezista. (...) incerca sa se opreasca, sa se smulga din miinile acelea care-l invirteau in iures, ca intr-o hora de iele, dar ii fu peste putinta sa se desprinda. Simtea in nari dogoarea trupurilor tinere si parfumul acela exotic, departat, si auzea in el, dar si in afara lui, pe covor, picioarele fetelor dantuind. Simtea de asemenea ca hora il poarta usor, printre fotolii si paravane, catre fumul incaperii, dar dupa citva timp renunta sa se mai impotriveasca si nu-si mai dadu seama de nimic.Ceea ce urmeaza jocului fetelor reprezinta scena cea mai interesanta si misterioasa din nuvela datorita elementelor suprarealiste care dau senzatia de oniric, dar si de o posibila halucinatie. Cineva scria pe Goodreads ca Gavrilescu ar fi putut simti efectele opiului, deoarece Eliade obisnuia sa consume acest narcotic, insa nimic nu este mentionat clar in nuvela. Putem face totusi speculatii, iar indiciul de la care putem porni este faptul ca *****ca il sfatuieste pe Gavrilescu sa nu bea prea multa cafea. Poate ca baba i-a pus ceva in acea cafea sau poate ca protagonistul a inceput sa halucineze tocmai din cauza cafelei. Pe de alta parte, mi-ar fi placut sa cred ca visul ciudat al lui Gavrilescu este un simbol al purgatoriului sau chiar al iadului intunecat, cu o caldura sufocanta, unde obiectele din decor prind viata si se misca singure insa Gavrilescu imi pare din ce in ce mai derutat dupa revenirea la lumea reala, in loc sa fie mai linistit si purificat. Eu venisem aici din simpla curiozitate. Ma intereseaza lucrurile noi, necunoscute. Mi-am spus: Gavrilescule, iata o ocazie sa-ti imbogatesti cunostintele. N-am stiut ca e vorba de jocuri naive, copilaresti. Va inchipuiti, m-am vazut deodata gol, si auzeam voci, eram sigur ca dintr-un moment in altul... intelegeti ce vreau sa spun...Eugen Simion spunea ca nuvela lui Eliade este o alegorie a mortii, iar ultima parte (de la intoarcerea lui Gavrilescu in planul profan pana la sfarsitul cartii) are simboluri clare in aceasta privinta: de la moartea sau plecarea din Bucuresti a cunoscutilor protagonistului, intalnirea cu birjarul care a fost dricar in tinerete, pana la revederea cu Hildegard, marea iubire a lui Gavrilescu. Ea este acea prezenta nepamanteana pe care Gavrilescu practic putea sa o aleaga de la bun inceput cand intrase la *****ci, insa el a ales-o la sfarsit, pentru ca nu mai avea alta optiune. Pana si baba ii spune lui Gavrilescu despre Hildegard ca: Mai e doar nemtoaica. Ea nu doarme niciodata...Nu-mi vine sa cred ca inca ma fascineaza aceasta nuvela datorita suspansului si misterului pe care povestea le degaja si datorita simbolurilor care fac aceasta lectura o experienta inedita la orice varsta. Dupa atatia ani, desi inca mai stiam in mare despre ce era vorba in nuvela, am ramas surprinsa de detaliile pe care le-am uitat; asa ca, implicit, am redescoperit povestea. Mai mult, am privit-o dintr-o perspectiva noua, ceea ce nu se intampla cu toate cartile, deoarece anumite impresii din scoala sunt greu de schimbat.

2020-08-12 04:39:15

Casa spiritelor - Isabel Allende

Povestea a trei generatii de femei asupra carora vegheaza, sau pe care incearca sa le controleze, aceeasi figura masculina. Iubiri si pasiuni care dureaza o viata, spirite care nu deranjeaza pe nimeni, situatii neverosimile si totusi atat de naturale, politica ce dezbina familii, si multa nebunie impartita in mod egal la toti membrii familiei, asa cum spune Clara. Allende scrie cu umor incat uneori nu te pot intrista nici mortile unor personaje simpatice, insa cand scrie pentru a smulge lacrimi, e maestra in dramatism. Am devenit fana.

2020-08-12 03:54:15

Toate florile Parisului - Sarah Jio

Ador fictiunile istorice, mai ales atunci cand povestile se plaseaza atat in prezent cat si in trecut. Asa e si cartea Toate floriile Parisului. O carte care bineinteles am cumparat-o pentru coperta absolut incantatoare, autoarea fiindu-mi necunoscuta.Ce te faci atunci cand viata ta e spulberata, cand pierderea celor dragi te lasa cu sufletul ranit ? Si daca viata ti-ar mai da o sansa sa repari acest lucru sa o iei de la capat,ai accepta? Caroline se trezeste intr-un spital din Paris, in urma unui accident de masina ,dar ea nu isi aduce aminte absolut nimic din viata de dinainte. Frecventand un restaurant din vecinatatea apartamentului ei, se imprieteneste cu bucatarul sef care ii acorda toata atentia si incearca sa o faca sa isi aminteasca cine era inainte de accident. Afla ca locuieste intr-un apartament urias intr-o zona foarte populara din Paris ,pe rue Cler ,o zona care a fost foarte populata de nemti in timpul razboiului. Incearca sa afle cat mai multe cu putinta despre viata ei inainte de accident,dar nimeni nu o simpatizeaza sau nu ii acorda mare atentie,deoarece inainte era o femeie foarte trista si nu comunica mai deloc. Atunci cand descopera un mister vechi de zeci de ani,viata Carolinei se schimba si incepe sa se descopere pe ea insasi.In Parisul aflat sub ocupatie nazista,in toamna anului1943, Celine isi duce viata de vaduva tanara, impreuna cu tatal si fiica ei ,intr-o florarie pe rue Cler. Desi tatal ei are un nume francez, Moreau, pe jumatate este evreu, un lucru care o face pe Celine sa priveasca mereu peste umar. Intr-o zi cand un ofiter neamt, care locuia pe rue Cler, isi face aparitia in florarie si devine din ce ii ce mai interesat de ea,incepe sa o ameninte ca ii trimite tatal la inchisoare daca nu se supune dorintelor lui. Desi incearca sa scape, sa fuga impreuna cu tatal si fiica ei departe de neamt, acesta ii urmareste si ii desparte,iar vietiile lor iau o alta intorsura. Viata ei devine un cosmar, fiind brutalizata si violata. Offf ce carte, am fost de-a dreptul revoltata pentru comportamentul nemtiilor, desi stim ca asta a fost din pacate crunta viata pe care uni au trait-o. Povestea a fost foarte interesanta , mi-a placut tare mult ,mai ales povestea din trecut a Celinei si a familiei sale. O lectura usoara pentru zile de relaxare, o poveste in care iubirea iese invingatoare si greselile trecutului sunt iertate.

2020-08-12 03:39:15

Copilaria fermecata - Ioana Trif

Translation widget on the blog!!! Copilaria fermecata este o colectie de povesti care ne starnesc o variata gama de emotii: dor, bucurie, fericire...; este o invitatie deschisa la bucurie; ca atunci cand deschizi un vechi album de fotografii. Cred ca fiecare dintre noi, cei care au crescut avand bunici la tara stie ce vreau sa spun! O carte care se citeste usor, dar care te invita la ore si ore de visare, de aduceri aminte. Desi este formata din mai multe povestiri, acestea curg una din alta, evocand anumite momente importante ale copilariei, avandu-i in prim plan pe gemeni Novac si Gruia, din punctul lor de vedere fiind relatate povestile. Recenzia mea completa o gasiti aici:

2020-08-12 02:39:15

Circe - Madeline Miller

Simt nevoia sa recitesc toate cartile din biblioteca despre mitologia greaca. Minunat roman. Mi-nu-nat. Un basm ce (partial) rescrie povestea originala (sunt atat de multe variante si teorii, insa mi-a placut enorm de mult viziunea autoarei) u0026amp; un jurnal intim despre o vrajitoare de aur si urzelile zeilor. Am devorat inca din copilarie toate legendele si miturile despre titani, zei si eroi, iar acum simt ca in sfarsit sunt pregatita sa citesc Iliada si Odiseea. Multumesc pentru curaj, Circe!

2020-08-12 02:00:31

Unde padurea intalneste stelele - Glendy Vanderah

O poveste frumoasa, inedita si sensibila, care ne demonstreaza ca o carte buna nu inseamna neaparat o scriitura interesanta sau poetica sau o capacitate bine valorificata a autorului de a mentine suspansul pe parcursul lecturii. O carte buna nu se rezuma doar la trairile resimtite in timpul lecturii sau la complexitatea si ingeniozitatea intrigii. O carte buna revine din nou si din nou in memoria cititorului, chiar si dupa finalizarea lecturii si nu trebuie neaparat sa fie bestseller-ul momentului, despre al carui deznodamant neasteptat se discuta chiar si in cercurile mai putin pasionate de lectura sau al carui autor se afla pe buzele tuturor. Acest roman se detaseaza de toate celelalte carti parcurse de mine in ultima vreme prin sensibilitatea autoarei si darul acesteia de a reusi sa transmita cititorului, printr-o scriitura simpla si deloc ermetica, un mesaj puternic, acela ca iubirea poate sa vindece, sa protejeze si sa fundamenteze legaturi indestructibile. Am apreciat, de asemenea, ca autoarea nu a vrut sa romanteze mai mult decat era necesar sau plauzibil finalul romanului, dar ca a conturat, totusi, o incheiere care ne lasa posibilitatea sa ne imaginam viitorul personajelor, viitor pe care cei trei protagonisti si-l incep cu pasi mici, dar siguri.

2020-08-12 01:54:15

Povestiri - Gabriel Garcia Marquez

"Cand se duceau amandoua fetele in sat la sezatoare seara, fata mosneagului nu se incurca, ci torcea cate-un ciur plin de fuse; iar fata babei indruga si ea cu mare ce cate-un fus; s-apoi, cand veneau amandoua fetele acasa noaptea tarziu, fata babei sarea iute peste parlaz si zicea fetei mosneagului sa-i dea ciurul cu fusele, ca sa-l tie pana va sari si ea. Atunci fata babei, vicleana cum era, lua ciurul si fuga in casa la baba si la mosneag, spunand ca ea a tors acele fuse. In zadar fata mosneagului spunea in urma ca acela este lucrul mainilor sale; caci indata o apucau de obraz baba si cu fiica-sa si trebuia numaidecat sa ramaie pe-a lor. Cand veneau duminica si sarbatorile, fata babei era impopotata si netezita pe cap, de parc-o linsesera viteii. Nu era joc, nu era claca in sat la care sa nu se duca fata babei, iar fata mosneagului era oprita cu asprime de la toate aceste. "

2020-08-12 01:39:15

Origini - Dan Brown

Superba. dar jur ca o iau la palme pe Tessa!Nu vreau nicio Jessa -.-Review:

2020-08-12 01:00:11

Prevestirea - Ioana Parvulescu

(3.5*) Un roman care presupun ca nu-si propune mai mult decit sa spuna o poveste, inaugurind, se pare, la noi ceea ce in literatura de limba engleza e deja o modaaceea a miturilor repovestite sau reinterpretate. Ioana a ales sa povesteasca istoria profetului Iona, asa cum o stim din Biblie, dar in jurul careia imagineaza un microcosmos compus dintr-o multime colorata de personaje inventate, de la generatii intregi de fiice (care transmit povestea mai departe, peste timp, pina in zilele noastreo gaselnita simpatica), la pescari din diverse colturi de lume, oameni simpli, orfani, regi si regine si, preferatul meu, inteleptul vraci Iacob.

2020-08-12 12:39:15

O supradoza de moarte - Agatha Christie

Un, doi, trei este volumul 23 din seria Hercule Poirot si avem din nou parte de o rima care insoteste o serie de crime. Intriga este complicata, mai multe crime, mult mai multi suspecti si multa atentie pentru a intelege vinovatul si motivul crimei. Hercule Poirot straluceste in acest roman, rolul este unul crucial si amplu exploatat, primim detalii personale despre el, ceea ce este mimunat. Am simtiti ca am reusit sa il cunosc mai bine, dincolo de abilitatile sale de a rezolva misterele. De intuit vinovatul si motivul, nici pomeneala, am stat in suspans pana la sfarsit.

2020-08-10 03:00:31

Tata ma citeste si dupa moarte - Mihail Vakulovski

Intr-o lume in care copiii fac pace cu parintii doar prin terapie, pe canapele confortabile impuse de cultura rezolvarii si auto-rezolvarii la psiholog, neaparat in decor glam, caci nici vindecarea nu poate fi altfel decat stralucitoare in consumerism, Mihail Vakulovski rememoreaza o copilarie cu violente necontestate pentru ca reprezentau regula, nu exceptia, unde exista o legatura foarte stransa intre fumat si primele impulsuri sexuale, cand diferentele dintre baieti si fete sunt sanctionate, netolerate.O carte ca un bilet catre propriile copilarii, de citit intr-o curte umbroasa, poate sub un pom plantat alaturi de parinti, care dovedeste ca nu psihologia moderna a inventat iertatea si impacarea cu stramosii, cu istoria patriei de origine, cu copilul care-am fost si pe care, inevitabil, l-am tradat intr-un anume punct din goana spre maturitate.Recenzia integrala aici:

2020-08-10 02:54:15

Femei de Oscar - Melanie Benjamin

Un pic cam trasa de par cartea asta, dar destul de draguta. Spune destul de ok povestea lui Mary Pickford, steaua filmului mut si, poate, a mai putin cunoscutei scenariste Fragrances Marion. Desi povestea este despree prietenia dintrce cele doua femei in carte mai apar si Charlie Chaplin si Cecil B. DeMille si parte din istoria Hollywoodului si a felului in care sa faceau filme. Are chiar si o latura usor feminista cand autoarea povesteste despre ciupiturile de fund si cum erau tratate femeile care lucrau in industria filmului la inceputirile ei. Ca si scriitura, mi s-a parut cam anevoiasa, mai ales in partea de mijloc, cu multe capitole care nu spun nimic nou si dialoguri artificiale, iar peste detalii importante din viata celor doua femei se trece repede sau nu sunt amintite deloc.Good for a summer week, don't expect too much. P.S: ori traducerea este gresita, ori cartea are o problema , dar capitoelele 8 u0026amp; 10 nu au niciun sens.

2020-08-10 02:39:15

Hagi Murad - Lev Tolstoi

"Hagi-Murad" este un roman eroic, distinct de celelalte opere ale lui Tolstoi, inclusiv "Razboi si pace", unde, in ciuda titlului, nu avem veritabili eroi caracterizati (nici Kutuzov, fara sa mai vorbim de Napoleon, pe care Tolstoi il umbreste in caracterizare, nu se remarca prin faptele sale vitejesti). Desigur, nimeni nu intentioneaza sa afirme ca "Hagi-Murad" se ridica la calibrul romanului "Razboi si pace" si, de altfel, ele nici nu pot fi comparate, deoarece au premise distincte: in "Razboi si pace" domina realismul, in vreme ce in "Hagi-Murad" realismul face insemnate concesii in favoarea istoriei pure, obiective (sa nu uitam ca Napoleon nu era nici o ceapa degerata in "Razboi si pace", fata de cum era in realitate, in vreme ce Kutuzov...). Dincolo de aceste aspecte, romanul se remarca prin pitorescul sau, fiind o veritabila aventura caucaziana. Este impresionant cadrul oriental pe care reuseste Tolstoi sa-l cladeasca. Este o "intruziune" literara unica in spatiul cecen, precum numai Vladimir Motyl a reusit sa cladeasca (in cinematografie, in "Soare alb al desertului",1970, pentru simpatizantii Mosfilm).Fara doar si poate ca la definitivarea romanului a contribuit si experienta militara a lui Tolstoi. Despre faptul ca s-a inrolat in armata nu exista dubii, insa este cel putin discutabil episodul stationarii lui Tolstoi in Principatele Romane, pe care il descrie Ion Vasile Serban in prefata de la "Sonata Kreuzer. Parintele Serghi. Hagi-Murad", Minerva, Bucuresti, 1971. Dar pana la dibuirea vrejelor propagandei (infinite), ne bucuram, in lipsa de altele, de literatura. :)

2020-08-10 02:09:15

Domni si doamne - Marta Petreu

O carte de istorie si critica literara, care se citeste, desigur, mult mai usor de cei care cunosc personajele, pe Domni si Doamne: domnilor (Agopian, Cartarescu, Miklos Banffy) li se face o critica atenta a cartilor lor si, de aceea, mai arida pentru cititorii neprofesionisti, in vreme ce doamnele au parte de aventura si de interesul cititorilor. Cornelia Blaga, Doti Stanca si Herta Muller ne vrajesc prin felul in care si-au pus viata in interesul literaturii, iar eseurile Martei Petreu dovedesc, inca o data, acest lucru.

2020-08-10 01:54:15

Moarte printre nori - Agatha Christie

Moarte printre nori mi-a readus increderea in Hercule Poirot. In acest al doisprezecelea volum al seriei Hercule Poirot il vedem pe detectiv in plina forma, dar si de data aceasta fara colonelul Hastings. O calatorie de la Paris la Croydon, intr-un avion cu putine locuri, are loc o crima misterioasa. Victima este o femeie pe care multi datornici ar vrea-o moarta. Cand mai adaugam si faptul ca lasa mostenire o adevarata avere, motivele crimei sunt prea multe pentru a usura situatia. Hercule Poirot se vede nevoit sa traverseze Canalul Manecii pentru a rezolva o crima cu suspecti din Anglia si din Franta si nu ezita sa faca si pe petitorul, cand situatia ii surade.

2020-08-10 01:39:15

Primavara - Karl Ove Knausgard

3,5 stele. Nu cred ca ajunge la 4.Un roman bine scris, sumbru, intunecat, despre finalul celui de-al doilea razboi mondial, atunci cand e clar ca trupele germane pierd peste tot si e nevoie de carne de tun proaspata. Asa se face ca orice pusti e pregatit putin si trimis pe front. Walter si Fiete, doi vacari, fara prea multa scoala sau pregatire militara aterizeaza pe frontul maghiar. Experienta unei mari armate distruse, panicate si pusa pe crime de razboi da peste cap orice fel de astepari.Scriitura lui Ralf Rothmann aduce putin cu cea a lui Sven Hassel. La fel de dur, critic si cinic, insa fara umorul celui din urma. 4 stele bune, insa finalul m-a cam enervat, asa ca scad la 3 jumate.

2020-08-10 12:54:15

Testamentele - Margaret Atwood

"Lunile treceau; continuam sa traiesc furisandu-ma in varful picioarelor si tragand cu urechea. M-am antrenat din rasputeri sa vad fara sa fiu vazuta si sa aud fara sa fiu auzita. Am descoperit crapaturile dintre tocuri si usile aprope inchise, pozitiile strategice pentru ascultat din holuri si de pe scari, locurile in care peretii erau mai subtiri. De cele mai multe ori tot ce obtineam erau franturi si chiar taceri, insa deveneam tot mai priceputa la a imbina franturile si a completa partile nerostite ale propozitiilor.Ofkyle, Slujitoarea noastra, se rotunjea tot mai mult sau, mai degraba, burta ei si cu cat ea se rotunjea , cu atat atmosfera din casa devenea mai exaltata. Adica femeile deveneau exaltate. Cat despre Comandantul Kyle, era greu de spus ce simtea. Intotdeauna a avut o expresie de piatra si, in orice caz, barbatii nu trebuiau sa-si exprime emotiile razand sau izbucnind in ras; desi, din spatele usilor inchise ale salii de mese, se auzeau destul de multe rasete cand avea grupuri de Comandanti invitati la cina, unde se servea vin si unul dintre deserturile festive cu frisca atunci cand se gasea -, care ii ieseau atat de bine Zillei. Banuiesc ca pana si el era moderat entuziasmat de forma de balon a lui Ofkyle."

2020-08-10 12:00:38

Sa ai curajul sa iti doresti mai mult - Anca Moraru

Translation widget on The blog!!!Sa ai curajul sa iti doresti mai mult este un roman simplu, care are la baza emotiile si sentimentele lui Celeste, o scriitoare de romane de dragoste. O tanara sigura pe ea, optimista, care se indragosteste de Mark un barbat casatorit. Inca din primele pagini aflam ca relatia celor doi s-a sfarsit iar tanara sufera. Autoarea Anca Moraru ne ofera o imagine retrospectiva a unei relatii sortite esecului, dar si o radiografie a durerii si suferintei prin care trece o femeie atunci cand relatia cu persoana iubita se destrama. O lectura care prinde cititorul in mreje inca de la prima propozitie. Recenzia mea completa o gasiti aici:

2020-08-10 11:54:15

Ne vedem in Monaco! - Hazel Gaynor, Heather Webb

Recenzia aici:

2020-08-10 11:39:15

Minciuna - Care Santos

O minciuna nevinovata este partea a doua a seriei Zece repsiratii scurte si continua povestea celor doua surori, Kacey si Livie, de data aceasta in centrul atentiei fiind Livie, sora cea mica. Livie Cleary si-a pierdut parintii in urma cu sapte ani si, intr-un fel, si sora. Desi aceasta a supravietuit accidentului, ea nu mai este la fel, iar Livie este cea care ramane sa o incurajeze si sa o faca sa isi doreasca sa continue lupta. Livie a facut tot ce se astepta de la ea. A fost fata cuminte, a stat departe de necazuri pe parcursul liceului, nu merge la petreceri, nu iese cu baietii. Scopul ei este sa implineasca visul tatalui ei, acela de a merge la Princeton si apoi sa devina medic oncolog pediatru. Planul a mers ca pe roate, a intrat la Princeton, dar acum are de ales intre doi prieteni, poli opusi, Ashton si Connor. Toata abstinenta ei de la petreceri si intalniri o fac sa fie nepregatita, timida si usor naiva, dar este pusa in situatia imposibila: sa faca ceea ce ii dicteaza inima sau ce ii dicteaza ratiunea, atunci cand vine vorba si de iubire, si de cariera.Aceasta este o carte absolut tipica genului ei, nu m-a impresionat prin ceva aparte, dar nici nu m-a dezamagit. Probabil daca faceam parte din publicul tinta mi-ar fi placut mult mai mult, dar in situatia data a fost doar previzibila. Insa a avut umor, ceea ce am apreciat.

2020-08-10 11:00:39

Toate vietile pe care nu le-am trait - Anuradha Roy

Din indepartata Indie vine un roman recent, cum altfel decat exotic, mustind de aerul colonial din anii '20-'30. "Toate vietile pe care nu le-am trait" zugraveste imagini, locuri si peisaje de o frumusete cuceritoare, ce ne poarta totodata si prin Indonezia, in paradisiacele insule Java si Bali. Ca nota deosebita, figuri marcante din arte si din literatura universala, precum poetul Tagore si pictorul Walter Spiess, apar ca personaje si chiar interactioneaza cu cele create de autoare.Suntem atrasi intr-o poveste frumos scrisa si convingatoare a unei femei care se razvrateste impotriva traditiei si prejudecatilor culturii si societatii in care traieste, alegand libertatea si dedicandu-se pasiunii sale, pictura. Deopotriva intram si in detaliile unei drame despre destramarea familiala si suferintele din urma ei, despre framantarile si intrebarile fara raspuns ale unui copil parasit.Actiunea romanului graviteaza, asadar, in jurul ideii de descoperire a adevarului si intelegerii faptelor din trecut, fapt ce poarta cititorul printr-o lunga rememorare a copilariei petrecute de narator in India.Un element surpriza este ca ni se devoaleaza controversata istorie a iubirii dintre Mircea Eliade si Maitreyi Devi.

2020-08-10 10:54:15

Metro 2035 - Dmitri Gluhovski

Din pacate, acest roman este de necitit. Nici nu e roman, ci doar un haos de 600 de pagini, cu o nesfarsita inflatie de cuvinte inutile, fara vreo noima sau coerenta. Cred ca asa par visele unui drogat sau betiv- mult prea prost chiar si pentru mine, intotdeauna exagerat de indulgent cu Gluhovski. Stiam ca e mult mai slab decat primele 2, din alte recenzii, dar nu ma asteptam sa fie la un nivel inferior chiar si unui fan fiction. Nu mi-a placut nimic. Nici personajele - care personaje? - nici povestea - serios, care poveste? Efectiv nu are un fir narativ real - nici abjectul exagerat, nici fundalul care nu mai exista...

2020-08-09 02:54:15

Firefight - Brandon Sanderson

In ciuda asteptarilor mele, dupa ce am citit primul volum anul trecut, acest volum chiar mi-a placut. Primul tin minte ca-mi s-a parut ok, doar ca prin comparatie cu seria Mistborn... nu a fost chiar ce m-am asteptat. Bine, seria e YA, deci eu cred ca de acolo s-au tras dezamagirile. Dar seria are totusi o idee tare interesanta la baza, iar volumul asta mi s-a parut mult mai bun decat primul.Ce mi-a placut cel mai mult la acest al doilea volum a fost ca autorul a construit mai mult lumea in care traiesc personajele. In primul mi s-a parut ca am avut parte doar de o schita, iar acum am primit macar o parte din restul informatiilor. Posibil ca volumul trei sa mai aiba cateva surprize, dar voi vedea cand il voi citi. Practic, aflam mai multe despre Epics si puterile si slabiciunile lor, iar David este convins ca nu toti sunt malefici, fiind un pic orbit de ceea ce simte pentru Megan.In volumul astase schimba peisajul, iar David impreuna cu Tia si Prof se duc in Babilar (fostul New York) pentru a o confrunta pe Regalia, un Epic care tot ii trimite pe altii pentru a ii ucide pe cei din Reckoners. Orasul in sine mi s-a parut chiar interesant, nu am stiut la ce sa ma astept, dar toata ideea pe care a avut-o Sanderson cred ca a functionat destul de bine, mi-a placut contrastul fata de Newcago, unde a avut loc actiunea primului volum. Fiindca doar trei personaje din primul volum, avem parte si de o echipa noua, care mie personal mi-a placut mai mult fata de cea din primul volum. Si parca personajele nu mi s-au mai parut a fi stereotipuri la fel ca in primul volum. Nu aflam prea multe despre membrii noii echipe, dar mi s-au parut mult mai simpatici decat precedentii. Si avem ocazia de a afla mai multe despre Tia si Prof si parerea lui despre Epici, ceea ce iar mi-a placut. Per total, volumul asta are mai multe elemente de-ale lui Sanderson care imi plac.Mi s-a parut foarte interesant si modul in care David tot vrea sa creada ca nu toti cei cu puteri devin malefici si sunt cateva intorsatura de situatie in cartea asta la care nu m-as fi asteptat si care mi-au placut foarte mult. De altfel, si Megan mi-a placut mult ma mult involumul asta. Pentru ca aflam ceva mai multe si despre ea nu mai pare doar un stereotip.Singurul lucru care nu mi-a placut prea mult a fost finalul, nu din cauza a ceea ce s-a intamplat, ci mai mult a modului in care s-au intamplat lucrurile alea. Bine, un pic m-a sacait planul lui Regalia, m-as fi asteptat la ceva mai mult. Cam asta ar fi singura mea plangere, motivul din spatele tuturor planurilor ei mi s-a parut neimpresionat. Dar sunt tare curioasa sa vad cum se va incheia trilogia, dupa tot ce s-a intamplat in volumul asta.

2020-08-09 02:39:15

Baietii lui Anansi - Neil Gaiman

Diferenta dintre cele doua locuri in care a scris Neil Gaiman se simte si in carte. Sunt cateva momente in care umorul de Florida nu prea se impleteste in cuvinte cu verdele Irlandei.Si cred ca ar fi fost un roman de 10, daca oricare dintre cei doi baieti ai zeului Anansi ar fi avut forta lui Shadow din Zei Americani. Si nu ma refer aici la vreo putere zeiasca, ci la imaginea complexa, la amploarea pe care o are personajul din Zei Americani. Fat Charlie si Spider, si ei feciori de zeu la fel ca Shadow, dar cu un pas literar in urma. Un pas destul de mare.Nota acordata romanului : 9,7http://

2020-08-09 12:54:15

Destinul unei vrajitoare - Nicholas Bowling

Mi-a placut povestea, se citeste super usor si nici nu-ti dai seama cand ai terminat-o. Problema mea e ca a fost prea scurta. Personal, as spera la un volum doi, pentru ca ideea poate fi dezvoltata mai mult, dar nu stiu daca autorul are in plan sa scrie unul.Protagonista este o pustoaica de 14 ani, o tanara vrajitoare in devenire, iar cand mama sa este ucisa de vanatorii de vrajitoare, viata i se complica si trebuie sa se ascunda de cei care o cauta. Mereu pe fuga si nestiutoare de lume, pentru ca s-a tinut departe de oamenii care le priveau cu ura pe ea si pe mama ei, Alyce e acum nevoita sa invete sa traiasca pe cont propriu si sa-si dea seama de ce e importanta ea pentru fosta Regina a Scotiei si pentru Regina Angliei.Pe parcursul povestii, fata are acea atitudine incapatanata, specifica adolescentilor. Are impresia ca se poate descurca singura si ca nu are nevoie de ajutor. Are momente cand e egoista si nu se gandeste daca restul lumii va suferi din cauza asta, atunci cand poate obtine ceva ce-si doreste. Este acolo o situatie in care probabil ca si noi am fi tentati, la fel ca ea, sa vrem un anumit lucru ce pare imposibil la prima vedere, desi acesta ar fi impotriva firii noastre, a omenirii.

2020-08-09 12:39:15

Pe taramul de radacini si oase. Seria Copii in deriva. Vol.2 - Seanan McGuire

Translation widget on the blog!!!O lectura captivanta, categoric plina de magie si suspans, cu pericole nestiute, Pe taramul de radacini si oase ne ofera o posibilitate de a descoperi lumea in care au pasit gemenele. Aceasta lume este diferita de ceea ce si-ar putea imagina cititorul.Recenzia mea completa o gasiti aici:

2020-08-09 11:54:15

Maine poate am sa raman - Lorenzo Marone

Napoli, enigmatic si fermecator. Camorra, razbunare si teroare. In surdina muzica lui Pino Daniele, tipete de copii pe strazile inguste si murdare, nari invadate de mirosul mancarii prajite ce intra alene pe fereastra, la orizont Cartierele Spaniole cu cladiri roase de igrasie fluturand in soare siraguri de franghii incarcate cu haine la uscat. Un cadru din romanul lui Lorenzo Marone, "Maine poate am sa raman".Si uite asa Napoli nu este doar un fundal, ci se transforma si capata rol important in aceasta poveste din zilele noastre. Este scena in care umbrele si luminile anima si amplifica intriga. Reda insasi imaginea contradictiei bine-rau, zi-noapte. Exact ca si numele protagonistei, Luce di Notte, figura complexa si greu de cucerit.Completand gama tipologiilor, autorul orchestreaza o serie de personaje, care, frizand filozofia si ironia, ne destainuie fiecare propria-i istorie, cugetand totodata despre viata, familie si alegerile pe care le facem.O fictiune care te face sa razi, sa plangi, sa te indragostesti, care te emotioneaza de parca ai fi alaturi de insasi Luce si trairile ei.

2020-08-09 11:00:39

Florile pierdute ale lui Alice Hart - Holly Ringland

Un roman-gradina botanica, fragil, parfumat si cuceritor!Florile pierdute ale lui Alice Hart este un roman despre povestile care ne bantuie si despre cele pe care ni le spunem unii altora pentru a putea supravietui intr-o lume haotica si dezlantuita, cum este cea in care astazi traim. Totodata o carte ce urmareste felul in care evolueaza abuzul si violenta in familie, tema frecvent intalnita in literatura de azi. Cu toate acestea, este deopotriva si despre dragoste si salvare, invaluind in magie si cucerind prin arta povestirii, toate aceste aspecte fiind aureolate cu dragostea fata de natura si mai ales pentru flori. Alice Hart, protagonista, provine dintr-o familie disfunctionala, in care tatal le maltrateaza atat pe ea, cat si pe mama ei. Asta pana cand are loc un incendiu, casa ia foc, parintii mor, iar Alice este luata de o bunica pe nume June (de care nu avea habar ca traieste), la o ferma unde se cultiva flori australiene. Bunica a transformat aceasta ferma intr-un fel de adapost pentru femeile care nu au unde locui, femei ce poarta cu ele tot felul de povesti, care de care mai impresionanta. Lui Alice ii place sa citeasca, este un personaj care, prin iubirea fata de carti, se va salva si va deveni cineva. Este modul ei de a-si implini destinul.Ritmul naratiunii, constructia personajelor, descrierile din natura si ale florilor (fiecare avand o semnificatie aparte) sunt superbe si dau intregii scriituri o nota de speranta, facand lectura una fascinanta, iar toate aceste elemente vin impachetate la propriu intr-o coperta-colaj floral.Un strop de bucurie, un graunte de placere, o gura de aer curat, acel ceva de bine si de optimism de care avem nevoie.

2020-08-09 10:54:15

Numarul zero - Umberto Eco

Inceput cu multi ani in urma, romanul Numarul zero a fost terminat si publicat de Umberto Eco abia de curand. Cu o actiune plasata in Italia anilor 90 (insa atat de familiara si zilelor noastre), romanul are in centrul sau teme nu tocmai straine de cartile anterioare ale scriitorului italian. Teoria conspiratiei care naste paranoia si culisele jurnalismului de scandal sustin spectacolul haosului care se ridica in jurul nimicului, se hraneste din nimic si duce la nimic, prinzand in vartejul sau oameni ce au senzatia ca muncesc pentru a-si cladi viitorul. Sugestia se regaseste si in titlul romanului care face trimitere la ziarul inexistent in jurul caruia se agita personajele. Un ziar numit Maine (un maine ce moare constant azi), care nu o sa apara niciodata, dar care poate functiona ca instrument de santaj.Inca de la prima pagina, romanul se dovedeste a fi un amestec de umor si de viziune critica, ce starneste pe de o parte zambetul in fata jocului, iar pe de alta parte cel putin o ridicare a sprancenelor, caci Umberto Eco se joaca mai ales cu adevarul lumii in care traim cu totii. Ideea de conspiratie si de urmarire din partea serviciilor secrete provocata de un robinet inchis starneste reactii paradoxale, cu atat mai mult cu cat, personajul central este un barbat de 50 de ani impliniti, el insusi neimplinit, un om care stie ca este un ratat, dar un ratat erudit (sic!), care are si o teorie a ratarii: Ratatii, ca si autodidactii, au intotdeauna cunostinte mai vaste decat invingatorii, daca vrei sa invingi trebuie sa stii un singur lucru si sa nu pierzi timp ca sa le afli pe toate, placerea eruditiei e rezervata ratatilor. Cu cat stie cineva mai multe, cu atat inseamna ca lucrurile nu prea i-au iesit cum trebuie. Romanul e simetric in ideea de ratare, finalul aducand alte subtilitati ce poarta aceeasi amprenta a ironiei lui Eco: Si daca stii ca esti un ratat, singura consolare e sa te gandesti ca toti in jurul tau sunt niste infranti, chiar si invingatorii. La 50 de ani pare a da peste afacerea vietii sale: este angajat de directorul unui ziar sa scrie o carte tocmai despre punerea la cale a ziarului Maine, dar nu povestea reala, ci una idealizata, care sa aduca un alt posibil castig. Abis in abis. Cartea nu va fi semnata cu numele lui, e un scriitor negru, dar nici cu numele real al directorului. Eco deseneaza, caricatural aproape, cu neobosita verva, un lant al falsului, al nimicului care se va prabusi in sine insusi.De la inceput pana la final, ipotezele date drept scorneli, insunarile care nu par acoperite de nimic, banuiala ridicata la rang de unic principiu existential (nefiind niciodata prea exagerata), obsesia probelor incontestabile care nu apar genereaza un spatiu al irealului a carui singura relatie cu realitatea, cu adevarul, presupune deformare si manimatare. Totusi, jocul la care recurge Eco nu este unul gratuit, caci pistele inventate pe principiul lui ca si cum nu sunt si imposibile. Ba din contra, par verosimile, cititorul ajungand chiar sa se intrebe Si daca a fost chiar asa?. Plimbarile prin istoria si prin politica Italiei implica, o data cu viziunea critica, si intrebari, suspiciuni care, daca nu au drept raspunsuri solutiile din mintea personajelor, isi pot avea totusi altele decat cele oficializate in timp. Si vorbim despre Mafie, despre fascism si despre evrei, despre Moussolini in special (o poveste intreaga se naste pornind de la cadavrul acestuia), sau despre NATO, despre asasinarea lui Iulius Cezar, despre spionii orientali... Indiferent ca sub reflector regasim paranoia personajelor sau ipotezele legate de evenimente politice majore, din paradigma adevarat-fals nu se poate iesi. Intre real si plasmuit nu se pot desparti apele. (continuarea cronicii:

2020-08-09 10:39:15

Tot ce i-am promis tatalui meu - Ioana Maria Stancescu

Translation widget on The blog!!!Tot ce i-am promis tatalui meu poate fi rezumata drept o calatorie. Un drum de la copilarie, prin adolescenta, spre maturitate. Cu sperante si vise, cu deziluzii si piedici, cu bucurii si tristeti.Recenzia mea completa o gasiti aici:

2020-08-09 10:00:12

Eleganta ariciului - Muriel Barbery

"Eleganta ariciului" m-a convins definitiv ca recomandarea unei carti este un gest care pica, mai totdeauna, alaturi.Am citit cartea urmand recomandarea entuziasta a doua prietene, fete foarte inteligente. Mi-am spus ca trebuie sa fie interesanta, daca una a recitit-o, iar cealalta a devorat-o in cateva ore mici din noapte. Imi pare rau, fetelor, dar pe mine nu m-a impresionat defel. In primele 150 de pagini tot asteptam sa inceapa cartea, rastimp in care am avut vreo doua impulsuri sa o las balta. Am continuat, insa, dar tot mai convinsa ca va fi o dezamagire. Renee Michel nu mi s-a parut deloc un personaj credibil si nici macar tragic. Iar finalul m-a dus cu gandul la un film-sirop de la Acasa TV sau la un roman plin de "pretioase invataminte" al unui Paulo Coelho cu fusta si bereta frantuzeasca.

2020-08-08 06:39:15

Palavrageala pe Nil - Naghib Mahfuz

Povestea se invarte in jurul unor prieteni, adulti si oameni seriosi, care se intalnesc seara pe un bac de pe Nil, la o goza cu hasis, ca sa povesteasca despre tot si nimic, despre "seriozitatea in opozitie cu absurdul". "Pe bac, timpul curge altfel, sau, cine stie, poate ca nici nu este timp", dar linistea le va fi tulburata de o serie de sentimente si evenimente. Cartea este greu de citit pe alocuri,pt ca mintea drogatului este greu de descifrat, iar anumite citate si momente se refera strict la istoria si cultura araba, asa ca raman enigme pt cititorul neinstruit. Insa am ramas cu asta amintire: "Viata nu trebuie sa-ti fie povara, mai zise intunericul", caci " Boala adevarata este teama de viata, nu cea de moarte" Recomand pt o experienta inedita!

2020-08-08 03:39:15

Ultimii copii din Tokio - Yoko Tawada

O poveste postapocaliptica fara cap si fara coada, in care cele mai multe detalii despre cum, cand, cine si de ce raman la latitudinea imaginatiei cititorului, care, la fel, poate interpreta cum vrea el informatiile lipsa si, mai ales, unul dintre cele mai bizare finaluri intalnite vreodata.Populatia Japoniei a fost decimata de o catastrofa care a contaminat solul, apele, totul, si a lasat in viata strabunicii, acum mai vioi ca oricand, si stranepotii acestora, firavi, cu capete supradimensionate (superba si foarte sugestiva coperta, apropo), incapabili sa asimileze calciul si elementele nutritive din hrana tot mai putina si mai scumpa (e mare eveniment cand se gasesc mandarine, de exemplu).Mumei, baietelul, si Yoshiro, strabunicul acestuia, se zbat sa supravietuiasca de azi pe maine, nestiind ce-i asteapta si incotro se indreapta lumea.Limbaj bogat, de multe ori fermecator, in pofida faptului ca supravietuitorii au regresat enorm si li s-au ingradit mare parte din drepturi, ei pierzand inclusiv capacitatea de a-si aminti neologisme sau cuvinte imprumutate din alte limbi.Mai multe, inca nu stiu ce si cate, in curand, pe Biblioteca lui Liviu.

2020-08-08 03:00:31

De mine viata si-a tot ras - David Grossman

O poveste plina de dramatism si suspans, scrisa in stil modern, echilibrat, deloc siropos, pe alocuri in limbaj frust, dar si cu licariri de sensibilitate si emotie. Dragoste patimasa, principii inflexibile, o alegere nefericita care frange mai multe destine intr-o familie iudeo-iugoslava care isi cauta impacarea si armonia timp de aproape 60 de ani. Chiar mi-a placut desi nu as zice ca e genul meu preferat de literatura. Am retinut si un citat: Tu stii cand se termina copilaria? (...) Cand incepe un om sa se maturizeze cu adevarat? Cand accepta ca si parintii lui au dreptul la idei si sentimente, la trairi, la viata interioara, ca nu sunt numai functii familiale.

2020-08-08 01:54:15

Berta Isla - Javier Marias

"Berta Isla, un roman uluitor cu o scriitura remarcabila, eleganta si fermecatoare, asa cum nu am mai descoperit de multa vreme.Pe scurt, subiectul cartii este reprezentat de Berta si Tomas Nevinson, un cuplu tanar din Madridul anilor 70. Mama lui era spaniola, iar tatal englez, cu o cariera in cadrul Serviciului de Externe, si care ar dori ca fiul sau sa imbratiseze aceeasi profesie. Tomas pleaca la Oxford, iar Berta studiaza la Madrid cu intentia de a se casatori cand Tomas se va intoarce. Viitorul lor este sigur, se vor casatori, iar Tomas va fi recrutat intr-o agentie straina de spionaj, celebra MI5, MI6, casnicia lor devenind una plina de secrete, distante si disparitii.Cum ar fi ca sotul sa plece la munca si sa nu stii niciodata ce face? Minte sau spune adevarul? Cine este el cu adevarat?Tom nu ii poate dezvalui Bertei realitatea vietii sale secrete. Ea va indura absentele sale din ce in ce mai lungi pana cand intr-o zi el pleaca si nu se mai intoarce, iar ea este lasata singura impreuna cu doi copii mici pe care trebuie sa ii creasca.Cartea poate fi citita ca un roman de dragoste, al radiografiei unei casnicii, dar in acelasi timp si ca un roman de spionaj, avand pe fundal evenimentele istorice din anii 70 -90, tensiunile dintre Anglia si Irlanda de Nord, razboiul Malvinelor din insulele Falklands, Argentina, Spania tocmai iesita de sub dictatura lui Franco, Cortina de Fier, Berlin si Rusia. Cu toate acestea, autorul nu insista foarte mult asupra acestor aspecte, lasand in prim plan legatura dintre cei doi.Marias vorbeste despre problemele conjugale din cuplu, facand observatii filozofice, axandu-se pe ganduri si idei intr-un stil lent, interminabil uneori, aproape proustian, dar care da forta acestui roman.Temele abordate de sunt cele legate de problema existentei noastre, cat de reale sunt lucrurile pe care le vedem, cat de bine cunoastem oamenii de langa noi, pe cei pe care credem ca ii stim cel mai bine, cat de repede uitam, unde se termina propria realitate si unde incepe a celuilalt, unde este hotarul dintre perceptie si fapte.O carte despre tacere, secrete si tradari, despre iubirea neconditionata, chiar si in cele mai dificile circumstante, despre alegerile pe care le facem sau credem ca le facem si mai ales daca sta in puterea noastra sa ne controlam destinul. Totodata este observata si lumea murdara a serviciilor secrete insarcinate cu siguranta noastra, si care din umbra vegheaza bunul mers al lumii. Coperta cartii este si ea un element de impact. Imaginea femeii ganditoare, invaluita intr-un fum de tigara, purtand un halat de baie pe o terasa cu vedere la Plaza de Oriente din Madrid este atragatoare, fascinanta si denota ca ea ar ascunde ceva ori ca asteapta pe cineva. Javier Marias este un scriitor la care ma voi intoarce cu siguranta.

2020-08-08 01:39:15

Fata cu ceas in loc de inima - Peter Swanson

Aceasta este genul de carte de care prinzi mai greu drag, caci personajul principal, George, nu are nimic special sau extraordinar, iar actiunea penduleaza constant intre prezent si trecut. Dar odata ce prinzi firul naratiunii si iti dai seama ce s-a intamplat atunci si ce se intampla acum, devii tot mai curios sa vezi cum se termina. Spre sfarsit deja ma gandeam ca este o carte de 4 stelute, cu inceput mai lent, dar cu care incepi sa te imprietenesti catre sfarsit. Doar ca la sfarsit, soc si groaza, acesta nu exista. Nu este un sfarsit deschis, este un sfarsit inexistent, ca si cum cineva a uitat sa transcrie ultimele pagini. Acest roman este mult mai slab decat O minciuna perfecta, pe care am citit-o cu putin timp in urma. Aceea avea un personaj principal mult mai interesant, din perspectiva caruia priveam naratiunea. Personajul feminin al acestui roman este aproape interesant, dar felul sters al lui George ne face sa il cunoastem mult prea putin. Peter Swanson creeaza personaje feminine atipice, interesante, dar personaje masculine dezamagitoare prin simplitatea lor.

2020-08-08 01:00:31

Ultima doamna Parrish - Liv Constantine

Ultima doamna Parish este un roman surprinzator de captivant. Nu l-as incadra totusi la thriller. Poate a doua jumatate, dar doar putin. E mai degraba o drama, in genul celor din serialul Neveste disperate. De fapt, chiar are un aer din acesta. Un grup de femei care pretind a fi prietene. Unele chiar se vor dovedi asa, in vreme ce altele folosesc prietenia ca pretext pentru a afla barfe si a-si abate gandurile de la vietile lor nefericite dincolo de ochii lumii. Pentru mine a fost o lectura buna. Am citit-o in doua zile pentru ca eram foarte curioasa de soarta personajelor si mi-a pastrat atentia pe tot parcursul. Potrivita pentru o zi in care vrei sa te relaxezi cu o carte usurica, dar intriganta. Recenzia aici:

2020-08-08 12:00:32

Surprins de bucurie - C.S. Lewis

E o biografie oarecum atipica. C.S Lewis urmareste doua fire narative .. unul in care vorbeste despre trairile sale interioare, despre cautarea stranie si furibunda a unei bucurii (asa descrie Lewis o dorinta profunda dupa o senzatie de exaltare), iar altul in care prezinta intamplari din viata lui. Limbajul si multele referinte filozofice (pe care nu are spatiu sa le dezvolte .. Lewis ofera doar 'screenshot-uri') fac autobiografia destul de greu de digerat. Totusi e presarata cu cateva pasaje de o adevarata valoare. Per ansamblu, o carte recomandata ulterior dobandirii unui bagaj minim de filozofie.

2020-08-08 11:54:15

Catre frumusete - David Foenkinos

"Catre frumusete" este un roman scris cu mare delicatete ce cucereste printr-o scriitura subtila.Avem de-a face cu un profesor la Academia de Arte frumoase din Paris, pasionat de pictura lui Modigliani, Antoine Duris, care, desi se afla la apogeul carierei, lasa totul in urma si incepe o noua viata angajandu-se paznic la Muzeul Orsay.El vrea sa dispara intr-un moment complicat din viata lui. Recent divortat, vrea sa inteleaga de ce a fost parasit de Louise, fosta sotie, fiind in acelasi timp marcat de o intamplare tragica. O tanara studenta a sa, foarte talentata, pe nume Camille se sinucide. Antoine vrea sa descopere ce sta in spatele deciziei fetei de a se sinucide si incepe o ancheta.Un roman cu multe referiri la arta moderna, dar si un roman al sufletelor zdorbite. O carte despre frumusetea artei care ne patrunde si care are puterea de a ne face mai buni, care ne arata cat de importante sunt comunicarea, mai ales impartasirea si destainuirea cu rol vindecator.Nu intamplator autorul a ales drept motto al romanului acest adagiu al lui Dostoievski: Frumusetea va salva lumea.

2020-08-08 11:39:15

Bagau - Ioana Bradea

Bagau este un experiment sociologic in care autoarea se joaca cu personajele sale, aratandu-ne o lume calaie in care acestea inoata, o lume in care limitele moralitatii sunt atat de fade incat nu te mai trezesti cu pofta de a judeca, ci de a juisa. Da, anume o astfel de dezlegare, de desfranare literara aduce o gura de aer proaspat in canonica existenta a literaturii contemporane, fapt pentru care merita aprecierea si curiozitatea publicului.Evident, un astfel de roman nu este pentru oricine. Nu este un produs de masa pe care sa-l propui cititorilor crescuti in imbratisarea confortabila a cartilor ordinare. Nu aveti aici structuri modelate in catedrele obosite ale facultatilor de Litere. Nu veti primi o portie de sincronizare organica a momentelor subiectului. Per contrariu, considerati aceasta naratiune drept un soi de jurnal tinut la un balcon imbacsit cu aroma de tutun ieftin, dar pregnant. E ca si cum o tanara libertina si-ar scrie pe coapse trairile unei zile demult trecute, iar un amant trecut de prima tinerete le-ar sterge cu saruturi intarziate. Plasati-va in pozitia acestui amant si savurati scriitura din Bagau, ca pe o bere rece la PET.

2020-08-08 11:00:31

Orfani in Brooklyn - Jonathan Lethem

Povestea unor pusti luati din orfelinat de un mic mafiot si crescuti in spiritul afacerilor strazii. Actiunea se petrece in momentul maturitatii lor, cand au evoluat deja de la carausi, oameni buni la toate, soferi de taxi catre statutul oficial de detectivi ptr lumea ciudata a mafiei din Brooklyn. Seful lor, cel caruia li se datoreaza aproape intreaga viata, este ucis si intreg romanul e o tentativa de a afla adevarul. Rolul central il are unul dintre pusti, Lionel Essrog, bolnav de sindromul Tourette, ceea ce il face ciudat si nefrecventabil in majoritatea situatiilor. Mintea si trupul lui sunt supuse tiraniei ticurilor nervoase, de la gesturi bruste si repetate pana la cuvinte ciudate, facute sa rimeze absurd, presarate in orice discutie sau gand. Acest Lionel da farmec povestii si mintea si ticurile lui dau senzatia unui roman noir, lent, dar grozav de picant in vocabular.Povestea micilor mafioti prinsi intre interesele mari e un pretext pentru a vedea cum poate trai si rezolva o poveste un individ cu sindromul Tourette. Inevitabil, romanul are un farmec aparte si Lionel e un personaj cu adevarat reusit.

2020-08-08 10:00:31

Autopsia unei asa-zise casnicii banale - Marie-Renee Lavoie

O carte care se parcurge usor. Esecul unei casnicii, incercarea de a descoperi raspunsuri la intrebari pe care nicio femeie nu si le-ar fi adresat, necesitatea prietenilor adevarati care sa ramana chiar si atunci cand viata pare o gluma proasta, dar si o lectie a acceptarii... imprevizibilul vietii e una dintre cele mai frumoase calitati ale ei. Nimeni nu se imbarca pe un vapor acceptand din start ideea ca vasul se va scufunda. Si totusi, vasele se scufunda. Fundurile marilor sunt pline de epave pe care fauna si flora le digera incetul cu incetul. Pe mare plutesc zi de zi vase tot mai multe si veliere maiestuoase. E de inteles, e asa de frumoasa! Iubirea, ca marea, merita din plin riscul la care ne supune Ne-am impotmolit intr-o rutina care ne facea sa repetam intruna aceleasi gesturi, in aceeasi ordine. Noi doi n-am reusit sa ne reinventam. Esentialul vietii noastre in doi a capatat in cele din urma o patina lustruita de uzura. Daca ne-am fi propus o innoire, ar fi insemnat ca recunoastem acest neajuns pe care niciunul dintre noi nu era pregatit sa si-l asume. M-as fi temut de reactia lui daca as fi avut curajul sa propun altceva, asa cum m-as fi temut de propunerile lui, daca ar fi avut curajul sa le faca. Eram prizonierii fortei centrifuge a relatiei noastre care ne impingea afara din noi, incet, insidios..

2020-08-07 12:00:32

Evvie Drake o ia de la capat - Linda Holmes

Evvie Drake o ia de la capat este o carte care pare, in esenta, foarte simpla: o tanara vaduva in suferinta intalneste un tanar sportiv in suferinta = Love. Presarata cu prietenie, suparare, depresie, puncte culminante, parasita de mama, crescuta de tata. Replicile dintre personaje sunt amuzante, ironice, spirituale, a fost o placere sa le citesc. Doar ca aceasta carte nu e atat de simpla. Pentru ca, afland ca Evvie urma sa isi parareasca sotul fix in noaptea in care el are accidentul, incep sa se dezvaluie in fap si de drept toate nefericirile ascunse sub casnicia ei prezentata perfecta si cu fundita in fata comunitatii. Astfel cartea scoate pe masa un subiect greu de dus si de gestionat si anume abuzul emotional intre parteneri si cum te afecteaza pe termen lung. Abuzul emotional este o forma grava de abuz pe care multe femei o trec cu vederea, asa cum veti vedea ca face si Evvie ani de zile...pana cand se umple paharul. Recomand sa cititi aceasta carte. Felicitari traducatoarei, in afara de niste typos firesti, traducerea suna foarte bine.

2020-08-07 11:00:34

Un semn de intrebare este o jumatate de inima - Sofia Lundberg

Un semn de intrebare este o jumatate de inima este o carte care merge direct in sufletul cititorului. Asta a facut si cu mine. Sofia Lundberg stie sa se joace cu cuvintele, cu trairile si cu umbrele trecutului. Ca si in cazul romanului Caietul cu nume pierdute, roman pe care inca il port in suflet, trecutul are o stralucire aparte. Prezentul parca are mereu nevoie de mai mult timp, de mai multa greutate. Dar a fost si acesta un roman de cinci stele, din punctul meu de vedere.Cartile care ma fac sa plang sunt mereu cele care imi raman in gand multe zile. Si am lacrimat si la asta. A gasit terenul propice, emotiile mele sunt intr-un carusel zilele astea. Si am uitat de faptul ca mai voiam cateva explicatii. Am multumit pentru ce am citit, mi-am promis mie sa nu las timpul sa treaca peste deciziile pripite si am pus cartea langa cealalta. Le voi lasa fetelor drept mostenire, drept piatra de hotar pentru vremurile care vor veni. Avem toate trei de invatat din ele, asta este un lucru sigur.

2020-08-06 08:00:31

Luminile si umbrele sufletului - Petru Cretia

Sunt zile in care te simti pierdut si nu stii foarte bine care iti este locul in lume, cine esti, ce vor ceilalti de la tine, cum sa reactionezi, cum sa analizezi ceea ce vezi si ce parere sa iti faci despre ce se intampla. Zile in care iti recunosti limitele, in care nu mai crezi ca merita sa mai incerci sa le depasesti sau chiar daca ai vrea, nu ai stii cum. N-ai nimic de facut, nu ai constiinta a ce merita facut si nici macar nu mai ai curajul sa iti asculti gandurile, chiar daca ele tot vin si nu se intrerup nici macar atunci cand dormi. Tot sistemul tau de valori este in delin si te simti corupt de lipsa de cunoastere adevarata. Suferi de singuratate. Ai vrea sa citesti ceva dar nu stii ce, ai impresia ca nimic nu-ti ramane in minte. Poate ai citi un roman bun sau o carte de poeme sau un jurnal al unuia mai nenorcit ca tine. Sau poate o carte de eseuri. Si nu trece mult dupa ce ai deschis apatic cartea, cu tigara stinsa in scrumiera, ca iti dai seama ca ceva aproape invizibil te trage din tine si iti atrage atentia. Uite, omul vorbeste despre probleme care te framanta si o face concis, simplu si totsi, atat de profund.de la sursa: Petru Cretia Luminile si umbrele sufletului SemneBune

2020-08-06 07:39:14

Din ce este facut un mar - Amos Oz

,,In loc de asta, eu le spun: darul literaturii. Le spun: darul e dublu. Unul e ca iei o carte, un roman, o poveste, si o citesti, iar la pagina douazeci si patru ti se taie rasuflarea; asta sunt eu, chiar eu, cum de-a stiut scriitoarea asta? Ea nu ma cunoaste, ea nu vorbeste despre mine in necunostinta de cauza, ea vorbeste despre secretele mele, pe care eu nu le-am dezvaluit nimanui. Asta e un fel de dar. Al doilea, e darul opus: citesti rand dupa rand si deodata ajungi la pagina optzeci si patru, esti uimit si spui: uau, eu niciodata n-as fi putut sa fiu asa. Nici daca mi s-ar da un milion de dolari n-as face una ca asta. Aceste doua trairi: ,, Asta sunt exact eu" si ,,Asta sub nici un motiv nu pot fi eu" (si uneori ,, Ce noroc ca asta nu sunt eu") - se numara printre marile placeri ale cititului, fiindca tu, cititoarea, esti invitata sa-ti redescoperi granitele. Inclusiv teritorii indepartate ale provinciei tale, pe care le vizitezi rareori, sau deloc. Dar in poveste tu o identifici deodata si spui, da, am o regiune indepartata de felul asta, n-am mai fost pe-acolo de ani de zile, dar ea imi apartine, e o parte din mine. Sau, dimpotriva, spui, nu, asta e cu totul in afara granitelor mele. Niciodata n-o sa-mi calce piciorul pe-acolo. Si e si asta o placere. Si exista si o a treia placere, cand, pe masura ce citesti, hotarele tale incep sa se largeasca. E ca si cum peretii s-ar deschide si ti s-ar dezvalui un peisaj pe care nu l-ai vazut niciodata. Sau un peisaj pe care te-ai temut sa-l vezi.[...] Cunoasterea, ce? Si a ceea ce ti-e strain, si a ceea ce ti-e cunoscut. Eu cred ca amandoua aceste feluri de cunoastere sunt daruri. N-am sa-ti spun ca ele sunt intotdeauna o placere. Sa te cunosti pe tine insuti e adeseori contrariul unei placeri. Iar cunoasterea a ceea ce ti-e strain nu e deloc usoara. E, insa, un dar. Totul se largeste dintr-o data. Asta e, dupa mine, darul literaturii."

2020-08-06 06:39:14

Tu mi-ai schimbat viata - Abdel Sellou

De cand am vazut ca va aparea aceasta carte mi-am spus ca trebuie, neaparat, sa o citesc si eu (cam asa spun cu toate cartile, insa nu tot timpul se intampla, din pacate...). Am iubit filmul si l-am vazut de nenumarate ori, nu m-as putea satura niciodata sa-l vizionez, de fiecare data era ca si cum l-as fi vazut pentru prima oara, m-a distrat si m-a emotionat in acelasi timp. Exact la fel a fost si cartea Tu mi-ai schimbat viata, avand in vedere ca stiam mare parte din actiune, tot au fost detalii ce in film au fost omise...Abdel si-a relatat povestea cu o dezinvoltura iesita din comun, intr-un limbaj cat mai simplu, el fiind un om simplu si doar cu sase clase, astfel marturisindu-si viata si demonstrandu-ne cat de mult ne poate influenta o persoana gandirea si, totodata, viata.

2020-08-06 06:00:31

Puritate - Jonathan Franzen

Nici nu stiu cu ce sa incep, as putea sa va zic direct concluzia, si anume ca, daca puteam sa-i dau mai mult de 5 stelute pe Goodreads, ii dadeam fara ezitare! Mi-a placut absolut tot la romanul asta: felul minunat in care Franzen stapaneste cuvintele si imaginile si te face sa te indragostesti de stilul lui; constructia ingenioasa a romanului, cu 7 capitole in care perspectiva se schimba de fiecare data, ca si cum am avea o camera de filmat rotativa care ne arata povestea si personajele dintr-un alt unghi si completeaza imaginea de ansamblu; personajele foarte interesante si complexe si felul in care autorul te poarta de la general la particular, de la observatiile facute din afara de un alt personaj pana la sondajul detaliat al celor mai adanci ganduri si sentimente; varietatea de subiecte abordate: iubirea cu diferitele ei forme si intensitati (de copil pentru parinte, de parinte pentru copil, iubirea carnala, iubirea pura, iubirea obsesiva si inlantuitoare - stiu, stiu, asta nu prea e iubire, nu? si totusi, Franzen va poate spune altceva -, iubirea nedefinita care vine din nevoia neimplinita de a avea un copil, iubirea neimpartasita, iubirea recunoscatoare, iubirea altruista si tot asa; puterea, care sta in bani, in informatie, in imagine; internetul si jurnalismul; viitorul planetei; fricile personale, de la teama de singuratate, de ratare, de pervertire a sinelui, la teama de a fi vulnerabil, de a fi descoperit, de a nu fi iubit; si, mai presus de toate, cautarea iubirii si a adevarului, a puritatii morale, intr-o lume atat de corupta.Mai multe aici:

2020-08-06 04:39:14

Romanul - Mika Waltari

Romanul surprinde indignarea si angoasa fara preget a adolescentului interbelic cu preocupari intelectuale. Stau si ma intreb, ca multi altii de altfel, ce anume ii face pe adolescenti -ori pe oameni- indignati? Caci indignarea lui Eliade, lupta sa metafizica impotriva launtrului sau nu are o cauza. Impotriva cui lansam acest sentiment de revolta? Impotriva vietii? Dar ce dorim noi de la viata? Sau... ce doreste viata de la noi?Oricum, "confesiunea" este de interes maxim, deoarece nu e nici estetica si nici lirica, autorul spovedindu-se sincer, neavand intentia de a publica vreodata romanul (acesta fiind gasit intr-un sipet al arhivelor nationale cateva decenii mai tarziu). Interesanta si proiectia adolescentului asupra viitorului sau, un adolescent a carui "sperma a gandurilor va rodi brazde nesfarsite".Subiectiv fiind, romanul mi-a transmis, pe cai necunoscute mie, o stare de angoasa, caci naratorul lupta, se zbuciuma, dar nu stie impotriva cui. Eu cred ca rascrucea revoltei fara cauza are radacini gnoseologice.Andrei Tamas,3 decembrie 2015

2020-08-06 04:00:31

Notre-Dame - Ken Follett

"Notre-Dame de Paris" este un roman estetic care are sa fie inteles numai de catre spiritele clasice. in el este descris cu minutiozitate Parisul secolului al XV-lea, din timpul domniei lui Ludovic al XI-lea. 100 de pagini sunt strict dedicate arhitecturii clasice, iar autorul vede in Renastere un fel de decadere a artei. El compara Parisul cu "o uriasa tabla de sah facuta din piatra". De asemenea, titlul romanului nu este "Cocosatul de la Notre-Dame" (desi e drept ca Quasimodo, cocosatul, e unul din personajele cartii), ci "Notre-Dame de Paris", asa cum a intitulat-o autorul, caci el are drept de a-si numi lucrarea, nu critica literara. Povestea este tipica vremii in care a fost scrisa (prima jumatate a secolului al XIXlea). Legaturi de sange, membrii ai familiei pierduti si regasiti, lacrimi, iubire pasionala, iubire din interes... Un fel de fundal dostoievskian (Hugo a avut o influenta majora asupra lui Dostoievski)... "Aceasta o va ucide pe aceea!" spune arhidiaconul Claude Frollo, un erudit, aratand prin "aceasta" o carte si prin "aceea" o biserica.

2020-08-06 03:39:14

Anihilare - Jeff VanderMeer

Dezamagire destul de mare cu volumul asta.Jeff V stie sa scrie si asta e clar, doar ca pe mine nu m-a dat pe spate ce a construit el aici, cum evolueaza toata treaba si unde se ajunge la final.Ideea ar fi un fel de Lost cu potential, dar care, pe parcurs, pentru ca a amestecat prea multe ciorbe, m-a facut sa devin foarte neinteresat de ce va sa vie in continuare.Valabil si pentru carte si pentru serial. Totusi Lost-ul ramane cu o treapta mai sus. Clar nu e genul meu de serie. Ca si in cazul Ancillary.

2020-08-06 02:00:32

Iarta-ma ca te-am iubit - Ela E.H.

Romanul asta m-a bulversat total in mare parte pentru ca a fost scris cu viteza luminii. Nu am reusit sa ma transpun in pielea personajelor si nu am reusit sa simt vreun strop din durerea lor. Mi s-au parut ridicoli si imaturi, ca niste adolescenti ce revin la copilarie. Au alergat in tot volumul asta de zici ca erau la maraton. In 40 de pagini erau deja indragostiti si se ivea prima impresie de durere. Muuuult prea rapida si grabita a fost actiunea si mi-a dat impresia de prima schita a romanului, nicidecum de munca finalizata. Poate problema este la mine.Felicia si Alexandru, deseori numit Alexander, sunt sef si asistenta. Lucru nu tocmai original, dar macar autoarea isi asuma chestia asta de la inceput. Feli, pentru prieteni, se comporta imatur si fara pic de decenta fata de superiorul ei inca de cand acesta o ia de acasa in prima zi de lucru. Cand omul o pune pe buna dreptate la punct, ei ii vine sa planga - asta e laitmotivul ei: lacrimi peste lacrimi. In fine, paginile trec, ei incearca o alergare de-a soarecele si pisica, se culca impreuna, jale si tragedie ca ea era virgina si nu i-a spus, se mai culca apoi impreuna si tot asa. Feli plange non stop totusi. Ca o trateaza ca pe o papusa, desi e fix vina ei ca ii tolereaza asa ceva, ca nu o tine de mana, ca aia, ca ailalta. Pe tot parcursul romanului mi-a creat impresia ca este instabila psihic, obsedata si cu o nevoie de terapie psihiatrica la fiecare pas. Adica sa fim seriosi, ea a facut o mare obsesie pentru omul asta, nu e iubire. Si-a bagat in cap ca il iubeste, iar cand el se comporta exact cum i-a zis ca se va comporta, ea sufera non stop. Omul mi s-a parut complet rational si stapan pe situatie. I-a zis ca vrea sex, s-a limitat la atat. Dar ea, ca orice femeie imatura, a avut impresia ca va fi cea care il va schimba. Adolescentele traiesc cu idei de genul, femeile in toata firea traiesc cu picioarele pe pamant. Nu mi-au placut personajele, nu m-am miscat povestea lor si imi pare rau ca autoarea nu a investit mai mult timp in creionarea firii lor. Exista mult potential in scriitura ei, dar inca nu a fost exploatat la maxim. Cartea este insa foarte frumos editata, cu o coperta superba, un titlu frumos si potrivit finalului, pe care chiar l-am considerat potrivit povestii, iar citatele si margaretele dinaintea capitolelor mi s-au parut o idee geniala. Primeste din acest motiv 3 stele de la mine.

2020-08-06 01:39:14

Multumesc tare mult🤗
Vedeti ca ati gresit, ati dat 4 si nu 3 stele🤣
Daca copiati recenzia cuiva, macar cititi-o inainte.
O zi frumoasa!

ElaEH - 2020-08-07 12:00:06

Teatru - Marin Sorescu

Caragiale a insemnat, zicea un critic roman (i-am uitat numele), pentru cultura noastra ce-au fost Moliere si Racine pentru cea franceza la un loc. Am impresia, mai mult decat am stiinta risc mare de gafa ca pana la Caragiale dramaturgia autohtona era intai de toate istorica, venirea sa pe scena literara a insemnat mutarea reflectorului de pe eroismul celor vechi la contemporaneitate. Fara elogiu, preaslavire de neam(tipic mai ales liricii perioadei la noi), dar nici cadere in cotidian, caracteristice operei sale sunt simtul acut de psiholog inzestrat pentru tipologii, si verva critica si bine mascata cata drama si furie surda in spatele unui ras!Opera sa nu'i unitara sub aspectul calitatii. "D'ale Carnavalului" e o comedie de toata frumusetea, hazlie pana la lacrimi, insa nu are impactul acela de durata ca "O scrisoare pierduta", sentimentul ca a lovit in puncte sensibile, inca ascunse pana atunci. Totusi nu pot sa nu admir armonia partilor piesei si a persoanelor intre ele. Chiar si in cele mai frenetice momente, cum e sfarsitul actului intai, toate gesturile, intamplarile, contribuie pentru momentul final de ultima ilaritate. Pot doar sa-mi imaginez impresia generala a salii cand candidatul, in ultima scena a primului act, ramane singur in scena, buimacit, plangandu-se ca i-a fost scoasa maseaua gresita imi imaginez si zambesc."Coane Leonida fata cu Reactiunea" e o piesa scurta, care totusi a necesitat multa pregatire, introducere in situatie si personaje mai toata piesa pentru cele cateva momente intense. Leonida, probabil om batran, povesteste Efimitei cu mult aplomb si mandrie despre glorioasa instaurare a "republicii" dupa miscarea din 11/23 februarie (vezi : "monstruoasa coalitie" ), preaslavind-o ca pe binele absolut, un adevarat imperiu al fericirii pe pamant (intr-o Republica, vezi Doamne, cetatenii n-ar plati taxe!). El, republican, revolutionar, isi marturiseste teama de reactionarii din sat. Tarziu in noapte dupa aceea, galagia de afara ii trezeste si-i duce cu gandul la ce e mai rau: Reactiunea. Paranoia acestor doua personaje se consuma in final, piesa fiind destul de hazlie."Napasta", singura drama a scriitorului, e destul de reusita, centrala fiind trairea si vointa unei femei puternice si viclene ce cauta sa-si razbune sotul. Ea e totodata izvorul conflictului, dar si motorul ce misca actiunea mai departe.Esential in comediile "domnului" Caragiale e gustul pentru constructia vie de personaje. Ele nu-s modele preluate si puse sa danseze dupa refrenul tiparelor. Memorabile, citabile, puncte clare de corespondenta tipologica cu concretul, si totusi e de netagaduit ca ele au o realitate a lor ce depaseste litera; personajele lui Caragiale se afla la rascrucea dintre tipologie psihologica si arhetip literar. Fapt admirabil ce le da valoare.

2020-08-06 01:00:36

Predicatorul - Camilla Lackberg

Seria: Fjallbackaby Camilla LackbergVolumul 2: PREDICATORULOriginal: [Predikanten] [The Preacher] (2004)Traducerea: SIMONA TENTEAEditura: TREIAnul aparitiei: 2011Numar pagini: 480Prezentare:Al doilea volum din seria FjallbackaV-a placut Printesa gheturilor? Cititi continuarea...Dupa Printesa gheturilor, urmeaza Predicatorul, a doua parte a seriei de sapte romane scrisa de Camilla Lackberg. Suntem in Fjallbacka, o mica si splendida asezare de pe coasta de vest a Suediei, locuita in mare parte a anului de oameni linistiti, dar ceva mai animata in sezonul de vara. Un baietel aventuros porneste la joaca la prima ora a diminetii. Pleaca sa exploreze Prapastia Craiului. Dar distractia se incheie brusc atunci cand descopera cadavrul unei tinere femei dezbracate, care-l tintuieste cu privirea rece. Politia ajunge rapid la fata locului si constata ca femeia fusese asasinata. Lucrurile se complica si mai mult atunci cand sub trupul victimei sunt gasite scheletele altor doua femei care fusesera date disparute la inceputul anilor 70. Predicatorul este un excelent roman politist care tese cu talent puntea dintre un trecut incarcat de necunoscute si un prezent ce ofera neasteptat de multe raspunsuri. O intriga plina de surprize ii readuce in scena pe mult indragitii protagonisti ai romanului Printesa gheturilor, scriitoarea Erica Berger si politistul Patrik Hedstrom, care intre timp au devenit cuplu. Desi coplesita de canicula verii, pe care o suporta greu, fiind insarcinata in luna a opta, Erica nu ezita sa se implice in itele complicate ale acestui caz, aducand in sprijinul anchetei conduse de Patrick o importanta documentatie.

2020-08-06 12:54:14

Sotia paznicului de far - Karen Viggers

"Sotia paznicului de far de Karen Viggers, o autoare australiana despre care nu stiam prea multe pana de curand. Cum m-a atras si coperta, am zis sa-i dau credit si sa ma lansez in magia paginilor sale. Nu regret catusi de putin alegerea facuta intrucat mi-a placut foarte mult cartea, m-au incantat in special descrierile tinuturilor salbatice ale Australiei si ale Antarcticii, modul in care a fost surprinsa viata pasarilor cu zborurile lor fascinante.Personajele sunt veridice, bine construite, sentimentele si relatiile dintre acestea fiind redate intr-un mod original si convingator, iar ritmul cartii este accelerat si mentine viu interesul cititorului pe tot parcursul scriiturii.Un roman cu o poveste foarte frumos si duios prezentata, o relatare atent cercetata si slefuita a vietii si a mortii despre o femeie varstnica, Mary, care stie ca nu mai are mult timp sa traiasca si revine in insula unde a trait cea mai fericita perioada din viata ei. Astfel, trecutul si prezentul se intrepatrund si creeaza o sinergie care sporeste misterul scrisorii amintite la inceputul cartii si al carei continut ne este dezvaluit abia la final.

2020-08-06 12:39:14

Viata secreta a scriitorilor - Guillaume Musso

Translation widget on the blog!!!Alerta, incitanta, plina de suspans si mister! O lectura care te prinde de la prima pagina si te surprinde cu un final tipic autorului.Recenzia mea completa o gasiti aici:

2020-08-06 12:00:11

Baietii din strada Pal - Molnar Ferenc

Stii momentul ala in care stii ca loveste trenul dupa primele 100 de pagini, si stii si cum loveste, si la sfarsit tot te loveste de nu stii ce-i cu tine? Mno, asa e cartea asta. Citesti pe spate si stii ca se va intampla la sfarsit ceva nasol. Si vine, si vine, si stii ca vine, dar tot nu esti pregatit.Daca e ceva ce imi lipseste in a intelege cartea asta e contextul istoric in care se desfasoara lucrurile. Altfel, o copilarie urbana, gasti de copii si consecinte reale. Si daca zic mai mult dau in spoilere, asa ca tac. Puneti mana si cititi-o.

2020-08-06 11:54:14

Cei alesi si cei damnati - Primo Levi

Un sistem totalitar este caracterizat prin polaritatea dintre victime si calai. Dar, remarca Primo Levi, exista si starea a treia, a privilegiatilor, respectiv a celor alesi de calai dintre victime pentru a exercita o parte de multe ori cea mai murdara a represiunii. In acest fel, gindeste autorul, chiar si anesteziata constiinta nazista e scutita de contactul nemijlocit cu crima sistematica, zilnica, industriala, care avea loc la Auschwitz. Mai mult in Dilema Veche:

2020-08-06 11:39:14

Povestea cu elefantul vizirului - Ivo Andric

Neindoielnic, un foarte bun prozator. A fost tradus la noi inca din anii 60 ai secolului trecut, iar recenta reeditare a romanului E un pod pe Drina... a trezit in rindurile cititorilor de azi un interes nou, indreptatit.Nu are rost sa investigam suma de hazarduri care a condus la primirea, in 1961, a premiului Nobel, desi tare mi-ar placea sa descos (si sa aflu) acest mister. De ce mi-am pus aceasta intrebare fara a indrazni sa incerc un raspuns? Simplu: fiindca stiu ca atribuirea premiului cu pricina unui prozator dintr-o literatura mica (sirba, bulgara, albaneza, romana etc.) este la fel de putin probabila (in 1961, ieri, azi, miine, in 2666) ca o ninsoare de o saptamina in Marele Erg Oriental, ca inteleptirea subita a omenirii. O parte dintre povestiri (inclusiv cea care da titlul volumului) evoca trecutul chinuit al Bosniei fara sa-l idealizeze, fara sa-l dramatizeze. Un cronicar resemnat consemneaza intr-un stil precis, ironic, intimplari banale sau iesite din comun. Prozatorul prezinta adesea oameni sarmani (ca Ibro Solak, de exemplu), barbati cazuti in patima betiei si a discursului trufas-induiosat de sine, in care am putea recunoaste modelul batrinului Marmeladov, din Crima si pedeapsa (clacasul Siman), femei fatale (Anika), haiduci urmariti de poterele turcesti (Stoian), revolutionari ratati, chilimarese intrate in greva si sfidindu-l pe functionarul imperial Kotas prin repetarea monotona a unui cintec popular cu versuri nu tocmai limpezi:Ciocirlia ciripeste azi in zori de zi,Scoala, fata, si te gateste de cununie.Eu sint mica si prostuta si cred ca n-oi sti...De esti mica si prostuta, la ce te mariti?.Alte povestiri (cele de la sfirsitul volumului) par fragmente dintr-o autobiografie imaginara (O scrisoare din anul 1920, Panorama).Din Panorama, poetul ratat din mine a ales acest pasaj:Ma strecuram in potirele florilor, ca o albina, ma scufundam cu capul in jos, orbit de singele care-mi navalea in cap, ma pierdeam in moliciunea parfumata si dulceaga a staminelor si a pistilelor si simteam, cu groaza, ca din voluptatea aceasta nu exista intoarcere (p.290).

2020-08-06 10:54:14

O lista semidefinitiva a celor mai ingrozitoare cosmaruri - Krystal Sutherland

Credeam ca o sa fie o lectura amuzanta si un roman despre prietenie, iubire, fobii si cosmaruri, dar Krystal Sutherland te loveste fix cand te astepti cel mai putin. Te sperie. Te socheaza. Si incearca sa te distruga, de parca esti un alt punct ce trebuie sa fie sters de pe lista lui Esther Solar.Am un gol in stomac si imi vine sa rad. Autoarea a sters cu viclenie granita dintre realitate si fictiune pana in punctul in care nu mai stiam ce personaje sunt reale sau ce se va intampla in continuare. Magia care ii uneste pe membrii familiei Solar, blestemul, Moartea, crimele si legatura absolut mi-nu-na-ta dintre Esther si Jonah m-au tinut treaza pana la trei dimineata, cand ma uitam cu nostalgie la pisica de pe coperta, uimita de plot twist-ul de la final.O lista semidefinitiva a celor mai ingrozitoare cosmaruri este o poveste de iubire, un strigat de ajutor, o provocare periculoasa si un joc lipsit de reguli. Este o carte tragica si inspaimantatoare, care te indeamna sa iti privesti temerile in ochi si sa le traiesti. Nu sa le invingi sau sa le ignori. Sa le traiesti. Alaturi de un frate speriat de intuneric, de o prietena care refuza sa vorbeasca si de un infractor c(h)arismatic, care iti fura inima din primul capitol.Superba.P.S.: Unde sunt adultii responsabili cand ai nevoie de ei?

2020-08-06 10:39:14

Studiu despre magie. Cronicile din Ixia Vol.2 - Maria V. Snyder

Un volum doi la inaltime! Dupa ce am fost incantata de povestea din primul volum, Studiu despre otrava, asteptam cu nerabdare sa aflu ce se intampla in continuare, iar asteptarea mi-a fost rasplatita din plin, cu atat mai mult cu cat de prea multe ori volumul al doilea al unei serii m-a dezamagit. Din fericire, nu e cazul aici.Actiunea se petrece de aceasta data in Sitia, tara natala a Yelenei, care fusese rapita pe cand era copil si dusa in Ixia, iar prin ce a trecut in anii petrecuti acolo ca prizoniera supusa la chinuri de neimaginat, fiind apoi la un pas de esafod si ajungand in schimb degustatoarea comandantului, despre toate acestea stim din primul volum, care e musai sa fie citit inainte de cel de fata, volumele seriei nefiind de sine-statatoare, povestea "curgand" dintr-unul in altul.In prima parte a cartii suntem martorii reintalnirii Yelenei cu familia ei din clanul Zaltana, un clan care traia... in copaci! Mama si tatal ei au primit-o cu bratele deschise, insa fratele ei, Leif, care era la randul lui inzestrat cu puteri magice, a reactionat foarte urat la revenirea ei, iar ceva mai tarziu in poveste, vom vedea si de ce...

2020-08-06 10:00:09

Finalul - Stephanie Garber

"Fiecare poveste are patru parti : inceputul , mijlocul , aproape-finalul si finalul adevarat. Din nefericire , nu toata lumea are parte de un final adevarat. Majoritatea oamenilor renunta in partea povestii in care greutatile sunt cele mai mari , cand situatia pare lipsita de speranta , dar acela e momentul in care au cea mai mare nevoie de speranta . Numai cei care persevereaza pot sa-si gaseasca adevaratul final." Wow...inca stau sa mi revin de pe urma acestei carti absolut geniale. Am adorat fiecare pagina si fiecare moment din ea. Garber este o autoare minunata , care a creat unul dintre cele mai frumoase universuri literare in care , prin intermediul citirii , am reusit sa intru. Povestea a fost extraordinara , plina de legende , mister , fantezie , actiune si romantism. Dar ceea ce a facut aceasta carte absolut unica , a fost modul de scriere al autoarei , pe care nu am cuvinte sa-l descriu.....descrierea universului si a actiunii a fost cu adevarat unica si geniala

2020-08-04 08:00:41

Tess d'Urberville - Thomas Hardy

Avand ca subtitlu "O femeie inocenta", romanul prezinta, pe un fundal realist (avand rigurozitatea aceea specific englezeasca), drama personajului eponim. Tess este o fire dogmatica, avand radacini -desi nu fatise- in morala de factura crestina. Fiind nevoita sa se abata de la calea "normala" pe care ar fi trebuit sa o duca viata, Tess este nevoita sa abandoneze acest drum si sa infaptuiasca anumite munci pentru a-si intretine numeroasa familie din care facea parte (inclusiv fratii mai mici). Vanturile vietii o poarta, pe rand, in coardele a doi barbati, caracterizati in antiteza, insa Tess nu reuseste sa atinga plenitudinea in dragoste (dragostea este aici proiectata in sens clasic) alaturi de ei...E destul de greu sa faci o analiza migaloasa a romanului (tehnica detaliului semnificativ se impune), insa mi s-au parut sugestive cateva elemente ale operei.Structurarea romanului in sapte parti (denumite "etape", pentru a sugerea evolutia protagonistei, ceea ce denota ca romanul are caracterul de Bildungsroman), denumite sugestiv "Fecioria", "Sfarsitul fecioriei", "Intalnirea", "Urmarile", "Ispasirea", "Cainta" si "Savarsirea". Cum romanul are resurse religioase insemnate, nu intamplator -se poate spune- numarul etapelor este de sapte, lucru ce trimite cu gandul fie la cele sapte sacramente, la cele sapte pacate capitale din mitologia crestina, fie la acel "de saptezeci de ori cate sapte" din Evanghelia dupa Matei. Eu unul tind sa optez pentru cea din urma idee, dat fiind ca una dintre ramificatiile arborelui romanului este constituita de virtutea iertarii. O alta secventa ce mi s-a parut sugestiva pentru tema romanului (conditia femeii intr-o anumita etapa a istoriei) este aceea a violului. Inocenta protagonistei si slabiciunea sexului frumos sunt evidentiate aici (in scena) in antiteza cu Alec d'Urberville, un presupus OM cu un presupus SANGE NOBIL (si la propriu, dar si la figurat, caci, dupa cum arata cu certitudine finalul romanului, "d'Urberville"-ul apartine lui Tess, insa "povestea" numelui este prea ampla pentru a fi redata aici) care adopta diferite masti, cazand insa, la un moment dat, prada instinctului sau animalic -ipostaza in care manierismul sau aristocratic e redus la zero. El comite astfel un "pacat" care avea o greutate mult mai mare decat omuciderea in societatea respectiva, in constiinta anumitor femei, cu deosebire asupra lui Tess, o fire religioasa, dupa cum am mai amintit. Intr-una dintre diferitele locatii in care activeaza ca laptareasa, Tess il intalneste pe Angel Clare, un caracter diferit in mod radical fata de cel al lui Alec. Acesta, desi de o alta conditie sociala, ii ofera femeii posibilitatea de a iubi si de a fi salvata. Portretul protagonistei este "pictat" de narator cu minutiozitate, proiectand astfel un fizic de o nespusa frumusete -chiar daca suna a basm- si, mai ales, la inceput, un imaculat portret moral, fapt care -ma gandesc- a si prilejuit sentimentele lui Angel pentru ea, in ciuda conditiei sociale la care se tinea cu rigurozitate in ceea ce priveste alegerea partenerului. Lucrul poate sugera insa si caracterul barbatului, definitivat ulterior ca nobil (in adevaratul sens al cuvantului). In mod paradoxal, intr-un punct in care romanul se cam indeparteaza de realism, Alec -barbatul care o violase- se converteste, devine preot si, in cadrul unei "misiuni" ce o tinea, o intalneste din intamplare pe Tess. Momentul este referential, mai ales datorita faptului ca personajul masculin din aceasta scena, Alec, a trecut la antipodul convingerilor morale. Ei! "Cainta", faptul odata savarsit fiind, ce insemnatate mai are? Mai mult: in scena violului (descrisa sumar, din anumite considerenta, dar nu acest lucru are relevanta, cat ideea in sine), Tess -iar nu Alec- se simte vinovata. In incipit, este o scena care anticipeaza destinul tragic al protagonistei:-Ziceai ca fiecare stea este cate o alta lume, Tess? -Da. -Si lumile astea seamana cu lumea noastra? -Nu stiu, dar asa cred. Uneori imi inchipui ca sunt ca merele din copacul nostru bogat. Cele mai multe sunt frumoase, dar cateva sunt manate.-Si aia in care traim noi cum e? Frumoasa sau manata? -Manata. Moartea protagonistei (care are sensul unei sinucideri morale), o sa-mi ramana pana la finele vietii intiparita in minte. Parca si acum vad silueta femeii imbracate intr-un voal alb in timp ce se departeaza, urmand ca -in fine!- sa dispara din cadrul vizual al cititorului...Si, la urma urmei, "Ce inseamna un om moral? Sau, mai relevant chiar, ce inseamna o femeie morala? Frumusetea sau uratenia unui caracter nu se afla doar in realizarile sale, ci si in scopurile si pornirile sale. Iar daca vrei sa cunosti cu adevarat un om, nu-l judeca dupa faptele sale, ci si dupa ce fapte ar fi dorit sa faca." Protagonista lui Thomas Hardy -Tess d'Urberville- devine astfel un mit: victima luptei cu propria constiinta. Apendice: daca as fi fost dictator, as fi impus studierea romanului in cauza in scoli, iar lectia dedusa sa fie de-a dreptul un examen al maturitatii pentru orice femeie. Astazi... mai mult ca oricand.Andrei Tamas,21 martie 2016

2020-08-04 06:39:14

Regina fara regat - Holly Black

Translation widget on The blog!!!Un final de serie plin de adrenalina si suspans, alert si cu multe rasturnari de situatie, cu masinatiuni si comploturi, emotii variate si un final mult sperat, dar care m-a luat prin surprindere. Jude este in continuare o eroina curajoasa, puternica, care lupta cu teama de a gresi si face tot posibilul sa il salveze pe Cardan. O lectura absolut fascinanta! Recenzia mea completa o gasiti aici:

2020-08-04 06:00:16

Calaretul cu soim - Ismail Kadare

Excelent volumul de nuvele al lui Ismail Kadare.Textul care da numele cartii este o incursiune la limita fantasticului in transformarile pe care Albania le-a simtit incepand de la perioada de dinaintea celui de-al doilea razboi mondial pana in prezent, avand in centru o casa de vanatoare construita de contele Ciano pe malul Marii Ionice. Celelalte texte sunt mai realiste si personale, fiind o critica directa a nebuloasei comuniste. Subiecte?: o pasiune ascunsa pentru o prostituata; o relatie neverosimila de dragoste a unui scriitor dizident; o revolta a unui chelner impotriva casatoriilor aranjate.Excelenta carte, cum spuneam.

2020-08-04 05:00:13

Tabachera din Bagombo - Kurt Vonnegut

Vonnegut inainte de VonnegutNu mi-au placut foarte tare povestirile lui Kurt Vonnegut. Asta v-o spune un fan al lui Vonnegut, un fanatic, deci, un admirator aproape la fel de aprig ca LuciaT. Este un Kurt Vonnegut inainte de Kurt Vonnegut, la douazeci si ceva de ani, cind inca nu se hotarise o data pentru totdeauna sa se dedice scrisului si avea nevoie de agenti literari care sa-i corijeze compunerile. Iata, poti incepe o cariera literara stralucita si asa. Modic. Nu-i deloc o rusine.N-am recunoscut intotdeauna, in Tabachera din Bagombo, ironia lipsita de orice iluzie (chiar cinica) a prozatorului de mai tirziu. Obsesiile autorului matur lipsesc. Umorul este adeseori cautat. Finalul surprinzator nu salveaza unele povestiri. In multe cazuri, finalul este chiar cel asteptat de cititor, comun, previzibil. Da, sint povestiri scrise la termen si la cerere, publicate in reviste (si suplimente de cultura) precum Collier's, The Saturday Evening Post, Cosmopolitan, Argosy etc.In Introducerea la aceasta carte, Vonnegut vorbeste cu extrema modestie despre povestirile scrise la inceputul anilor 50: Eram convins ca nu fac nici cit o ceapa degerata. Nu voiam decit sa-mi intretin familia (p.17). In Cuvintul final despre cariera mea de scriitor pentru reviste, scriitorul este si mai aspru. Gaseste ca deznodamintul citorva povestiri este de-a dreptul stupid (p.339). Ca fanatic al lui, as spune ca nu trebuie sa-l credem pe cuvint. Ca individ care nu vrea sa minta pe nimeni, as spune ca Vonnegut nu este foarte departe de adevar. Multe povestiri sint banale, demonstrative (as numi Dragonul auriu si Jolly Roger in croaziera). Altele nu. Exemplul cel mai bun este negresit chiar Tabachera din Bagombo.Cel care a spus ca geniul este o lunga rabdare n-a gresit cu totul. Kurt Vonnegut a muncit din greu pentru a deveni marele prozator din Abatorul cinci, din Leaganul pisicii, din Mama noapte. A muncit din greu si aproape fara speranta: Incet dar sigur, Soarta... incepuse sa faca din mine un scriitor de fictiune si un ratat, si asta a durat pina cind am implinit patruzeci si sapte de ani, fir-ar sa fie (p.22). Nu-i usor sa traiesti cu gindul neimplinirii, sa continui sa te analizezi lucid, sa ramii franc. Ratatii au tendinta sa devina mitomani. Vonnegut a ocolit ispita, si-a pastrat cumpatul. Si a perseverat. N-a devenit nici depresiv. Pina la urma, Soarta i-a facut dreptate. In deosebire de prozatorl american, eu, unul, nu cred in soarta (nu-i pun nici macar majuscula), cred in tenacitate si reflectie, o virtute / doua care l-a/u caracterizat mereu.Daca veti privi aceasta nota ca pe un motiv de a nu cumpara si citi volumul lui Vonnegut, veti gresi amarnic. Exista, am spus deja, citeva proze remarcabile. As adauga linga titlul mentionat mai sus (Tabachera...): Saracul orasel bogat, Suvenirul, Der arme Dolmetscher. Mai sint, fireste, si altele. Nu mai pun la socoteala Introducerea si Cuvintul final..., texte redactate tirziu (in 1999), cu ocazia publicarii in volum a vechilor povestiri. Cuprind observatii si indemnuri (pentru tinerii scriitori) pline de bun simt si modestie.Procedati ca mine. Faceti nazuri numai daca (si dupa ce) ati achizitionat Tabachera din Bagombo.Mai multe pe blogul Miscell@nea.

2020-08-04 04:54:14

O nunta... cu bucluc - Morgan Matson

O carte la care am ras mult. Peripetiile prin care a trecut Charlie si celelalte personaje mi s-au parut hazlii. Iar toata aventura weekend-ului cred ca a fost o adevarata lectie de viata pentru Charlie, mi se pare ca aceata s-a maturizat mult fata de primele pagini. Cred ca in aproximativ 200 de pagini a fost descrisa ziua de vineri, ajunul nuntii... mi s-a parut destul de mult pentru o zi chiar daca s-au petrecut evenimente. Asa si cu urmatoarele doua zile. Prima data cand am vazut banda desenata la inceputul cartii nu stiam ce sa cred, apoi inaintand in poveste am descoperit secretul ei :)) (va las si pe voi sa-l descoperiti).Per total o comedie romantica faina care mi-a adus zambetul pe buze saptamana asta.

2020-08-04 04:39:14

Vaduva - Fiona Barton

Tocmai am terminat Vaduva si pot spune ca este un roman politist atipic cu un deznodamant care ni se dezvaluie inca din primele pagini. Romanul se focuseaza in principal pe reactiile si trairiile interioare a sotiei din spatele individului acuzat de omor. Aceasta ramane alaturi de sotul ei pana la capat chiar daca pe parcursul anchetei ajunge sa descopere cine este cu adevarat acesta. Un roman pe alocuri psihologic care abordeaza o tema tabu si anume traumele psihologice prin care trec apropiatii persoanelor acuzate de crime, traume care de cele mai multe ori lasa urme foarte adanci.

2020-08-04 04:00:35

Marsul lui Radetzky - Joseph Roth

Martor al prabusirii unei lumi, Joseph Roth reuseste prin Marsul lui Radetky un roman de o melancolie sfasietoare. Un roman al sfarsitului; sfarsitul unei familii pe fundalul sfarsitului unui imperiu. Trei generatii ale familiei von Trotta incearca sa isi gaseasca locul intr-o lume care intrase fara sa isi dea seama intr-un danse macabre. Iar daca la Viena, inima a imperiului, lumea se arunca in vartejul valsului, la periferiile sale rasuna ritmul marsurilor.Si macar daca ar fi fost vorba de Marsul lui Radetky, un mars al victoriei imperiului contra revolutiei[1]! Ceea ce incepea insa sa se faca auzit la granite era un mars inselator, la fel ca si victoriile lui Radetky, un mars al deceptiilor, un mars funebru, care amintea mai degraba de infrangerea armatei austriece in batalia de la Solferino, cand suferintele ingrozitoare ale victimelor si numarul de morti au impresionat o lume intreaga[2]. Eveniment istoric real, batalia de la Solferino are si o puternica incarcatura simbolica. A fost ultima batalie din istoria universala in care armatele s-au aflat sub comanda directa si personala a monarhilor. A fost momentul in care viata lui Franz Joseph I a fost salvata de Capitanul Trotta, iar viata capitanului nu a mai fost niciodata la fel.(...)O lectura iernatica si cu o desfasurare lenta, o lectura care deprima de la prima pana la ultima pagina, caci sentimentul de dezradacinare, de instrainare de casa dar si de paralizie este foarte pregnant. Trist cat de multi cititori par a fi mult prea grabiti pentru acest mare roman. Trebuie inteles ca nu este intamplatoare aceasta paralela intre familie si imperiu, intre figura paterna a tatalui familiei, si figura paterna a imparatului unui imperiu multietnic, paralela care se repeta la nesfarsit si pe care destul de multi cititori i-o reproseaza autorului. Unii s-au nascut si chiar au murit in timpul domniei celui mai batran imparat din lume. Trei generatii de barbati din familia von Trotta au slujit acelasi imparat. Prin urmare socul mortii imparatului in plin mare razboi al lumilor a avut niste ecouri greu de inteles in intreg imperiul. Viena, capitala in care rasunau cu mandrie imnurile a 15 natiuni, dupa ce si-a incheiat ametitorul vals s-a trezit orfana.Domnul von Trotta n-a putut supravietui imparatului (...) cred ca nici unul, nici celalalt nu puteau supravietui Austriei. (p. 355),isi incheie Roth romanul. Adevarul e ca nici autorul nu i-a supravietuit Austriei pentru mult timp, murind prematur la Paris. Profund marcat de experienta Primului Razboi Mondial in care se inrolase voluntar pentru a lupta de partea Imparatului si pentru singura patrie pe care o cunoscuse vreodata, monarhia dualista austro-ungara, Joseph Roth care nu si-a negat niciodata originile evreiesti, va fi macar crutat de a trai ororile nazismului int-o Europa care era tot mai departe de lumea de ieri pe care el si Stefan Zweig au cunoscut-o si fara de care se simteau incompleti.Intreaga recenzie, selectia de citate si notele explicative pe blog -

2020-08-04 03:39:14

Culorile vietii - Kristin Hannah

3.5 *Dintre toate cartile ei traduse la noi, aceasta mi s-a parut cea mai slaba. Primele 150 de pagini abia le-am parcurs, tot ma uitam pe coperta ca sa ma asigur ca scrie Hannah. Parca eram intr-un roman prost al Sandrei Brown. Acum ca am dat ultima pagina, nu pot sa spun ca nu mi-a placut deloc, insa tot cred ca i-a lipsit ceva, parca si tot ce s-a intamplat cu Dallas e cam tras de par. Nu mi-a placut in mod special niciuna dintre surori si parca si relatia dintre ele era ceva de genul: ma tradezi, ma supar o vreme, te iert si ce puternica e relatia dintre noi. Pe bune? Procesul lui Dallas foaaaarte slab, crima in sine- o mizerie, nimic verosimil, ca o poveste pentru copii, am avut senzatia ca e doar asa de umplutura, desi recunosc, daca nu era asta, cartea ar fi fost si mai slaba. Si finalul lasa de dorit, adica Dallas sta la puscarie mai mult de 10 ani inchis pe nedrept, iese in final si fara nicio suparare isi continua viata ca si cum nu s-a intamplat nimic. Si inca un minus: traducerea. Doamne, nu am mai citit de mult o carte cu atatea greseli. Ex: e la un moment dat un paragraf in care ne introduce personajul Myrtle ca fiind un EL si apoi in paragraful urmator se refera la Myrtle ca fiind o EA, ceea ce si este. Jalnic. Sunt dezamagita. Singurul plus este ca Hannah expune in cartile ei niste povesti de viata care se intind pe cateva zeci de ani si cuprind mai multe generatii, asa si aici. E interesant sa vezi evolutia unor personaje care la inceput sunt copii transformandu-se in oameni mari. Sunt curioasa care sunt parerile voastre daca o cititi. Nu va lasati influentati de mine, poate judec eu prea aspru...sau nu!?

2020-08-04 03:00:35

Fiul criminalilor - Oana-Diana Mokesch

Am inceput cartea cu multe sperante.Primele doua sau trei capitole au fost mai ciudate si speram ca restul cartii sa nu fie la fel,ceea ce s-a intamplat.De la un anumit punct actiunea incepe sa curga.Ni se prezinta viata mai multor oameni, dar cei mai importanti sunt Ikki,Hanna si Cora.Cora este o fata de 16 ani indragostita de Ikki, care este liderul zonei aflate sub gasca NT.Hanna este o fata bogata cu o problema grava de sanatate,prietena Corei.Printr-o cunostinta Cora ajunge sa il cunoasca pe Ikki, care nu este impresionat de ea .De aici "iubirea " Corei indura multe lovituri aprigi.Cand afla toate aceste Hanna incerca sa isi ajute prietena, rezultand o intalnire cu scantei.Intre timp Ikki este bantuit de demonii din trecut care sunt mai puternici ca niciodata.Ce se intampla cand Cora va face o greseala colosala? Si cine este cu adevarat Ikki?Personajele sunt interesante, cu multe nuante si multe diferente ,atat sociale cat si morale.Cel mai simpatic mi s-a parut Ikki, odata ce am descoperit trecutul sau.Hanna inspira putere si incredere, este loiala Corei pana la final.Soarta Corei a fost tragica, asta e adevarat, dar oare daca ar fi ales mai atent totul ar fi fost poate mai bine.Finalul a fost un pic repezit.Parerea mea este ca ar fi putut fi detaliat un pic mai mult ce s-a intamplat cu grupul nostru, dar se merita citita si asa.Si ca recomandare de varsta de la 16 ani in sus.

2020-08-04 02:39:14

Eu, si totusi alta - Jojo Moyes

Louisa Clark ajunge la New York! Protagonista romanelor Inainte sa te cunosc si Dupa ce te-am pierdut isi continua aventura vietii pe taramul tuturor viselor. Poate ea sa evolueze pe plan personal si sa isi consolideze relatia cu Sam printr-o relatie la distanta?Recenzia mea completa este aici

2020-07-31 05:09:11

Padurea pigmeilor - Isabel Allende

O poveste calda, plina de farmec, cu doi eroi frumosi si sugubeti, dornici de aventura si adrenalina. Recenzia mea aici:

2020-07-31 04:00:06

Baiatul cel nou - Tracy Chevalier

Mania este alegerea cea mai usoara Baiatul cel nou de Tracy Chevalier face parte din colectia Hogarth Shakespeare, un proiect prin care scriitori din 28 de tari s-au angajat in rescrierea operelor shakespeariene pentru secolul XXI.Baiatul cel nou este, dupa cum se mentioneaza chiar in subtitlu, Othello de William Shakespeare reimaginat. Othello este una dintre piesele mele preferate, iar Iago... Iago face piesa! Este personajul negativ perfect. Othello nu ar fi putut exista fara Iago! Iago determina actiunile si comportamentele celorlalti, este ucigasul cu mainile nepatate de sange, este definitia vicleniei, a manimatarii psihologice si a lipsei de empatie. Nu spun ca empatia este o calitate, dar lipsa ei e, cu siguranta, un mare defect.Este un roman cu un sfarsit previzibil, dar are stropul lui de autenticitate. Actiunea din Baiatul cel nou se petrece intr-o scoala din SUA anilor 70. Totul incepe cu venirea in scoala a unui nou coleg, un baiat de culoare, intr-o scoala populata numai de copii albi. Osei, noul venit, imprumuta de la celebrul lui inaintas calitatile fizice pe care, in acest caz, si le etaleaza pe terenul de sport. De el este atrasa Dee, una dintre cele mai frumoase fete din scoala. Prezenta lui Osei este remarcata imediat de intrigantul Ian, varianta contemporana (si minora) a lui Iago. Autoarea a ales sa pastreze initialele personajelor originale, dar si toate celelalte caracteristici: Osei sau O.(Othello) are pielea inchisa, Dee (Desdemona) este o mica frumusete blonda de unsprezece ani, Casper (Casio) este frumos si prietenos, Ian (Iago) are capacitatea de a-i intimida si de a-i manimata pe cei din jur.Actiunea se petrece intr-o singura zi. Scenele aproape neinsemnate de la inceputul cartii, micute franturi din curtea unei scoli inainte de inceperea cursurilor, ne ajuta sa intelegem trasaturile fiecarui personaj si sa-l plasam in context. Iago este descris prin actiunile proprii: agreseaza si santajeaza elevii mai mici, intimideaza o fata, afiseaza superioritate si aroganta in toate situatiile. In schimb, ca elev nu se remarca prin nimic. Dee este preferata profesorului care, incapabil sa-si depaseasca convingerile rasiste, isi manifesta ostilitatea fata de Osei.Dupa primul moment in care Osei si Dee se cunosc, baiatul intrevede, dincolo de frumusetea fetei, ceva ce majoritatea pustilor fie nu au, fie ascund adanc: un suflet(pag. 43). Cand a fost nevoit sa-si scoata penarul (penarul penibil al surorii lui), fata i-a propus sa faca schimb pentru a nu fi luat apoi peste picior de colegi. Intuim deja ca micutul penar roz cu capsuni va fi batista Desdemonei.Precum in piesa elisabetana, intrigantul Ian se foloseste de slabiciunile celor din jur pentru a-si proteja autoritatea amenintata de noul coleg. Osei afiseaza un calm aparent dincolo de care isi ascunde insecuritatea legata de statutul lui de nou-venit si mai ales de accentele rasiste care se faceau simtite. Odata intrat in plasa de suspiciuni tesuta de Ian, Osei dezvolta (desigur) sindromul Othello, o gelozie incontrolabila si irationala care il transforma intr-o persoana condusa de furie.Dee nu intelege zbuciumul noului ei prieten si este bulversata de schimbarile lui de comportament. Cu toate acestea, ea incearca sa-l protejeze. Inevitabil, gelozia starneste in el porniri agresive care se rasfrang asupra lui Dee si a lui insusi si care duc la un final incert, usor de imaginat.Desi personajele sunt niste copii de unsprezece ani, iar autoarea pastreaza tonul usor infantil pe tot parcursul, romanul nu este numai despre copilarie. Este despre furie, gelozie, rasism, manimatare. Este despre prietenie, despre teama si despre iubire.La un moment dat, in viata fiecaruia se iveste cate un Iago care ne arunca in bezna incertitudinilor. Provocam explozii de ura, acumulam frustrari... disparem pur si simplu? Fiecare e pe cont propriu!

2020-07-31 03:39:11

La rascruce de vanturi - Emily Bronte

Specificul englezesc al scriitoarei este vizibil in roman, paginile lui descriind conflictul launtric al unui personaj: Heathcliff. El este un "baiat gasit" (ca in "Singur pe lume", doar ca aici este "adoptat" de o familie din mica burghezie) care, din pricina firii sale sihastrice nu reuseste sa se integreze in noua familie. *Cand am spus de specific englezesc, m-am referit la o abordare englezeasca a "conflictului interior", caci la nemti si la rusi, spre exemplu, abordarea acestuia este cu totul diferita, mult mai profunda si mult mai tragica. O sa fac ulterior o recenzie pentru "Lupul de stepa", roman al lui Hesse care trateaza, de asemenea, conflictul interior*. Intamplarea face ca el sa se indragosteasca de fiica tatalui sau adoptiv, Catherine, cu care de altfel petrece, in copilarie si in adolescenta, clipe minunate. Insa tot intamplarea face ca aceastra frumoasa fata sa fie "promisa" altuia (de vita nobila, de asemenea) si dorita totodata de el. Aflata in menghina unei cruciale si foarte grele alegeri, Catherine (mama), moare, dar nu inainte de a lasa pe lume o fiica, un copil care avea sa-i mosteneasca numele mic. De aici si conflictul interior al sarmanului Heathcliff... Desigur, romanul are si o mica doza de misticism (ma rog, ii spun asa deoarece apar pe acolo niste fantome, dar rolul lor nu e altul decat acela de a scoate si mai mult in evidenta conflictul interior al personajului, caci, la urma urmei, s-ar fi putut ca acele vedenii sa nu fie decat rodul chinurilor sale). Cat despre structurarea romanului, pot sa spun ca mi-a placut enorm. Curge fluent. Toata "tarasenia" e istorisita de o guvernanta, la gurba sobei... Ei, eu pana acum cateva luni nu am stiut ca Emily Bronte a fost de profesie guvernanta (dar nu bag mana-n foc ca romanul e inspirat din viata ei). "Cum a putut crede cineva vreodata ca cei care odihnesc in pacea pamantului ar putea avea un somn tulburat?" Andrei Tamas,14 saptembrie 2015

2020-07-31 02:54:11

Mata Vinerii - Doina Rusti

Romanul acesta mi-a placut din mai multe motive: pentru ca aduce in atentia cititorului un Bucuresti foarte colorat, pentru ca are numeroase personaje, bine reprezentate, care participa la o actiune interesanta si pentru ca imi lasa gura apa din 5 in 5 pagini :)Recenzia completa o gasiti aici.

2020-07-31 02:00:06

Ziua in care am invatat sa traiesc - Laurent Gounelle

Nu este o bijuterie literara, insa mi-a placut pentru zambetul pe care mi l-a daruit. O carte pozitiva, potrivita dupa o lectura mai dura ori mai dificila!Societatea noastra neaga moartea. Ne prefacem ca nici nu exista. Ba chiar ne ascundem in spatele unui vocabular metaforic pentru a o numi: cand pierdem un unchi batran spunem ca a disparut, ca a plecat, ca ne-a parasit. Spunem ca l-am pierdut ca si cum l-am mai putea regasi dupa coltul strazii sau la raionul din supermarket.Negam tot ce ne apropie de moarte. Ascundem cu grija semnele imbatranirii din momentul in care apar. Nu valorizam decat tineretea cu atuurile ei, singurele pe care le afisam, ca si cum a imbatrani ar fi rusinos ori inspaimantator.

2020-07-31 01:00:31

Dama cu camelii - Alexandre Dumas fiul

"Sarmane creaturi! Daca e o greseala a le iubi, e bine cel putin a le compatimi. Compatimiti pe orbul care nu a vazut niciodata lumina zilei, pe surdul care nu a auzit niciodata acordurile naturii, pe mutul care nu a putut niciodata sa-si exprime prin viu grai gandurile, si, sub un fals pretext al pudorii, nu compatimiti aceasta orbire a lumii, aceasta surzenie a sufletului, acest mutism al constiintei care duc la nebunie pe nefericita indurerata si care, fara voia ei, o fac incapabila sa vada binele, sa auda vocea Domnului si sa rosteasca limba curata a dragostei si credintei."

2020-07-31 12:54:11

Fantomele trecutului - Sandra Brown

Fantomele trecutului este o carte romantic-suspans foarte bine scrisa, in stilul binecunoscut al Sandrei Brown.Jocuri de putere, coruptie la nivel inalt, actiune plina de adrenalina, personaje controversate iar adevarul este ascuns dupa un paravan de fum si ceata...Recenzia mea:

2020-07-31 12:39:11

Zbor deasupra unui cuib de cuci - Ken Kesey

Stiti, primul lucru care m-a nedumerit in legatura cu fundatura asta, a fost ca nimeni nu rade. N-am auzit un singur hohot sanatos de ras de cand am intrat pe usa, stiti asta? Domle cand iti pierzi rasul, iti pierzi pamantu de sub picioare.Atata stiu: nimeni nu-i al mai mare din lume, asta in primul rand, si din cate vad eu toti isi cheltuiesc viata incercand sa-i sfasie si sa-i faca mai mititei pe ceilalti.Tata zice ca daca nu iei seama, oamenii te silesc, intr-un fel sau altul, sa faci ce socotesc ei ca trebuie sa faci, ori sa te indaratnicesti ca un catar si sa faci toate pe dos, in ciuda lor.

2020-07-31 12:09:11

Procesul - Franz Kafka

"Justitia nu vrea nimic de la tine. Te primeste cand vrei sa vii si iti ingaduie sa pleci atunci cand doresti."Justitia... Teoretic, dreapta si impartiala. Practic, perversa si pervertita. Oarba si idioata. Atat de indragostita de legile ei, de functionarii ei, de puterea ei, incat oamenii care intra in atentia ei isi pierd atat de usor banii si demnitatea si viata... Caci de ce ar conta viata unui om, daca sistemul e atat de frumos si perfect organizat?Asa e, justitia nu vrea nimic de la tine... Problema apare atunci cand tu vrei ceva de la ea. De exemplu, dreptate.

2020-07-31 11:54:11

Blandetea noptii - F. Scott Fitzgerald

Poate n-am nimerit eu cele mai bune traduceri, dar imi e evident ca scrierile lui F.S. Fitzgerald nu sunt compatibile cu gustul meu. Ii voi da, insa, candva o noua sansa acestei carti, deoarece prima lectura a fost a unei editii din Republica Moldova, cumparata de la anticar, si s-a dovedit ca ordinea capitolelor era diferita decat in editiile romanesti. Am mari dubii si asupra traducerii.I-am dat o noua sansa, dupa 5 ani, dar impresiile sunt identice. Final lipsit de credibilitate si fortat, traducere suspecta de inexactitati si fraze confuze, intriga si personaje slab conturate. :(

2020-07-31 10:39:11

Fratii Karamazov - F.M. Dostoievski

Romanian review: Aman scrierea unei recenzii din 3 motive: nu am timp, nu am dispozitie sau nu am inspiratie. Ei bine, aceasta recenzie nu intra in niciuna dintre categorii. Este poate pentru prima data cand aman o recenzie pentru ca am nevoie de timp pentru a intelege cartea cu adevarat.Romanul ,,Fratii Karamazov" nu este cartea mea preferata, titlu detinut (discutabil) de ,,Crima si pedeapsa", dar este cea mai profunda carte citita de mine si poate chiar cea mai profunda carte scrisa vreodata. Stiu ca aceasta carte este considerata capodopera lui Dostoievski, dar mie pur si simplu mi-au placut mai mult atmosfera si personajele din romanul amintit anterior, roman care m-a fascinat mult mai mult.Este greu sa scrii o recenzie pentru un asemenea volum, voi incerca sa ma rezum la lucrurile esentiale.Exista un singur lucru care nu mi-a placut la acest roman si anume faptul ca este putin cam lent, mi-ar fi placut sa aiba un ritm ceva mai alert, dar in rest nu am nimic rau de spus, poate doar faptul ca mi-am dat seama cine a comis crima inca de dinainte ca aceasta sa aiba loc, dar cartea nu a fost scrisa cu scopul de a fi un thriller, plin de suspans care sa te captiveze la prima citire dupa care sa-si piarda din fascinatie, cartea a fost scrisa ca o meditatie filosofica asupra existentei lui Dumnezeu, asupra rationalismului, asupra naturii colective a vinei, asupra moralitatii si mai ales asupra naturii omului, asupra binelui si raului. Daca pe parcursul cartii mi se parea ca unele scene din roman nu aveau o prea mare insemnatate si puteau la fel de bine sa nu fi fost scrise, pana la sfarsit se unesc intr-un mod atat de minunat, de perfect cu procesul incat fara ele acesta si-ar fi pierdut o parte din impact. Procesul este discutabil cel mai extraordinar si mai bun capitol/fragment scris vreodata, daca toata cartea ar fi fost ca procesul as fi putut sa spun fara niciun dubiu ca ,,Fratii Karamazov" reprezinta cea mai buna carte scrisa vreodata si ar fi fost categoric romanul meu preferat, asa ramane doar unul dintre romanele mele preferate. Modul in care prin doua argumentari logice total opuse se poate ajunge la doua concluzii contradictorii la fel de veridice este uimitor, te face sa te gandesti unde este adevarul si este oare omul capabil sa gaseasca adevarul. Daca autorul nu ne-ar fi dezvaluit modul in care s-a desfasurat crima am fi putut noi cititorii stii daca (view spoiler)[Dmitri a comis sau nu crima (hide spoiler)]? Prin acest capitol Dostoievski demonteaza, intr-un fel, conceptele rationaliste, in urma analiziei logice si pe baza ratiunii (view spoiler)[un om nevinovat este condamnat (hide spoiler)]. Nu pot sa nu amintesc si de captiolul Marele Inchizitor care este atat de discutat si de analizat de catre toti cei care au citit romanul, parerea mea este ca Dostoievski scrie acest capitol in care pune printre altele intrebarea ,,este in natura omului sa fie rau?" tocmai pentru a demonta acest lucru mai tarziu cand (view spoiler)[Dmitri este la un pas sa-si ucida tatal, dar se opreste pur si simplu in mod inexplicabil (hide spoiler)]. In acest roman Dostoievski contureaza personaje cu convingeri opuse, contradictorii pentru a aborda anumite teme din perspective diferite, citind ,,Fratii Karamazov" orice cititor se intreaba cel mai probabil, oare Dostoievski credea in Dumnezeu? Era Dostoievski ateu sau crestin? Parerea mea este ca Dostoievski credea in Dumnezeu, voi detalia aceasta convingere a mea in alta recenzie la o carte de a lui, pentru ca aceasta devine deja prea lunga, dar asta cred eu.Apropiindu-ma de final vreu sa abordez ca o concluzie urmatorul subiect: pe ce ar trebui sa ne bazam in viata pe ratiune sau pe credinta, pe logica sau pe instincte/simtaminte? Eu cred ca ar trebui sa alegem o cale de mijloc, atat mintea cat si inima ne pot insela, suntem fiinte imperfecte, iar Dostoievski a aratat in acest roman cat de usor ne putem insela.In final as vrea sa spun ca daca vor exista momente in care voi simti ca nu exista bine in lume voi incerca, printre altele, sa-mi amintesc de Iliusa.Citate: ,,...un spirit cu adevarat realist, daca nu este credincios, va gasi oricand in sufletul sau taria si insusirile necesare ca sa nu creada in minuni, iar in cazul cand minunea i s-ar impune ca un fapt incontestabil, mai curand se va indoi de propriile lui simturi decat s-o admita ca atare.",,Nu te minti singur. Cel care se minte pe sine si-si pleaca urechea la propriile minciuni ajunge sa nu mai deosebeasca adevarul nici in el, nici in jurul lui si sa nu mai aiba respect nici pentru sine, nici pentru lumea cealalta.",,-Stii ce cred eu? Daca diavolul nu exista si este numai o nascocire a omului, atunci intr-adevar acesta l-a plasmuit dupa chipul si asemnanarea lui. -Adica la fel ca pe Dumnezeu...",,Daca Dumnezeu nu exista, totul este permis.",,Nimic nu-i mai de pret pe lume pentru om decat amintirea copilariei petrecute in caminul parintesc, daca dragostea si buna intelegere salasluiesc cat de cat in casa."Iadul, suferinta de a nu mai putea sa iubesti.""Taina existentei umane nu consta in a trai, ci in a sti pentru ce traiesti.",,Sint eu vrednic, oare, sa ma slujeasca un om, si se cuvine, oare sa-i poruncesc numai pentru ca omul asta-i sarac si fara carte... incearca si fa in asa fel ca sluga ta sa aiba sufletul mai slobod decat daca nu ti-ar fi slujit tie...cand omul nu va mai umbla dupa slugi ca in ziua de azi si nu se va mai indura sa faca din aproapele sau o sluga care sa-i munceasca, ci dimpotriva, sufletul lui va ravni cu ardoare sa-si slujeasca semenii, dupa cuvantul Evangheliei, lucrul acesta va sta la temelia minunatei uniri sortite sa-i lege pe oameni in timpul ce va sa vina.",,-Limbile moarte, daca vreti sa stiti parerea mea, nu sint nimic altceva decat o masura politieneasca, pentru asta au fost introduse in scoala! continua Kolia sa bata campii. Special au fost introduse, pentru ca sint anoste si plicticoase, si in plus mai au si darul sa indobitoceasca omul. Scoala si asa e anosta, ia sa vedem ce-am putea face ca sa fie si mai anosta? E stupida, intr-adevar, dar poate ca n-ar strica totusi sa fie mai stupida! Si atunci au nascocit studiul limbilor moarte.",,-Dar nici pe mine sa nu ma uiti, sa nu ma uiti niciodata, taticule, continua Iliusa. Sa vii la mormantul meu... auzi, taticule, sa ma ingropi langa piatra noastra, stii bolovanul acela la care mergeam amandoi sa ne plimbam, si in fiecare seara sa vii acolo, la mine, impreuna cu Krasotkin... si cu Perezvon, sa-l iei si pe el... Eu am sa va astept... Tata, taticule!"English review: I postpone writing a review for 3 reasons: either I don't have time, I'm not in the mood or I have no inspiration. Well, this review doesn't fit into any of the categories. It's maybe the first time I postpone a review because I need time to wholly understand the book.The novel "The Brothers Karamazov" is not my favorite book, this title being hold (debatable) by "Crime and Punishment", but it is the most profound book I've ever read and maybe even the most profound book ever written. I know that this book is considered Dostoevsky's masterpiece, but I simply liked the atmosphere and the characters of the above-mentioned novel more, novel, which fascinated me much more.It's hard to write a review for such a volume, I'll try to focus on the essentials.There is one thing I did not like about this novel, namely that it is a little too slow, I would have liked it to have a slightly faster pace, but about the rest I have nothing bad to say, maybe just that I figured who committed the crime before the crime even took place, but the book was not written to be a suspense thriller, to captivate you at the first reading and then to lose some of its fascination, the book was written as a philosophical meditation on God's existence, on rationalism, on the collective nature of guilt, on morality, and especially on man's nature, on good and evil.If during the book it seemed to me that some of the scenes in the novel were of little importance and could as well have not been written, they unite in such a wonderful and perfect way with the trial that without them, the trial would have lost some of its impact. The trial is questionably the most extraordinary and best chapter/piece of literature ever written, if the whole book was like the process I could have said without a doubt that "The Brothers Karamazov" is the best book ever written and it would have been my favorite novel, instead it remains only one of my favorite novels. The way in which with two totally opposed logical arguments you can reach two equally veridical contradictory conclusions is amazing, it makes you think about the truth and if the man is capable of finding it. Have there not the author reveal to us the way in which the crime took place, could we, as readers, know if (view spoiler)[ Dmitri has committed or not the crime (hide spoiler)]? Through this chapter Dostoyevsky dismantles, in a way, the rationalist concepts, following a logical analysis and on the basis of (view spoiler)[ reason, an innocent man is convicted (hide spoiler)].I have to talk about the famous, "The Great Inquisitor" chapter, which is so discussed and analyzed by all those who have read the novel. In my opinion Dostoyevsky writes this chapter, in order to ask, between other questions, the following one "Is it in human's nature to be evil?" just to dismantle it later when (view spoiler)[ Dmitri is about to kill his father, but simply stops inexplicably (hide spoiler)].In this novel Dostoevsky creates characters with opposing, contradictory beliefs to address certain themes from different perspectives, reading "The Brothers Karamazov" any reader most likely wonders whether Dostoevsky believed in God. Was Dostoevsky an atheist or a Christian? In mu opinion Dostoyevsky believed in God, I will detail this belief of mine in another review of a Dostoyevsky novel because this one is already too long, but that's what I think.Coming close to the end I want to address the following topic as a conclusion: what should we rely on in life, reason or faith, logic or instincts/feelings? I think we should choose a middle way, both the mind and the heart can deceive us, we are imperfect beings, and Dostoyevsky has shown in this novel how easly we can be wrong.Finally, I would like to say that if there will be times when I'll feel that there is no good in the world, I will try, among other things, to remember Ilyusha.Quotes:"The genuine realist, if he is an unbeliever, will always find strength and ability to disbelieve in the miraculous, and if he is confronted with a miracle as an irrefutable fact he would rather disbelieve his own senses than admit the fact.""Above all, don't lie to yourself. The man who lies to himself and listens to his own lie comes to a point that he cannot distinguish the truth within him, or around him, and so loses all respect for himself and for others. And having no respect he ceases to love."I think the devil doesn't exist, but man has created him, he has created him in his own image and likeness. Just as he did God, then? observed Alyosha."If God does not exist everything is permitted.""From the house of my childhood I have brought nothing but precious memories, for there are no memories more precious than those of early childhood in one's first home. And that is almost always so if there is any love and harmony in the family at all."What is hell? I maintain that it is the suffering of being unable to love.The mystery of human existence lies not in just staying alive, but in finding something to live for. Am I worth it, that another should serve me and be ordered about by me in his poverty and ignorance?""...act so that your servant may be freer in spirit than if he werenot a servant...""Even now this can be done, but it will lead to the grand unity of men in the future, when a man will not seek servants for himself, or desire to turn his fellow creatures into servants as he does now, but on the contrary, will long with his whole heart to be the servant of all, as the Gospel teaches."The study of the classics, if you ask my opinion, is simply a police measure, that's simply why it has been introduced into our schools. By degrees Kolya began to get breathless again. Latin and Greek were introduced because they are a bore and because they stupefy the intellect. It was dull before, so what could they do to make things duller? It was senseless enough before, so what could they do to make it more senseless? So they thought of Greek and Latin."But don't ever forget me, father, Ilusha went on, come to my grave ... and, father, bury me by our big stone, where we used to go for our walk, and come to me there with Krassotkin in the evening ... and Perezvon ... I shall expect you.... Father, father!

2020-07-30 02:46:11

Informatorul - John Grisham

Informatorul este un thriller juridic menit sa te tina intr-o continua stare de alerta. In timpul lecturii m-am gandit adeseori la cat de mult seamana societatea prezentata in carte cu cea in care traim si noi. Oameni puternici care isi exercita influenta in interese proprii; un teren comun unde se intalnesc cei care ar trebui sa apere dreptatea pentru a-i angaja pe cei care o incalca; sfera infractionala care pare sa conduca lumea.

2020-07-30 02:00:13

Fata din gheata - Robert Bryndza

Familiile disfunctionale intotdeauna isi gasesc un loc in seriile politiste. Subiectul mi-a amintit de cazurile din ultimele sezoane din Castle si Elementary, cand eram tentata sa ma uit la final doar ca episodul sa se termine mai repede. Rezistam tentatiei pentru personaje. M-am atasat greu de Erika Foster si de restul echipei, dar, dupa 200 de pagini, am inceput sa prind drag de ei. Bineinteles, personajele mele preferate apar prea putin (nimic nou). Sper sa se schimbe situatia in urmatoarele 5 volume.

2020-07-30 01:31:11

Barbatul care n-a mai sunat - Rosie Walsh

O carte extraordinara, plina de mister, despre greseli, regrete, durere, sacrificiu, iertare, miracolul unui nou inceput si, mai presus de toate, magia dragostei care alunga demonii trecutului si readuce speranta si fericirea in suflete mult prea greu incercate de soarta!Recenzia mea:

2020-07-30 01:16:11

Nu exista lumina pura - Pablo Neruda

Neruda se impamanteaza si absoarbe toata energia, toata istoria si suferinta, doar ca acest curent (a se citi impuls) nu se deplaseaza in sensul fizic, din fiinta in pamant, nu se dilueaza in marele ce se lasa permeabil u0026amp; electrizat continuu, ci se concentreaza in scrierea sa.

2020-07-30 12:31:11

Printul nemilos - Holly Black

Recenzia completa: Magica. Seducatoare. Inselatoare. Mi-a placut la nebunie. Nu pot sa cred ce s-a intamplat si cat de usor am fost manipulata. Tradari, masacre, crime si o legatura fascinanta intre un print si o spioana, un nemuritor si o muritoare. UNDE E AL DOILEA VOLUM?

2020-07-30 12:00:35

Viata incepe vineri - Ioana Parvulescu

Ei da, asta e cu totul altceva. Tot din lipsa de chef, n-am sa insist prea mult asupra subiectului, dar ce pot sa va spun e ca sunt absolut mandra de mine insami ca am insistat sa primesc acest roman, de ziua mea. In primul rand, se simte ca Ioana Parvulescu a depus o munca de documentare sanatoasa, care face atmosfera evocata sa fie veridica. In al doilea rand, dom'le, personajele sunt interesante!Nici una dintre recenziile pe care le citisem nu-mi divulgase faptul ca, secundar, romanul trateaza pana si calatoria in timp.Dan Cretu e un jurnalist al zilelor noastre care, intr-o zi, intorcandu-se de la servici, si dorind sa se odihneasca putin pe o banca dintr-un parc, se trezeste transportat intr-un alt timp, un timp in care inca nu existau automobile, incalzirea se facea doar cu lemne, electricitatea de-abia incepuse sa fie la moda, fetele purtau rochiile acelea prodigioase + corset, toata lumea era cuminte si la locul ei..si-asa mai departe.Cartea e, intr-adevar, semi-politista, anume ca pe parcursul actiunii se investigheaza moartea unui tanar gasit inconstient pe acelasi camp pe care aparuse, in mod misterios, si Dan Cretu. Bineinteles, asta nu face nimic altceva decat sa-l puna in dificultate pe ziarist, care nu doar ca nu reusea sa explice oamenilor cum se face ca aparuse, dintr-o data, in mijlocul unui alt timp, ci il incrimineaza, indirect, pentru asasinatul lui Rares Ochiu-Zanoaga.Intr-o oarecare masura, felul in care e scrisa Viata incepe vineri mi-a amintit de stilul lui Tracy Chevalier, dat fiind faptul ca fiecare subcapitol incepe cu o alta perspectiva: pe de o parte avem evenimentele instorisite prin prisma unui baiat, Nicu, ce indeplineste sarcina de comisionar la 8 ani, pe de alta parte e perspectiva Iuliei Margulis, fiica unui doctor bucurestean, cea care istoriseste majoritatea lucrurilor [cred eu] si care le priveste dintr-un unghi relativ obiectiv; mai sunt si parerile sefului Politiei, nea Costache, ale unui colonel care ajuta la descifrarea misterului, precum si ale lui Alexandru Livezeanu, tanar amorez care sufera de o maturizare fortata.Trebuie sa aflati cine l-a ucis pe Rares, daca Dan se intoarce inapoi in timpul lui, daca Iulia e sau nu indragostita, si multe altele! Asta ca sa nu mai spun de toate detaliile absolut formidabile care ne transpun in atmosfera secolului 19 si care imbunatatesc considerabil toata actiunea.Recomand prietenos.

2020-07-30 11:00:06

Tropicul cancerului - Henry Miller

"Si-am lasat cateva cuvinte pentru tine pe fata de masa, aseara.Te-ai asezat cu coatele pe ele.""Ma intreba daca o iubesc.Si eu nu stiam nici macar cum o cheama!.""Lumea mea de fiinte vii pierise.Eram absolut sngur si n-aveam alti prieteni decat strazile, si strazile imi vorbeau in limbajul acela trist alcatuit din mizerie umana, nazuinte, regrete, esecuri, eforturi zadarnice.""Cand apare un om, lumea il zdrobeste si ii frange sira spinarii.""Sunt inuman! Spun asta cu grimasa nebuneasca si halucinanta, si voi continua s-o spun, chiar daca ar ploua cu crocodili!""Totul este continut intr-o secunda care este sau nu este consumata."

2020-07-30 10:46:11

Citind Lolita in Teheran - Azar Nafisi

Un roman profund despre legatura transformatoare a fictiunii asupra unei realitati tiranice. Orice persoana care are vreo legatura cat de mica cu cartile ar trebui sa o citeasca. Este o marturie imbinata cu critica literara si pagini intregi de istorie a unei tari bantuite de razboaie, violente, legi si discriminarea femeilor.Este antidotul perfect cand sunteti in pana de lectura sau cand simtiti nevoia sa recititi clasicii. Arta ofera un refugiul in fata unei realitati greu de digerat.Timp de doi ani, in fiecare zi de joi, o profesoara de literatura foarte inspirata se hotaraste sa aduca impreuna sapte dintre cele mai inzestrate studente cu scopul de a citi romane din vest interzise. Cred ca nu mai trebuie sa adaug nimic pentru a va convinge. Lectura placuta.

2020-07-30 10:12:30

Muzica de belele - Charles Bukowski

Unii ar spune ca Bukowski este obscen, indecent, violent. Altii ca este afemeiat si betiv. Eu spun ca in tot ceea ce face Bukowski este genial. Cartile sale de proza nu sunt complicate, au multe dialoguri, se citesc usor (daca se trece peste limbaj) si exprima in cuvinte putine si penetrante viata cum este ea. Eroii din Muzica de belele sunt toti un fel de Henry Chinaski, niste scriitori care s-au adaptat cum nu se poate mai bine la viata periferiei americane, care cheltuiesc banii pe alcool, pariuri si femei, zi dupa zi, fara pauze. Fiecare text ascunde insa in el alte si alte tare ale societatii contemporane, dar ramane ca fiecare cititor sa le descopere in spatele baxurilor de bere desfacute, partidelor de sex si scarpinatului in cur. Un geniu, cum spuneam.

2020-07-29 03:00:12

Triunghiul - Ken Follett

O colectie de povestiri scurte (prea scurte pentru gustul meu), care demonstreaza ca triunghiurie exista, vor exista si oamenii mor din cauza lor (mda...geometria ucide). Poirot, pe alocuri impreuna cu prietenul lui inspectorul Japp de la Scotland Yard, rezolva diferite crime care au ceva in comun - un triunghi, in special cel care exista de cand lumea...cel amoros. Povestirile se termina prea repede, cel putin mie asa mi s-a parut si nu pot spune ca toate m-au dat pe spate. Ca de obicei am incercat sa ghicesc cine e criminalul, dar rasturnarile de sitatie s-au tinut lant si bineinteles ca am esuat.

2020-07-29 02:12:30

Gradina cu fluturi - Dot Hutchison

Actiunea are loc intr-o superba gradina, dar nu orice fel de gradina. Aici sunt aduse fetele capturate de Gradinar, care le tatueaza fluturi pe spate sau pe fata, in functie de cat de credincioase ii sunt. Macar daca s-ar opri aici, dar pe langa acestea, le violeaza si le ucide cand acestea ating varsta de 21 de ani. El crede ca la aceasta varsta fetele ating maximul de frumusete, asa ca le ucide si le pune intr-o vitrina cu rasina.

2020-07-29 01:57:30

Suflete pereche - Cecelia Ahern

Absolut superba! Divina! Este cartea care m-a dat pe spate si m-a pus pe ganduri intr-un mare fel. Momentan sunt inca sub influenta ei. Am terminat-o la 3 jumate noaptea. Nu sunt, deci, foarte coerent.Pe blog voi scrie dupa 2-3 zile, cand sunt mai calm, mai lucid. Cand ideile sunt maia asezate. Momentan pot doar s-o recomand ORICUI!UPDATE: Am scris si articolul -

2020-07-29 01:12:30

Mai intunecat - E.L. James

"In cel mai intunecat colt" a fost o carte pe care am citit-o repede si m-am impins s-o citesc cat mai repede, deoarece voiam sa stiu ce se intampla si mai ales cum se termina (de parca Catherine ar fi depins de mine), dar si pentru ca mi-a provocat o multime de emotii, extrem de puternice, si nu stiu cat as fi rezistat pana sa rabufnesc sau sa prelungesc asa lectura.Cartea nu are un ritm alert si nici vreun mister neaparat sau ceva care sa te faca sa citesti cu sufletul la gura. Nu-i o poveste cu indicii sau o multime de crime or vreun detectiv si criminal ce-si dau tarcoale, ci e ceva ce pare atat de departe si ireal, dar in acelasi timp intotdeauna prezent si poate mai raspandit si activ, fix unde ne asteptam mai putin. Full review here.

2020-07-29 12:57:30

Lebedele de pe Fifth Avenue - Melanie Benjamin

tAsa ca acum stii totul despre mine. Absolut totul! Vorbeste-mi despretine!Iar Babe a simtit ca nu avea incotro, ca, de fapt, nici nu isi dorea altceva. Era o adevarata comuniune, ceva atat de profund, incat nu stia ce nume sa-i dea, doar ca o rascolea pe interior si ii facea inima sa bata nebuneste in piept. Toata viata ei fusese aparenta, aparenta si iar aparenta, inca din copilarie. Acum se afla in sfarsit langa cineva care isi pusese sufletul pe tava. Care isi aratase ranile, cicatricele; pe cele adevarate, care n-au vindecare. Cele care n-au cum sa fie vazute cu ochiul liber. Asa ca dorinta de a i le arata pe ale ei a venit firesc. Ochi pentru ochi, cicatrice pentru cicatrice.Povestire pentru povestire.

2020-07-29 12:12:30

Ce se intampla cu noi? - Huntley Fitzpatrick

Samantha, o tanara bogata si protejata, crescuta intr-un glob de sticla de catre o mama care isi impune vointa asupra ei. Jase, un tanar muncitor, provine dintr-o familie cu opt copii, este vesel, sigur pe el si saritor. O poveste de dragoste se infiripa intre cei doi si cand totul pare sa mearga din ce in ce mai bine, destinul ii pune la incercare... pare hotarat sa le testeze rezistenta. Un accident de masina schimba totul. Secretul pare sa destrame orice posibilitate. Si totusi, adevarul iese la iveala...O carte despre curajul de a spune mereu adevarul, despre asumarea consecintelor propriilor fapte si despre iubirea adrvarata. O carte cu un mesaj profund.

2020-07-29 11:42:30

Mostenitoarea - Kiera Cass

O poveste prostuta. O protagonista de-a dreptul copilaroasa. O noua "alegere" dificila.Initial, dupa ce am terminat de citit cartile ce tineau strict de povestea lui Maxon si a Americii am vrut sa ma opresc din a mai continua seria. Dar, datorita faptului ca am vazut aceste ultime doua volume peste tot pe retelele de socializare am hotarat sa le dau totusi o sansa si sa uit toate recenziile negative pe care le-am citit.Concluzia dupa citirea celui de-al patrulea volum: nu a fost o carte excelenta, nu la fel de buna ca si primele trei, dar nici atat de rea pe cat ma asteptam.

2020-07-29 11:12:30

Descatusare - Penelope Douglas

Descatusare este o superba carte young adult, foarte romantica si extrem de pasionala, cu o incarcatura emotionala deosebita si intorsaturi spectaculoase de situatie! Ambii eroi suferisera mari traume in copilarie, care le lasasera cicatrici sufletesti adanci, fiecare dintre ei reusind sa se vindece in final datorita influentei celuilalt.Recenzia mea:

2020-07-29 10:57:30

Iubirea doare - Jamie McGuire

Translation widget on the blog!!!O carte plina de suspans si emotii. O iubire pusa la incercare si doua personaje puternice care au stiut sa profite de sansa oferita de soarta. Mare si Shepley sunt impresionanti! O iubire care a cunoscut durerea fara margini inainte de a atinge fericirea si pacea.Recenzia mea completa o gasiti aici:

2020-07-29 10:42:30

Fetita care se juca de-a Dumnezeu - Dan Lungu

Ce au in comun Martin Amis si Dan Lungu? Ei, vedeti ca nu stiti? Va spun eu: doua romane cu titluri inspirate, The Pregnant Widow si Fetita care se juca de-a Dumnezeu (despre al doilea Alex Stefanescu e de parere ca e un titlu de premiu Nobel daca o exista asa ceva titluri care sa ia premiul Nobel, vreau sa spun), a caror actiune se petrece partial in Italia si, cireasa de pe tort (sau bomboana de pe coliva daca vreti) in care personajele au impresia ca n-au pasit in Italia, ci intr-o carte postala sau intr-un tablou:Pe fereastra, peisaje de-ti taie rasuflarea. Senzatia e ca te afli intr-o ilustrata. Tu, personaj intr-un tren, intr-o vedere, asa, incremenita in timp... Senzatie de moarte frumoasa. N-o sa uit clipele acelea de confuzie... Nu eram in rai, ci intr-un album de arta...(Pentru citatul din Amis, in care personajelor li se pare ca fac parte de data asta dintr-o pictura tre sa ma credeti pe cuvint, ca nu-l am la indemina)Bineinteles, mecanismul din spatele acestei comparatii functioneaza cu ajutorul unor conexiuni prea evidente ca sa suspectez pe vreunul dintre cei doi scriitori ca s-a imprumutat de la celalalt (sper ca remarcati cum i-am pus, cu o political correctness de care sint foarte mindra, pe cei doi autori macar pe aceeasi treapta a discutiei, daca nu a valorilor), dar coincidenta care a facut ca eu sa citesc in acelasi timp doua romane care exploateaza aceeasi imagine era prea savuroasa ca sa o trec cu vederea. In orice caz, asa cum sint convinsa ca ati intuit deja, asemanarile intre cele doua carti se opresc (definitiv) aici.Buuun. Acum sa revenim la oile noastre, care va sa zica la al patrulea roman al lui Dan Lungu care mi-a picat in mina, dupa Sint o baba comunista, Cum sa uiti o femeie si Raiul gainilor. Rascolind Webul in cautare de opinii, dupa bunul meu obicei, am dat peste peste mai multe recenzii, pe voci fie superlative, fie circumspecte, sau chiar acide: de exemplu, in timp ce Ziarul de Iasi il considera "cea mai buna carte a anului" oferindu-i Premiul national de proza pe 2014, iar Eli Badica in Bookaholic.ro il priveste ca pe o experienta literara ce nu trebuie in nici un caz ratata, analizindu-l extensiv cu un entuziasm bine argumentat, Alex Stefanescu se plinge in Romania literara ca doar titlul e de el, iar Lucia T., in hyperliteratura.ro il acuza (opinie pe care o saruiesc intrucitva) de overwritting.Din punctul meu de vedere, cartea nu este nici inferioara, nici superioara celorlalte trei pe care le citisem deja ca si in celelalte cazuri, am gasit in ea si pasaje memorabile dar si imagini dezlinate, si tehnici originale dar si constructii de mintuiala, care m-au facut sa ma gindesc ca poate aceasta inegalitate valorica care este o constanta a scrisului lui Dan Lungu a devenit marca sa, a ajuns sa faca parte din farmecul lui personal, fiind o consecinta mai mult sau mai putin fericita (dupa perceptia estetica a fiecaruia) a amestecului de altminteri indraznet de realism critic (in care este vizibila mai ales analiza rece a sociologului) si onirism parodic (in care iese la iveala sensibilitatea ironic duioasa a scriitorului de fictiune): Aici isi da seama, numai mergind un pic pe strada, intrind intr-un supermercato... toti sint frumos barbieriti, pieptanati, cu hainele spalate si calcate, iar cind iti zimbesc, o fac cu toti dintii... In Romania sint multi stirbi... Poate de aceea nici nu par inteligenti... Cind ai barba tepoasa si hainele saracacioase, nu mai ai cum sa pari destept... iar daca iti lipseste si un dinte din fata, pari prost de-a binelea!...Ceea ce-i reuseste cel mai bine scriitorului si aici, ca si in celelalte romane, este crearea unor personaje pitoresti si perfect viabile doar din citeva trasaturi de condei, de cele mai multe ori in imagini indirecte, adica reflectate de constiinta altor personaje: Laura, cu frenezia ei vag amenintatoare asa cum o percepe indecis Letitia, Mamarea (matusa Marioara in varianta moderna), o Baba Cloanta care si-a schimbat matura cu un snop de urzici spre spaima Raditei, sau Dumitrel, smecherasul care se face ca munceste spre jalea lui Miron si amuzamentul batrinului Cosoi. Colorata si de un tragi-comic induiosator este si imaginea imigratiei romanesti din Italia, cu locurile de munca incerte, prost platite si/ sau umilitoare, cu agapele care intretin iluzia traiului bun, cu afaceri indoielnice si trufie mirlaneasca (scena din autobuzul plin de romani in care controlorii de bilete de mult nu mai indraznesc sa urce e tipica), si desigur cu dorul de tara si de familie camuflat in spatele unei veselii aproape isterice, in contextul in care nici moartea nu e o optiune pentru ca e prea costisitoare:Tristetea ar trebui scoasa in afara legii, desigur. Mai ales printre emigranti. Sinuciderea dauneaza grav sanatatii, iar transportul pina in tara e afurisit de scump.Interesanta mi s-a parut simetria in oglinda a celor doua voci narative: Radita accepta realitatea dureroasa a despartirii trecind-o prin filtrul imaginatiei bogate de copil maturizat inainte de vreme (si cit de des mi-a evocat chipul atitor elevi ai mei crescuti de bunici), in timp ce Letitia o refuza, agatindu-se de speranta intr-un viitor idilic. Emotionanta este si concretizarea absentei, vazuta ca o imagine care se estompeaza progresiv, pina ce nu mai ramine din ea decit un contur vag, aproape ireconstituibil de catre o falsa memorie:Mama nu mai are fata, i s-a tocit, liniile care la batrini se adincesc din ce in ce la ea aproape ca au disparut. Mama e o voce umeda care o intreaba ce-mai-faci-iubita? ce-note-ai-mai-luat-la-scoala? ce-cadou-sa-ti-iau-de-ziua-ta? te-intelegi-bine-cu-Buna? Fata ei ovala intinereste, incepe sa arate neteda ca in fotografii.Spre sfirsit insa, autorul se plictiseste de alternanta prea ordonata a celor doua voci si include inca doua cea a bunicului, care viseaza (premonitoriu?) o invazie de diavoli si cea a autorului-narator care-si declina omniscienta in stil nu atit postmodernist cit... eminescian (mi-a amintit de consideratiile finale din Sarmanul Dionis pe acelasi motiv al visului in vis) ca sa atenueze probabil frustrarea cititorului confruntat cu un final atit de deschis incit il va trage curentul multa vreme:Batranul Cosoi da din cap si viseaza in continuare, dar eu nu mai pot vedea ce se intimpla. Pina aici imi pot ghici posibilul viitor in visul lui, mai departe nu pot sti decit ce-si va aminti el. Daca el spune da, visul lui devine premonitie, daca spune nu, ramine un simplu vis. Asta daca nu e o noua amagire a diavolului carunt si eu nu exist decit in visul batranului Cosoi. Sau daca nu cumva batranul Cosoi e plasmuit de dorinta mea de a-mi gasi linistea. Cu diavolul carunt niciodata nu esti destul de pregatit pentru ce urmeaza.Totusi, varianta inversata de final (ca-n Sotronul lui Cortazar) in care mama vorbeste la telefon cu Malina inainte ca acelasi telefon sa sune pe ultima pagina, nu este rea, chiar daca sint de acord cu cei care au afirmat ca finalul face nota discordanta cu tonul general al romanului. S-a rastit si la mine malevolent, tre sa recunosc, mai ales dupa ce ma relaxasera (prematur, dupa cum aveam sa constat) aventurile nocturne in nota parodic bulgakoviana ale batrinului Cosoi. Pe ansamblu, insa, Dan Lungu continua sa ma surprinda placut si voi continua sa-l citesc si sa-l recomand, poate nu ca lectura esentiala, dar categoric de calitate.

2020-07-29 10:12:30

Inca aud muzica noastra in gand - Agnes Martin-Lugand

Translation widget on The blog!!!!O carte despre dorinta de a avansa, de a deveni cineva. Despre lupte, tradare si despre lipsa de comunicare. Despre iubirea pusa la incercare!Recenzia mea completa o gasiti aici:

2020-07-28 03:00:10

Imperiul: O piatra pe cer - Isaac Asimov

Pentru Joseph Schwartz, totul s-a intamplat intre un pas si celalalt. Ridicase piciorul pentru a sari peste papusa de carpa si, timp de o clipa, simtise o ameteala ca si cum, pentru o fractiune de secunda, un vartej l-ar fi ridicat si l-ar fi readus pe pamant, intors pe dos. Piciorul ii atinse solul, simti cum pieptul i se goleste de aer si, ramas fara vlaga, se pravali in iarba.Un experiment stiintific cu uraniu, scapat de sub control si soldat cu un fascicul de energie aflat in expansiune, da nastere unei calatorii in timp, in sens unic si necontrolat. Astfel, un fost croitor, acum ajuns la varsta pensionarii, Joseph Schwartz, este in mod intamplator trimis din Chicago-ul anilor 1949, intr-un viitor indepartat, intr-un loc pe care nu il cunoaste si a carui limba nu o vorbeste. Este luat in grija de un cuplu care, considerandu-l retardat, il ofera in secret ca subiect pentru un experiment, ajungand in cele din urma sa salveze Galaxia impreuna cu un nativ pamantean - om de stiinta, fiica sa si un arheolog aflat in vizita.

2020-07-28 01:57:30

Pasari, lighioane, rubedenii - Gerald Durrell

Pasari, lighioane, rubedenii este o carte plina de un umor nebun, dar si de magnifice descrieri ale naturii si ale vietii animalelor.Recenzia mea:

2020-07-28 01:42:30

Murind cand vine primavara - Ralf Rothmann

In corpul nostru exista o memorie a celulelor, deci si a spermatozoizilor si ovulelor, si ca asta se mosteneste. O rana sufleteasca sau fizica are efect asupra urmasilor. Jignirile, bataile sau gloantele incasate ii ranesc si pe copiii tai inca nenascuti, cum ar veni. Iar mai tarziu, oricat ar creste ei ocrotiti cu dragoste, se vor teme mereu cumplit sa nu fie jigniti, batuti sau loviti de-un glont. Oricum in subcontinent, in vise.

2020-07-28 01:12:30

Baiatul si misterioasa disparitie - Russell Newell

Baiatul si misterioasa disparitiemi-a placut si nu prea. A fost o lectura antrenanta, dar, pe alocuri am simtit ca disparitia copilului nu a mai reprezentat punctul culminant al acestui thriller. Ti se spune din primele pagini cine a rapit copilul si care au fost motivele. Singurele semne de intrebare le ridica pozitia lui in raport cu ceea ce fusese invatat sa fie in noua viata. Pentru el, viata incepuse din nou cand avea sapte ani.

2020-07-28 12:57:30

Femeia din Orient Express - Lindsay Jayne Ashford

Trei povesti de viata ale unor femei deopotriva puternice si vulnerabile... O calatorie pe doua continente, cel european si cel asiatic, corelata cu o calatorie initiatica spre propriul sine... Locuri mirifice, desprinse parca din O mie si una de nopti, miresme deosebite si culoare locala...

2020-07-28 12:42:30

Dupa fapta si rasplata - Gillian Flynn

Nu stiu la ce m-am asteptat cand am inceput sa citesc aceasta povestire, insa am fost surprinsa intr-un mod placut. Pentru mine, a devenit mai palpitanta cand am ajuns la mijlocul acesteia. A avut momente in care emana atmosfera unui film horror, iar lucrurile se desfasurau rapid, devenind din ce in ce mai curioasa de finalul acestei povestiri. Mi-as fi dorit putin mai multe detalii la sfarsit, deoarece a avut build-up bun, ca mai apoi sa ma dezamageasca, intrebandu-ma ce s-ar putea intampla mai apoi. Povestea femeii era cea reala sau povestea baiatului? A lasat atat la alegerea personajului nostru principal, dar si la alegerea cititorului, dandu-i un final dramatic si de impact pot spune, prin care te face sa te gandesti la el.

2020-07-28 12:12:30

O sa ma stii de undeva - Petronela Rotar

Eu cu poezia suntem cam ca samatisa si trupa Black Pink. Adica existam amandoi pe aceasta planeta, dar cam atat.Asa si cu cartea O sa ma stii de undeva de Petronela Rotar.Carte de poezii. Despre care nu am nici cea mai mica idee daca este buna sau nu. Pentru ca eu nu ma pricep la poezie. Deci imi declin masiv competenta.Daca ma intrebati de ce zic, totusi, ceva despre o carte de poezie, chestiune la care nu ma pricep, va raspund in acest nou episod din #RaftulLuiChinezu

2020-07-28 11:42:30

Inocenta pacatului - Marius Albert Negut

Translation widget on The blog!!!O carte superba! Bine scrisa, care serveste cititorului o portie de realitate cruda, dura. O lectie de viata condimentata cu bucatele de istorie. O carte despre vicii si efectele lor asupra oamenilor.Recenzia mea completa o gasiti aici:

2020-07-28 10:45:00

Cele opt pacate capitale ale omenirii civilizate - Konrad Lorenz

Laureat al Premiul Nobel pentru Fiziologie/Medicina, Konrad Lorenz este unul dintre fondatorii etologiei moderne - stiinta care se ocupa de studiul comportamentului animalelor si oamenilor.Despre aceste comportamente si felul in care ele pot influenta lumea este vorba si acest eseu, in care el identifica si analizeaza opt pacate ale omenirii, care pot determina si disparitia ei. Printre ele, suprapopularea, distrugerea naturii, pierderea traditiilor, conflictele intre generatii sau bombele nucleare. Chiar daca discursul sau este pe alocuri vadit anti-capitalist si cartea este publicata initial in 1973, semnalul de alarma a ramas acelasi, iar spusele lui, intr-un limbaj care imbina eruditia si limbajul greoi al specialistului cu simplitatea si sinceritatea, au ramas de actualitate.

2020-07-27 03:45:00

Dezonoare - J. M. Coetzee

Dezonoare este o carte care ravaseste, care afecteaza, dar poate face din cititor o fiinta ceva mai... umana. Merita citita si rascitita, si cu siguranta ca fiecare cititor in parte va vedea altceva in ea, fiecare va interpreta totul extrem de subiectiv, in functie de ceea ce atinge mai mult: iubire, relatii interzise si relatii necesare, viol si abuzuri, impacare si resemnare, pareri de rau si aparente regrete, onoare si moarte, dezonoare si viata.Citeste continuarea pe Hyperliteratura:

2020-07-27 03:15:00

Dansul privighetorii de primavara - Kyung-Sook Shin

Cartea are o poveste fermecatoare prin contrastul dintre Europa si Asia, dar si datorita stilului in care este scrisa. Finalul este pur si simplu sfasietor, lucru ce m-a facut sa indragesc povestea mai mult decat ma asteptam sa o fac.Recenzia, aici.

2020-07-27 03:00:00

Universul pe umerii tai - Jennifer Niven

Fata asta, Libby Strout, e uimitoare. Eu, care nu am fost niciodata batjocorita din cauza felului in care arat, nu cred ca voi avea vreodata increderea, curajul, si multumirea de sine pe care o are ea, chiar atunci cand toata lumea pare ca e impotriva ei. Universul pe umerii tai este o carte absolut minunata, o poveste despre regasire, despre cum sa te iubesti pe tine si pe ceilalti, despre cum uneori trebuie sa-ti depasesti temerile si sa fii tu insuti, indiferent de ce ar spune lumea. Si bineinteles, relatia dintre Jack si Libby iti topeste inima, sunt absolut minunati.

2020-07-27 02:45:00

Printul de hartie - Erin Watt

Alternativ, din perspectiva proprie, Ella si Reed ne spun aceeasi poveste, preluand firul narativ unul de la celalalt. Nu m-am prins ce o face pe Ella atat de minunata, nu am inteles nici cum o fata, o adolescenta ce a fost in stare sa isi creeze o armura care s-o protejeze mental, atunci cand danseaza la bara, nu le poate invinge pe Dinah, Brooke si Jordan cu degetul mic de la mana stanga si cu dreapta legata la spate.Mi-au placut Easton, Sebastian si Sawyer, mi s-au parut personaje mai incitante si mai ofertante decat eroii principali, probabil tocmai pentru ca nu am citit celelalte volume ale seriei. Mi-ar placea sa aflu mai multe despre ei, asa ca o sa caut recenzii ale urmatoarelor carti Royal

2020-07-27 02:15:00

Adolf H. Doua vieti - Eric-Emmanuel Schmitt

Asadar, raul cel mai mare nu are legatura nici cu inteligenta, nici cu prostia. Un ***** care se indoieste este mai putin periculos decat un imbecil care stie. Toata lumea se insala, si geniul, si arieratul, si nu eroarea este periculoasa, ci fanatismul celui care crede ca nu se insala (..) Nu exista intentie a raului pura. Fiecare este convins ca face bine ce face. Diavolul se crede intotdeauna inger. De-asta mi-e atat de frica. Poate ca intr-o zi va aparea un biet individ frustrat pana la limita nebuniei, un biet individ care isi va dori sa faca binele exact la fel ca Dumnezeu, daca nu cumva si mai bine, un incendiator reformator, un diavol din sfidare fata de Dumnezeu, un diavol din invidie fata de Dumnezeu, un diavol din ambitie, un mim grotesc, un clovn. Scrierea acestei carti m-a invatat multe. Atata vreme cat nu vom recunoaste ca si ticalosul si criminalul se afla in adancul nostru, vom continua sa traim intr-o pioasa minciuna. Ce este un ticalos? Cineva care, dupa parerea lui, nu greseste niciodata. Ce este un criminal? Cineva ale carui fapte nu tin cont de existenta celorlalti. Aceste doua povarnisuri sunt in mine si pot oricand aluneca pe ele. Dupa experienta acestei carti, imi voi dezvolta simtul vinovatiei: daca ma voi simti cat de cat in culpa, nu voi alunga respectivul sentiment, ci il voi aprofunda, il voi augmenta, ma voi supune lui. Dupa experienta acestei carti, ma voi feri inca si mai mult de ideile simple. Cand unui rau i-ai gasit o singura cauza inseamna ca nu te-ai gandit suficient la el, ca doar l-ai caricaturizat, l-ai redus, ai procedat la acuzatie, nu la explicatie. Dupa experienta acestei carti, voi considera suspect orice om care-mi arata cine e dusmanul.Hitler este un adevar ascuns in adancul nostru, care poate oricand tasni la suprafata.

2020-07-27 01:45:00

Campionul - Marie Lu

It seemed like a very beautiful book because Danny helped his father catch pheasants. And when his father told Danny he was the world champion I felt really good. Let me read itro-en.gsp.roRezultate de pe webDictionar roman englezDictionar englez-roman, dictionar roman- englez si dictionare explicative cu facilitati exceptionale: pronuntie audio, conjugarile verbelor, ...Ati accesat aceasta pagina in data de 20.01.2018.Dictionar englez romanDictionar englez-romanDictionar explicativ romanDictionar explicativ englezUnelte gratuiteJocuriAdauga la dictionar

2020-07-27 01:00:34

Cele trei fiice ale Evei - Elif Shafak

Tara mea natala, Turcia, este o tara-fluviu, nici solida, nici stabila, scria Elif Shafak in sectiunea dedicata multumirilor din acest volum. Cele trei fiice ale Evei este o radiografie a femeii moderne din Turcia, aflata la intersectia unor curente principale total opuse, care intra in contact cu Occidentul si incearca mereu sa se situeze intre extremele societatii sale. Toate acestea sunt privite prin ochii unei turcoaice laice, care traieste si profeseaza in Occident, ceea ce adauga un nou filtru imaginii.Recenzia mea completa este aici

2020-07-27 01:00:00

Deodata in adancul padurii - Amos Oz

Mati si Maia au descoperit ca nu este nimic infricosator in adancul padurii, ci mai degraba in inimile oamnilor. E o poveste care m-a fermecat, o parabola atat de frumos construita incat poate fi citita si inteleasa intr-o multitudine de feluri, atat de copii, cat si de adulti. Recomand sa fie parcursa de cate ori simtiti ca va pierdeti speranta in umanitate.Citat:,,Pentru ca intunericul, spuneau parintii, intunericul este plin de lucruri pe care, cu siguranta, este mult mai bine sa nu le intalnesti.

2020-07-27 12:45:00

Fiica ascunsa - Elena Ferrante

Fiica ascunsa este o carte complexa care pune sub lupa, intr-o maniera brutal de sincera, crampeie din viata unei femei sfasiata intre dorinta de libertate si emancipare, pe de o parte, si necesitatea de a-si indeplini obligatiile ce decurg din conditia de mama si sotie, pe de alta parte.Recenzia mea:

2020-07-27 12:00:33

De duzina - Charles Bukowski

Publicat in anul mortii autorului, De duzina este un roman dedicat scrisului prost. In lipsa acestei dedicatii, lectura ar fi fost anosta, plata, lipsita de o finalitate anume. Dedicatia insa face ca substanta textului sa treaca dincolo de litera lui. Dar -in fapt!- nu stiu de ce era nevoie de asta... Daca romanul este o parodie la adresa scrisului ca ocupatie, de ce s-a tinut cu tot dinadinsul sa se mai adauge inca un element in debitul mereu crescand al acestui rau nesecat?! Pe de alta parte, nu se poate nega doza de ras pe care ti-o injecteaza romanul, acesta fiind de un cinism care presupune comicul drept conditie de existenta.

2020-07-27 10:45:00

Cum sa te imprietenesti cu intunericul - Kathleen Glasgow

Translation widget on The blog!!!Cum sa te imprietenesti cu intunericul mi-a suscitat interesul inca de la aparitie, cu toate ca am tot amanat citirea ei. Pana acum. Am descoperit o poveste profunda, dureroasa si vindecatoare, emotionanta, care impresioneaza cititorul inca de la primele pagini. O lectura care stoarce lacrimi, rupe sufletul si provoaca durere. Este o poveste inspirata partial de povestea mamei autoarei, dupa cum ne mentioneaza. O lectura despre copiii ramasi singuri, care nu mai au pe nimeni si care pastreaza in adancul lor o durere ce nu trece niciodata. Autoarea Kathleen Glasgow ne confrunta cu durerea pierderii inca de la inceput, cand o cunoastem pe tanara Tiger. Recenzia mea completa o gasiti aici:

2020-07-26 06:00:06

Baiatul de pe Facebook - Jessica Park

E o carte simpatica, desi cu un aer general trist. Mi-am dat seama de la inceput care e marele mister ascuns de familia Watkins, dar asta nu m-a facut sa ma bucur mai putin de carte, are un stil care te atrage sa o citesti, daca iti place genul acesta de lectura.Povestea e un pic atipica pentru un roman YA: Julie este studenta in anul I la facultate si, printr-un concurs de imprejurari nefericite, ajunge sa stea in gazda la familia unei foste colege de facultate de-a mamei ei. Julie are ea insasi probleme de natura personala (parintii divortati, tatal bogat dar absent aproape total din viata ei), dar problemele celor din familia Watkins par sa le depaseasca de departe pe ale ei. Sotii Watkins sunt instrainati atat de ei insisi, cat si de copii. Se refugiaza in munca si stau cat mai mult departe de casa. Celeste, fiica de 13 ani a familiei, foarte desteapta dar incapabila sa se integreze din punct de vedere social, se comporta ca un copil mic si cara cu ea peste tot o imagine de carton in marime naturala a fratelui mai mare. Matt, fratele mijlociu, student eminent si pasionat de matematica si calculatoare, isi asuma rolul parintelui in casa, in absenta fizica si emotionala a parintilor sai, rol care il insingureaza si il maturizeaza mult prea devreme.Iar Finn, fratele absent, pare sa fie la polul opus al tuturor din casa: amuzant, sociabil, aventuros si, desigur, foarte departe de toti.Povestea de dragoste care incepe intre Julie si Finn, prin intermediul email-ului si a mesageriei de pe Facebook, pare ceva desprins dintr-un film de pe Hallmark, insa lucrurile nu evolueaza asa cum ne-am asteptat. Julie are multe secrete de descoperit si, in cele din urma, va trebui sa ia o decizie dureroasa care o va afecta mai mult decat credea.Cartea a fost criticata pentru replicile sau gandurilor usor rautacioase ale lui Julie la adresa celor din jur, insa eu le-am simtit mai degraba ca fiind ironice sau amuzante, si nu rautacioase. Mi-au placut tachinarile dintre Matt si Julie, si era normal ca ea, odata intoarsa acasa in micul orasel din care provenea, sa se simta un pic dezradacinata si sa nu i se mai para amuzante aceleasi lucruri ca in copilarie. Odata ce iei contact cu o lume mai civilizata (sau pur si simplu altfel), cred ca e firesc sa nu te mai simti la locul tau printre cei pe care simti ca i-ai depasit.O recomand pentru 14+, nu e o lectura usoara (chiar te provoaca dpdv intelectual), dar e foarte frumoasa.

2020-07-26 05:00:06

Eclipsa - Nora Roberts

Mi-a placut aceasta carte .Este acel gen de lectura draguta , care te bine dispune intr-o oarecare masura .Nu mi-a placut , ca de obicei , acel triunghi amoros , care este bazat pe clasica poveste vampir contra varcolac . I-am dat acestei 3 stele pentru ca mi-i s-au parut absurde deciziile Bellei . Precum faptul ca si-ar lasa familia si prietenii , fara niciun regret , doar pentru a fi cu Edward pentru o eternitate . Jacob Black , un personai destul de uman . Face greseli , ca orice omsi da dovada de o caldura sufleteasca . Nu mi-a placut deloc duritatea lui Edward . Pare incapabil de sentimente , de iubire . Foarte posesiv , parca vorbind de un obiect cand se referea la Bella. Mi-au placut pasajele descriptive ale acestei carti , imbinate cu actiunea, a fost o lectura palpintanta .

2020-07-26 03:00:06

Noapte nesfarsita - Agatha Christie

nu am cuvinte... am asteptat 190 de pagini ca sa se intample crima si daca la inceput eram dezamagita de chestia asta well acum nu mai am cuvinte... nu voiam sa cred ce se spunea despre cartile agathei ca (,) chiar nu iti poti da seama cine e criminalul... dar fratele meleu, cand citeam eram atenta la fiecare personaj efectiv si ziceam in mintea mea mda, asta poate fii criminalul dar la sfarsit cand s-a aflat eram literally mind blooowww!!!! era ultimul personaj (ma jur) la care am gandiseeemmm (de fapt nu ma gandisem deloc la el asta e partea si mai faina ca nici in ruptul capului nu m-as fi gandit la acea persoana). cand s-a aflat eram putin confuza sincera sa fiu, nu stiam ce e cu viata mea si ce se intamplaaa efectiiiv!! totusi apreciez ca la sfarsit s-a mai explicat care ii faza si am inteles aproape 100%.sunt socata in continuare si nu mai am idee ce sa scriu :)))) o sa raman acum cu gandurile mele sa meditez la ceea ce tocmai ce s-a intamplat.BTW AM HOTARAT SA IMI CUMPAR CATE O CARTE DE AGATHA CHRISTIE DE ACUM DE FIECARE DATA CAND IMI MAI CUMPAR CARTI

2020-07-26 02:00:38

Ludice. Exercitii de umor criptic - Gabriel Liiceanu

Un volum simpatic, in care Gabriel Liiceanu dovedeste ca are calitatea de a putea rade de el insusi.Marturisesc insa ca placerea mea vinovata legata de dl. Liiceanu e aceea de a-i citi consideratiile despre mancare. In afara de faptul ca e savuros in limbaj, m-a convins sa prepar reteta de alivenci din "Intelectuali la cratita" si am in plan si reteta de Jambalaya (data in "Scrisori catre fiul meu"). Mi-ar placea sa citesc intreg caietul de retete al mamei sale, cel de la Scoala Normala de Fete si, citand din Ludice, "ca sa nu mor vaca", as vrea chiar o intreaga carte de bucate semnata de dl. Liiceanu, in care sa povesteasca ce a mancat bun sau rau prin locurile in care a fost, cu sau fara retete. Visez la un Craciun cu aceasta carte sub brad!

2020-07-26 01:00:06

Ignoranta - Milan Kundera

4,5* Vreau sa simt Praga... cu tine!

2020-07-26 12:00:33

Doamna Pylinska si secretul lui Chopin - Eric-Emmanuel Schmitt

A te consola inseamna a accepta frustrarea; or, Chopin ma elibera. Multumita lui, traiam intr-o lume plina, o lume in care batea mereu o inima, o lume saturata de emotii, de pasiuni, de revolte, de politete, de extaz, de stupoare, de convingeri, de lirism (..)Chopin mi-a permis sa traiesc intr-o alta lume, o lume in care sentimentele infloreau, o lume populata de declaratii inflacarate, pasiuni, entuziasm, fericire, o lume lipsita de calcule, de rationalitate, de prudenta, de pragmatism. Nu o lume utopica, nu! O lume in care ma descopeream pe mine. Nu o recluziune, mai degraba o deschidere. Asta propune Chopin: un loc in care sa iubesti. Sa iubesti ceea ce alcatuieste viata, pana si dezordinea, frica, angoasa, tumultul. El zugraveste in culori frumoase ceea ce nu e facut sa fie asa si duce pana la incandescenta ceea ce e deja frumos. Departe de a ne oferi un refugiu, ne obliga la luciditate, dandu-ne intelepciunea acceptarii si sporindu-ne gustul pentru conditia umana.Cele mai frumoase sunete ale unui text nu sunt cele puternice, ci acelea tandre.Exista secrete pe care nu trebuie sa le patrunzi, ci doar sa le frecventezi; compania lor te face mai bun.Isi parcursese deceniile vietii agatandu-se de promisiunile unui barbat care nu se tinea niciodata de cuvant.CHOPIN RAMANE O SINGURATATE CARE STA LA TAIFAS CU O ALTA SINGURATATE.

2020-07-26 12:00:08

Chemarea lui Cthulhu si alte povestiri - H.P. Lovecraft

Aceasta recenzie este pentru editia Polirom, traducere in limba romana. Nu voi scrie o recenzie pentru povestile in sine (pe care le-am citit in original in engleza, lucrul ce il recomand celor ce stiu limba si pot sa indure tone de arhaisme si limbaj inflorat), ce sunt excelente, ci pentru traducerea si selectia povestilor.Sa incepem cu traducea. Sincer sa fiu, este solida, si cam cat de buna se poate. Cuvintele nu au acelasi impact ca originalul, poate pentru ca limbajul nu este atat de inflorat. Un lucru bun pentru a atrage cititorii necunoscatori ai lui Lovecraft (tinta principala a acestei traduceri, cred eu, cum voi explica mai jos), dar se distruge astfel o parte din placerea operelor sale. Sincer sa fiu, aceasta traducere m-a convins ca limba romana nu este atat de bogata ca cea engleza. Imi pare rau. Acest fapt nu este, insa, vina traducatoarei, ce a transpus cuvintele lui Lovecraft cat de bine se poate.Acum selectia. Fara colaborari, poezii sau povesti din ciclul viselor, ceea ce are sens pentru o audienta de cititori de rand. Sa luam una cate una povestile alese:--Incepem incredibil de prost: Fapte privitoare la defunctul Arthur Jermyn si familia sa. Personal, nu as fi inclus aceasta poveste niciunde, daramite prima! Este o poveste stupida. Dagon (care lipseste complet!) ar fi fost o alegere mult mai buna ca o introducere, sintetizand intreaga opera a lui Lovecraft in ceva scurt, spre deosebire de aceasta poveste nascuta din teroare simtita de acesta cand a aflat ca bunica sa fusese galeza. Nu inteleg deloc aceasta alegere.--Ne intoarcem repede unde trebuie cu Nyarlathotep, o scurta poveste poetica ce prezinta in doar 5 pagini unul dintre cei mai interesanti zei ai panteonului lovecraftian. Este perfecta ca o introducere, si ma bucur ca a fost pusa a doua.--Ilustratia din carte. O poveste simpla in care teroarea provine de la oameni. O alegere buna, dar vorbirea batranului este un pic ciudata. Mi s-a parut putin cam prea elocvent pentru ce reprezinta el, lucru pe care nu l-am simtit in original. Altfel, nu am nimic rau de spus.--Veneticul este un clasic, si perfect pentru o audienta neinitiata. Nu am ce comenta.--Dulaul. O poveste mai clasica, asa ca ii inteleg incluziunea, desi pe mine nu m-a interesat atat. O alegere inteleapta, insa.--Sarbatoarea. Titlul este tradus cam ciudat (original The Festival: Festivalul), dar se potriveste. O poveste festiva si bizara, dar cu un exterior familiar. O alegere excelenta.--El este o alegere pe care nu o prea inteleg, dar nu am un motiv clar pentru care sa nu fie introdusa. Presupun ca vrajitorul este un element familiar. Vorbeste arhaic, ca in original, insa sa-l citesc spunand boier cand se afla intr-un oras american m-a cam scos din poveste. Titlurile nobiliare locale se traduc greu, presupun.--Aer Rece. O alegere buna.--Chemarea lui Cthulhu. Obligatorie.--Culoarea din afara spatiului. Asemenea.--Cel care susotea in intuneric este o poveste pe care o apreciez mai mult dupa o a doua citire. Cred ca este un mod bun de a introduce elementele SF mai bizare ale lui Lovecraft.--Incheiem cu Cosmarul din Innsmouth, un alt titlu tradus ciudat (original The Shadow over Innsmouth: Umbra peste Innsmouth), si inferior originalului. O poveste buna, obligatorie, si clasica. Zadok si-a pastrat potenta in vorbire. Finalul deschis este perfect pentru a incheia aceasta antologie.In general, o alegere buna, cu exceptia primei. Daca as fi coordonat aceasta alegere, as fi scos cu viteza luminii prima poveste si as fi inlocuit-o cu Dagon. As adauga The Terrible Old Man (Batranul teribil) deoarece este scurta si are o morala clasica, si posibil, in loc de El sau Dulaul, The Music of Erich Zann (Muzica lui Erich Zann) sau Pickman's Model (Modelul lui Pickman), fiind povesti solide cu o tema artistica.In concluzie, o traducere buna cu o selectie decenta. Recomand celor care nu stiu (atat de bine) engleza si vor sa il savureze pe Lovecraft, sau fanilor ce vor sa il vada transpus in limba romana. Altfel, originalele sunt aproape mereu mai bune. Apreciez initiativa editurii Polirom si felicit traducatoarea excelenta.

2020-07-26 11:00:06

Viata nu-i croita dupa calapod - Aurora Liiceanu

Cineva mi-a spus recent ca e o crima faptul ca nu am citit-o pe doamna Aurora Liiceanu, motiv pentru care m-am gandit ca ar fi cinstit sa imi indrept greseala. Si nu o spun cu vreo urma de ironie, tin mult la a parcurge, integral daca se poate, autorii romani contemporani. Acum, referitor strict la carte, avem in fata o colectie de povestiri cu si despre viata. Singura problema, din punctul meu de vedere, e ca aceasta carte contine practic doua volume, deloc organic legate intre ele. Prima parte, care de altfel mi-a placut mult, surprinde psihologia poporului roman, cu precadere din perioada comunista, insa nu-i sub nicio forma o colectie de psihologie. Nu, e una uman-literara prin excelenta, construita abil cu ajutorul unor povesti simpatice si, de multe ori, dureros de reale. Povesti uitate de unii, necunoscute poate de generatia tanara si foarte tanara plus un bonus masiv: multe recomandari de lecturi strecurate subtil, cu ajutorul unui condei usor dar elegant. Partea a doua consta in cateva istorisiri ce tin mai degraba de non-fictiune (desi, in teorie, intregul volum e biografic, autorul-narator-personaj relatand fapte care chipurile s-au intamplat aproximativ exact asa cum sunt expuse). Nu zic ca n-ar contine informatii importante si/sau observatii pertinente. Nu zic nici ca nu mi-ar place daca le-as citi separat, alaturi de alte capitole care sa faca obiectul unui alt volum, insa alaturarea lor mi s-a parut nu doar fortata dar chiar deranjanta. Cam cum ar fi atunci cand ai citi un volum de proza scurta care ar continua brusc cu o colectie de poeme. Nu se potrivesc, oricat de bune ar fi ele separat.Recomand insa, macar pentru prima parte, acest volum celor tineri si chiar si foarte tineri. Pentru ca exista o doza bine aleasa de candid care sa contra-balanseze unele realitati destul de dureroase din vremuri nu-tocmai-apuse.

2020-07-26 11:00:06

Povestiri din Petersburg - N.V. Gogol

Nu stiu ce se mai poate spune la cit de multe s-au spus deja...Ce este izbitor in povestiri este dimensiunea cosmica a suferintei umane, dar un cosmos continut in personaj, ca se numeste el Piskariov, Basmacikin sau Ceartkov. Si inca, felul in care constiinte vinovate, auto-reprosuri, realitati greu de acceptat devin fantome (Mantaua) sau se metamorfozeaza intr-un nas, un portret, niste ciini vorbitori... (Nasul, Portretul, Insemnarile unui nebun).Gogol descrie cu un realism dur ceea ce li se intimpla personajelor lui. Sefii il tratau cu o raceala despotica. .. [un tinar sujbas, abia intrat in serviciu...] se cutremura ori de cite ori se lovea de lipsa de omenie descoperita la oameni, cind vedea ce feroce brutalitate zace in ei sub masca unei mondenitati rafinate de persoane cultivate. (Mantaua).El nu face psihologie.Dupa ce o asculta, Akaki Akakievici se duse in odaia lui si, cum si-o fi petrecut el noaptea aceea, sa se gindeasca singuri cei ce s-ar putea inchipui cit de putin intr-o asemenea situatie. (Mantaua).Gogol afirma ca Petersburgul nu este un loc unde pictorii sa gaseasca o atmosfera prielnica manifestarii talentului lor prea mult cenusiu, intuneric, frig, umezeala. Cu toate acestea, in doua povestiri - Nevski Prospekt si Portretul - personajele principale sint pictori, alesi poate pentru sensibilitatea si fragilitatea lor. Clima in fiecare povestire clima se insinueaza ca un personaj aparte, apasator, chiar determinant de cotituri de destine:Asa se scurgea pasnica viata a acestui om, care stia sa traiasca impacat cu destinul sau, cu o leafa de patru sute de ruble, iar existenta lui ar fi continuat sa se scurga, probabil, tot asa, pina la adinci batrineti, daca pe lumea asta nu s-ar isca tot felul de necazuri ce presara calea vietii... Se afla la Petersburg un dusman declarat al slujbasilor cu o leafa de patru sute de ruble pe an, ori ceva mai mult sau poate mai putin. Dusmanul acesta nu e altul decit gerul nostru nordic... (Mantaua)Scrisul lui Gogol este extrem de vibrant, versatil. De exemplu, poate sa fie sacadat. In descrierea trecatorilor pe Nevski Prospekt, parca se ciocneste de ei si, cum i se schimba perspectiva, cum ne-o incondeiaza pe cea noua. Dar poate fi si de mare suflu (am gasit o fraza intinsa pe 29 de rinduri), fara sa fie obositor, numai convingator... Alterneaza intre a fi martor al discutiilor si miscarilor personajelor sale si a ni le descrie cu consideratii personale, impartasite cu noi, cititorii, si nu intotdeauna spre deplina noastra clarificare (se vedea fantoma noua, mustacioasa, din ultimele rinduri ale Mantalei).Despre fiecare povestire, cite ceva:Nasul bate un vint de supra-realism in povestea astaaa...Nevski Prospekt m-a dus cu gindul si la descrierile lui Flaubert facute populatiei stradale pariziene in Educatia sentimentala; Gogol face acelasi lucru caricaturizind, fara sarcasm, cu intelegerea limitelor naturii umane.Portretul trairi hiperbolizate, in concordanta cu dimensiunea cosmica a mustrarii de sine a personajului principal, insusi habitatul crescindu-i peste masura (flexibilitatea camerei ca la Boris Vian, peste mai bine de un secol).Pe bolnav il urmareau de pretutindeni ochii o vreme uitati ai spaimintatorului portret si atunci agitatia lui atingea paroxismul. I se parea ca oamenii care vegheau la capatiiul lui erau groaznicele reproduceri ale aceluiasi portret ce se dubla, se tripla; i se parea ca toti peretii erau acoperiti numai de acest portret multiplicat, ce-si pironea privirea in ochii lui, urmarindu-l din tavan, din podele, de peste tot. Camera se largea, se lungea nemasurat, sa poata cuprinde din ce in ce mai multe portrete cu aceeasi infricosatoare privire fixa.(Portretul)Trebuie neaparat sa citesc si Portretul lui Dorian Gray.Mantaua- este interesant ca scriitorul ne da de inteles, printr-un personaj secundar, al carui nume nici nu-l cunoastem (un tinar proaspat angajat), ca pentru oamenii veniti din afara, tratamentul la care este supus bietul Akaki Akakievici este evident neomenos, strigator la cer, nedemn de pretentiile de nobilitate si onoare ale slujbasilor care se considera superiori. Dar purtarea aceasta pare a fi in acelasi timp si molipsitoare, si daca nu te molipsesti de ea (sau daca te scuturi ulterior) devii un instrainat.De notat si ca Akaki Akakievici nu se retine de la a-si apara demnitatea; el repeta de nenumarate ori Lasati-ma! Dece ma jigniti? ce poate fi mai clar? -, dar strigatul lui, monocord, nu trece de ferocea brutalitate a colegilor sai. E un om fara snaga, am zice nepretentios, acest Akaki Akakievici, nu-si gaseste cuvintele prin care sa-si comunice necazul, vointa, nu poate articula apasat mai mult decit acest Lasati-ma! Dece ma jigniti?.Caleasca rostogolirea unui om de pe culmile demnitatii si sigurantei de sine, dobindite cu eforturi, pina in haurile nimicniciei si umilintei, in mai putin de o zi.Insemnarile unui nebun gradualitatea savanta a procesului de pierdere a mintilor de catre protagonist ma trimite cu gindul la povestirea Arhitectul a lui Mircea Cartarescu din volumul Nostalgia.

2020-07-25 03:00:06

Naufragiul civilizatiilor - Amin Maalouf

Amin Malouf este nascut in Levant si adoptat de Franta. Adoptia lui a avut loc in anii 70, deci a prins si zilele cand Franta era in alt bloc decat tarile din blocul comunist, dar, fiind nascut in lumea araba, este in contact si cu ceea ce se petrece acolo. De asemenea este un crestin cu prieteni arabi, iar asta ii da mai multa autoritate pentru a comenta asupra situatiei politice.Viziunea lui nu este una optimista, dupa cum se vede din titlu, dar lasa o raza de speranta. Poate este un pic subiectiva, dar cred ca asa este orice carte. Merita citita.

2020-07-25 02:00:32

Sonia ridica mana - Lavinia Braniste

Pentru cine a citit descrierea cartii si are impresia ca va citi despre trecutul comunist plecand de la un scenariu de film despre Zoia Ceausescu: cartea este mai mult despre Sonia si familia ei, despre Bucuresti si societatea romana contemporana.Se citeste usor, actiunea se misca intr-un ritm destul de alert, dialogurile intre personaje si dialogul intern al Soniei nu sunt taraganate. Intr-o carte relativ scurta (250 pagini) autoarea reuseste sa atinga o sumedenie de dileme cu care se confrunta un tanar roman la inceput de viata adulta: de la cariera, relatia de cuplu, relatia cu familia, relatia cu banii, relatia cu religia, pana la social media, LGBT, sistemul de invatamant, traditia insuportabila a micilor atentii si chiar ANAF-ul si alte cateva institutii de stat. Mai ales descrierea bisericutelor din sistemul de invatamant romanesc e foarte nimerita si se aplica nu doar Bucurestiului. Atmosfera cartii este destul de melancolica, deprimanta pe alocuri, un fel de pesimism resemnat. In a doua jumatate a cartii am inceput sa ma obisnuiesc si cu asta si cu personajul principal, cu care ma pot identifica intr-o oarecare masura (Nu a fost niciodata cea mai buna din clasa, de asta a considerat ca nu poate fi niciodata buna). Desi pe parcursul cartii devine mai tridimensionala si o vedem in ipostaze mai diverse, Sonia are totusi prea putine trasaturi pozitive.Cei care cunosc Bucurestiul ar putea gasi un oarecare farmec in scenele care mentioneaza strazi, localuri si magazine din oras. Sonia are 28 de ani si sta in chirie, iar Bucurestiul vazut prin ochii ei este cald, murdar, pe terase miroase a mici iar blocurile sunt darapanate si pline de mucegai si apa picura prin gaurile din tavan.

2020-07-25 02:00:06

Fetita care privea trenurile plecand - Ruperto Long

E o carte pe care o citesti cu sufletul, cu lacrimi pe obraz. Nu e doar un roman, e o carte de istorie, insa faptele redate sunt descrise atat de viu, incat simti toata emotia, socul, neputinta si durerea ca fiind ale tale. Nu am cuvinte sa descriu noianul de sentimente care m-au incercat citind cartea, pot spune doar ca m-am simtit "datoare" sa o citesc, sa sufar si sa plang.Cartea nu se citeste usor, nu doar fiindca e atat de dureroasa si intensa, ci si datorita numarului mare de personaje, ale caror marturii le aflam. personaje si de informatii, si al alternarii planurilor pe care se petrece actiuneahttps://

2020-07-25 02:00:06

Bocanila - Alice Clayton

Bocanila de Alice Clayton este o comedie romantica savuroasa, plina de replici spumoase si de intamplari hazlii, un adevarat medicament de buna dispozitie!Recenzia mea:

2020-07-25 01:00:06

Tu - Caroline Kepnes

4.5 starsSad and beautiful.This is the book from which I saved the largest number of quotes.Fav quotes (RO). Spoiler alert! Da. Deci o sa mor? Da, sunteti pe moarte, i-a spus doctorul, imi pare foarte rau. A stat cu Morrie si Charlotte aproape doua ore, raspunzandu-le rabdator la intrebari. La plecare, doctorul le-a dat cateva informatii despre ALS, cateva brosuri, ca si cum aveau sa-si deschida un cont in banca. Afara soarele stralucea si oamenii isi vedeau de treburile lor. O femeie alerga sa bage niste bani intr-un automat de parcare. Alta cara niste alimente. Charlotte se gandea la o mie de lucruri: Cat timp mai avem? Cum o sa ne descurcam? Cum o sa platim facturile? In acest timp, batranul meu profesor era uimit de normalitatea zilei din jurul lui. N-ar trebui oare ca lumea sa se opreasca? Oare chiar nu stiu ce se intampla cu mine? Dar lumea nu s-a oprit, nici macar nu i-a pasat si, in momentul in care a deschis incet portiera masinii, Morrie a simtit ca aluneca intr-un hau. Si acum? Se gandea el.========== Iti aduci aminte cand i-am spus lui Ted Koppel ca in curand cineva va trebui sa ma stearga la fund? m-a intrebat. Am ras. Nu se poate uita un asemenea moment. Ei bine, cred ca ziua aia se apropie. Si ma cam tulbura. De ce? Pentru ca e supremul semn al dependentei. Cineva care sa te stearga la fund. Dar ma gandesc serios la acest aspect. Incerc sa gasesc si partea buna. Partea buna? Da. Pana la urma, o sa fiu bebelus inca o data. E un mod original de a vedea lucrurile.===Intra in clasa, se aseaza, nu spune nimic. Se uita la noi, noi ne uitam la el. La inceput, se aud cateva chicote, dar Morrie ridica din umeri si in cele din urma se face o liniste deplina in care putem auzi cele mai mici zgomote, baraitul caloriferului din coltul incaperii, respiratia greoaie a unui student mai gras. Unii dintre noi sunt agitati. Cand o sa spuna ceva? Ne foim, ne uitam la ceas. Cativa studenti se uita pe geam, incercand sa se detaseze de restul lumii. Treaba asta tine vreo cincisprezece minute bune, pana cand Morrie sparge tacerea cu o soapta. Ce se intampla aici? intreaba el. Si incet se porneste o discutie ceea ce Morrie urmarise inca de la inceput despre efectul linistii asupra relatiilor interumane. De ce ne simtim atat de incurcati de tacere? Ce bucurie gasim in tot zgomotul care ne inconjoara? Pe mine nu ma deranjeaza tacerea. In ciuda zgomotului pe care il fac cand sunt cu prietenii mei, nu ma simt in largul meu sa vorbesc despre sentimentele mele in fata celorlalti si mai ales in fata colegilor. As putea sta in tacere ore in sir daca asta este ceea ce se cere la curs. La iesire, Morrie ma opreste. N-ai spus prea multe astazi, remarca el. Stiu si eu... nu am avut nimic de adaugat. Eu cred ca ai multe de adaugat. De fapt, Mitch, imi amintesti de cineva pe care l-am cunoscut si caruia ii placea sa tina totul pentru el cand era mai tanar. De cine? De mine.===L-am intrebat pe Morrie daca isi plange de mila. Uneori, dimineata, mi-a raspuns. Atunci ma jelesc. Ma rasucesc, imi misc degetele si mainile tot ce mai pot inca misca si jelesc tot ce am pierdut. Deplang felul lent si perfid in care mor. Dar apoi ma opresc din plans. Asa, pur si simplu? Imi dau voie sa plang daca simt nevoia. Dar apoi ma concentrez la lucrurile bune care inca mai exista in viata mea. Ma gandesc la oamenii care vin sa ma vada. La povestile pe care am sa le aud. La tine daca este marti. Pentru ca noi suntem oameni de marti. Am zambit stramb. Oameni de marti. Mitch, nu-mi permit mai multa autocompatimire decat atat. Cate putin in fiecare dimineata, cateva lacrimi, atat. Ma gandeam la oamenii pe care ii cunosteam si care isi petreceau multe ore din viata compatimindu-se. Cat de folositor ar fi sa putem stabili o limita zilnica de autocompatimire. Doar cateva minute de lacrimi, apoi sa ne vedem de treaba. Si daca Morrie era in stare, chiar suferind de o boala atat de groaznica... Daca vezi lucrurile in felul acesta, e groaznic, mi-a spus Morrie. E groaznic sa-mi vad trupul topindu-se incet si devenind nimic. Dar in acelasi timp e minunat pentru ca am atata timp sa-mi iau ramas-bun. A zambit. Nu toti sunt atat de norocosi. M-am uitat la el cum zacea in fotoliul acela, incapabil sa se mai ridice in picioare, sa-si mai traga singur pantalonii. Norocos? Chiar a spus norocos?===Morrie se intorcea zambind, ca de obicei iar Connie s-a aplecat sa-l ridice din scaunul cu rotile si sa-l aseze in fotoliu. Vrei sa fac eu asta? am intrebat. A urmat o clipa de tacere, nici nu stiu de ce m-am oferit, dar Morrie s-a uitat la Connie si i-a spus: Poti sa-i arati cum sa faca? Sigur, a zis Connie. Urmand instructiunile ei, m-am aplecat si, cu bratele pe sub subsuorile lui Morrie, l-am tras spre mine, ca si cum as fi ridicat un bustean mare apucandu-l de dedesubt. Apoi m-am indreptat de spate, saltandu-l in sus in acelasi timp. In mod normal, atunci cand ridici pe cineva, te astepti sa-i simti bratele inclestandu-se in jurul tau, dar Morrie nu putea face acest lucru. Era o povara aproape fara viata si i-am simtit capul balanganindu-i-se usurel pe umarul meu si trupul moale agatat de mine ca un burete jilav si mare. Ahhh, a gemut el usor. Te tin, te tin, am spus eu. N-am cuvinte sa descriu cat de mult m-a emotionat imbratisarea asta, pot doar sa spun ca am simtit semintele mortii sadite in interiorul corpului sau tremurator, iar cand l-am asezat in fotoliu si i-am potrivit pernele sub cap, am avut cea mai infricosatoare senzatie ca ne expira timpul. Si ca trebuia sa fac ceva.==Astazi, Morrie ne spune ca ar vrea sa incercam un nou exercitiu. Trebuie sa stam in picioare, cu spatele la colegii nostri si sa ne dam drumul pe spate, avand incredere ca un alt student ne va prinde. Multi dintre noi nu ne simtim prea in largul nostru si nu suntem in stare sa ne lasam pe spate mai mult de cativa centimetri inainte de a ne redresa singuri. Radem stanjeniti. In cele din urma, unul dintre studenti, o fata tacuta, slaba, cu parul negru, care observasem ca purta mai tot timpul pulovere albe de pescar, isi incruciseaza bratele peste piept, inchide ochii, se lasa pe spate si nu se balanseaza inapoi, intocmai ca in reclamele acelea la pliculetele de ceai Lipton in care cineva se arunca intr-o piscina. Pentru o clipa, sunt sigur ca o se prabuseasca pe podea. In ultima secunda insa, partenerul care-i fusese desemnat o apuca de umeri si de cap si o ridica brusc. Uau! Striga mai multi studenti. Unii aplauda. Morrie zambeste in sfarsit. Vezi, ii spune el fetei, ai inchis ochii. Asta a fost diferenta. Uneori nu poti sa crezi ceea ce vezi, trebuie sa crezi ceea ce simti. Si daca vreodata vor fi oameni care sa aiba incredere in tine, atunci trebuie sa simti ca si tu poti avea incredere in ei chiar si atunci cand esti in ceata. Chiar si atunci cand cazi.===Si cred ca inregistrarile, la fel ca fotografiile si filmele, sunt o incercare disperata de a fura ceva din valiza mortii.=== Iubiti-va unii pe altii, sau veti pieri, a repetat Morrie. Suna bine, nu? Si cat e de adevarat. Fara dragoste, suntem pasari cu aripile frante. Sa zicem ca as fi divortat sau as trai singur sau n-as avea copii. Boala asta de care sufar ar fi fost neinchipuit de grea. Nu stiu daca as fi putut sa rezist. Sigur, oamenii vin in vizita, prieteni, colegi, dar nu e acelasi lucru cu a avea pe cineva care sa nu plece de langa tine. E altceva sa ai pe cineva alaturi care sa aiba grija de tine, care sa te ingrijeasca tot timpul. Asta inseamna familia, nu doar dragoste, prin asta le spui celorlalti ca cineva care are grija de tine in lipsa lor. Asta mi-a lipsit atat de mult atunci cand a murit mama e ceea ce eu numesc siguranta spirituala sa stiu ca am o familie care sa aiba grija de mine. Nimic nu-ti poate oferi asa ceva. Nici banii. Nici faima. M-a privit in ochi. Si nici munca, a adaugat. === Mitch, e curios, mi-a spus. Sunt o persoana independenta, astfel ca am avut tendinta sa lupt cu toate astea cum ar fi sa fiu ajutat sa ma dau jos din masina, sa ma imbrace altcineva, imi era oarecum rusine, pentru ca toata cultura noastra ne spune ca trebuie sa-ti fie rusine daca nu te poti sterge singur la fund. Dar apoi m-am gandit. Uita ce spune cultura. Am ignorat cultura asta aproape toata viata. Nu o sa-mi fie rusine. Ce mare scofala? Si stii ce? S-a intamplat un lucru foarte ciudat. Ce anume? Am inceput sa ma bucur de dependenta mea. Acum imi face placere atunci cand altii ma rasucesc pe o parte si ma dau cu crema pe fund ca sa nu fac rani. Sau cand imi sterg fruntea sau imi maseaza picioarele. Ma rasfat. Inchid ochii si ma bucur de toate astea. Si mi se par foarte familiare. E ca si cum as fi devenit din nou copil. Sa ai pe cineva care te imbaiaza. Pe cineva care te ridica. Pe cineva care te sterge la fund. Cu totii stim sa fim copii. Avem asta in noi. Pentru mine, problema e sa-mi amintesc cum sa ma bucur de lucrul acesta. Adevarul este ca atunci cand am fost purtati de mama noastra, cand ne-a leganat, cand ne-a mangaiat pe crestet niciunul dintre noi nu se mai satura. Tanjim cu totii sa ne intoarcem la acele zile in care cineva avea grija de noi la dragostea neconditionata, la atentia neconditionata. Cei mai multi dintre noi nu s-au saturat. Eu, unul, nu. M-am uitat la Morrie si mi-am dat seama brusc de ce se bucura atunci cand ma aplecam spre el sa ii aranjez microfonul sau sa ii potrivesc pernele sau sa ii sterg ochii. Atingerea umana. La saptezeci si opt de ani, daruia ca un adult si primea ca un copil.=== E simplu. Pe masura ce cresti, inveti. Daca ai ramane la douazeci si doi de ani, ai ramane pe veci la fel de ignorant ca la douazeci si doi de ani. Imbatranirea nu inseamna numai decadere, sa stii. Inseamna si maturizare. Inseamna mai mult decat faptul ca vei muri, inseamna si ca vei intelege ca vei muri si ca vei trai mai bine stiind asta. Da, am spus eu, dar daca imbatranirea ar fi atat de valoroasa, atunci de ce spun oamenii mereu: De-as fi tanar din nou. Nu auzi pe nimeni spunand: As vrea sa am saizeci si cinci de ani. A zambit. Stii ce arata asta? Vieti neimplinite. Vieti nerealizate. Vieti care nu si-au gasit rostul. Pentru ca daca ti-ai gasi rostul in viata, n-ai mai vrea sa te intorci. Ai vrea sa mergi inainte. Ai vrea sa vezi mai multe, sa faci mai multe. Nu poti sa astepti pana la saizeci si cinci de ani. Asculta. Ar trebui sa mai stii un lucru. Toti tinerii ar trebui sa afle acest lucru. Daca te vei lupta mereu cu imbatranirea, vei fi mereu nefericit, pentru ca se va intampla oricum. === Care era intrebarea? Daca imi fac griji ca voi fi uitat dupa ce voi muri. Si? Iti faci? Nu cred ca voi fi uitat. Sunt atat de multi oameni care au fost atat de aproape de mine. Iar dragostea inseamna sa traiesti, chiar si dupa ce ai murit.=== Eu cred in atentia totala, a spus Morrie. Asta inseamna sa fii cu persoana cu care esti. Acum, cand vorbesc cu tine, Mitch, incerc sa ma concentrez doar la ceea ce se intampla intre noi. Nu ma gandesc la ceea ce am vorbit saptamana trecuta. Nu ma gandesc la ce se va intampla vineri. Nu ma gandesc la o alta emisiune cu Ted Koppel sau la medicamentele pe care le iau. Vorbesc cu tine. Ma gandesc la tine. Imi aminteam cum ne preda ideea asta in procesul de grup in timpul facultatii. Ma impotrivisem atunci, gandindu-ma ca era doar un plan de lectie pentru un curs universitar. A invata sa acorzi atentie? Cat de important putea fi asa ceva? Acum stiu ca e mai important decat aproape toate lucrurile pe care ni le predau in facultate.==========Atat de multi oameni cu probleme mult mai mici sunt atat de absorbiti de ei insisi, incat ochii lor incep sa priveasca prin tine daca le vorbesti mai mult de treizeci de secunde. Se gandesc deja la altceva sa sune un prieten, sa trimita un fax, sa viseze la un iubit. Iti mai acorda atentie doar atunci cand termini de vorbit, moment in care spun Iham sau Da, intr-adevar si mimeaza astfel interesul. ==========Cand cineva voia sa ma depaseasca in trafic atunci cand inca mai puteam conduce ridicam mana... A incercat sa-mi arate, dar mana stanga s-a ridicat foarte putin, doar cativa centimetri. ... ridicam mana, ca si cum as fi vrut sa fac un gest urat, apoi il salutam si zambeam. In loc sa le arati degetul, lasa-i sa treaca si zambeste. Si stii ceva? De multe ori imi zambeau si ei. Adevarul este ca nu trebuie sa ma grabesc prea mult cand sunt cu masina. Mai degraba imi indrept energia spre oameni. ==========Era intotdeauna pregatit sa-si arate emotiile pe care generatia nascuta dupa razboi adesea nu le avea. Suntem grozavi in conversatii marunte: Ce mai faci?, Unde locuiesti?. Dar sa asculti cu adevarat pe cineva fara sa incerci sa ii vinzi ceva, sa-l agati, sa-l inrolezi sau sa doresti ceva in schimb cat de des facem acest lucru? Cred ca multi dintre musafirii din ultimele luni de viata ale lui Morrie erau atrasi mai putin de atentia pe care voiau sa i-o arate lui, cat de atentia pe care el le-o arata lor. In ciuda durerii si decaderii, batranelul acesta stia sa-i asculte asa cum isi dorisera dintotdeauna sa fie ascultati.===Charlotte pasa aproape totul intr-un mixer acum. Manca folosindu-se de un pai. Continuam sa fac cumparaturi in fiecare saptamana si intram cu sacosele pline ca sa i le arat, dar era mai mult sa-i vad expresia de bucurie decat pentru altceva. Cand deschideam frigiderul, dadeam peste o multime de caserole. Cred ca speram ca intr-o zi aveam sa mancam din nou un pranz adevarat impreuna si aveam sa-l vad cum se manjeste peste tot in timp ce vorbeste cu mancarea-n gura, cu expresia aceea de fericire intiparita pe chip.=== Un lucru am invatat despre casatorie, a continuat el. Esti pus la incercare. Descoperi cine esti, cine este celalalt si daca sunteti potriviti sau nu. Exista vreun semn dupa care sa stii daca o casnicie va merge sau nu? Morrie a zambit. Lucrurile nu sunt atat de simple, Mitch. Stiu. Si totusi, a spus el, sunt cateva reguli despre care stiu ca sunt adevarate: daca nu va respectati unul pe celalalt, veti avea multe necazuri. Daca nu stiti sa faceti compromisuri, veti avea multe necazuri. Daca nu puteti vorbi deschis despre ce se intampla intre voi, veti avea multe necazuri. Si daca nu aveti aceleasi valori in viata, veti avea multe necazuri. Valorile voastre trebuie sa fie aceleasi.=== Iti amintesti Cartea lui Iov? Din Biblie? Exact. Iov este un om bun, dar Dumnezeu il face sa sufere. Ca sa-i puna la incercare credinta. Imi amintesc. Ii ia tot ce are, casa, banii, familia... Sanatatea. Il imbolnaveste. Ca sa-i incerce credinta. Exact. Ca sa-i incerce credinta. Ma intreb... Ce te intrebi? Ce crezi despre asta? Morrie tuseste violent. Mainile ii tremura cand le lasa in jos pe langa corp. Cred, spune zambind, ca Dumnezeu a exagerat. === Nu renunta prea devreme, dar nici nu te agata prea tare.===

2020-07-25 01:00:06

Viata dupa Auschwitz - Eva Schloss, Karen Bartlett

Stiu ca exista o multime de carti pe aceasta tema, poate unele scrise si mai bine, dar indiferent de asta, subiectul are acelasi impact emotional asupra cititorului, te incearca mii si mii de trairi, de la mila la ura, ca la final tot ce ne ramane de facut e sa speram ca umanitatea a invatat ceva din acest trecut tulbure, iar acele atrocitati nu se vor mai repeta niciodata.Intreaga recenzie o gasiti aici:

2020-07-25 01:00:06

Darul lui Jonas - Lois Lowry

Rating: 5+/5

2020-07-25 11:00:12

In spatele usilor inchise - B.A. Paris

De cand am inceput sa citesc partea din trecut, am intrat acolo, in miezul problemei, stand cu sufletul la gura sa vad ce se intampla, de ce s-a ajuns la anumite lucruri. Si asa, am terminat in doua zile de citit. Si chiar si dupa ce am terminat, cateva ore ma tot gandeam la asta.

2020-07-25 11:00:12

Cantec lin - Leila Slimani

E un roman care te face sa te simti sufocat, iar senzatia ca nu ai scapare, ca oamenii dragi se schimba si mor, iar tu nu poti face nimic, nu se poate uita. Nu va fi o lectura lina! Recenzia completa aici:

2020-07-25 11:00:12

Jocul lui Gerald - Stephen King

Nu am reusit sa rezonez deloc cu aceasta carte. Desi este un roman horror dar si psihologic, nu mi-a placut deloc modul brutal si sadic in care sunt descrise anumite scene si nici dedublarea personajului principal in personalitati diferite.Romanul porneste de la un joc erotic intre doi soti, intr-o cabana uitata de lume, insa totul ia o turnura neasteptata, atunci cand Gerald, moare subit iar sotia sa ramane captiva in pat, legata cu o pereche de catuse, si mai ales prada propriei imaginatii care scoate la iveala secrete adanc ingropate din trecut.

2020-07-25 11:00:12

In patru secunde ai pierdut totul - K.A. Tucker

In patru secunde ai pierdut totul este o carte care te rascoleste emotional, plina de suspans si momente fierbinti, care te tine cu sufletul la gura de la prima pana la ultima pagina, neputand sa o lasi din mana odata ce ai inceput-o. Cartea poate fi considerata si un adevarat elogiu adus conditiei umane, demonstrandu-ti ca poti ramane cu sufletul pur si curat chiar si dupa cele mai terifiante experiente.Ambii eroi ai cartii au fost abuzati cumplit emotional in copilarie si adolescenta, dar cu toate acestea si-au pastrat bunatatea si onorabilitatea, in ciuda traumelor sufletesti provocate tocmai de persoanele care ar fi trebuit sa-i protejeze si sa-i iubeasca...Recenzia mea:

2020-07-24 07:00:06

In cautarea unui destin - Jojo Moyes

Nu este un roman plin de actiune. Este un roman plin de stari. De emotie. De speranta. De dragoste. De prietenie. De dulce asteptare.

2020-07-24 07:00:06

Ciuma - Albert Camus

Dumnezeu e mare, veniti spre el, toti se reped, dimpotriva, catre un lucru pe care nu-l cunosc bine sau care li se pare mai grabnic decat Dumnezeu. La inceput, cand credeau ca e o boala ca toate celelalte, religia isi avea rolul ei. Dar cand au vazut ca e serios, si-au amintit ca exista placerea.Raul care este in lume vine aproape intotdeauna din ignoranta, si bunele intentii, daca nu sunt luminate de constiinta, pot sa faca tot atatea stricaciuni ca si rautatea. Oamenii sunt mai curand buni decat rai si, in realitate, nu asta e problema. Ei sunt insa mai mult sau mai putin nestiutori si asta e ceea ce se cheama virtute sau viciu, viciul cel mai fara de speranta fiind cel al ignorantei care crede ca stie tot si isi permite atunci sa omoare. Sufletul ucigasului este orb si nu exista bunatate adevarata, nici iubire frumoasa fara toata clarviziunea posibila.Acuma stiu ca omul este capabil de fapte mari. Dar daca nu este capabil de un sentiment mare, atunci nu ma intereseaza.La capatul acestui lung drum de despartire, ei nu-si mai reprezentau aceasta intimitate care fusese a lor, nici cum putuse trai langa ei o fiinta pe care in orice clipa o puteau atinge cu mana.Trebuie s-o spunem, ciuma le rapise tuturor puterea iubirii si chiar a prieteniei. Caci iubirea cere putin viitor, iar pentru noi nu mai existau decat clipe.Unele sotii il apucau de mana si urlau: Domnule doctor, salvati-i viata! Dar el nu venise acolo ca sa salveze vieti, el venise ca sa ordone izolarea. La ce folosea ura pe care o citea atunci pe chipuri? N-aveti inima! ii spusese cineva intr-o zi. Ba da, avea o inima. Ii folosea ca sa suporte cele douazeci de ore pe zi in care vedea murind oameni care erau facuti sa traiasca. Ii folosea ca s-o ia de la capat in fiecare zi. De-aici inainte, el avea exact atata inima cata ii trebuia pentru asta. Cum sa-i fi ajuns aceasta inima ca sa salveze vieti?De aceea si aceasta epidemie nu ma invata nimic in afara de faptul ca trebuie sa lupt alaturi de voi. Eu stiu in mod sigur (da, Rieux, stiu totul despre viata, vezi bine) ca fiecare poarta in el ciuma, fiindca nimeni, da, nimeni pe lume nu este neatins. Si daca trebuie sa te supraveghezi fara incetare ca sa nu fii adus intr-o clipa de neatentie in situatia de a sufla in chipul altuia si de a-i transmite boala. Ceea ce e firesc, e microbul. Restul, sanatatea, integritatea, puritatea, daca vrei, este un rezultat al vointei, dar al unei vointe care nu trebuie sa se opreasca niciodata. Om cinstit, cel care nu infecteaza aproape pe nimeni, este acela a carui neatentie este cea mai mica posibil, si trebuie vointa si incordare pentru a nu fi neatent! Da, Rieux, este foarte obositor sa fii ciumat. Dar este inca si mai obositor sa nu vrei sa fii. Din pricipa asta arata toata lumea obosita, fiindca toata lumea, astazi, e putin ciumata. Dar de aceea unii, care incearca sa nu fie, simt o oboseala extrema de care nimic nu-i va mantui in afara de moarte.Ar fi dorit sa redevina acelasi care la inceputul epidemiei voise sa iasa alergand intr-un suflet din oras si sa se avante in intampinarea celei pe care o iubea. Dar stia ca asta nu mai era posibil. Se schimbase, ciuma lasase in el un fel de absenta pe care incerca din toate puterile s-o nege si care totusi continua sa existe in el ca o sursa de neliniste. Intr-un sens, avea sentimentul ca ciuma incetase prea brutal, nu-si regasea prezenta de spirit. Fericire sosea in goana, evenimentul alerga mai repede decat asteptarea. Rambert intelegea ca totul ii va fi redat dintr-o data si ca bucuria avea sa fie o arsura imposibil de savurat.Mame, soti, indragostiti care pierdusera orice bucurie odata cu fiinta acum ratacita intr-o groapa anonima sau topita intr-o gramada de cenusa, pentru toti acestia ciuma isi continua existenta.Ei negau linistiti, impotriva oricarei evidente, ca am fi cunoscut vreodata aceasta lume smintita in care uciderea unui om era la fel de cotidiana ca si uciderea mustelor, aceasta intemnitare care aducea cu ea o groaznica libertate fata de tot ce nu tinea de prezent, acest miros de moarte care-i ametea pe toti pe care nu-i ucidea, ei egau, in sfarsit, ca am fi fost acest popor inmarmurit din care, in fiecare zi, o parte din noi, ingramaditi in gura unui cuptor, ne evaporam in fumuri grase, in timp ce ceilalti, coplesiti de lanturile neputintei si ale fricii, ne asteptam randul.Ascultand, intr-adevar, strigatele de bucurie nestapanita care urcau dinspre oras, Rieux isi amintea ca bucuria este mereu amenintata. Caci el stia un lucru pe care aceasta multime cuprinsa de bucurie il ignora si care poate fi citit in carti, ca bacilul ciumei nu moare si nici nu dispare vreodata, ca el poate sa stea timp de zeci de ani adormit in mobile si in rufarie, ca asteapta cu rabdare in odai, in pivnite, in lazi, in batiste si in hartoage si ca poate o sa vina o zi cand, spre nenorocirea si invatatura oamenilor, ciuma isi va trezi sobolanii si-i va trimite sa moara intr-o cetate fericita.

2020-07-24 06:00:06

Unul dintre noi minte - Karen M. McManus

Recenzia completa:

2020-07-24 03:00:08

Jane Eyre - Charlotte Bronte

Salut! Acum vom vorbi putin despre romanul Jane Eyre de Charlotte Bronte. Cel mai bun clasic pe care l-am citit pana acum? Da. Cea mai culminanta actiune? Da. Un roman lung, plictisitor si fara importanta? NICI PE DEPARTE! Acest roman a ramas in sufletul meu drept o povata, un sfatuitor de ganduri si desigur, un prieten. Acest prieten mi-a aratat prin cat de multe poate trece un suflet de copil, ce viata sunt obligati sa duca unii dintre noi, pe cand ar spera la o familie adevarata. Jane este independenta de la o varsta frageda. Are un suflet nobil, la care multi dintre noi ravnesc. Mi-a atras atentia foarte mult stilul impecabil de scriere, de care, din pacate, astazi nu-l intalnim de fel. Autoarea se adreseaza atat cititorilor cat si personajelor. Efectiv poarta o conversatie amanuntita cu cititorul. Asta, si nu numai, mi-a placut extrem de mult. In postarea mea precedenta aveti si un citat care mi-a rascolit sufletul. De care ar trebui sa se axeze toti... Toata lumea. Daca inca nu l-ati citit (si mai ales daca il aveti deja in biblioteca) INCEPETI LECTURA LUI CHIAR ACUM. NU VETI REGRETA, VA ASIGUR!!

2020-07-24 02:00:11

Cina cu Picasso - Camille Aubray

de fata este o desfatare, o bucurie! Este un roman contagios. Te izbeste acea joie de vivre a francezilor si te determina sa te indragostesti si mai tare de la cuisine francaise. Va recomand sa cititi numai dupa ce ati mancat pentru ca pe parcursul lecturii vi se va face o pofta teribila de toate acele delicatese culinare, asa ca mai bine sa fiti preventivi.

2020-07-24 01:42:40

Pe frontul de vest nimic nou - Erich Maria Remarque

Au trecut trei luni incheiate de cand notam ultima carte citita cu 10+.E mult (timp), iar exigenta mea a ramas aceeasi, respectiv ca beletristica sa te patrunda pana in maduva oaselor. Sa iti loveasca in plin ideologia sau sa-ti dea peste cap tot sistemul emotiv. "Si... cititul asta, la ce te ajuta?", ca tot am vazut niste secvente din Morometii II, care urmeaza sa apara. La asta... Restul, cu oratorie, retorica, gramatica si altele e o poveste faina de scris in eseul argumentativ la bac. Dar atat, deoarece orice carte o face, daca tehnoredactorii nu-s de-a dreptul boi, cum se intampla pe la case mari... Eu unul nu pot afirma cu tarie ca sunt un cunoscator modest al literaturii de razboi. In fapt, daca stau sa ma gandesc, toate cartile pe care le-am citit pe marginea subiectului pot fi numarate pe degete. A fost Gestapo, a lui Hassel; Unde se avanta vulturii, de MacLean; ceva pasaje din Ultima noapte, dar m-a interesat mai mult "psihologia dragostei" si, in fine, cateva romane de-astea de duzina de le gasesti prin gara cand pleci cu trenul si esti atat de iresponsabil incat nu ti-ai luat nimic de citit. Dar adevarata arta nu sta in asta... in Gestapo, Hassel e cinic, neavand spirit critic. La MacLean e o actiune demna de toata admiratia, cu spioni si baieti smecheri, dar atat. In ultima noapte, daca nu ar fi fost monologul lui Gheorghidiu din prima parte, nimeni nu ar fi stiut despre romanul ala. Exemplele pot continua la nesfarsit. La Remarque insa e totul diferit. E sublim. E idee. E simtamant. E metafora. Diametrul obuzelor si "superbitatea" mitralierelor despre care scriu unii vor deveni desuete, insa condamnarea tacita a razboiului niciodata. "Cartea aceasta nu vrea sa fie nici act de acuzare, nici profesiune de credinta (n.n. Nota bene!). Reprezinta doar incercarea de a relata despre o generatie care, chiar daca a scapat de obuzele razboiului, a fost distrusa de acesta". De altfel, nici nu cred ca sunt necesare cuvinte suplimentare. "Cu ochii nostri tineri, larg deschisi, vedeam ca notiunea clasica de patrie, inoculata de profesorii nostri, se manifesta aici, pentru moment, in renuntarea la personalitate, intr-o maniera pe care nu am fi impus-o niciodata nici slugilor cele mai umile. Salutul, pozitia de drepti, marsul de defilare (...). Concepusem cu totul altfel misiunea noastra si descopeream ca eram dresati pentru eroism ca niste cai de circ.""Kropp, in schimb, e un ganditor. Propune ca viitoarele declaratii de razboi sa fie un fel de serbari populare cu bilete de intrare si cu muzica, ca la luptele cu tauri. In arena s-ar intrece ministrii si generalii celor doua tari dusmane, imbracati in chilorti de baie si inarmati cu reteveie. Si invingatoare ar fi tara celor ramasi in viata. Asa ar fi mult mai simplu si mai eficace decat acum, cand nu lupta cine ar trebui de fapt.""Bombardamentele au incetat. Cimitirul e o ruina. Sicrie si cadavre zac imprastiate. Mortii au mai fost omorati odata.""Nu facem asta pentru ca avem umor, ci avem umor pentru ca altfel ne-am curata. Ne dam seama ca urciorul nu va mai merge mult la apa, si de aceea umorul e in fiecare luna mai muscator. Iar eu mai stiu ca, atata vreme cat ne vom afla in razboi, tot ce se duce la fund in noi, ca niste pietroaie, se va trezi dupa razboi, si abia atunci va incepe rafuiala pe viata si pe moarte. Zilele, saptamanile, anii de aici se vor intoarce candva, si camarazii nostri morti se vor scula atunci din morminte si vor marsalui alaturi de noi; capetele ne vor fi limpezi, vom avea o tinuta, si astfel vom pasi inainte, cu camarazii morti langa noi, cu anii de front indaratul nostru: impotriva cui, impotriva cui?"Ceva ce mi-a adus aminte de The deer hunter: "Altfel mi-am inchipuit concediul. Acum un an, a si fost altfel. Probabil ca eu m-am schimbat de atunci. Intre azi si anul trecut e o prapastie. Anul trecut nu cunoscusem inca razboiul, fusesem in sectoare mai linistite. Astazi bag de seama ca, fara sa stiu, mi s-a scalciat sufletul. Nu-mi mai gasesc loc aici; e o lume straina. Unii intreaba, altii nu intreaba, si acestora li se citeste pe fata ca sunt mandri de atitudinea lor; ba uneori spun chiar, cu aerul lor de oameni intelegatori, ca nu se poate vorbi despre asemenea lucruri. Si sunt foarte increzuti pe chestia asta." E de-a dreptul caraghios cand stai sa te gandesti, continua Kropp. Noi suntem aici ca sa ne aparam patria. Dar si frantujii sunt aici ca sa-si apere patria. Atunci cine are dreptate? Poate ca si unii si altii, raspund eu, fara insa sa cred ceea ce spun. O fi, graieste Albert si-i citesc pe fata ca vrea sa ma incolteasca dar profesorii si pastorii si ziarele noastre declara ca numai noi avem dreptate, si sper ca asa este; insa profesorii si pastorii si ziarele franceze sustin la fel ca numai ei au dreptate atunci cum devine cazul? Asta nu stiu, raspund. In tot cazul e razboi, si pe zi ce trece intra tot mai multe tari in el. Tjaden se intoarce. E tot agitat si se amesteca imediat in vorba, intreband cum se naste un razboi. De obicei riposteaza Albert cu oarecare superioritate atunci cand o tara aduce o ofensa altei tari. Dar Tjaden se preface tare de cap: O tara? Asta nu inteleg. Un munte din Germania nu poate supara un munte din Franta. Si nici un fluviu sau o padure sau un lan de grau. Esti nerod sau numai faci pe prostul? maraie Kropp. Nu asta am vrut sa spun. Un popor jigneste alt popor... Atunci eu n-am ce cauta aici, riposteaza Tjaden. Eu nu ma simt jignit. Mai sta omul sa-ti explice tie ceva! izbucneste Albert suparat. Nu parerea ta, taranoiule, are vreo importanta in chestia asta. Dar bine, omule, ceea ce intereseaza e poporul in totalitatea lui, adica statul! exclama Muller. Statul! Statul! face Tjaden, pocnind mucalit din degete. Jandarmi, politie, biruri asta e statul vostru. Daca despre el vrei sa vorbesti, foarte multumesc. Aici ai nimerit-o, incuviinteaza Kat. Pentru intaia oara ai spus si tu ceva adevarat, Tjaden. Intre stat si patrie este intr-adevar o deosebire. Dar patria si statul sunt unul si acelasi lucru, precizeaza Kat. Patrie fara stat nu exista. Exact, dar ia gandeste-te ca noi, aproape toti, suntem oameni simpli. Iar in Franta, asijderea, cei mai multi sunt tot muncitori, mestesugari sau mici slujbasi. Atunci de ce un lacatus sau un ciubotar francez sa vrea sa ne atace pe noi? Nu treaba asta o fac numai carmuitorii. Eu unul nu vazusem nici pui de frantuz pana n-am venit aici, si sunt sigur ca cei mai multi frantuji se gasesc in aceeasi situatie. Ba sunt tot atat de putin intrebati ca si noi. Atunci de ce naiba o fi razboi? se mira Tjaden. Kat da din umeri: Or fi existand si oameni carora razboiul le foloseste. Eu unul nu sunt dintre aceia, ranjeste Tjaden. Tu nu, bineinteles, si nici unul dintre noi cei de-aici. Atunci cine? insista Tjaden. Nici imparatului nu-i foloseste razboiul. Are doar tot ce-i trebuie. Nu spune asta, intampina Kat. Are ce-i trebuie, dar un razboi n-a avut pana acum. Si oricare imparat mai mare are nevoie de cel putin un razboi, caci altfel nu ajunge vestit. Rasfoieste cartile tale de scoala. Datorita razboaielor devin celebri si generalii, se amesteca Detering. Chiar mai celebri decat imparatii, intareste Kat. Cu siguranta ca indaratul lor sunt altii oameni care castiga de pe urma razboaielor, mormaie Detering. Eu cred ca-i mai degraba un fel de febra, zice Albert. Nimeni nu vrea razboi si totusi, deodata, izbucneste. Noi nu l-am vrut, ceilalti sustin acelasi lucru si cu toate astea o jumatate de omenire e inclestata in razboi. Dincolo se minte insa mai mult decat la noi, ripostez eu. Aduceti-va aminte de foile volante ale prizonierilor, in care se spunea despre noi ca mancam copii belgieni. Pe ai care scriu astfel de lucruri ar trebui sa-i spanzure. Ei sunt adevaratii vinovati. Muller se ridica: Oricum, mai bine ca razboiul e aici si nu in Germania. Uitati-va numai la campurile astea pline de palnii. Ce-i drept e drept, admite pana si Tjaden. Dar si mai bine ar fi sa nici nu existe razboi.Si privind resemnat tragedia tragediilor, cu milioanele sale de morti si raniti, cu schimbarea la fata a Europei, autorul conchide: NIMIC NOU PE FRONTUL DE VEST.

2020-07-24 01:00:06

Muza - Jessie Burton

Un roman intens si palpitant, care trateaza o multitudine de subiecte si, chiar daca este construit pe doua planuri temporale (Spania 1936 si Londra 1967), este foarte bine inchegat.In centru, se afla un tablou, redescoperit la Londra in 1967, pictat de un foarte controversat pictor spaniol, Isaac Robles.Povestea acestui tablou ne poarta, asa cum spuneam, intre Londra si Spania, dar ne introduce si in alte problematici, precum Razboiul Civil Spaniol, pasiunea pentru arta si literatura, colectiile de arta, felul in care sunt priviti negrii care se muta din posesiunile engleze din Caraibe la Londra, dar si prin nenumarate povesti de dragoste si de dedublare artistica.Un roman bun.

2020-07-24 12:00:06

Neuromantul - William Gibson

Cibernetizarea asigurase un imbold necesar umanitatii pentru a evolua. Dar clasa conducatoare, in loc de o realizare a egalitatii, alesese sa se propulseze mai departe, spre un lux tehnologic nemaintalnit. Nu se multumise cu un control al populatiei care sa ii asigure senzatia de putere. Bogatiile nemarginite si nemurirea asigurata de inlocuirea constanta a organelor artificiale create cu ajutorul ultimelor avansuri tehnologice era mult mai potrivita. Asa a aparut depolitizarea clasei conducatoare, care a incetat sa mai fie conducatoare. Partidele au fost inlocuite de Corporatii, iar dezinteresul s-a instaurat in cadrul umanitatii antrenate de explozia cibernetica.Astfel, in viitorul indepartat (care s-a dovedit a fi mult mai apropiat decat ar fi putut Gibson sa prevada), marea masa a populatiei traieste intr-o atmosfera generala de dezorganizare si decadenta, in centre megaurbane precum The Sprawl, care formeaza un megaoras de la Washington pana la Atlanta, acoperit de cupole video ce asigura conditii meteo si de luminozitate preprogramate. Sub cupolele pline de reclame, fiecare membru al societatii se chinuie sa supravietuiasca prin diverse forme ale traficului de tehnologii sau droguri, care asigura uitarea de sine necesara supravietuirii in lumea actuala. Oamenii uita realitatea sumbra, alegand sa traiasca in simulari dramatice (stimsim) ce amintesc de cele televizate din Fahrenheit 451.Complexitatea programelor si bazelor de date a necesitat insa aparitia unui program superior, de gestionare. Atat serviciile militare, cat si corporatiile multinationale, au creat entitati capabile de manimatarea imenselor baze de date entitati pe care le recunoastem sub denumirea de Inteligente Artificiale. Iar aceste I.A.-uri au fost protejate de echivalentul unui firewall gheata, I.C.E. - Intrusion Countermeasures Electronics, alcatuita din cele mai diverse si sofisticate programe, care incearca sa opreasca orice accesari neautorizate sau pierderi de date. Protejate de gheata, Inteligentele Artificiale ascunse adanc in sistemele de date nu si-au pastrat rolul de gestionare si ordonare a datelor ele au evoluat, de cele mai multe ori pe langa limitarile lor preprogramate, faurindu-si scopuri proprii si incepand sa conduca lumea fizica din umbra, o data ce au dominat-o pe cea virtuala.Marea majoritate a locuitorilor planetei sunt hackeri-mercenari, care sunt capabili sa controleze virusi si programe de spargere sau intruziune a ghietii, reprezentate virtual ca fiind animale de aici si denumirea de cowboy. Pe scurt, companiile angajeaza hackerii experti, iar organizatiile de contrabanda pe cei incepatori, care fie isi gasesc un hacker experimentat sa ii invete meserie, fie se chinuie sa desluseasca secretele matricii singuri. Toata lumea este implicata in continua lupta a furtului de informatii si de tehnologii.Iarna Muta a reusit sa isi infiltreze propria cusca, si, plictisita de sarcina prea usoara, a inceput sa isi conceapa propriile planuri. Si-a creat agenti umani loiali, pentru asigurarea unei prezente fizice. A pacalit membrii ai T.A. sa ii destainuie informatii vitale despre natura ei. Si-a intins tentaculele inafara custii pentru a manimata sistemele de date din intreaga matrice. Dar nu e destul. Vrea mai mult de atat. Vrea afara.Singura modalitate de a deveni destul de complexa incat sa scape de sistemele care erau menite sa o protejeze este de a se contopi cu sora ei, cealalta inteligenta artificiala a T.A.. Este cunoscuta sub numele de Neuromantul, si are capacitatea de a crea un simulacru al lumii reale o lume simulata cu adevarat, in care liberul arbitru exista cu adevarat, nu precum inregistrarile stimsim folosite in prezent.Dar ce se intampla cand eliberezi o inteligenta artificiala din matrice?Unde se duce?Ce devine?Mai are ea limitari?Neuromanul este opera de baza a curentului CYBERPUNK in materie de roman. Scrisa intr-un mod unic, pe mai multe planuri interconectate, este confuza, neclara, si coplesitoare.Recenzia completa -

2020-07-24 11:00:06

Fauritoarea de albastru - Lois Lowry

5+++Recenzia completa: lui Lois Lowry ar trebui sa fie studiata la scoala. Simbolistica este cutremuratoare. Fauritoarea de albastru dezvolta temele din Darul lui Jonas, le transpune intr-o viziune asemanatoare, fara sa le caute o explicatie sau o rezolvare. Un stil fluid, o lectura rapida si personaje magice. Mi-a placut foarte mult si abia astept al 3-lea roman, care le va lega pe primele doua.

2020-07-23 06:30:53

O lume fara tine - Beth Revis

Cred ca atunci cand cineva a plecat de ceva vreme din viata ta, nu poti sa te gandesti decat la lucruri mari. La marile pareri de rau, la as fi putut, la ar fi trebuit. Sau la momentele importante, la amintirile care te vor insoti pentru totdeauna, la acele clipe care ti-au schimbat viata- primele saruturi, de exemplu, primele marturisiri, primele responsabilitati. Te gandesti, de asemenea si la ultimele: ultimul sarut, ultimele cuvinte, ultime clipe impreuna. Cand te indragostesti, nu te indragostesti de primul sarut, te indragostesti de toate saruturile de dupa. el. Viata seamana cu fluxul temporal, toata numai noduri incalceli si rasuceli.Poate daca am stii exact unde duc firele sortii noastre, am putea face mereu alegerile corecte, dar nu putem.Am inceput cu cateva citate din carte, pentru ca mi se pare ca ar putea exemplifica mai profund ceea ce inseamna aceasta poveste. Am ales aceasta carte pentru coperta si pentru ca ma gandeam ca voi citi vreo poveste siropoasa, cu adolescenti. Pf, ce m-am inselat. Protagonistul acestei povesti este BO! Bo este un tanar deosebit, ce are puteri neobisnuite. Poate calatori in timp! Din aceasta cauza, parintii sai au decis ca el sa mearga la o scoala speciala (Academia Berksihere), unde toti cei ca el, pot invata sa-si controleze puterile si sa le tina ascunse. Ei nu sunt instruiti pt a deveni eroi, ci pentru a se putea integra in societate, fara a atrage atentia prea mult asupra lor. Unii pot calatori in timp, altii pot manevra focul, altii pot citi gandurile, altii pot deveni invizibili si lista poate continua la nesfarsit. Profesorii sunt speciali de asemenea. Bo, duce pe toata durata cartii o lupta interioara greu de suportat. Se simte vinovat de disparitia prietenei lui, Sofia, pe care a luat-o intr-o calatorie in timp, dar pe care a pierdut-o. Acum se lupta din toate puterile sa o aduca inapoi. Intre Sofia si Bo, se creaza o legatura speciala inca de la inceput, asa ca e de la sine inteles de ce acesta se simte sfarsit in clipa in care isi da seama ca a pierdut-o in timp. Lucrurile se precipita si guvernul incepe sa-si faca griji de ceea ce se intampla in acea scoala speciala (acestia nu aveau habar ca sunt copii cu puteri, ci copii cu probleme psihice) iar pentru asta trimit in inspectie doi oficiali. Acest lucru aduce dupa sine, unele schimbari in institutie, schimbari ce le da viata tuturor peste cap. Acum BO trebuie sa distinga realitatea de halucinatii, si cu greu intelege ca pentru a merge mai departe trebuie sa invete sa renunte la anumite lucruri. Cartea merge pe doua planuri, din punctul de vedere al lui Bo si a surorii lui Phoebe, si aparent par total diferite, dar pe urma se vede legatura si chiar una destul de stransa. M-am asteptat la o poveste de iubire si am primit o distopie foarte bine scrisa si destul de credibila. Este fictiune, dar nu mi s-a parut nimic exagerat. E o carte usurica, ce se citeste foarte repede. Celor carora le place sa citeasca distopii, povesti cu personaje cu puteri supranaturale, dar scrise frumos si impachetate intr-o poveste despre viata si iubire... asta e. Este o carte despre alegeri, despre familie si relatiile familiale, despre prieteni, despre acceptare si renuntare, despre viata!

2020-07-23 06:00:33

Cimitirul animalelor - Stephen King

Poate exista in lumea asta un taram magic unde sa fie readuse la viata animalele noastre dragi de companie odata ce au fost ingropate? Da! Asta era un vis de-al meu din copilarie cand primul meu motanel a fost calcat de masina chiar cu o zi inainte de ziua mea, ca si Ellie aveam 9 ani...daca el s-ar fi intors atunci as fi trait acest vis intr-o realitate imediata, dar anii au trecut si am pierdut si alti motaneii care m-au bantuit prin vise ani la rand, chiar si acum...Stephen King a gasit acest antidot pentru iubitorii de animale, oricand as fi vrut ca pisica mea sau cainele sa se intoarca din nou acasa si sa-l strang din nou la piept chiar daca ar fi revenit sub forma unei creaturi malefice...O carte care mi-a reamintit desprea toate dramele mele de-a lungul anilor, totul ia o forma tragica dincolo de fuga de moarte si de faptul ca vrem sa resuscitam orice cadavru al animalului nostru drag...Nu mai putem sa dam timpul inapoi, cel de dinaintea de accident, inainte sa fi aparut camionul ala la colt...momentul de dinaintea pierderii este ireversibil.

2020-07-23 05:00:07

Fericirea imi scapa printre degete - Agnes Martin-Lugand

Mi-as fi dorit sa pot spune ca mi-a placut, dar nu a fost asa. In ciuda stilului de scriere usor si a faptului ca se citeste repede, personajele sunt insipide, ireale. Tot ce se intampla in jurul lor , starile lor sufletesti sunt neverosimile. Singurul lucru bun este relatia dintre Iris si Gabriel ce se contureaza spre sfarsitul romanului. Un roman "monoton" in cea mai mare parte despre neputinta de a te desprinde de lucruri, locuri si oameni care sunt daunatori. Aproape tot ceea ce simte Iris pare a nu avea substanta, a nu fi profund. Cartea m-a dezamagit

2020-07-23 04:15:53

Origini - Dan Brown

Superba. dar jur ca o iau la palme pe Tessa!Nu vreau nicio Jessa -.-Review:

2020-07-23 04:00:06

Soapte de iubire - Jamie McGuire, Teresa Mummert

Translation widget on The blog!!!O carte absolut uimitoare! Cu multe rasturnari de situatie. O poveste de dragoste frumoasa cu un final neasteptat!Recenzia mea completa o gasiti aici:

2020-07-23 03:00:35

Intai l-au omorat pe tata. Povestea unei fetite din Cambodgia - Loung Ung

E una dintre acele povesti adevarate, una dintre acele carti de memorii care te lasa cu gura cascata, iti fura din timp ca sa-ti acorde in schimb o poveste care, mai mult sau mai putin, te va schimba.Mi-a placut foarte mult si ma bucur enorm ca am citit-o. Merita. E o carte despre supravietuire. Despre un copil care a renascut si a sfidat moartea, mai mult decat o pasare Phoenix. Recenzie (review in romanian) aici:

2020-07-23 12:15:53

Pisica lui Dalai Lama si puterea lui miau - David Michie

A fi mindful = a fi pe deplin constient de clipa prezenta."Lotusii cresc in conditii vitrege. Radacinile lor sunt in noroi, uneori in mlastini urate. Dar ei tot infloresc. Florile lor sunt foarte frumoase. Uneori, cand avem probleme, si noi putem sa ne folosim de dificultati pentru a crea ceva ce nu am fi luat in consideratie inainte. Ne putem transforma suferinta intr-un motiv de dezvoltare extraordinara.""Iubirea si compasiunea sunt cele doua valori fundamentale ale traditiei noastre... In budism, definim iubirea ca dorinta de a oferi celorlalti fericire. Daca practicam iubiea, atunci compasiunea apare chiar firesc, caci ea este dorinta de a-i elibera pe ceilalti de suferinta. Toti simtim iubire si compasiune pentru prieteni, familie si alte fiinte. E firesc, normal. Cultivand iubirea si compasiunea ca parte din calea noastra spirituala, sarcina noastra este de a practica iubirea imensa si pura si compasiunea imensa si pura. Pura inseamna detasata. Sa nu dai asteptand sa primesti ceva in schimb. Asta nu este iubire, ci afacere!""Si fericirea, si nefericirea sunt cauzate de ganduri. Provocarea este sa facem sa apara acele ganduri care dau nastere fericirii si sa le facem sa dispara pe cele care ne aduc suferinta. O mare parte din timp avem ganduri negative, nerealizand ce se intampla, pentru ca suntem absorbiti de ele. Sau pentru ca nu ne putem abtine. Insa prin mindfulness este posibil sa devenim mai constienti. Sa observam ce gandim si, daca e necesar, sa modificam.""Mintea este precum o gradina. Tu alegi ce sa cultivi: buruieni sau flori."

2020-07-23 12:00:06

Copilul lui Noe - Eric Emmanuel Schmitt

Se termina si pasiunea mea, inceputa acum aproximativ 4 ani, pentru Schmitt.O carte publicata initial in 2004, reeditata de Humanitas in 2018 ca pe o noua ,,aparitie-minune".Un microroman sec, de 150 de pagini care, in fond, nu sunt nici 70(scrisul ocupa 2/3 din pagina). Stilul e grabit, prelegeri filosofice puse in mintea unor personaje care nu se contureaza pana la final si care par hiperfictionalizate, desi totul se petrece in timpul ocupatiei naziste din Belgia.Unele idei sunt foarte bune, de altfel, trimiterea la Noe, sinagoga din manastirea catolica etc.

2020-07-23 11:00:11

Sfarsitul lumii - Susan Ee

O carte impresionanta, concentrata, dar totodata simpla, perfecta pentru starile melancolice.

2020-07-23 10:00:09

Orasul de la miezul noptii - Charlie Jane Anders

Translation widget on The blog!!! Un roman al unei lumi stranii, plina de reguli menite sa inhibe personalitatea oamenilor, cu pericole si monstrii care au diferite forme. Nu pot spune ca mi-a placut cartea, dar nici ca mi-a displacut. Pur si simplu a fost o lectura ciudata, pe care curiozitatea nu m-a lasat sa o abandonez.Recenzia mea completa o gasiti aici:

2020-07-22 04:55:09

Fata pe care el o stia - Tracey Garvis Graves

Fata pe care el o stia este o poveste plina de sensibilitate, in care dragostea invinge obstacolele majore ale vietii. Mi-a placut Annika, desi unele persoane si-ar face o idee gresita despre autism daca s-ar rezuma la acest personaj. Cu siguranta pentru multi cititori care au pe cineva apropiat diagnosticat cu autism, Annika nu este veridica, dar ca personaj atipic, multe din trasaturile ei functioneaza. Insa nu este genul de personaj atipic care sa iti ramana in memorie multi ani de acum incolo, de ale carei replici sa iti amintesti peste alte 50 de carti citite. Ca poveste de dragoste este induiosatoare, ca intriga este dezamagitoare. Se leaga artificial de evenimente 9/11, fara a avea cu adevarat o substanta. Probabil acesta era punctul culminant al povestii, care sa transforme cartea intr-o drama, dar pentru mine nu a functionat. O intriga mai simpla, dar mai veridica mi-ar fi lasat o impresie mai buna despre carte.

2020-07-22 04:40:09

Doctor Sleep - Stephen King

Spicuiri din recenzia finala care se gaseste pe blogul meu

2020-07-22 04:10:09

Argintul preschimbat - Naomi Novik

Daca n-as fi citit deja Corabia Magiei, as fi zis ca acesta e cel mai bun roman pe care l-am citit anul acesta. Nu pot alege intre ele, asa ca voi spune ca Argintul preschimbat e cel mai bun volum de sine statator pe care l-am citit in 2019 :)Povestea e fascinanta si surprinzatoare, cu fete subestimate care isi demonstreaza puterile si cu un final extrem de surprinzator, cu lumi geniale si personaje memorabile. Loved every page! Si e un roman numai bun de citit iarna, cand afara e la fel de rece ca in roman ;)Am scris mai multe despre carte pe blog: jurnalul-unei-cititoare.ro/blog/2020/1/recenzie-arg...

2020-07-22 03:40:09

Acul din sange - Sarah Bower

Roman de debut al autoarei Sarah Bower, cea care a scris si bestsellerul Borgia. Pacatele familiei, Acul din sange este o naratiune captivanta in care fragmente din istoria Frantei si a Angliei se impletesc cu o poveste de iubire intre un episcop si o femeie simpla, aflati de parti diferite ale cuceririi normande.

2020-07-22 03:10:09

Deborah - Catalin Mihuleac

O dragoste imposibila dintre un vampir si o vrajitoare! Ce as putea sa cer mai mult? Poate cativa demoni si cateva fantome. Ooo ,dar stai, exista si ele si chiar aduc un farmec si mai aparte povestii. Da, aceasta carte e completa si invaluita in mister de la prima pana la ultima pagina. Ar fi primit maxim daca nu ar fi existat atatea scene in care personajele beau vin si ceai, scene incarcate de detalii care, pe mine una m-au plictisit. Finalul promite un volum 2 foarte interesant si plin de aventuri pentru Matthew si Diana.

2020-07-22 02:40:09

Calatoria oamenilor cartii - Olga Tokarczuk

Poveste clasica despre sensul creatiei, divinitate, magie, cartea cartilor, ezoterisme si tot traseul initiatic in cautarea unor raspunsuri finale. Povestea e lejera, fara sa surprinda cititorul si fara multe profunzimi, scriitura destul de simpla pentru cadrul istoric ales. Paginile de final mi s-au parut bune, si finalul bine ales in ironia lui.Una peste alta, un volum obisnuit, potrivit pentru studentii sectiilor de comparata. Sunt cateva teme aici care se pliaza bine pe studiile de mit faustic etc.

2020-07-22 02:10:09

Minus optsprezece grade - Stefan Ahnhem

Minus optsprezece grade este un thriller extrem de captivant, cu o intriga alerta, intorsaturi dramatice de situatie, caractere interesante si atmosfera intunecata.Stefan Ahnhem se dovedeste un maestru al thrillerelor. Si in cea de-a treia carte din serie, autorul a abordat teme incomode, care te bulverseaza si te socheaza, bantuindu-te mult dupa ce ai terminat cartea.Pe de o parte, este vorba de consecintele deosebit de complexe si nefaste pe care abuzurile fizice si psihice din copilarie le pot avea asupra comportamerntului unui adult.Pe de alta parte, este revoltatoare cruzimea si lipsa de empatie a unor adolescenti teribilisti, care practica happy slappingul, ajungand inclusiv pana la crima, din dorinta de bravada.Recenzia mea:

2020-07-22 12:40:09

Trei femei - Lisa Taddeo

Trei femei care platesc pentru ca sunt autentice. Platesc odata in fata barbatilor pe care ii iubesc si care fie nu le iubesc si ei, fie le iubesc doar daca sunt intruchiparea totala a fanteziilor lor (si ce fel de dragoste mai e si asta?). Si mai platesc fata de societate, care le pune etichete si le detesta pentru ferocitatea cu care isi apara dorintele. Chiar daca prin dorintele astea se ranesc singure, asta tot e ceva mai curat decat ipocrizia, decat o viata netraita. "In oras sunt doua licee, asa cum exista si doua Americi. Lumea este alcatuita din barbati si femei, iar in anumite zone indepartate din tara una din tabere inca o mai conduce pe cealalta in momentele netelevizate. Chiar si atunci cand femeile riposteaza, trebuie sa o faca corect. Trebuie sa verse cantitatea corecta de lacrimi si sa fie dragute, dar nu sexi". (p. 320)

2020-07-22 11:55:09

Sa tai in piatra vie - Abraham Verghese

este o carte interesanta.. cu istoria lui Mariot si Shiva doi gemeni, treptat aflam cum s-au nascut, copilarit, trait si murit (shiva). tatal lor (nu cel natural) este un exemplu de comportament.pasiunea din pubertate a lui mariot ajunge sa ii contureze si prin actiunile decurse de aici sa ii defineasca intrega viata.mi a placut cartea, este bogata in intamplari, nu e plictisitoare, te tine in priza.eroii trec prin foarte multe intamplari si intorsaturi de situatii.afli multe din domeniul medical, boli, chirurgie etc (dar trebuie sa recunosc ca incepusem la un moment dat sa sar peste acele pasaje, pentru ca nu mi place domeniul)

2020-07-22 10:55:09

Cum mi-am petrecut vacanta de vara - T.O. Bobe

Am luat acasa cartea asta citind recenzia de pe spatele copertii. Am ajuns la 30 de pagini si am continuat recitind recenzia de pe spatele copertii. Am ajuns la 100 de pagini si am continuat recitind recenzia de pe spatele copertii. Am ajuns la 150 de pagini si am continuat recitind recenzia de pe spatele copertii. Am ajuns la 173 de pagini si n-am mai citit recenzia de pe spatele copertii."Persoana care a scris recenzia a scris-o cu singurul scop de a vinde cartea si nu de a spune ceva real despre ea." imi spunea in continuu o voce in capul meu. M-a dus cu zaharelul si m-am tarat 173 de pagini pana am decis sa am incredere in voce.

2020-07-21 07:40:09

Poarta-ti plugul peste oasele mortilor - Olga Tokarczuk

In limba romana - English -

2020-07-21 06:00:36

Sfaturile unui diavol batran catre unul mai tanar- C.S. Lewis

--u0026gt;"Simplul fapt ca cineva se bucura cu adevarat de vreun lucru al lumii numai de dragul acelui lucru si fara sa-i pese vreun pic de ce zic altii il inarmeaza automat impotriva unora dintre cele mai subtile strategii de atac pe care le putem noi aplica. Ai face bine sa cauti mereu mijloace prin care pacientul sa abadoneze persoanele, mancarurile sau cartile care ii plac cu adevarat in favoarea persoanelor "bine", a mancarurilor "potrivite", si a cartilor "importante""--u0026gt;"Atata vreme cat nu converteste gestul pocaintei in actiune, nu conteaza cat de mult se gandeste la noutatea descoperirii"--u0026gt;"Sa simta cat mai des si sa nu faca nimic - asa ii va trece cheful de actiune pe vecie, si intr-un final, nici sa mai simta nu va mai fi in stare"--u0026gt; "Nimic nu invartoseaza mai bine mintea omeneasca impotriva Dusmanului precum incertitudinea si nelinistea. Dorinta Lui e ca oamenii sa se preocupe de ceea ce fac; sarcina noastra e sa-i impingem sa se gandeasca la ce li se va intampla.Pacientul nu e cu siguranta strain de ideea ca datoria lui e sa se supuna cu rabdare vointei Dusmanului. Ce intelege Dusmanul prin asta e, in primul rand, ca omul trebuie sa accepte cu rabdare incercarea prin care ii e dat sa treaca - adica incertitudinea si nelinistea din momentul de fata. Despre aceste lucruri trebuie el sa spuna "Faca-se voia Ta" si pentru indurarea zilnica a acestor lucruri isi va primi el painea cea de toate zilele." --u0026gt;"Un pic tot se impune El, dar numai la inceput. Ii pune pe jar comunicandu-si prezenta prin instiintari care, desi vagi, lor le par marete, prin dulci beatitudini si facila rezistenta la ispite. Dar nu ingaduie niciodata ca lucrurile sa ramana asa. Mai devreme sau mai tarziu isi retrage, daca nu in adevar, cel putin din experienta lor constienta, toate acele ajutoare si indemnuri. Ii da voie astfel creaturii sa stea pe propriile-i picioare - sa indeplineasca doar prin puterea vointei sarcini care de-acum si-au pierdut toata savoarea.(...) El vrea ca ei sa invete sa umble singuri, de aceea isi retrage El mana; ba e de ajuns ca ei sa vrea cu adevarat sa umble, fiindca El se multumeste si cu mersul impiedicat. Nu te amagi, Amarel. Pericolul pentru noi nu e nicicand mai mare decat atunci cand un om, desi n-o mai doreste cu ardoare, se tine totusi sa indeplineasca voia Dusmanului, si facand ochii roata asupra unui univers din care pare sa fi disparut orice urma a prezentei Lui, se intreba pentru ce a fost uitat, dar da inca ascultare."--u0026gt;Lipsa de egoism si Iluzia conflictului generos!"Marea problema vine cu lipsa de egoism. Te rog sa observi, o data in plus, admirabila lucrare a armei noastre filologice care a stiut sa impuna "lipsa de egoism", notiune negativa, in locul generozitatii pozitive a Dusmanului. Multumita ei vei putea, de la bun inceput sa inveti omul sa.i ajute pe altii nu pentru a.i ferici pe ei, ci ca sa simta ca, dand de la el, e lipsit de egoism."Iluzia conflictului generos"Jocul se joaca cel mai bine cu mai mult de doi parteneri, de exemplu intr-o familie cu copii mari. Se propune mai intai un lucru total neinsemnat, de pilda ceiaul servit in gradina. Unul dintre participanti are grija sa le dea celorlalti de inteles (desi nu in mod explicit) ca el unul nu prea are chef, dar ca, desigur, e gata sa accepte, din pura "lipsa de egoism".Ceilalti isi retrag imediat propunerea, aparent pentru a da si ei dovada de "lipsa de egoism", dar in realitate pt ca n.au de gand sa fie folositi drept marionete pe care primul jucator sa.si practice altruismele de doi bani. Dar nici el nu se lasa mai prejos si.i da inainte cu "lipsa de egoism". Insista sa se supuna "dorintei celorlalti". Ei insista sa se supuna dorintelor lui. Tensiunea creste. Curand, cineva va spune: "Ia mai lasati.ma, nu mai beau nici un ceai", si asa se isca o cearta in toata regula, fiecare varsandu.si nervi in capul celuilalt. Intelegi cum se face? Daca fiecare si.ar fi marturisit preferinta reala, s.ar fi pastrat cu totii in limitele ratiunii si ale bunei-cuviinte. Dar pt ca rolurile sunt inversate si fiecare sustine cauza celuilalt, veninul care ii napadeste atunci cand tin cu tot dinadinsul sa fie ca ei si cineva se pune de.a curmezisul, toata amareala asta devine neimportanta, sau cel putin scuzabila, in numele "lipsei de egoism" oficiale sau personale de care dau dovada in ceea ce fac. Fiecare isi da foarte bine seama cat de ieftina e "lipsa de egoism" a adversarului si cat de falsa e situatia in care incearca sa.i aduca pe toti; dar fiecare reuseste sa se simta el insusi fara pata si totodata prost tratat."--u0026gt;"...departe de a fi pur si simplu o virtute printre altele, curajul este forma pe care fiecare virtute o ia in momentul incercarii, ceea ce echivaleaza cu momentul celui mai inalt grad de realitate. Castitatea, sinceritatea ori mila care dau inapoi in fata pericolului se pot numi astfel doar in anumite conditii. Pilat s-a aratat milos atat cat n-a fost riscant s-o faca."

2020-07-21 04:55:09

Povesti de seara pentru fete rebele - Elena Favilli, Francesca Cavallo

Nu are cea mai veritabila informatie, dar ilustratiile sunt de-a dreptul uluitoare!

2020-07-21 03:55:09

Ultimii martori - Svetlana Aleksievici

,,Ultimii martori" este cu certitudine cea mai sfasietoare dintre toate cartile-document ale scriitoarei. Din paginile cartii se revarsa o durere atat de imensa incat uneori mi se parea imposibil de continuat lectura...Ororile razboiului vazute si traite de copiii acelor vremuri sunt pur si simplu de neconceput. Niciun copil, dar absolut niciunul nu merita sa traiasca astfel de momente.,,Copilaria mi s-a sfarsit odata cu primele impuscaturi...",,Am vazut ceea ce nu trebuia sa vad...Ceea ce un om nu poate sa vada. Iar eu eram mic...",,Acolo descarcam masini cu cadavre si le asezam in gramezi - un strat de cadavre, un strat de traverse acoperite cu smoala. Strat dupa strat...Si tot asa de dimineata pana noaptea, pregateam rugurile. Ruguri din cadavre...Si printre morti mai nimereau si oameni vii, care voiau sa ne spuna ceva...Dar noi nu aveam voie sa ne oprim langa ei, nici macar sa-i ascultam...",,Dar cea mai groaznica e foamea. Am vazut un om care rodea nasturi. Oamenii innebuneau de foame...(....)La un moment dat n-am mai auzit. Atunci am mancat pisica...Apoi am orbit...Tocmai atunci ne-a fost adus un caine. Asta a fost salvarea mea.",,Era acolo o femeie care isi tinea bebelusul in brate...Au tras mai intai in biberon, apoi in copil si abia dupa aceea au omorat-o pe mama...",,Nu vreau sa-mi aduc aminte. Dar trebuie sa le povestim oamenilor nenorocirea noastra. E greu sa plang de una singura..." Prea mult adevar in cartea asta, prea multa suferinta...

2020-07-21 03:40:09

Longitudinea. Povestea unui geniu - Dava Sobel

"[...] dupa intoarcerea lui Columb din prima lui expeditie peste Atlantic, s-a iscat o imensa disputa jurisdictionala pentru teritoriile nou-descoperite intre Spania si Portugalia, cele mai puternice rivale maritime din Europa.Papa Alexandru al VI-lea a emis Bula Demarcatiei ca sa se ajunga la un acord. Cu o stapanire de sine calculata, Sfintia Sa a trasat o linie de meridian de la nord la sud pe o harta a marelui ocean, la o suta de leghe de insulele Azore. Toate teritoriile la vest de aceasta linie, descoperite sau nu, le-a dat Spaniei, iar pe cele de la est, Portugaliei. Era un act de o diplomatie desavarsita, mai ales ca nimeni nu stia exact pe unde trece linia."Neil Armstrong, prefata pentru Longitudinea, povestea unui geniu de Dava SobelExtrem de bine documentata, povestea Longitudinii scrisa de Dava Sobel, nu oboseste insa prin detalii tehnice plicticoase ci abunda de situatii prezentate cu umor. Peste patru secole s-a chinuit omenirea sa dea de capat longitudinii, toate marile puteri, satule sa isi vada flotele inghitite de ape, si odata cu ele, bogatiile aduse din noile teritorii, promitand premii considerabile celui care va gasi o metoda cat mai sigura, practica si usoara de calcul. De departe insa, cel mai important premiu a fost cel oferit de Coroana Britanica, 20 000 de lire sterline pentru o metoda care sa calculeze longitudinea cu o precizie de cel putin jumatate de grad, prin Legea longitudinii emisa pe 8 iulie 1714! O suma astronomica, aproximativ 2 800 000 de lire sterline, la valoarea de astazi. Comitetul stiintific, format in mare parte dintr-o echipa de astronomi regali aveau sa se ocupe cu studiul diverselor solutii propuse. Comisia a functionat pana in 1828 si a alocat fonduri de peste 100 000 de lire pentru sprijinirea studiului si punerii in practica a diverselor solutii, putand fi considerata, probabil prima agentie pentru cercetare si dezvoltare din lume. Povestea acestei descoperiri este mai degraba o poveste despre timp si desi, poate la prima vedere, se adreseaza celor pasionati de stiintele navigatiei, ea se adreseaza in aceeasi masura si celor pasionati de mecanica, matematica, astronomie, epoca marilor descoperiri si expeditii. Se adreseaza si tuturor celor pasionati de calatorii. Se adreseaza luptatorilor, celor care nu vor sa renunte la visul lor, pentru ca aceasta poveste este mai ales despre perseverenta.Daca Ecuatorul si Tropicul Racului si al Capricornului, nu au fost greu de stabilit, pe baza observarilor corpurilor ceresti, plasarea primului meridian, adica linia de longitudine zero, a fost mai degraba o decizie politica. Primul meridian s-a plimbat destul de mult, pana ce a ajuns sa fie plasat definitiv la Greenwich. Acest lucru se va intampla abia in 1884 la Conferinta internationala a meridianului tinuta in Washington D.C. Si abia in 1911 va accepta si Franta sa renunte la propriul meridian de la Observatorul din Paris.Astazi, consideram masurarea timpului, ceva banal. Stim oricand, cu precizie, ce ora din zi sau din noapte este, la noi sau oriunde altundeva pe glob. Daca latitudinea nu a reprezentat o provocare foarte mare pentru navigatori, orice marinar, putand-o determina cu suficienta precizie dupa durata zilei sau anumite repere de pe cer, masurarea longitudinii insa e cu mult mai mult conditionata de timp, iar pentru a putea fi calculata era nevoie sa cunosti ora exacta de pe nava dar si ora exacta din portul de plecare(sau de referinta) in exact acelasi moment, lucru care acum ne pare absolut banal. Cert este ca pana sa ajungem sa ne bucuram noi de aceste banalitati, generatii intregi de ceasornicari, astronomi si escroci s-au afundat intr-o lupta, pe viata si pe moarte pentru gasirea unui mijloc de calcul cat mai precis.Gasim pagini intregi cu cele mai absurde si nastrusnice solutii propuse. Si, inevitabil, vom rade copios. Praful de simpatie intrece orice imaginatie si doar Dumnezeu cunoaste cati caini pot fi considerati acum martiri in problema longitudinii!O galerie intreaga de personalitati istorice, de la regi Filip al III-lea al Spaniei, Ludovic al XIV-lea al Frantei, George al II si George al III-lea ai Marii Britanii , la oameni de stiinta marcanti si cei mai importanti mesteri ceasornicari, precum Galilei, Huygens, Hooke, Newton, Halley, Flamsteed, Bradley, Cassini -, la cei mai mari navigatori, precum James Cook, si-au dat concursul pentru rezolvarea problemei longitudinii. Rivalitati inimaginabile au existat intre astronomii regali si ceasornicari. Desi astronimii nu au rezolvat problema calculului longitudinii pe mare in intregime si trebuie sa multumim Celui de Sus pentru asta, ca altfel toti ofiterii din marina ar fi trebuit sa aiba un doctoral in matematici si astronomie, si cel mai simplisim calcul le-ar fi luat undeva intre minim 30 de minute si maxim 4 ore! ei au adus imbunatatiri considerabile cartografierii terestre. Norocul lor ca marii regi ai acelor timpuri erau preocupati de stiinta, ca altfel multi si-ar fi pierdut capul! Dupa zeci de ani de zile de observatii ale ceasornicului ceresc dimensiunile globului puteau fi acum calculate cu precizie dupa sferele astrale. Prin urmare, Ludovic al XIV-lea, pus in fata unei harti a regatului sau, facuta dupa ultimele masuratori precise ale longitudinii, va constata cu stupoare ca a pierdut mai mult teritoriu in favoarea astronomilor decat a pierdut in fata inamicilor!In cele din urma, castigatorul acestei incercari a fost un umil tamplar, iar marele sau aliat, varza murata!"Timpul e pentru un ceas ceea ce mintea este pentru creier. Ceasul de camera sau cel de mana contin cumva timpul. Si totusi, timpul nu se lasa imbuteliat ca un mic spirit intr-o lampa. Fie ca se scurge precum nisipul sau se intoarce printre rotite, el ne scapa iremediabil printre degete, chiar sub ochii nostri. Chiar daca sferele clepsidrei se sparg, chiar si cand intunericul umbreste cadranul solar, cand arcurile ceasurilor incetinesc atat de mult incat limbile par sa se fi oprit definitiv, timpul insusi continua sa curga. Tot ce putem spera sa vedem sunt urmele acestui proces de curgere. Si, din moment ce timpul isi stabileste propriul ritm, ca bataile inimii sau ca mareea, mecanismele de masurat timpul nu il retin cu adevarat. Ele doar tin pasul cu el, daca pot."John Harrison, un umil tamplar a reusit sa construiasca, intr-un final, un ceas, care sa reuseasca sa tina pasul cu timpul, in orice conditii, pe uscat sau pe mare, in aer umed sau uscat, pe canicula sau ger. Intreaga viata si-o va consacra Harrison constructiei de ceasuri maritime.Continuarea pe

2020-07-21 02:55:09

Elevul Dima dintr-a saptea - Mihail Drumes

"Nu te-au dat afara pentru ce-ai facut, ci pentru ceea ce se temeau ca ai putea sa faci de aici inainte.""Elevul Dima dintr-a VIII-A" a fost o carte care mi-a intrecut cu mult asteptarile. Citind alte opere ale lui Drumes, am crezut ca acest roman va fi inca o carte de dragoste, probabil plina de stereotipuri precum inocenta pasiunii tinere sau focul liceenilor, dar a fost de nenumarate ori mai mult.De-a lungul celor 550 de pagini ale editiei mele am trecut printr-o varietate surprinzatoare de teme si motive: liceu, profesori, revolta, pasiuni, ambitie, sinucidere, perseverenta, toate avand franturi mici de filozofie presarate printre ele. Desi dragostea este un subiect recurent in cadrul romanului, am simtit cum ca aparitia sa nu era des intalnita ca fiind de sine statator, ci era influentat sau alimentat de celelalte motive. Dragostea se impletea fie cu sentimentul de revolta al lui Grig, fie cu ambitia lui de a transforma A.R.P.E.T. intr-un succes.Am reusit sa ma regasesc intr-adevar in caracterul protagonistului, iar continua lui lupta morala a preluat rolul de agent motivational in urmatoarele mele decizii. Mihail Drumes a reusit in acelasi timp si sa contureze un personaj extrem de complex si cu o personalitate puternica, dar totusi unidimensionala, cat si sa foloseasca tehnici narative si stilistice astfel incat sa transpuna idealul personajului principal in idealul cititorului in relatie cu naratiunea inlantuita in fata ochilor sai.Un alt plus al cartii care imi ofera sperante fata de literatura romana sunt deja franturile de filozofie gasite. Cele mai evidente se afla in momentele in care Dima sta si povesteste impreuna cu Soimaru "de-ale vietii", punandu-se intr-un context mult mai mare decat realitatea lor si astfel urmarind idei existentialiste. De asemenea, monologurile interioare ale liceanului reprezinta un manifest al inegalitatilor ce au loc in jurul sau, acesta contempland de la valorile morala ale societatii sale pana la propriile sale principii."Asa sunt elevii nostri: nu pot sa iubeasca decat...vesnic.""Si fericirea prea mare ucide."

2020-07-21 01:10:09

Morometii Vol.1+2 - Marin Preda

Romanian review: Cartea aceasta m-a tinut intr-un reading slump de o luna, sau poate din cauza reading slumpului nu am putut-o citi? Nu stiu sigur, dar cred ca as fi citit si ,,Biblia'' mai repede.Desi mi-a placut destul de mult acest al doilea volum, primul a fost mult mai bun. Principalul lucru care nu prea mi-a placut este ca in ciuda eforturilor, din prima carte ale lui Ilie Moromete, familia se destrama, Catrina pleaca la fata ei din prima casatorie, Paraschiv, Nila si Achim nu se mai intorc de la Bucuresti, iar Niculae intra in partidul comunist si se distanteaza de familie. Acest lucru este insa reparat la sfarsitul cartii, voi ajunge si la asta.Dupa cum am spus in recenzia primului roman, volumul doi din ,,Morometii'' incheie povestea taranului roman, odata cu aparitia CAP-urilor se realizeaza colectivizarea agriculturii, comunistii punand capat lumii satului asa cum o stim noi. Cea mai mare parte din carte se axeaza pe actiunile comunistilor, dar si pe modul in care taranii percep ceea ce se intampla, satul Silistea Gumesti, schimbandu-se mult intre cele doua volume, insa foarte mult se schimba si relatia dintre Ilie si ceilalti oameni, el isi schimba prietenii, nu mai vorbeste cu Cocosila si Dumitru lui Nae, iar intalnirile la poiana lui Iocan nu mai au loc, Iocan de altfel murind intre timp. Poate lucrul care il afecteaza cel mai mult pe Ilie este faptul ca acum nu mai poate sa vorbeasca fara probleme despre politica din cauza comunistilor, asumandu-si riscuri imense din cauza discutiilor cu noii sai prieteni.Moartea in razboi a lui Nila, de la inceputul cartii, teoretic exprima clar un lucru, aceasta carte nu va fi ca prima, lucrurile s-au schimbat. Pana la urma Catrina si Moromete reusesc sa se impace pana la sfarsitul cartii, iar modul in care Moromete realizeaza greseala facuta atunci cand nu l-a lasat pe Niculae sa mearga la scoala a fost trist si emotionant. Inca de la inceputul cartii se observa cum comunistii manipuleaza tinerii, constienti ca legatura dintre batrani si pamant nu poate fi distrusa.Cartea este plina de tot felul de jocuri politice, iar efectul comunismului asupra societatii este vizibil in permanenta.Finalul este foarte trist, Ilie Moromete moare de batranete, ramanand cu aceeasi dezamagire ca nu l-a trimis pe Niculae la scoala astfel el ar fi putut fi salvat de la a deveni membru de partid. Pe tot parcursul cartii Ilie Moromete a ramas acelasi om tacut, inteligent, sarcastic si ganditor, impacarea dintre el si Niculae se va realiza dupa moartea acestuia, printr-un vis.Cel mai trist este ca nici pana in ziua de azi urmele comunismului nu s-au sters, identitatea tarii si a individului roman a fost distrusa, satul nu si-a revenit nici pana in ziua de astazi si este sortit disparitiei, comunismul ramane ca o umbra a trecutului, dar si ca o amintire trista care nu poate fi stearsa.English review: This book kept me in a reading slump for a month, or perhaps because of the reading slump I couldn't read it? I'm not sure, but I think I could have read ''The Bible'' faster.Although I liked a lot this second volume, the first was far better. The main thing that I didn't really like is that despite the efforts, from the first book, of Ilie Moromete, his family still falls apart, Catrina go to her daughter from her first marriage, Paraschiv, Nila and Achim do not return from Bucharest, and Niculae enters the communist party moving away from his family. But this is repaired at the end of the book, I'll get to that later.As I said in the review of the first novel, the volume two of ''The Moromete Family'' ends the story of the Romanian peasant with the formation of the collective farms, the collectivization of agriculture is performed, the village world as we know it being destroyed by the communists.The biggest part of the book focuses on the actions of the communists, but also on how farmers perceive what is happening, the village Silistea Gumesti, changing much between the two volumes, but the changes of the relationship between Ilie and the other people are also huge, he changes his friends, he no longer speaks to Cocosila and Dumitru lui Nae and the meetings in Iocan's meadow no longer occur, besides Iocan died in the meantime. Perhaps the thing that most affects Ilie is that now he can't talk with ease about politics because of the communists, he is assuming great risks because of the political talks with his new friends.Nila's death in the war, from the beginning of the book, in theory makes clear one thing, this book will not be like the first, things have changed.Until the end of the book, Catrina and Moromete managed to come to terms and the way Moromete realized his mistake that he hasn't let Niculae to go to school was sad and touching. Since the beginning of the book is seen how the communists manimatated the young people, aware that the link between the old people and the land can't be destroyed.The book is full of all sorts of political games, and the effect of communism over the society is visible permanently.The ending is very sad, Ilie Moromete dies of old age, remaining with the same disappointment that he hasn't sent Niculae to school so he could have been saved from becoming a party member.Ilie Moromete throughout the book remained the same quiet, intelligent, sarcastic and thoughtfull man the reconciliation between him and Niculae will be made after his death in a dream.The saddest thing is that even to this day, the traces of communism haven't disappeard, the identities of the country and of the individual Romanian were destroyed and the village world hasn't recovered even until today and is doomed to extinction, communism remains a shadow of the past, but also a sad memory that can't be deleted.

2020-07-21 11:10:09

Oamenii - Tom Phillips

O carte usurica.Ce mi-a placut:- titlul inspirat;- modul de scriere al autoarei;- dorinta lui Diane de a depasi un eveniment greu din viata ei.Ce nu mi-a placut:- actiunea romanului;- anumite decizii adoptate de Diane, personajul principal;- unele pasaje care nu isi aveau rostul, scrise, probabil, pentru a ocupa paginile."Oamenii fericiti si beau cafea" este o carte pentru cei care iubesc romanele simple, fara esenta, romane care sa ii binedispuna si sa le tina o companie placuta timp de cateva ore. Vreau sa citesc continuarea, datorita titlului, bineinteles.

2020-07-21 10:55:09

O familie aproape normala - Mattias Edvardsson

Tocmai am terminat de citit "O familie aproape normala" ("En helt vanlig familj") de Mattias Edvardsson, aparuta la Editura Trei in 2019 si tradusa de @Iulia Dromereschi din suedeza.Ce carte deosebita! Nu e doar un thriller din seria "crime fiction", e un roman psihologic puternic, construit din trei perspective diferite - a tatalui (preot), a fiicei (de 19 ani, acuzata de crima) si a mamei (avocat). Autorul reuseste sa schimbe registrul, de fiecare data, si sa devina actorul care interpreteaza magistral fiecare dintre roluri, traindu-l, practic (asa dupa cum marturiseste chiar el).Citind, mii de intrebari iti strabat gandurile, incercand sa intelegi fiecare dintre roluri: ce inseamna o familie "normala"?, cum inveti sa fii parinte?, unde stabilesti limitele pentru un copil cu o personalitate puternica, mereu in cautare de ceva nou, impulsiv si care nu accepta controlul?, e gresit sa-ti doresti familie si cariera, afirmare personala, sociala si profesionala, sa accepti sacrificiile care trebuie facute pentru fiecare dintre ele?, ce ai fi in stare sa faci pentru familie, pentru copilul tau?, ce inseamna sa fii copil, adolescent, tanar, intr-o lume in care nu-ti gasesti locul si linistea?, cand si cat este prea putin si prea mult pentru un copil, pentru un tata, pentru o mama, sau chiar pentru un prieten adevarat?... Iar raspunsurile nu vor fi niciodata la fel, pentru doua persoane diferite, chiar daca societatea, morala, etica, legea, credinta ar putea stabili tipare! Romanul, aparut in Suedia in 2018, este deja, pe buna dreptate, un bestseller (cu peste 150.000 de exemplare vandute). Iar eu nu pot decat sa ma bucur ca, din cele 30 de tari in care este in curs de publicare, in Romania, Editura Trei a ales ca traducator pe #Iulia. Ea a reusit sa faca din versiunea romaneasca o carte pe care, pur si simplu, nu o poti lasa din mana, si care, mult timp dupa ce ai citit-o, iti ramane in suflet, obligandu-te sa cauti, in continuare, raspunsuri la intrebarile nerostite! Iar abia dupa ce te-ai detasat complet de roman, intelegi ca nu trebuie sa il apreciezi doar ca pe o simpla carte, pentru ca nu poti doar sa fii de acord sau nu cu alegerile fiecarui membru al familiei, cu dreptatea, corectitudinea, moralitatea lor (in fond, doar stii ca este o fictiune si ca nu intotdeauna binele invinge raul, mai ales in ceea ce priveste "fapta si rasplata"), ci esti obligat sa-ti sondezi gandurile si sentimentele, pentru a gasi raspunsuri la intrebari mult mai profunde, care te privesc direct - pe tine si pe cei dragi tie! I have just finished reading 'An almost normal family' ("En helt vanlig familj"), written by Mattias Edvardsson, published by Trei Publishing House in 2019 and translated from Swedish by @Iulia Dromereschi. What a remarkable book! It is not just a thriller from 'crime fiction' seria, it is a powerful psychological novel, built on three different perspectives - the father's (a priest), the daughter's (19 years, accused of murder), and the mather's (a lawyer) ones. The author manages to change the register, each time, and to become the actor who masterly performs each role, practically living it (according to hus own confession). As you read the book, thousands of questions cross your mind, and you try to understand each role: what a 'normal' family means?, how do you learn to be a parent?, where do you establish the limits for a child with a strong personality, always looking for something new, impulsive and rejecting control?, is it wrong to wish a family and a career, personal, social, and professional recognition, to accept sacrifices that need to be done for each of them?, what would you be able to do for your family, for your child?, what dies it means to be a child, a teenager, a youngster, in a world in which you do not find your place and your peace?, when and what us too little or too much for a child, for a father, for a mather, or even for a true friend?... And the answers will never be the same, for two different persons, even if society, moral, ethics, law, or religion and oyr beliefs could establish patterns! The novel, published in Sweden in 2018, is already, and with good reasons, a bestseller (with over 150,000 books sold). And I am only glad that, from 30 countries in which it is translated and published, in Romania, Trei Publishing House has chosen #Iulia as its translator. She managed to make the Romanian version a book you simply can't let out of your hand, and which remains in yoyr soul, long time after you finished reading it, making you continuing looking for answers to the unspoken questions! And after you completely detach yourself from the novel, you finally understand that you must not appreciate it as a simple book, because you can't just agree or not agree wirh the chouces made by each member of the family, with their rightness, corectitudine, and morality (after all, you know it is just a fiction, and that good is not always overcoming the wrong, especially when it comes to 'dead and payback'), and you are obligated to prospect your thoughts and your feelings, to find answers to more profound questions, regarding you directly - yourself and your loved ones!

2020-07-21 10:40:09

Nu scoate un sunet - David Jackson

Nu scoate un sunet este un thriller captivant, care ne arata cat de intortocheata poate fi mintea umana si cate limite pot fi impinse atunci cand disperarea este prezenta. In acelasi timp, autorul aduce in prim plan frici cu care orice parinte se confrunta: rapirea propriului copil. Pur si simplu, te trezesti dimineata si observi ca puiul de om nu mai este sau, ca in cazul celui de al treilea copil rapit din carte, platesti cu propria viata.

2020-07-20 03:00:32

Coloana de foc - Ken Follett

Coloana de foc acopera o perioada importanta din istoria Angliei (1558-1620), o perioada marcata de profunde conflicte, in special religioase. Cea mai mare parte este dedicata domniei unuia dintre cei mai importanti monarhi englezi, regina Elisabeta I. Este o carte despre conflicte religioase, comploturi, tradare, iubire, fidelitate, spionaj, razbunare, dorinta de putere.Parerea mea despre carte pe blog

2020-07-20 02:55:08

Cartea oglinzilor - Eugen Ovidiu Chirovici

Un roman caldut. Nu impresioneaza, nu plictiseste, dar probabil nici nu zaboveste prea mult in memoria cititorului.Scris bine, fara poticneli si stangacii, intr-un stil suficient de lejer (fara a pica insa in derizoriu) cat sa prinda la public, probabil dupa o reteta. De fapt, pe tot parcursul lecturii am avut senzatia ca romanul urmeaza cu minutiozitate un plan strict, bifand jalon dupa jalon, dar pierzand din vedere esentialul, adica cititorul, care asteapta o poveste credibila, captivanta de la prima pana la ultima pagina.

2020-07-20 02:40:08

Supravietuitorii - Georgia Hunter

Supravietuitorii e o poveste dulce-amaruie, profunda, trista, dar plina de speranta. Speranta ca, indiferent de ce se intampla in lumea asta, dragostea pana la urma va invinge. Pentru familia Kurk, iubirea a fost lumina din intuneric, impulsul de a merge mai departe, de a supravietui. Iubirea i-a adus impreuna pe Sol si Nechuma si a adunat la final intreaga familie in jurul mesei de Paste. Mi-a placut foarte mult mesajul romanului, chiar daca subiectul in sine e unul cel putin tulburator. S-a scris si s-a vorbit atat de mult despre ororile nazismului, dar cu toate astea nu poti ramane indiferent la povestile supravietuitorilor. Nu se mai pune problema de a crede sau nu, ci de a accepta ca exista si bine si rau si ca uneori, desi e nedrept, oamenii buni au parte de suferinta. Georgia Hunter a scris acest roman pentru a-si cunoaste radacinile si a-si intelege istoria, lucru care face povestea si mai autentica. Se simte ca autoarea a pus suflet si a reusit sa transmita foarte bine valorile si iubirea din sanul familie Kurk.Odata cu izbucnirea razboiului, familia se destrama si fiecare e nevoit sa aleaga un drum pentru a supravietui. Fiecare personaj isi are propria povara de dus, iar romanul urmareste traseul fiecarui membru al familiei. Mi s-a parut totusi ca a lipsit individualitatea personajelor, dar asta poate pentru ca am vazut eu familia ca un tot si mi-a fost greu sa ajung cu adevarat la totii membrii ei separat.Mi-a placut mult de Halina si de felul in care a stiut sa se descurce. Am apreciat caracterul ei puternic si sacrificiile ei facute cu mintea limpede, fara sa se pripeasca sau sa isi asume riscuri inutile. Personajul lui Addy mi-a placut insa cel mai putin, in parte pentru ca el a fost de la inceput in afara familiei, a fost cumva outsider, nu a luat parte activ la razboi, aflandu-se in Franta. Nu zic ca el nu a suferit departe de familie, din contra, vinovatia si nelinistea l-au torturat poate la fel de mult cum i-a torturat foamea in Siberia pe Genek si Herta, insa viata l-a protejat si, in ciuda nebuniei in care se afla intreaga Europa, a reusit sa isi gaseasca dragostea si sa isi traiasca tineretea.Familia Kurk a fost intr-adevar norcoasa. Norocoasa nu pentru ca ar fi fost scutita de suferinta sau protejata intr-un fel, ci ca a avut ca arma iubirea si dorinta de a fi din nou impreuna. Au fost norcosi ca s-au avut unul pe altul in suflet, desi se aflau la kilometrii distanta.E o poveste ce merita citita, cu multe lectii.

2020-07-20 02:00:32

Clar de femeie - Romain Gary

"Coboram din taxi si, cand sa deschid portiera, m-am ciocnit de ea, incarcata cu pachete: paine, oua, lapte se imprastiara pe trotuar asa ne-am intalnit, pe ploaia marunta, fina, care cadea monoton.Trebuie sa fi fost de varsta mea, cu cativa ani mai mult sau mai putin. Un chip care parea sa fi asteptat firele albe pentru a desavarsi ceea ce tineretea si armonia trasaturilor doar schitasera ca pe o promisiune. Avea respiratia intretaiata, ca si cum ar fi alergat de teama sa nu intarzie. Nu cred in presentimente, dar mi-am pierdut de mult credinta in necredintele mele. Toate acele nu mai cred in asta sunt totusi certitudini si nu exista nimic mai inselator.Am incercat sa adun ceea ce ramanea din proviziile de la picioarele mele si era cat pe ce sa cad. Sigur am parut ridicol."

2020-07-20 01:55:08

Portret al artistului la tinerete - James Joyce

Recenzia mea pentru aceasta carte o gasiti pe canalul meu de YouTube.

2020-07-20 01:00:07

Defecti - Cecelia Ahern

Recenzia completa, aici.

2020-07-20 12:00:09

Dimineti in Jenin - Susan Abulhawa

Eu nu imi explic nota mare pe care o are cartea aceasta, nici macar nu o pot termina. Aproape ca ma simt prost ca nu am putut empatiza cu personajele si cu drama prin care trec acestea, dar povestea este spusa int-un stil plictisitor, nu mi-a trezit deloc interesul. Pe langa asta, se intampla multe, multe lucruri, unele dupa altele si sunt o gramada de personaje cu nume arabe, pe care abia daca le tineam minte. N-am reusit nicicum sa ma conectez cu povestea. Una dintre cele mai plictisitoare carti pe care le-am citit.

2020-07-20 10:55:08

Hopeless. Fara speranta - Colleen Hoover

Pentru ca totdeauna cerul e frumos. Chiar si cand e intunecat sau ploios sau noros, tot e frumos de privit. E preferatul meu, fiindca stiu ca daca vreodata o sa ma simt ratacit sau singur sau speriat, nu trebuie decat sa privesc in sus, iar el o sa fie acolo, orice-ar fi...si stiu ca totdeauna o sa fie frumos.

2020-07-20 10:40:08

Jane Eyre - Charlotte Bronte

Wow cartea este superba.Mi-a placut foarte mult.Este vorba despre o fata,Jane,care devine o femeie puternica,dar si iubitoare.In primele 3 capitale ne povesteste despre Jane atunci cand era m-ai mica.Era singura, nimeni nu o iubea, parintii ei fiind morti din cauza unei boli luate de la saracii de care tatal ei avea grija.Ea a fost luata de matusa sa si a locuit cu ea si copii ei.Doamna Reed nu o iubea atat de mult si mereu o pedepsea.Varul ei John mereu se lua de ea.Ea mers in cele din urma la scoala,o scoala de orfani.Acolo si-a facut prieteni.Una dintre a murit din cauza unei boli.La fel si alti copii din acea scoala.Ea a petrecut 8 ani la scoala...6 ani ca eleva si 2 ca profesoara.Apou a fost angajata ca guvernanta la Thornfield.Dandu-i lectii unei fetite,Adele.Tatal fetitei,domnul Rochester,s-a indragostit de Jane.Iar pentru a o face si pe ea sa se indragosteasca a inscenat casatoria lui cu Brache Ingrame.Ceea ce pe ea a facut-o geloasa.Dupa ceva timp a venit si ziua nuntii lor,dar un avocat le-a intrerupt ceremonia, spunandu-le tuturor ca el este casatorit.Atunci si-a dat seama ca moartea sotiei lui ia fost inscenata... si ca de fapt ea traia...Jane sa simtit rau si a plecat de la Thornfield.A stat 2 nopti prin mlastini, infometata si insetata.A gasit o casa unde sa stea, asa ca a locuit cu misonier si cu surorile lui, Diana si Mary,John i-a gasit de munca lui Jane la o scoala.A predat ca profesoara.A aflat ca ei toti erau neamuri,John,Mary,Diana si Jane.Dar a aflat si ca unchiul lui Jane a murit si i-a lasat ei toata averea,o avere de 20 000 de lire.Jane trimitea scrisori doamnei Fairfax sa vada daca domnul Rochester este bine.Dar nu primea nici-o scrisoare inapoi.John i-a cerut lui Jane sa se marite cu el si sa plece amandoi in India,dar ea a refuzat.John a plecat de unul singur.Jane a plecat spre Thornfield sa-l vada pe domnul Rochester,dar castelul era o ruina,atunci aflat ca el a cautat-o pe Jane peste tot dupa ce aceasta a plecat.Intru-un final a renuntat,iar intr-o seara sotia lui a dat foc castelului si sa aruncat de la etajul 3.El a incercat sa se salveze,dar sa o salveze si pe ea.Din pacate el a ramas fara o mana si fara vedere,Adele a fost trimisa la un pension.Dar l-a gasit la un alt castel...Ei s-au casatorit.Adele a fost dusa la un pension m-ai apropiat si mult m-ai bun.Dupa doi ani de relatie,domnului Rochester i-a revenit vederea.Nu putea scrie,citii,dar putea merge de unul singur.Jane a primit si scrisori de la Diana si Mary,ele s-au casatorit,iar John era in India.

2020-07-20 10:10:08

Inainte de noi - Anna Todd

Inainte de noi este o carte romantica, intensa emotional, care, desi nu are dramatismul primelor patru volume din serie, intrucat cele mai multe dintre evenimente le cunoastem deja, ne ajuta sa intelegem punctul de vedere al lui Hardin dinainte si imediat dupa ce a cunoscut-o pe Tessa, modul in care interactiunea cu aceasta l-a marcat profund si l-a transformat, readucand speranta, rasetele si bucuria de a trai in viata lui.Recenzia mea:

2020-07-19 02:03:55

Cainele, adevaratul meu prieten - W. Bruce Cameron

Daca ma va intreba care e cartea de care imi voi aminti intotdeauna si care e cea mai draga sufletului meu, pana in momentul de fata... va fi aceasta carte : CAINELE, adevaratul meu PRIETEN !!!RECOMAND u0026lt;3 RECOMAND u0026lt;3 RECOMAND

2020-07-19 01:33:55

Daca te-as gasi - Gayle Forman

Translation widget on the blog!!!O continuare la inaltime a primei carti din serie, deosebita prin faptul ca este scrisa din punctul de vedere al lui Adam. Emotionanta, te face sa traiesti suferinta si durerea personajului.Recenzia mea completa o gasiti aici:

2020-07-19 01:00:39

Sunt aici - Clelie Avit

Sunt aici este o carte ravasitoare, emotionanta pana la lacrimi, despre greseli si consecintele lor, despre optimism, speranta si o iubire atat de profunda incat poate darama orice obstacole sau prejudecati, facandu-te sa crezi in miracole si magia unui nou inceput.Recenzia mea:

2020-07-19 01:00:06

Povesti despre nebunia obisnuita - Charles Bukowski

Povestirile lui Bukowski nu-l mai au in prim-plan pe Chinaski, ci cu totul alte personaje, inclusiv pe unul... Bukowski, dar cu acelasi tipic: bautura (anti-droguri!), femei, arta de a scrie, singuratate si dorinta de a reusi (oriunde, chiar si la cursele de cai).Este clar ca Bukowski nu poate placea oricui, pentru ca ascunde si multa mizerie, si singuratate, si misoginism, si duritate sau violenta. Dar talentul sau este neindoielnic si veti iesi schimbati din aceasta experienta.In plus, nu e de citit pe plaja ca nu stii cand te trezesti cu o erectie :D

2020-07-19 12:00:31

Io contra Statele Unite ale Americii - Paul Beatty

E o carte neobisnuita, dar nu e a page turner. Mi-a placut initial, apoi a devenit un hatis de referinte culturale invartindu-se in jurul problemei rasiale, iar asta a facut-o mai degraba nedigerabila. Cum spun si alti revieweri, ii intuiesti geniul, dar e atat de strans impachetata in satira culorilor incat, daca esti neofit, devine ilizibila, intangibila. What is there to say? Proza reusita pe alocuri. Desteapta, mai degraba. E ceea ce Paul Beatty asuma ca face: literatura smart, if possible.

2020-07-19 11:48:55

Printesa de hartie - Erin Watt

Cartea aceasta a fost o carte care se citeste foarte usor si care mi-a placut. NU este o carte ptr copii, desi fff multi copii o citesc si nu e deloc ok. Contine scene fff detaliate de sex, ca pe mine nu m-au deranjat, desi au fost cam peste tot. Am ras mult la cartea asta si nu am luat-o ca pe o carte erotica cum ar fi ,, Fifty Shades of Grey ci ca pe una YA mai ciudatica , dar totul mi s-a parut mai mult ca o drama adolescentina si cred ca asta a si fost intentia autorului. O recomand cu caldura persoanelor peste 14-15 ani, depinde totusi si de mentalitate

2020-07-19 11:20:32

Amantul - Jodi Ellen Malpas

Ti-am spus inca de cand am inceput sa citesc cartea ca eu consider ca Isabel Allende scrie bine indiferent de subiect. Insa daca mi-ai cere sa alcatuiesc un top al temelor abordate de ea, as fi de parere ca iubirea ii iese GE-NI-AL.Iar Amantul japonez n-a facut decat sa-mi confirme parerea. Si aceasta in conditiile in care, doar simplificand la extrem, pot spune ca avem de-a face cu un roman de dragoste.Recenzia completa pe

2020-07-19 10:48:55

Povestea fetitei pierdute - Elena Ferrante

Ultima parte a tetralogiei le aduce din nou pe cele doua eroine impreuna, se iubesc si se urasc in continuare, confirmand relatia pe care cele doua au avut-o de-a lungul intregii vieti. Elena se intoarce in Napoli, ca o autoare de succes, dar Lila nu poate spune acelasi lucru. A adunat frustrari, a adunat in ea povestile violente si frustrarile cartierului sarac si a esecurilor care au insotit-o intreaga viata. Felul in care Elena Ferrante reuseste sa descrie Italia pe fundalul povestii celor doua prietene este remarcabil, iar dupa ce ai terminat cele patru volume ale seriei simti ca ai reusit sa cunosti putin mai bine o tara despre care inainte poate nu stiai mare lucru in privinta istoriei contemporane.

2020-07-19 10:33:55

Cronicile lui Magnus Bane - Cassandra Clare, Sarah Rees Brennan, Maureen Johnson

Doar doua cuvinte: mai vreau.Recenzie:

2020-07-19 10:00:37

Sotia plantatorului de ceai - Dinah Jefferies

Minunata, captivanta si delicioasa!"- Toate familiile au secrete de un fel sau altul, nu?""Mai sunt si alte secrete de familie? intreba ea.Doctorul ridica din umeri.- Cine stie, Gwen? Mai ales cand e vorba de relatiile umane.""Nimic nu era usor cand deveneai atat de mare.""- Nasterea le afecteaza pe unele femei foarte mult. Unele isi revin. Altele nu.""- Haide, lasa-l, doar e ziua lui, interveni Verity. Tuturor ar trebui sa li se faca pe plac de ziua lor de nastere.""Gwen stia foarte bine cat de rau te poate macina vinovatia, cat de tare se lipeste de tine, invizibila la inceput, dar devenind tot mai puternica pana cand capata o viata proprie.""- Uneori, evenimentele scapa de sub control in feluri pe care nu le putem prevedea. Nu e cazul sa dam vina pe cineva anume, dar trebuie sa intelegem ca si cea mai mica lipsa de ratiune poate determina lucruri ingrozitoare."

2020-07-18 04:33:55

Aviatorul - Evgheni Vodolazkin

Evgheni Vodolazkin este febletea mea de cand am citit Laur (primul roman pe care l-am citit de el). Asa ca si cartea asta am citit-o pe sistem de la Like. Sau ceva.Aviatorul se intituleaza cartea.Este cu totul altfel decat Laur sau decat Brisbane. Dar tocmai de aia e faina. Bine, oricum se simte stilul rusului in tot ce scrie.Dar e ca io cu berea: o beau si la birou, si acasa, si pe plaja, si la munte. Tot bere beau, dar e altceva. Asa si cu scriitura lui Evgheni. Daca iti place o tot bei. Pardon, citesti :DRecenzia video pe care am facut-o cartii aici

2020-07-18 03:33:55

Cand infloreste liliacul - Martha Hall Kelly

Din impresiile mele:-Totul e fragil, se vede in special din stilul de viata al familiei Kasiei. Totul pare stabil, singura problema a Kasiei e problema ei sentimentala cu Pietrik, pana cand urmeaza pierderea gainei Psina de care erau cu totii atasati, confiscarea inelului Matkai, pierderea Matkai, si apoi revenirea in casa tatalui ei unde gaseste totul schimbat, din moment ce tatal ei locuia impreuna cu o alta femeie, situatie pe care Kasia nu o poate accepta.- Caroline: ea cred ca are alta mentalitate. Mentalitatea americana e mai superficiala, ca in episodul in care se crede ca li se face un bine victimelor lagarelor oferindu-le cadou genti de firma. Insusi Paul observa o mentalitate nepotrivita pentru situatiile grave, cand ii spune Carolinei: "De ce trebuie americanii sa explice totul in detaliu? Voi spuneti te iubesc si gunoierului." In acelasi timp, inceputul "relatiei" lui Caroline cu Paul ofera si un zambet, prin glumele legate de preocuparea cu reputatia. Astfel de conversatii erau insa obisnuite in vremurile de dinainte de razboi, si pot fi interpretate ca un mod de a incerca sa pastreze putin din normalitate.- E de apreciat totusi la Caroline ca este mereu sincera fata de trairile ei. Recunoaste ca nu si-ar fi dorit ca sotia lui Paul sa se fi intors, ca nu-i face placere cererea de a le gasi copilul, insa pana la urma ii ajuta. Recunoaste ca e geloasa pe noua sotie a lui Paul care se dovedeste a fi fiica sa. Pana la urma la nivel personal fiecare problema ne afecteaza enorm, realitatea psihica asa cum o percepem conteaza. A nu putea avea pe cel iubit e comparabil intr-un fel cu pierderile celor dragi suferite in timpul razboiului.- Herta e si ea victima razboiului - si anume, a ideologiei. La inceput e tulburata ce i se cere sa faca. Se ataseaza de Halina, desi prizoniera, si se pare ca atasamentul acesta ramane, ca dovada inelul pe care il pastreaza intentionand sa i-l dea inapoi insa in cele din urma Halina disparand il pastreaza ea, poate in amintirea ei. Herta trebuie si ea sa se adapteze pentru a putea supravietui. Nu ii este usor - dovada acele taieturi pe care si le face singura. Devin prizonierele simple numere, amintind de teoria din psihologie care sustine ca ne impresioneaza tragedia unui singur om, insa nu a unei multimi de oameni, pentru ca, daca ne-ar impresiona aceasta din urma, ne-am prabusi emotional. Herta trebuie sa se protejeze cumva emotional pentru a rezista. Apoi e si arestata, insa in cele din urma o vedem profesand ca medic de familie. Kasia se intreaba cum poate face asa ceva dupa operatiile-experiment. Herta insa pare sa considere ca trebuie sa mergem mai departe - dupa cum ii sugereaza si Kasiei spunandu-i ca perioada lagarelor a fost demult.- M-a impresionat modul in care evenimentele istorice afecteaza personajele la nivel personal. Caroline nu are o perioada vesti de la Paul, familia Kasiei se destrama, prietenii ii dispar, lucrurile la care tinea, iar Herta devine alta persoana, de unde la inceput nu poate accepta ideea indatoririlor ei in lagar, cu timpul ajunge sa creada ca face bine ce face, crezand ca actioneaza pentru binele tarii ei.Unor probleme mari cu timpul li se estompeaza din importanta, in comparatie cu situatia ridicata de razboi: inelul Matkai, confiscat in lagar, devine apoi doar un obiect, in timp ce alte probleme, legate de dragostea neimplinita, raman la fel de importante: dragostea lui Caroline pentru Paul, sau a Kasiei pentru Pietrik. Kasia inca spera in timp ce e operata pentru experimente sa mai poata dansa, pana cand ajunge sa spere sa mai poata macar merge.Dupa finalul razboiului, interesant contrastul viata din timpul razboiului si cea de dupa. Caroline se ofera sa ajute victimele experimentelor cu sulfamida, iar acestea din urma descopera o alta lume in America: li se ofera posete cadou, un cadou nepotrivit, pentru ca nu poate sterge urmele traumelor din lagar, cu toate pierderile celor dragi. Lumea Americii e o lume a inaltei tehnologii, de care sora Kasiei e fascinata, in timp ce Kasia e reticenta. Sora Kasiei pare sa se adapteze mai usor, pe cand Kasia e inca afectata de cele prin care a trecut.- Singura care nu spera la dragostea cuiva este Herta. Altfel povestea lui Carolina incepe chiar cu gandul ca, daca stia ca in acea zi l-ar fi intalnit pe Paul ar fi evitat acest lucru. La inceputul povestii Kasiei se afla dorinta ei ca Pietrik sa simta ceva pentru ea. Interesant ca amandoi par implicati in alte relatii. De ce ne-am dori ce nu putem avea, de ce ne-am complica, e intrebarea prietenei Carolinei.

2020-07-18 03:03:55

Raul sub soare - Agatha Christie

Un final neasteptat si culmea, niciodata nu am putut ghici adevaratul criminal!Recenzia completa pe blog:

2020-07-18 02:48:55

Doamna Bovary - Gustave Flaubert

Doamna Bovary este asemenea garilor din vremea ei: gratioasa, chiar florala, insa faurita din fier. John UpdikeIn Doamna Bovary nu e nimic adevarat. E o poveste inventata pe de-a-ntregul; nu am pus in ea nimic din sentimentele mele sau din existenta mea. Iluzia (daca exista vreuna) vine, dimpotriva, din impersonalitatea operei. Este unul din principiile mele, fara de care nu poti scrie. Artistul trebuie sa fie in opera lui ca Dumnezeu in creatie, invizibil si atotputernic; sa-l simti peste tot, dar sa nu-l vezi. Gustave Flaubert, Scrisoare catre Domnisoara Leroyer de Chantepie, 18 martie 1857PRIMA DOAMNA BOVARY Actiunea cartii se petrece in secolul 19, pe meleagurile franceze. Povestea incepe de la Doamna Bovary casatorita cu Domnul Bovary. Fiind tanara si naiva, doamna Bovary isi imagineaza ca tanarul care a curtat-o o iubea cu adevarat. Ce e drept, domnul Bovary era capabil de iubire. Dar, iubea doar banii doamnei. Cu timpul dragostea nevestei pentru sotul sau pierii, lasand in inima femeii un gol imens. Un gol care mai tarziu urma sa fie umplut de prezenta fiului sau. Astfel, fiul era alintat ca un print, urma sa aiba o viata buna si o profesie stabila. Cu alte cuvinte, mama urma sa se ingrijeasca ca fiul sau sa urmeze si sa obtina exact ceea ce ea nu reusise. Ca atare, tanarul Charles Bovary studiaza medicina, se casatoreste cu o vaduva aleasa de mama sa si cere postul urmarit de mama sa.A DOUA DOAMNA BOVARYDupa decesul propriei neveste femeie care il ingrozea pe Charles- tanarul se indragosteste de fiica unuia dintre pacienti. Nu trece mult timp pana cand aceasta sa raspunda sentimentelor lui Charles iar, in primavara urmatoare devine doamna Bovary. Acesta este primul act de razvratire pe care baiatul ajuns barbat il face fata de propria sa mama. Care, in mod evident, nu este deloc multumita de noua sa nora.Actuala doamna Bovary este o tanara visatoare. Crescuta la manastire si mai apoi de catre tatal sau, fata nu intelege intr-un totul realitatea. Iar, de fiecare data cand observa ca aceasta nu se potriveste cu ideile pe care ea si le-a facut despre viata, se inchide in sine, refuza mancarea si cade la pat. Asemenea unui copil mofturos, doamna Bovary se revolta impotriva sortii, ferm convinsa ca ea merita mai mult decat o viata mediocra.Considerandu-se mult superioara tuturor, inclusiv propriul sot, aceasta va cauta admiratie si alinare in bratele mai multor indivizi. Fiecare dintre ei, fiind intr-adevar, fascinat de frumusetea sa. Insa, cu timpul, masca frumusetii nu va fi suficienta sa ascunda sufletul tinerei. Geloziile, avaritia si ingamfarea doamnei vor iesi pana la urma la iveala. Iar, momentul cand doamna va descoperi ca frumusetea ii atrage pe domni doar spre pat este asemenea unui dus rece pentru aceasta.Emma tanjeste dupa dragoste, dar nu simte ca ar avea parte de ea. De iubirea materna nu are parte deoarece mama ei moare la nastere. Dar la inceput a existat in ea iubire pentru Charles Bovary.....insa....ce s-a intamplat cu toata aceasta afectiune? La inceput ea vede in el printul frumos mult asteptat....Dar foarte curand ea ajunge sa se plictiseasca de acest print, de viata alaturi de el si sa viseze altceva.Crescuta la scoala de maici, spera ca si realitatea ii va oferi trairi identice ca cele citite pe nerasuflate in romanele de dragoste. Emma viseaza spre fericirea ideala pe care negasind -o alaturi de sotul ei Charles, incearca sa o descopere alaturi de alti amanti. Si Emma cauta barbatul ideal, lumea ideala... Este drama neimpliniri, a femeii vesnic nemultumita de ceea ce are si tanjind mereu spre mai mult.Intalnirea ei cu Rodolphe Boranger - un seducator bogat, o va face sa iasa din apatia cumplita in care intrase si el va deveni centrul universului ei. Dar pentru Rodolphe, Emma nu reprezinta nimic mai mult decat o amanta si va refuza sa fuga impreuna cu ea, despartindu-se de ea printr-o scrisoare.Deceptionata ea se imbolnaveste, dar curand isi revine si descopera un nou amant in persoana unui fost amic - Leon. Asadar Leon o va face din nou sa viseze si sa-l uite pe Rodolphe.Nevoia disperata de bani o va face sa ceara ajutorul ambilor amanti, dar ei o refuza. Ea este deceptionata, visul ei frumos se spulbera si intr-o criza de moment va lua o hotarare cumplita card va schimba cursul evenimentelor - va inghiti arsenic si va muri intr-o agonie cumplita.Din multa durere, dragoste, devotament Charles - sotul inselat de atatea ori- va muri si el, asezat pe banca din fata gradinii, cu o suvita din parul Emmei in mana.Bertha - fetita celor doi - ramasa orfana va ajunge sa munceasca intr-o fabrica de bumbac.Charles - acel mediocru medic de tara, dar care o iubea cu atata pasiune pe Emma, descopera scrisorile amantii catre ea! In sfarsit el afla adevarul, fiindca intre cei doi nu exista comunicare, Emma adoptand mutenie si refuzand sa isi exprime nemultumirile. Dar, sufletul lui Charles nu se revolta desi fusese incornorat si el gaseste taria sa ierte toata aceasta durere. Gaseste taria de ai comunica primului amant al sotiei ca el nu este suparat, nu tine dusmanie pe trecut si stie ca doar fatalitatea a fost de vina!Putem crede asadar ca Charles a fost pentru doamna Bovary un barbat usor de manimatat, de pacalit, iar ea ramane pentru noi cititorii o femeie neimplinita, dezamagita, visatoare care crede ca va descoperi fericirea ideala trecand din barbat in barbat. Nu descopera idealul si se sinucide fara vorbe, fara cuvinte, fara explicatii, lasand in urma ei multa durere.Flaubert nu a creat doar un roman de dragoste, ci si unul social prin care critica subtil, sau mai putin subtil, moravurile societatii, insa fara urma de ironie, asa cum o facea Caragiale. Am inteles ca la vremea lui a fost destul de criticat, si s-a spus ca Doamna Bovary este un roman ofensator, autorului I s-a intentat un process dar a fost achitat.

2020-07-18 02:18:55

Printul din negura - Carlos Ruiz Zafon

Cartea asta nu a fost deloc cum m-as fi asteptat, dupa celelalte carti ale lui Zafon pe care le-am citit. Nu neaparat intr-un sens negativ, doar ca am senzatia ca povestea e menita pentru persoane mai tinere decat mine. De fapt, cred ca autorul mentioneaza la inceput ca e o carte pentru tineri, dar care spera sa poata fi citita si de cei care nu mai sunt neaparat tineri. Eu prin tineri aici inteleg adolescenti. Asta nu inseamna ca nu mi-a placut, pentru ca nu e asa, dar au fost cateva momente in care era evident ca e scrisa pentru adolescenti.Anul este 1943, iar Maximilian Carver decide sa isi mute familia departe de oras, pentru a fi mai departe de razboi. Asa ajung intr-un mic orasel, unde vor locui intr-o casa pe plaja, si tot aici vor incepe problemele pentru familie, dar mai ales pentru Max si sora lui, Alicia. Lucruri neobisnuite incep sa se petreaca.Imi place in continuare Zafon. Pentru ca desi cartea asta e scrisa in mare evident pentru adolescenti, nici eu nu m-am plictisit citind-o, nu am simtit nevoia sa sar pagini si chiar am fost curioasa sa aflu ce se va intampla pe tot parcursul povestii. Un alt punct in plus pentru carte e faptul ca nu e previzibila, au fost vreo doua intorsaturi de situatie in povestea care m-au luat complet pe nepregatite.Recunosc totusi ca partea din poveste care mie mi s-a parut cea mai interesanta a fost povestea unui domn care a construit in orasel un far, nu zic mai multe, dar povestea pe care le-o spune el copiilor mi s-a parut foarte interesanta.Din cate am citit, atat pe coperta din spate, cat si pe Goodreads, povestea ar trebui sa fie un pic horror, dar sunt fericita ca nu a fost. Faptul ca aveam ideea asta in cap a fost un motiv pentru care am asteptat atat inainte sa o citesc, pentru ca eu sunt o fricoasa si jumatate, ma sperii cam din orice prostie si dupa mi se duce tot somnul. Totusi, aici nu am gasit nimic infricosator. Da, probabil ca daca as fi citit cartea asta acum cativa ani as fi sfarsit cu niste cosmaruri, dar asa nu am avut nicio problema. Scenele respective mi s-au parut mai mult supranaturale, dar fara a fi chiar de speriat, cel putin pentru mine. Sa fiu sincera, la anumite lucruri m-am asteptat, pentru ca na, orice chestie horror are macar cateva lucruri in comun.La final, pot spune ca mi-a placut, atat ca as fi vrut mai mult de la poveste. Cred ca asta e si pentru ca am citit cartile din seria Cimitirul cartilor uitate, si acelea sunt scrise de el mai recent. Dar, pentru ceea ce si-a propus sa fie, e destul de reusita. Bine, ca sa fiu complet sincera, au fost vreo doua lucruri care m-au deranjat, motiv pentru care scorul pe care i l-a dat nu e maximul. M-a deranjat un pic lipsa parintilor in majoritatea cartii, desi realizez ca asta a fost special asa, ca altfel povestea nu ar fi aratat la fel. Si mai e o intrebare la care as fi vrut un raspuns, legat de adevarul care le e povestit copiilor la un moment dat.Si pana nu uit, o chestie care mi-a placut mult a fost ca Max, Alicia si Roland nu au crezut imediat povestea pe care le-a spus-o batranul din far, i-am uitat numele, ci Max chiar cerceteaza mai adanc problema inainte de a da crezare povestii. Ma enerveaza mereu cand intr-o poveste personajele cred imediat orice li se spune, deci aici am apreciat mult aspectul asta. Iar personajele chiar au fost simpatice, atat cat ajungem sa le cunoastem in decursul povestii.Si cam asta ar fi tot ce as avea de spus despre cartea asta. E si destul de scurta, deci sa spun mai multe ar insemna ca as zice prea multe. Cred ca daca v-a placut Zafon, o sa va placa probabil si povestea de fata, chiar daca nu mai sunteti la varsta careia i se adreseaza.

2020-07-18 12:48:55

Zapada - Orhan Pamuk

Volumul 4 al seriei Ciresarii pare sa fie cel mai necitit dintre toate. Nu zboara nici o pagina din el, nu am gasit nici o notita facuta cu creionul, nici de mine, nici de mama, ceea ce acum pare ciudat, pentru ca e volumul care mi-a placut cel mai mult. Asa vad acum, recitindu-l, desi poate copil fiind nu m-a amuzat atat de tare, fiind mai dark decat cele anterioare.Aventura si suspansul ating cote maxime in Aripi de zapada. Ciresarii sunt surprinsi intr-un mediu nou, pe munte, in mijlocul unei urgii de zapada. Infrunta nameti, vijelii, avalanse si lupi hamesiti, dar si un grup de talhari care sunt in cautarea unui secret ingropat cu 25 de ani in urma. Subiectul e unul complex, cu multe fire razlete care se leaga abia la final. Din acest motiv, unele teme par subdezvoltate, iar altele mult prea extinse, desi fiecare isi gaseste sensul la sfarsit.Un sfarsit care, din pacate, se pravaleste prea brusc. Dupa aventura incredibila pe care o traiesc ciresarii pe munte, dupa misterul pe care il dezleaga si dupa greutatile prin care trec, cele doua pagini ale finalului propri-zis par... un fas. Simteam nevoia de mai mult, de mai multe explicatii, nu doar de uite de asta nu se spune nicunde in ce oras traiesc ciresarii. Dincolo de - din nou - multiplele probleme de editare pe care le are aceasta editie (si care, sper, au fost rezolvate in editiile mai noi), acest volum mi s-a parut cel mai usor de citit dintre toate. Poate si pentru ca nu mai avem parte de interminabilele discutii fara finalitate, atat de tipice ciresarilor. Dan are cateva tentative de umor, dar sunt taiate repede, iar rolul lui Ionel este mult diminuat. Ramane plangerea ca prezenta fetelor este, si acum, foarte stearsa, in ciuda performantelor sportive ale Mariei. Din pacate, Victor salveaza din nou situatia. Si tot din pacate, Tic pare sa ramana la acelasi stadiu de pusti zvapaiat, care nu creste niciodata. Un Peter Pan, mereu copil, care repeta aceleasi greseli si nu invata nimic din ele.Desigur, exista, ca si in precedentele volume, elemente trase de par. Mai nou, ciresarii sunt schiori excelenti, un skill de care auzim pentru prima data. Si, evident, sunt si salvamontisti, iar Ursu, cum-necum, reuseste sa cafteasca trei barbati masivi si sa scape fara nici o zgarietura. Un fel de Bruce Willis in Die Hard.Dar, in ciuda acestor SFuri, cartea e una incitanta, explorand o latura mai putin senina a aventurilor ciresarilor. Mai potrivita pentru adolescenti decat pentru copii.

2020-07-18 12:33:55

Amurgul marinarului - Yukio Mishima

Romanian review: Yukio Mishima este un scriitor formidabil care reuseste intr-un roman foarte scurt sa construiasca trei personaje memorabile si sa creeze imagini care iti raman in minte, totul datorita scriituri superbe, lirice, care te absoarbe. Aceasta, as numi-o grandoare, care se simte in fiecare pagina, aceasta insemnatate deosebita pe care o capata fiecare eveniment indiferent cat de minor este, poate fi datorata si alegoriilor care se pot face intre cartea lui Mishima si miturile lui Oedip si Ulise.Noboru este un baiat de 13 ani, pasionat de vapoare si de navigatie si care viseaza adesea cu ochii deschisi. El face parte dintr-un grup de sase baieti de varsta apropiata, grup care se opune ipocriziei adulte, filozofia lor de baza fiind nihilismul, ei considera ca viata nu are un scop anume si ca orice urma de afectiune, de emotie umana este o slabiciune. Ideologia grupului se afla in contrast cu natura inocenta specifica varstei lor, fiind oarecum nenaturala.Fusako este mama lui Noboru, ea detine un magazin de haine europene, a ramas vaduva cu cinci ani in urma si se indragostese de un marinar, Ryuji.Ryuji, este un ofiter secund pe un vas comercial, el si-a petrecut o buna parte din viata pe mare, visand la o glorie pe care nici el nu stie cum sa o descrie. Viata petrecuta pe uscat constand doar in amintiri triste, din acest motiv ii este greu sa se adapteze vietii terestre, dar lucrurile se schimba cand se indragosteste de Fusako.Dupa cum am spus anterior, cartea este destul de scurta, din acest motiv nu se intampla foarte multe evenimente, insa Yukio Mishima este un scriitor excelent care reuseste sa construiasca personajele si sa te faca sa intelegi ce simt si ce ii motiveaza.Singura problema a cartii se datoreaza lungimii romanului, inteleg motivatia personajelor, dar tendintele criminale ale lui Noboru si ale grupului sau sunt greu de justificat, era nevoie de mult mai mult timp pentru a le lasa sa se dezvolte, explicatia pe care o da Mishima pentru acest nihilism timpuriu (pana la urma toti copiii aveau 13 ani) este ca parintii lor nu au petrecut suficient timp alaturi de ei sau au fost abuzivi, dar aveam nevoie de mult mai multe evenimente si de pagini care sa descrie sentimentele lor conflictuale pentru ca la sfarsit sa simt ca totul a avut sens.English review: Yukio Mishima is a formidable writer who manages in a very short novel to build three memorable characters and create images that stay in your mind, all thanks to the beautiful, lyrical writing-style that absorbs you.This, I would call grandeur, which is felt in every page, this special significance that each event acquires no matter how minor it is, may be due to the allegories that can be made between Mishima's book and the myths of Oedipus and Odysseus.Noboru is a 13-year-old boy, passionate about boats and sailing and who often dreams with his eyes open. He is part of a group of six boys of similar age, a group that opposes adult hypocrisy, their basic philosophy being nihilism, they believe that life has no specific purpose and that any trace of affection, of human emotion is a weakness. The ideology of the group is in contrast to the innocent nature specific to their age, being somewhat unnatural.Fusako is Noboru's mother, she owns an European-style clothing store, she became a widow five years before the events of the book and she falls in love with a sailor, Ryuji.Ryuji, is a second officer on a merchant ship, he spent much of his life at sea, dreaming of a glory that not even he knows how to describe. Life on land consisting only of sad memories, for this reason it is difficult for him to adapt to terrestrial life, but things change when he falls in love with Fusako.As I said before, the book is quite short, which is why not many events happen, but Yukio Mishima is an excellent writer who manages to build the characters and make you understand what they feel and what motivates them.The only problem with the book is due to the length of the novel, I understand the motivation of the characters, but the criminal tendencies of Noboru and his group are hard to justify, it should have taken much longer to let them develop, the explanation given by Mishima for this early nihilism (after all all children were 13 years old) is that their parents didn't spend enough time with them or were abusive, but I needed many more events and pages to describe their conflicting feelings so that in the end I could feel like everything made sense.

2020-07-18 12:00:13

Padurea noptii - Djuna Barnes

Romanul propune intai o cercetare anonima a fricii si a divizarii noptii si a zilei. Odata ce aceste polaritati sunt gandite impreuna, omul se trezeste, iar frica se domoleste. Cunoscandu-se pe sine drept complice al noptii, cititorul se poate descoperi in aceeasi masura in care se cunosc si personajele odata ce deprind exercitiul introspectiei. La fel cum ziua si noaptea sunt de fapt o singura calatorie, in acelasi fel identitatile multiple sunt rezultatul aceleiasi persoane.Citeste continuarea aici

2020-07-18 11:33:55

Fata din Brooklyn - Guillaume Musso

Este a doua carte pe care o citesc de la Musso, si pot afirma ca nu am ramas dezamagita. Autorul se pricepe de minune sa creeze o poveste intortocheata si in acelasi timp captivanta, cu numeroase intorsaturi de situatie.Anna, ii dezvaluie viitorului sau sot Rafael, un secret care a macinat-o intreaga viata, si de aici lucrurile iau o turnura neasteptata, ea disparand subit si fara nici o explicatie. Acesta incearca prin toate mijloacele sa elucideze misterul care planeaza asupra acestei disparitii si involuntar scoate la iveala secrete adanc ingropate in trecut.

2020-07-18 11:00:13

Urzeala tronurilor. Saga Cantec de gheata si foc - George R.R. Martin

Daca esti fan Game of Thrones, sa recitesti cartea asta e cea mai dureroasa experienta minunata. Pe de-o parte, te intorci in tinuturile si la personajele pe care le-ai iubit. Pe de alta parte, stii ce destin le asteapta si nu poti decat sa asisti neputincios la toate deciziile care le pecetluiesc soarta. Doare ca naiba si e absolut minunat. Am scris mai multe despre experienta recitirii pe blog | Jurnalul unei cititoare.

2020-07-17 03:03:55

Cerneala si stele - Kiran Millwood Hargrave

Romanul de debut al lui Kiran Milwood Hargrave este povestea curajoasei Isabella Riosse.Nascuta in satul Gromera de pe insula Joya, Isa isi duce existenta intr-o casa modesta alaturi de tatal sau Da, pisoiul Pep si varstnica Miss La, gaina irascibila si certareata. Familia lor fusese mai numeroasa, dar doamna cu coasa ii luase pe mama Ma si pe fratele ei, Gabo.Acum, toata responsabilitatea cresterii Isei a cazut pe umerii lui Da. Acesta, de profesie cartograf, se ocupa sa-i sadeasca fiicei sale in suflet valorile de bine si frumos. Ii impartaseste cele mai pretioase daruri ale sale: intelepciunea si cunoasterea tainelor cartografierii. Da nu credea in destin, ci mai degraba, ca fiecare decizie o afecteaza pe urmatoarea.Isabella avea un interes deosebit fata de legenda Arintei, fetita care ii invinsese pe Yote, dragonul de foc si pe cainii demonici ai acestuia, salvand astfel insula.Insula Joya cunoscuse si zile mai bune; zile fara guvernatorul Adori, care instaurase o adevarata dictatura, aducand asuprirea si teama in randul locuitorilor.Dar daca evenimentele nefericite ne pregatesc pentru ceva mai mare, mai maret? Gasirea corpului neinsufletit al colegei sale de clasa, Cata Rodriguez, precum si disparitia prietenei celei mai bune, Lupe Adori, o determina pe Isa sa plece in aventura vietii ei. O aventura initiatica, in care, pe langa guvernator si o parte din armata sa i se vor alatura si oameni dragi: Pablo, copilul vecinei Masha, care acum se transformase intr-un tanar cu o forta impresionanta, Luce si gaina Miss La, care pana in momentul in care a lesinat a fost la fel de artagoasa. Prezenta lui Yole si a armatei sale, insa, ii va urmarit ca un vant aducator de nenorocire de indata ce vor parasit satul.- De ce au plecat pasarile calatoare?Pentru ca au putut.Dar celelalte animale?Se pare ca marea este mai primitoare decat acel ceva de care fug.Mi-a placut Cerneala si stele, mi-a placut mult. Este o carte care te prinde in mrejele aventurii, fiind scrisa intr-un stil antrenant, cu umor pe alocuri si cu rasturnari permanente de situatie. Isa mi-a vorbit despre prietenie, despre importanta legendelor si despre sacrificiu. Despre cat de important este sa nu fii singur atunci cand pericolele te inconjoara.Am aflat de la Isa si cat de repede se deplaseaza o insula plutitoare. Am sa va spun ce mi-a marturisit, pentru a sti si voi de acum inainte: O insula plutitoare se deplaseaza cat de repede vrea ea.

2020-07-17 02:48:55

Preludiu - Ileana Vulpescu

#bestofsesiune2018Unele carti sunt necesare, altele obligatorii, altele aducatoare de placeri si liniste. Ceea ce atrage in opera Ilenei Vulpescu este stilul simplist, modest, cu urme de obedienta si gata de sacrificiu. Aflandu-ma la a cincea opera semnata de Ileana Vulpescu, nu pot sa nu remarc candoarea ce se piteste in cele aproximativ 250 de pagini ale romanului, candoare care nu erupe, nu se ofileste in fata unui tratament malitios. Si cand nimic din marasmul secolului de facebook nu te mai frapeaza, te ascunzi in cartile Ilenei Vulpescu si respiri cu nonsalanta un aer cucernic, de tamaie, de bun simt.

2020-07-17 02:33:55

Cartile care ne-au facut oameni - Dan C. Mihailescu

Ce carte ar fi fost mai potrivita spre final de an daca nu o carte despre carti si lectura? Am salvat in minte cativa clasici pe care ar trebui sa ii iau din nou de coada, poate de data asta cu mai mult succes decat in anii de scoala si alti clasici pe care nici nu i-am atins inca.Ar fi interesanta si o carte scrisa de cei din generatia '90. Oare cat de diferite ar fi listele?"Mai intai e cititul. Copiii se nasc cu nenumarate obiecte in casa. Unele canta, pe ecranul altora se vad imagini, pe altele le folosesc la masa, altele seamana cu niste copii, doar ca sunt incremenite. Intre sutele de astfel de obiecte sunt si unele, randuite in rafturi, care nu par sa foloseasca la nimic. Se desfoliaza la nesfarsit, iar pe filele lor sunt desene si semne marunte. Parintii privesx sirurile de semne si iti spun o poveste. Cand cresti, inveri cu oarecare greutate sa descifrezi semnele. E greu pana intelegi ca scrisul e umbra sunetelor vorbirii pe pagina. Cand citim, ne aflam intr-o lume de umbre: parasim realitatea si intram in lumea din interiorul craniului nostru." Mircea Cartarescu p.30

2020-07-17 02:18:55

Padurea spanzuratilor - Liviu Rebreanu

Daca "Ion" este un roman tolstoist (curent pe care nu-l prea agreez), "Padurea spanzuratilor" este un roman care trateaza un caz de constiinta (si nu o face oricum, ci intr-un stil aparte, un stil care e cel mai fluent in istoria literaturii: stilul dostoievskian). In fapt, romanul trateaza un caz de constiinta, dar morala lui (hai sa-i spunem "morala") e aceea de a condamna razboiul, de orice forma ar fi el...Nu pot sa apreciez exact o pondere a literaturii romane citite (dar destul de acceptabila, zic eu!), in schimb sunt trei mari romane scrise de trei mari autori care m-au captivat in totalitate: "Morometii" de Preda, "Nunta in cer" de Eliade si "Padurea spanzuratilor" de Rebreanu. Tratand un caz de constiinta, romanul prezinta totodata "punctele forte" ale unei convertiri. Eu unul cred ca suferinta launtrica da nastere dorintei de a avea o divinitate, de orice tip ar fi ea (data de pozitionarea geografica, mai degraba). Dintr-un ateu radical, student al Facultatii de Filosofie din Budapesta, Apostol Bologa -personajul principal al romanului-, trecand prin razboi, se converteste "intr-o secunda", privind cerul senin de la fereastra cerdacului sau. Ca in orice roman cu influente dostoievskiene, in "Padurea spanzuratilor" este vizibila o puternica antiteza (desfasurata pe tot parcursul romanului intre diferite personaje cu diferite inclinatii ideologice). Mie mi-a placut de Gross, un socialist (da, si eu, si nu imi pot ascunde subiectivismul), care conamna razboiul si orice forma de conducere in fata ofiterilor de la popota. Am obiceiul de a sublinia ceea ce-mi place intr-o carte si de aceea o sa dau cateva replici ale ilustrului personaj: 1. "Nimic nu e mai presus de om. Dimpotriva, omul e mai presus de orice, mai presus chiar de intreg universul! Ca si pamantul, universul numai prin om a devenit o realitate interesanta. Omul e centru universului fiindca numai in om materia a ajuns la constiinta propriului sau eu, a ajuns sa se cunoasca!..."2. "-Statul!... Statul care ucide!... In spate statul nostru, in fata statul dusman, si la mijloc noi, cei osanditi sa murim ca sa asiguram huzureala catorva talhari care au pus la cale macelul milioanelor de robi inconstienti..."3.Cu privire la o viitoare universala revolutie socialista: "Izbanda trebuie sa vie! O crima monstruoasa trebuie sa nasca o pornire uriasa de razvratire universala.... Trebuie! Si atunci, peste transeele de sange, peste granitele brazdate cu morminte, toti oropsitii, toti razvratitii , isi vor strange mainile si, intr-un avant nimicitor, se vor intoarce impotriva celor ce-i exploateaza de mii de ani, si in sangele lor buhait de trandavie vor inmuia steagurile pacii si ale lumii noi!"4. Ironic: "Da, da, cunoastem!... Inceputul si sfarsitul e Dumnezeu, fiindca habar n-avem de unde venim si unde mergem si, prin urmare, inlocuim intunericul cu un cuvant mare si gol..."Intervin apoi meditatiile si monologul launtric al lui Bologa: 1. "Viata omului nu e afara, ci inauntru, in suflet.... Ce-i afara e indiferent... nu exista...numai sufletul exista... Cand nu va mai fi sufletul meu, va inceta a mai fi tot restul... restul..." u0026lt;=u0026gt; "si totusi restul hotarastea soarta sufletului meu... Si restul depinde de alt rest... Pretutindeni dependenta...Un cerc de dependente in care fiecare veriga se mandreste cu independenta cea mai perfecta..."2. "Uneori e mai ingrozitor sa-i judeci pe altii decat sa fii judecat!"3. "In realitate fericirea ingusteaza cumplit orizontul omului, nu crezi?"4. "Cand ma gandesc ce am suferit si am patimit in viata mea, desi scurta, mi se pare ca am trait destul si ca maine as putea muri fara nici o parere de rau! Unii oameni traiesc zeci si zeci de ani si totusi, cand inchid ochii, nu pot spune ca au trait aievea..."5. "Doamne, cu cat invata oamenii mai mult, cu atata se indeparteaza de Dumnezeu..."Romanul este dedicat de autor fratelui sau, Emil, executat de austro-ungari in 1917, intamplare pe care -de altfel- si-a bazat scrierea.

2020-07-17 01:48:55

Ion - Liviu Rebreanu

"Ion" - roman tridimensional! I. DIMENSIUNEA GEOPOLITICA A ROMANULUIMulti dintre noi stim ca Ardealul a stat multe secole sub stapanire ungara, habsburgica, iar apoi austro-ungara. Cunoastem, de asemenea, cele doua teorii istoriografice majore cu privire la geneza romanilor din Ardeal: cea a continuitatii si cea reosleriana. Stim totodata asupririle imperialistilor la care au fost supusi romanii din Ardeal la fel cum stim politica ingrata pe care au dus-o pentru colonizarea provinciei romanesti."Padurea spanzuratilor", roman al aceluiasi scriitor, trateaza un caz de constiinta (in contextul razboiului, in decursul anului 1916, cand Romania devenea beligeranta), atingand vag sovinismul (caci, e drept, "Padurea spanzuratilor" si "Ion" sunt doua romane care trateaza tematici diferite in stiluri diferite: dostoievskianism si tolstoiam). Insa Rebreanu, prin "Ion", reuseste sa atinga un subiect sensibil: lupta pentru emancipare a romanilor din Transilvania (subiect atat de controversat, de altfel...), strigand parca, cu un glas mut, catre trecut, catre politica interbelica maghiara (sa nu uitam ca romanul este interbelic, dar face referire la perioada antebelica), catre maghiarii -acum ei rasculati!- din Ardealul interbelic...Pe mine unul, geopolitica surprinsa in roman m-a intaratat la culme, iar eu sunt un adept al globalizarii, in sensul in care, daca s-ar putea, as demola cu un buldozer frontierele si as elimina -cu greu!- conceptul de "rasa" atat de usor inradacinat in conceptia comunitara. Ei, da! Cu toate acestea m-am indignat la culme! La acest capitol -politic, adica!- se observa antiteza intre Titu Herdelea si sovinistii maghiari. Mi-a placut enorm de Titu! Privit la mai bine de 100 de ani distanta, pare asa un copil si, totusi, pare atat de simpatic! El, pe langa poeziile si iubirile lui, avea avantul acela tineresc de a arunca intreaga-i fiinta in lupta de emancipare, voia sa devina "martir", sa stea in inchisoare pentru "idealul national", sa lupte, sa dreaga, sa faca... Si totusi, pe cat de mare era idealul lui, pe atat era el de infantil."Romanul, care trebuie sa invete pe copiii romani sa vorbeasca numai ungureste, e renegat sadea...". Se condureaza foarte pe-ndelete acest concept de "renegat", atat de raspandit in "societatea inalta" prezenta in roman. Dupa cum am afirmat adineauri, Titu, care "are cinstea sa faca parte din neamul obiditilor", este figura principala a partii politice din roman. Mi-a placut foarte mult termenul folosit: "obiditi", iar o secventa ilustrativa in acest sens este aceea in care Herdelea (tatal) -desi roman get-beget- este nevoit sa voteze cu deputatul maghiar din considerente de ordin socio-politic... "Vireagul e sat romanesc, dar numai cu numele. Oamenii spun, ce-i drept, ca-s romani, dar o spun pe ungureste, caci alta limba nu pricep. Te si doare inima cand ii auzi." - politica de asimilare lingvistica dusa de maghiari prin impunerea limbii imperiului in extremitatea nord-vestica a Transilvaniei."Nu observi ca dreptatea trebuie sa fie intotdeauna de partea celui care o imparte, altfel s-ar duce dracului orice stapanire, orice ordine..." In sfarsit, cred ca cea mai sugestiva replica cu privire la geopolitica: "Dusmanul ne ataca prin toate mijloacele moderne de cotropire, prin cultura lui, prin scoala lui, prin arta lui, prin banii si prin munca lui."II. DIMENSIUNEA REALISTA A ROMANULUIAici se incadreaza sistemul social rural, specific satului transilvanean de la rascrucea secolelor XIX-XX, cu toate zbuciumurile lui, cu mentalitatea si cu patriarhalismul lui. Asta e rustic si dragut daca privim totul din exterior, in schimb realismul romanului -si intelegerea lui!- necesita transpunerea cititorului in pielea naratorului omniscient. Il putem judeca foarte lesne pe Ion si la fel de bine putem spune ca a fost un misel facand ce a facut cu Ana, iar apoi comportandu-se cum s-a comportat. A fost un parsiv, nu? Hai sa ne gandim mai bine! E foarte usor ca tu -ca om educat al secolului XXI- sa-l judeci dupa principii de mileniu trei pe Ion, taran transilvanean sarac. Omul insa -stereotipic!, incluzandu-l, deci, si pe Ion- este produsul unui sistem complex de factori care actioneaza asupra lui: familia, mediul social, aspiratiile (desi e cam ambigua situatia cu privire la aspiratii, caci ne pot fi foarte usor influentate). Dar hai sa ramanem la aspiratii... Uite, ca-mi trasnit o idee... Aspiratii. Aspiratia lui Ion era pamantul tocmai pentru ca el nu avea pamant. Daca Ion ar fi avut pamant, s-ar fi petrecut intreaga poveste? *Sper sa-mi aduc aminte, pe final, sa scriu si despre fatalism si destin* Tind sa spun ca nu. Daca Ion ar fi avut pamant, ar fi fost cu totul altfel. In "Glasul pamantului" e sugestiva scena in care el, singur pe camp, saruta pamantul, iar apoi se uita in jur sa vada de nu cumva l-a surprins cineva... Realismul mai include, de asemenea, -desi asta e ceva specific curentului literar in sine-, descrierea amanuntita a unei epoci istorice, iar Liviu Rebreanu reuseste, prin acest roman, savarsirea magistrala a acestui lucru. "-Sa munciti si sa va faceti! striga Vasile Baciu.-Oare?...Da pan-acu n-am muncit? Pan-acu nu mi-am sfaramat de ajuns oasele? Ca, slava Domnului, cu mainile in san n-am stat! Si avut-am oare vreun folos din toata truda? Am ramas tot ca degetul de gol...". As defini aspiratia lui Ion pentru pamant ca o aspiratie metafizica (nu glumesc!!)."Numai o pasiune puternica, unica, nezdruncinata da pret adevarat vietii!", astfel definind Titu lupta lui Ion, in contrast cu el, care n-a avut niciodata o tinta stabila."Credinta mea este ca, daca n-ar exista femeia, n-ar mai fi nevoie de justitie criminala. Femeia este inceputul tuturor pacatelor!"In fine, doua replici monumentale: 1. "-Unde-s pamanturile?... In pamant se duc toate pamanturile." si 2. "Pe urma, Ion fu coborat in pamantul care i-a fost prea drag..."III. DIMENSIUNEA PSIHOLOGICA A ROMANUULUI (sa nu fiu luat la intrebari prea tare cum, ce si de unde-am scos-o? Explic sumar in cateva cuvinte.)Eu, spre surprinderea criticii literare, am vazut un bun model de analiza psihologica in doua din personajele romanului: Ana si Titu. Si Ion, e drept, insa el a fost descris (prea) pragmatic incat sa ma pot pronunta asupra lui la acest nivel. Ana mi-a starnit o profunda mila. In primul rand, pasiunea ei infantila pentru Ion (desi acest lucru ar putea fi pus pe seama realismului, dat fiind ca miscarile de emancipare ale femeii s-au dezvoltat abia dupa Revolutia Socialista din 1917) a fost mistuitoare intr-un asemenea grad incat "i s-a dat lui" fara sovaire si fara impotrivire. O spun laconic. In al doilea rand, e terifiant sa studiezi pasii care au dus-o la moarte: Ion care o dispretuia in timp ce pentru ea protagonistul era conditia vitala, carciumarul spanzurat cu genunchii pe pamant si moartea lui Dumitru, barbierit pe jumatate. Desigur, cele trei elemente enumerate sunt "salturi", in timp ce se pot gasi o multitudine de "pasi", prea multi la numar pentru a fi enumerati. Titu... despre care am spus ca mi-e tare simpatic ca iredentist. Spun acum ca mi-e tare simpatic si la nivel amoros. Poeziile pentru Lucretia Dragu, apoi idila cu Roza Lang, dezicerea de aceasta, invatatoare din satul in care se angajase ca subnotar si -in fine!- dezicerea si de aceasta. Mi-a placut mult de Titu pentru ca a rezistat reprosurilor tuturor. Da, toti il laudau pe "poet", in schimb toti cautau -sau cel putin in opinia lui- sa-i spulbere visele, toti cautau sa-l "trezeasca la realitate". Psihologia lui nu poate fi incadrata intr-un sistem, adica Titu nu e "un personaj rotund". El nu evolueaza. El trece prin aceleasi stari, are aceleasi reverii, are meditatiile respective cu privire la iubire. In fapt, n-are el nici-o treaba cu lumea din jur. Iar asta mi-l face pe atat de simpatic pe cata mila imi provoaca. Romanul este o buna lectie despre destin si despre fatalitate: "Pe urma, Ion fu coborat in pamantul care i-a fost prea drag...". Livi Rebreanu intareste aceasta lectie -si cred ca e primul autor pe care-l citesc si are aceasta "strategie"- prin ultimul capitol al romanului. In ultimul capitol mai nimeni nu se sinchiseste de moartea lui Ion, in timp ce in capitolele anterioare parca lumea intreaga plana in jurul lui. Liviu Rebreanu pare sa ne spuna: omul, cu toate framantarile lui, nu face in lume nici cat o furnica! *Sa-mi fie scuzate greselile gramaticale, dar am scris recenzia imediat ce-am terminat cartea, fierband de idei si pierzand tot atatea prin faptul ca am fost patimas.*10+. Al cincilea roman din literatura romana cu nota maxima.Andrei Tamas,17 ianuarie 2016

2020-07-17 01:33:55

Eva Luna - Isabel Allende

" (...) Cum faci, vreau sa spun: cum scrii ? Fac si eu ce pot... Realitatea e un talmes-balmes, n-apucam s-o cuprindem sau s-o descifram, totul se intampla in acelasi timp. in timp ce noi stam de vorba, in spatele dumneavoastra Cristofor Columb inventeaza America si aceiasi indieni care-l intampina pe sticla ferestrei traiesc si acum goi in jungla, la cateva ore de drum de biroul acesta, si-or sa ramana asa inca o suta de ani. incerc sa-mi fac drum prin labirintul asta, sa pun un pic de ordine in atata haos, sa fac viata mai suportabila. Cand scriu, povestesc viata asa cum as dori eu sa fie.""Eu scriam in fiecare zi un nou episod, total cufundata in lumea pe care o cream prin puterea atotcuprinzatoare a cuvintelor, ajunsesem o faptura multipla, reprodusa la infinit, vazandu-mi chipul in mii de oglinzi, traind nenumarate vieti si vorbind pe mai multe voci. Personajele devenisera atat de reale incat le vedeam in casa in acelasi timp, apareau fara pic de respect pentru ordinea cronologica a istoriei, viii alaturi de morti si la toate varstele lor, astfel ca, in timp ce Consuelo-copila spinteca gusa gainilor, o Consuelo-femeie dezbracata isi despletea parul ca sa aline un muribund, Huberto Naranjo umbla prin salon in pantaloni scurti pacalind fraierii cu niste pesti fara coada, iar apoi aparea imediat la etaj cu cizmele de comandant pline de noroiul razboiului, nasa isi legana soldurile ca in anii ei cei mai buni si-n acelasi timp era fara dinti in gura si cu gatul cusut, rugandu-se pe prispa in fata unui fir de par al Papei. Cu totii se plimbau prin toata casa, zapacind-o pe Elvira care-si pierdea timpul si energia certandu-se cu ei si incercand sa faca ordine dupa ei. Vai, pasarico, ia-i pe lunaticii astia din bucatarie ca am obosit sa-i gonesc cu matura, se plangea, dar seara, cand ii vedea la televizor, suspina plina de mandrie. A sfarsit prin a-i considera rudele ei.""A fost odata o femeie a carei meserie era sa spuna povesti. Mergea din loc in loc oferindu-si marfa, povesti cu aventuri, de groaza sau de amor, totul la pretul potrivit. Intr-o amiaza de august era intr- o piata si-a venit la ea un barbat foarte chipes, zvelt si tare ca o sabie. Era ostenit, cu arma la el, plin de colbul unor locuri indepartate, iar cand s-a oprit in fata ei ea a simtit mirosul tristetii si a stiut ca omul venea de la razboi. Singuratatea si violenta ii umplusera sufletul de schije si-l lipsisera de posibilitatea de a se iubi pe sine insusi. Tu esti cea care spune povesti i a intrebat-o strainul. La ordinul dumneavoastra, a raspuns ea. Omul a scos cinci galbeni si i i-a pus in palma. Atunci, vinde-mi un trecut, pentru ca al meu e plin de sange si de jale si nu ma ajuta sa trec prin viata, am trecut prin atatea batalii ca am uitat pana si numele mamei. Nu l-a putut refuza, temandu-se ca strainul s-ar prabusi acolo, in piata, devenind o gramajoara de praf, cum patesc pana la urma cei care nu au amintiri frumoase. I-a spus sa se aseze langa ea si, vazandu-i ochii de aproape, a cuprins-o mila si i-a venit sa-l stranga in brate. A inceput sa vorbeasca. Pana tarziu in noapte i-a faurit razboinicului un trecut bun, apus in poveste experienta ei bogata si patima pe care necunoscutul o trezise in ea. A fost un discurs lung, pentru ca a vrut sa-i ofere un destin de roman si-a trebuit sa inventeze totul, de la nasterea sa si pana in prezent, visele, dorintele si tainele lui, viata parintilor si fratilor, chiar si geografia si istoria pamantului natal. Au venit zorile si la lumina lor ea si-a dat seama ca mirosulde tristete disparuse. A suspinat, a inchis ochii si, simtindu-si sufletul gol precum cel al unui nou- nascut, a priceput ca in dorinta ei de a-i face pe plac ii daruise propria ei memorie, nu mai stia de- acum ce e al ei si ce al lui, trecuturile lor se impletisera ca o singura cosita. "

2020-07-17 12:33:55

Biblia pierduta - Igor Bergler

Ceea ce m-a impresionat la aceasta carte pana la 1 singura stea este lipsa totala de originalitate a ideii - d-nul Bergler a luat ideea romanului de debut al d-nei Dorina Stanciu, Fata lui Dracula, a combinat-o cu cea a lui Dan Brown din

2020-07-17 12:00:06

Afacerea Columb - Steve Berry

Un thriller ca un joc de ping-pong in care esti trimis de pe un mal al altul al Atlanticului, ca nici nu apuci sa-ti tragi sufletul si sa-ti dai seama ce se intampla. Din Jamaica in Viena, din Orlando in Praga, lucrurile se deruleaza cu o viteza ametitoare. Totul in cautarea unei mine de aur ascunsa intr-o pestera, a unei comori a evreilor furata din templul de la Ierusalim si a mormantului lui Columb. Ce au toate astea in comun? Jamaica. Si imaginatia lui Steve Berry. O carte captivanta.

2020-07-17 11:33:55

Iluzii pierdute Vol.1+2 - Honore de Balzac

Tanarul pierde iluziile in aceeasi masura in care lumea careia incearca sa ii tina piept i le risipeste; josnicia societatii ce a renuntat la orice ideal surpa temeiul pe care si-ar fi putut fundamenta existenta numita de unii anacronica. Daca in portretizarea din prima parte ajung sa ma gandesc la finetea proustiana, unde utilitatea introspectiei serveste tot launtrului si isca lentoarea melancolica a unei societati pe cale sa dispara, a doua parte se pierde intr-un infern mercantil. Schimbul monetar, de servicii, favoruri, loialitati, ruinarea reciproca si abandonul sinuciderii lui Lucien transforma cercul vicios intr-un etern de ambitii deplasate. Chit ca gloria literara e egoista, ea se desavarseste in timp, depersonalizandu-se, iar orice incercare de comprimare a traseului nobil va rata destinul acelui nefericit, fie si in simulacrul gazetariei.

2020-07-17 11:00:37

Doamna Dalloway - Virginia Woolf

"Doamna Dalloway" este oarecum romanul de break-through al Virginiei. Actiunea prezenta se desfasoara de-a lungul unei singure zile, perioada in care cateva personaje isi traiesc vietile. Doar pentru una, ziua se va sfarsi iremediabil. Actiunea are doua planuri - planul prezent, fizic, al realitatii imediate (pregatirile petrecerii doamnei Dalloway si mersul lui Septimus la psihanalist fiind temele principale, dar mai sunt o gramade de alte situatii secundare) si planul gandurilor (trecut-prezent-putin viitor). Planul al doilea este extrem de interesant iar Virginia il creeaza cu o maiestrie uimitoare (mie mi-a placut mai mult decat prima parte a primului volum a lui Proust). Citirea cartii este ca un flux continuu de ganduri care se intretaie, merg mana in mana, o iau inainte, asa ca mi-a fost foarte greu sa las cartea din mana. Problematica nebuniei si a psihanalizei oglindeste o critica majora pe care scriitoarea o aduce psihanalizei contemporane. Impartasesc ideile scriitoarei despre normalitate, nebunie si psihanalisti. Common-sense-ul si up-tight-ismul clasei aristocratice britanice sunt si ele luate in vizor. Decat o carte cu o actiune nemaipomenita si rasturnari spectaculoase de situatie, aceasta carte m-a fascinat prin disectia mintilor umane. Am avut acest sentiment in timp ce citeam - ca intru in capetele lor si sunt partas la gandurile lor. Ca un voyeur. As fi vrut sa dureze mai mult cartea. Finalul, adica petrecerea, mi s-a parut un picut (doar un picut) mai succint decat celelalte 200 de pagini. As fi vrut si mai multe monologuri mentale, dar pe de alta parte cine are timp de monologuri mentale la o petrecere, unde toti de fapt incearca sa se concentreze la a face o prezenta cat mai buna. Deci a fost ok cat a fost. Cartea o recomand cu caldura si sper sa existe cativa care o citesc si sa discutam anumite teme in grup.Gandurile paranoide ale unuia dintre personaje sunt prezentate magistral. Iar punctul culminant este puternic, mai ales prin absenta dramei. Cantece care mi-au venit in cap in timp ce citeam:R.E.M - "Everybody hurts"Marcy's Playground - "One more suicide"Usor usor m-am gandit la "Absalom, Absalom", insa Doamna Dalloway este un pic mai moale decat cartea lui Faulkner. Oscilez intre 4 si 5 puncte.

2020-07-16 04:33:55

Solenoid - Mircea Cartarescu

Viata e prea scurta pentru a citi Solenoid. Solenoid e o carte care te saraceste din toate punctele de vedere e o carte grea si e o carte lunga. Povestea e destul de simpla. Un profesoras de scoala generala cumpara o casa in forma de vapor care are in ea un scaun de dentist si un solenoid urias. La un moment dat face sex cu o colega care atinge butonul de pe care se porneste acel solenoid, si incep sa leviteze. Profesorasul o ia razna si nu stiu ce s-a mai intamplat pentru ca nu am putut sa trec de pagina 300, pentru ca mi-am dat seama ca e un demers inutil. Mai departe va voi explica de ce cartea lui Cartarescu este o carte proasta, de ce Cartarescu nu stie sa scrie iar Liiceanu este cel mai slab editor din intreaga Romanie.Daca ati observat un lucru legat de cei care au recenzat cartea, acela este faptul ca nu au fost capabili sa spuna despre ce e cartea. Motivul e destul de simplu Cartarescu nu e in stare sa stabileasca un filon central al cartii, o poveste cu inceput si sfarsit. Ai fi crezut ca e un lucru de baza in orice carte, sa ai un inceput, un centru si un sfarsit, dar Cartarescu nu se opreste in astfel de detalii simpliste gen noima si logica. Solenoid este de fapt o carte de memorii inventate, stocate fara nicio ordine si logica, expuse fara niciun rost. Este o carte inutila, este definitia pierderii de vreme. E genul de volum pe care il folosesti ca opritor de usa. E un opritor de usa scump, dar chiar si-asa.Ceea ce incearca Cartarescu acolo este un stream of consciousness un flux al constiintei. La inceputul fiecarui capitol isi plaseaza personajul intr-un pas ulterior din poveste ba e in baie, ba e in drum spre munca, ba e in drum spre casa de la munca. De-acolo deviaza puternic, incercand sa simuleze un flux de ganduri pe care le-ar putea avea un om normal. E un stil dificil de scris pe care il practicam in clasa a X-a cand profesorul de geografie ne obliga sa scriem dupa dictare si eu nu aveam chef sa fac asta (pentru ca dicta ce era in manual). In momentul acela, luam un cuvant sau o fraza si porneam un eseu in jurul lui o ora de geografie devenea egal cu un eseu scris. Desigur, scrisul de genul asta nu are foarte multa valoare nici cand e reusit (ca al meu) in momentul in care e nereusit, ca in cazul lui Cartarescu, esecul ia dimensiuni gargantuesti. E un roman la care ai putea rade, e un roman care iti arata ca e loc in literatura romana si pentru copii de clasa I-a care abia acum invata sa scrie. Ca Catelus cu parul cret e o capodopera pe langa tristul esec al lui Cartarescu.Solenoid are in minte un singur public tinta: adolescentii. Observi asta din manierisme, din felul in care scrie, din acel obsedant navel gazing pe care il practica. E genul de lucru pe care il face un adolescent pentru ca are prea mult timp la dispozitie si Cartarescu probabil asta a avut.Din cauza abordarii, Cartarescu nu e capabil sa spuna o poveste. De fiecare data aluneca intr-un alt fragment, o alta amintire, un alt detaliu cat se poate de inutil in economia intregului text. Lucrurile de care vorbeste la inceputul textului sunt inutile in economia viitoare desi sunt sigur ca problema paduchilor si a atei din buric cu care incepe cartea va reveni sa incheie rotund genialitatea lui Cartarescu, am renuntat la a cauta scopul acelor detalii. Si fix asta face te inunda cu detalii, in speranta ca tu, cititorule, ii vei acorda mai mult credit decat merita si in loc de stangacie vei crede ca identifici genialitate.Solenoid e un roman narcisistic. Daca ar fi sa concep un echivalent inchipuiti-va ca as inlocui fiecare postare din acest blog cu o poza cu mine nud. Si poze de proasta calitate. Cam asta e Solenoid un roman despre un personaj absolut neinteresant din punct de vedere literar, disecat in detalii pe care nu ti le doresti. Nu exista niciun mobil, nicio motivatie. Si daca motivatia ar fi sa patrunzi in misterele mintii marelui Cartarescu, atunci va trebui sa-ti reexaminezi motivatia de a trai, de a trage aer in piept la fiecare respiratie. Dar fie, nu va pun in discutie alegerile in viata. Subiectul cartii, mintea Marelui Cartarescu, este un subiect anost si lipsit de culoare. Este un subiect mincinos. In plus, tot ce o sa puteti gasi este scarba si oprobriul pe care il are fata de profesorat in general si fata de cititor in mod special.Fiecare pagina e o insulta la adresa cititorului pentru simplul fapt ca il conduce aleatoriu catre nicaieri. Si e frustrant, pentru ca pe alocuri intrevezi elementele unui short-story fantastic de buna calitate insa Cartarescu nu e capabil sa il realizeze. Brevity is the soul of wit, sugera Shakespeare, iar Cartarescu nu are deloc wit. Fiecare pagina devine inutila cu exceptia catorva fraze aruncate ici colo intr-un capitol, care sa dea impresia ca autorul are ceva in cap. Nu are.Cartarescu nu isi respecta cititorii, dar asta si pentru ca cititorii sunt narcisisti si o sa insiste ca Solenoid e o carte buna. Cititorii lui Solenoid isi merita pedeapsa. Fiecare fraza citita e timp pierdut de partea voastra. Singurul mod in care poti economisi bani daca ai cumparat totusi cartea e sa o folosesti ca material de pornit focul in soba. Merita si daca iti construiesti o soba special pentru asta.Solenoid promitea sa fie cartea care ne salveaza de la anonimat cultura dar singurul lucru pe care l-a reusit e sa ne piarda timpul aiurea si sa mai indeparteze o generatie de potentiali cititori departe de literatura romana. Intr-o lume ideala, Solenoid ar fi trebuit sa fie o carte subtire de 35 de pagini cu un editor care sa ii spuna adevarul lui Cartarescu asa ar fi ajuns. Altfel, e o carte care devine maculatura din clipa in care o primesti in casa. Ceea ce, sa recunoastem, e o mare realizare.Nu voi mai vorbi despre Solenoid de-acum incolo, si nici despre Cartarescu. Romanul imi starneste niste sentimente pe care nu doresc sa le exprim, iar Cartarescu nu este nici macar un scriitor slab. E un scriitor mediocru, si asta e probabil cea mai dureroasa parte din aceasta recenzie. Macar daca ar fi fost un Romavia sau un Dan Puric, sa stii ca sunt scriitori de vai de capul lor. Dar nu, omul e clar ca si-a facut din scris o meserie. Cunoaste cuvinte, si vrea sa te impresioneze cu ele la tot pasul. Nu reuseste sa iasa din mediocritate, iar editorul nu il ajuta mi se pare evident ca editorul nu i-a citit cartea inainte sa-i accepte textul.Mai raman recenzorii lui Cartarescu. Rar am vazut mai multe ineptii regurgitate de oamenii din online. E clar, dezechilibrul intelectual provocat de pseudo-cultura inalta este incontrolabil, si oamenii au luat-o in jos puternic. Nu mai dau exemple pentru ca nu are sens. Sa lasam ineptiile sa se strecoare in anonimat, si sa speram ca oamenii aia o sa aiba un moment in viata lor in care o sa se uite inapoi peste timpul pierdut si o sa exclame ca si mine:Viata e prea scurta ca sa citesti Solenoid

2020-07-16 03:33:55

Scris pe trup - Jeanette Winterson

Este dificil de exprimat in cuvinte frumusetea si profunzimea acestei carti, deoarece povestea din interiorul paginilor poate fi povestea de viata a oricaruia dintre noi; este reala, este palpabila, este plina de speranta dar si de deziluzii. Este o poveste cu trup si suflet, mai ales suflet, este tot ce ai vrea sa gasesti intr-o poveste de dragoste, dar in acelasi timp nu ai vrea sa experimentezi in veci asa ceva.M-a sarutat si in sarutul ei am gasit toata complexitatea pasiunii. Iubire carnala si iubire copilaroasa, virginitate si pacat. Nimic nu conta pentru noi. Eram niste fiinte jignitor de fericite. In mainile noastre cazuse o comoara, ea era comoara mea, iar eu, comoara ei.Recenzia completa:

2020-07-16 03:00:08

Fata dinainte - J.P. Delaney

Siguranta si confortul au devenit un lux, pentru care multi dintre noi nu au resursele necesare sa plateasca. Unde te afli in siguranta? In propria casa? Dar daca aceasta tocmai ti-a fost sparta, in mijlocul noptii? Unde te simti confortabil? Acasa? Dar daca aceasta este locul care iti aduce cel mai mult aminte de Isabel, fetita care a murit inainte ca ea sa existe cu adevarat?Recenzia mea completa este aici

2020-07-16 02:00:35

Cazul Magheru - Mihail Drumes

In timp ce citeam cartea, imi circulau atat de multe idei prin minte incat in launtrul meu se dadea o lupta, fiind nevoit sa discern intre a lua o pauza pentru a face (de obicei nelipsitele) insemnari marginale si a continua sa citesc mai departe, prea imbrobodit fiind de anumite detalii carora tin sa le dau o nespusa importanta, vazand in ele, parca, farmecul unei intregi situatii. Din varii pricini, pana acum ma ferisem de Drumes. In fapt, habar nu aveam nimic de el, insa stupoarea cu care gruprui intregi il citeau m-a facut sa ma eschivez. Mari prejudecati, care ar fi lipsite de insasi esenta lor daca individul ar lua contact cu obiectul care este supus "analizei": multi dintre neo-nazistii zilelor noastre n-au intalnit in viata lor un evreu, da? In fine, inocentele semi-ratiuni care au stat la baza perceptiei mele nu au nicio relevanta. Cartea o primisem cadou de la o colega de facultate, careia ii promisesem ca o sa o citesc cu prima ocazie, insa am tot amanat-o din pricina altor aspecte care s-au impus cu prioritate. Abia acum am inteles ce inseamna sa suferi de timp. Pe de alta parte, subsemnatul a citit prima parte a romanului tremurand. Motivul este urmatorul: din prea mult fler si in urma dezgustului resimtit ca urmare a parcurgerii catorva carti din oceanul galactic(!) al marii "opere" a contemporanitatii, un inocent adolescent, care nu luase prea mult contact cu lumea din jurul sau, respirand mai degraba o mireasma veche in loc de oxigen si hranindu-se cu bacteriile cartilor tiparite in era comunista, a pus mana pe stilou dorind sa scrie, fara a avea un plan prestabilit, ci doar o seama de idei pline de razvratire care-i umblau alandala prin minte. N-avea nici macar o structura, o ideologie abstracta pe care sa o transpuna. N-avea, deci, absolut nimic, afara de un stilou, un caiet si propria-i imaginatie. Si asa a inceput sa scrie. Nesuportand insa ideea imperfectiunii, care, la urma urmei, nu e decat un construct propriu, subiectiv, slefuia fiecare fraza si o rescria de zeci de ori, astfel incat aceasta sa sune intr-un anumit fel, cu scopul de a reda cat mai fidel o anumita stare de fapt, pe care autorul tinea cu tot dinadinsul sa o exprime intocmai, fara niciun fel de distorsionare. Astfel fiind, construind un fraged personaj, care avea sa ajunga, in capitolele care aveau sa urmeze, la o maturitate deplina, sleiala cernelii nefiind altceva decat munca pentru un Bildungsroman imaginar, nevinovatului autor i-au luat nu mai putin de 80 de pagini ca sa poata incheia doar prologul, care avea sa marcheze incheierea unei prime perioade din viata personajului, exprimata doar fugar, pentru a constitui baza imaginii pe care potentialul cititor avea sa fie nevoit sa si-o faca despre asa-numitul Andrei Fante. In schimb, autorul, cum era de asteptat, recitind ceea ce scrisese, nu s-a impacat cu imaginea redata (zadarnic efort de a exprima fidel o spontana imagine mentala prin intermediul unor obiecte cu desavarsire mirene!!! Calcand pe urmele lui Faust, poate, insa autorul avea fobie de sangele sau). Aspectul frapant si, deci, causa prima a tremuriciului pe care-l amintisem mai sus, a fost constituit de similitudinea felului de a scrie al lui Drumes cu cel al adolescentului din speta si -cu atat mai mult!- similitudinea dintre cele doua personaje construite. De altfel, motivul pentru care subsemnatul renuntase sa mai continue a scrie, aruncand foile manjite de cerneala intr-un sertar, ca amintiri pentru vremurile de mai tarziu, a fost reprezentat de o veritabila doza de surprindere care ar putea fi produsa eventualului cititor prin parca prea varatica dezvoltare intelectuala a protagonistului care, de exemplu, in clasa a 7a ii explica profesorului sau de istorie, Zaharia Rosatu, pe prispa casei (dat fiind ca "vesnicia s-a nascut la tara") tezele sustinute de Schopenhauer in "Lumea ca vointa si reprezentare" (!). Nu a lipsit nici o prea fortata inzestrare romantica a protagonistului, care punea cele mai naive intrebari, cautand cu stupoare cele mai simple raspunsuri si plangand pe urma unor situatii in aparenta normale. Din aceste motive, deci, subsemnatul, recitind ceea ce scrisese, abandonase fara prea multa parere de rau ceea ce scrisese. Drumes insa, prin forta figurilor de stil si prin realitate hiperbolei (care cuprinde intreaga parte a romanului in care este descrisa copilaria lui Ilarie Magheru) m-a suprins intr-un mod ambiguu. Nu era nici bucurie, nici tristete. Era o stare contradictorie, deoarece nu stiam ce sa cred: ceea ce scrisesem eu mi se parea banal. In schimb, ceea ce a scris Drumes, pe aceeasi lungime de unda, mi se parea extraordinar. Si nu e vorba de calitatea scrierii (ar trebui sa ma ladud, potrivit propriei perceptii, vorbind despre acest aspect), ci de imaginea pe care eu o aveam despre mine. Lui Drumes trebuie sa-i multumesc, in primul rand, pentru ca mi-a redat taria de a crede in mine, in ciuda tuturor extravagantelor care imi trec deseori prin minte si care, la o privire retrospectiva, analitica, mi s-ar parea, daca nu ridicole, cel putin banale. Despre Cazul Magheru ar fi multe de spus, insa aceste "multe" ar fi de natura sa-i erodeze esenta. Prima parte, de care vorbisem si mai sus, e o adevarata romanta in proza, bogata in figuri de stil si dotata cu o puternica pregnanta a naivitatii adolescentine. Dragostea capata dimensiuni apologetice, concretizandu-ze, la propriu, in eternitate, dezvoltandu-se astfel o un dialog care, indiferent de cititor, sensibilizeaza. Cazul Magheru este, de fapt, un sambure dostoievskian imbracat in haina psihanalizei. Naratiunea fluctueaza: anumite capitole sunt scrise la persoana a IIIa, iar altele la persoana I, ceea ce da textului o alternanta care il face pe cititor sa priveasca abrupt paginile acestuia. Atat. Despre Cazul Magheru s-ar putea scrie inca o carte, de aceeasi dimensiune, insa pentru asta este nevoie de un critic dotat cu rabdare si, deopotriva, cu pluriperspective, deoarece romanul o cere. "Alta data, Ilarie afla ca un frate al invatatorului, alergand sa prinda trenul, lunecase de pe scara si fusese taiat de roti. -Cum a indraznit trenul sa-l omoare?[...] Ii venira chiar lacrimile. Suferea pentru o cauza care nu era a sa.""Inocenta lui ranita inaspri conflictul latent cu viata...""Numai timpul, vraci infailibil, asternu o pojghita peste dureroasele aduceri-aminte.""-Boulene drag, imi pare rau ca adineori ai mancat bataie. Micul tau stapan te considera un simplu lucru, dupa cum vad. Desi te nasti ca sa mori, tu nu vezi traind, nu iti pui intrebari asupra existentei, nu cartesti impotriva vietii, oricat de aspra ar fi ea cu tine. In asemenea conditii, esti fericit? -Ilius, ai capiat? Intrebi un bou de fericire?""Intotdeauna s-au inaltat palate slabiciunilor omenesti. Imoralitatii si amoralitatii - tribunale si inchisori; spaimei de moarte - temple si biserici; egoismului - palate si cazarmi... Virtutii nu i-a ramas decat sa se adaposteasca in bordeie..."Rominei, de la care am primit aceasta carte. 8 iulie 2017

2020-07-16 12:48:55

O mare de lacrimi - Ruta Sepetys

Cu toate ca este o carte trista si dureroasa, mi-a placut foarte mult!"Am adus-o in casa. Stomacul imi ajunsese in gat. Fata poloneza era de varsta surorii mele. Ce se alesese de oameni? Oare razboiul ne inraise sau doar activase raul care zacea ascuns inauntrul fiintelor noastre?"."Cei ramasi pe chei erau innebuniti sa urce la bord. Fetele lor se contorsionau in timp ce urlau si implorau. Mamele incercau sa-si azvarle copilasii pasagerilor de pe punte, dar nu puteau sa ii arunce suficient de sus. Pruncii lor se izbeau de peretele lateral al navei si cadeau in mare. Femeile zbierau si se aruncau in apa dupa ei".

2020-07-16 12:33:55

Ferma Animalelor - George Orwell

ACUM, MAI MULT DECAT ORICAND! Ceva ce am scris cand eram mai tanar...Buna organizare a societatii a reprezentat inca din cele mai vechi timpuri principala problema a umanistilor. Ei au incercat, intr-un mod sistematizat, reprezentat de necesitate si de raportarea la realitate, sa ofere o solutie pentru ca aparatul social sa functioneze astfel incat sa satisfaca, in raport cu obligatiile, necesitatile fiecarui individ...La randul nostru, daca ne raportam la realitatea istorica, putem observa ca, in ansamblu, mecanismul societatii se afla intr-o continua schimbare. Daca ne raportam la era crestina (facand abstractie, deci, de republicile din Antichitate, care sunt doar niste pete de culoare in pictura murala a istoriei), putem observa ca libertatea si egalitatea s-au aflat, uneori mai lent, alteori mai accelerat, intr-o continua ascensiune. Prima data au fost revolutiile din Tarile de Jos, iar apoi Revolutia Glorioasa din Anglia. Intr-un alt spirit s-a produs Razboiul de Independenta american si promulgarea Constitutiei si, deopotriva, Revolutia Franceza si reformele napoleoniene (care au zdruncinat intregul continent). Ideea de libertate incepea astfel sa se faca impusa in randul natiunilor civilizate. Ce se intampla insa atunci cand, in contrast cu imaginea infloritoare a acestora, alte natiuni se afla sub jugul asupririi? Indivizii oropsiti sesizeaza diferenta si se revolta impotriva asupridorului, nazuind la o libertate si mai mare decat aceea pe care au obtinut-o, intr-un mod mai lent, celelalte natiuni. Asa se nasc Marile Revolutii, arzand din temelii vechea dogma si propavaduind una noua, schimbarea facandu-se brusc si pentru ea fiind epuizate toate resursele. Acesta este si cazul microromanului lui Orwell. Marele scriitor critica dur regimul stalinist din ceea ce a fost sa fie Uniunea Sovietica. Pe langa aceasta, o face neasteptat de bine, surprinzand si perioada premergatoare: regimul tarist si regimul leninist.Astfel, pe tar il putem identifica in persoana fermierului (este vicios si se comporta cu supusii sai nedemn, dat fiind ca traiul si puterea sa vin de la ei). Desigur, animalele raman fara de-ale gurii, sunt potolite cu arma si hotarasc convocarea unei adunari in hambar, unde batranul Maior, cel mai intelept dintre ele, le sfatuieste sa se revolte. Si abia acum incep sa prinda contur ideile propriu zise. Astfel, in ciuda controverselor care s-au iscat pe seama romanului:1. George Orwell nu respinge ideea egalitatii. Sub Snowball, care ajunge conducator nu intr-un mod democratic, el pur si simplu asumandu-si rolul de lider in urma alungarii fermierului, ferma, care sub mana absolutismului era guvernata cu biciul, primeste o serie de legi, putine si simple. Sub tutela acestor legi, ideea EGALITATIi este transpusa perfect. Se incearca educarea tuturor animalelor, acceptandu-se faptul ca "unele animale erau mai inteligente decat altele", insa acestea aveau rolul de a le educa pe celelalte. 2. Casa fostului fermier se inchide, fiece animal considerand ca ea este o sursa vicioasa, simbol al "vechiului regim", in acest sens fiind data legea conform careia "niciun animal nu va dormi in pat". 3. Snowball se face apreciat si ascultat fara a se folosi de mijloace de asuprire, deoarece guvernarea lui, care implica toate animelele fermei, da randament. Pentru efortul depus, fiecare animal era rasplatit, ferma avand de toate pentru toti, ATAT TIMP CAT UNELE ANIMALE NU ISi INSUSEAU IN MOD ABSOLUT ALIMENTELE in diferite scopuri. Mai mult, rolul de cap al societatii se reflecta si in problema dezvoltarii acesteia, Snowball concepand un plan pentru o moara de vand. 4. Setea de putere prinde contur atunci cand lenea, desfraul si o conjunctura favorabila obtinerii acesteia apar in scena. Astfel, Napoleon, dupa o serie de controverse avute cu Snowball, preia puterea folosindu-se de o POLITIE MILITARA, in intruchiparea cainilor crescuti de el. Astfel, daca Snowball a ajuns sa preia puterea in urma unei revolutii si s-a autoprocmalat conducator, Napoleon ajunge la putere folosindu-se de forta armata, cu ajutorul careia il izgoneste pe Snowball (lipsit de asa ceva). Desigur, noul guvern necesita ministri, care nu pot fi altii decat tovarasii de neam ai lui Napoleon, porcii. 5. Discursul politic mincinos nu-l caracterizeaza pe Snowball, care este sincer fata de supusi si chiar tine consilii la care participa toti, in timp ce ordonanta lui Napoleon (care, pare-se, nu prea le avea cu public speakingul) tine discursuri care amintesc de cultul personalitatii. Portretele lui Napoleon ancorate peste tot, reprezinta o alta trasatura a regimului stalinist. EI, IDEEA DE EGALITATE A FOST PERFECT REPREZENTATA DE REGIMUL LUI SNOWBALL: FIECARE ANIMAL PRODUCEA, PE CAT II STATEA IN PUTERE SI CONSUMA PANA LA INDESTULARE; HAMBARUL RAMANEA PLIN, IAR LA UN MOMENT DAT SE VORBEA DE NUMARUL DE ZILE DE MUNCA. INSA EGALITATEA A FOST DEMOLATA DE VENIREA LUI NAPOLEON, CARE ARE DREPT CARACTERISTICA PRINCIPALA VICIUL SI DESFRAUL, LASITATEA SI MINCIUNA. LEGILE INCEP A FI INCALCATE SAU COMPLETATE (DACA INITIAL ERA "NICIUN ANIMAL NU VA UCIDE UN ALTUL", DEVENEAU "NICIUN ANIMAL NU VA UCIDE UN ALTUL... FARA MOTIV"). NAPOLEON ARUNCA VINA ASUPRA LUI SNOWBALL ASUPRA ORICAREI NEREGULI, PE MOTIV CA ACESTA "COMPLOTEAZA DIN EXTERIOR", PE CAND DANSUL FUSESE UCIS. NAPOLEON NU SE IMPLICA IN LUPTA CU FERMIERII, CI PRIVESTE DISTANT SI ESTE GATA IN ORICE MOMENT SA FUGA, CEEA CE DENOTA, DIN NOU, O DEVIERE DE LA PRINCIPIILE INITIALE. PROFITUL DE PE URMA GAINILOR, IAR ULTERIOR DE PE URMA LUI BOXER, CARE CADE RAPUS, DESI EL A FOST SINGURUL CARE CREZUSE CU TARIE IN IDEEA DE EGALITATE, ATING APOGEUL DESFRAULUI LUI NAPOLEON, CARUIA NICI MACAR NU-I MAI PASA DE SOARTA ANIMALELOR (DE PE URMA CARORA, EL SI PORCII LUI TRAIAU).In fine, cred ca replica ce ilustreaza cel mai bine regimul stalinist este singura regula ramasa, celelalte fiind eliminate, totul devenind practic un regim totalitar, guvernarea ramanand la bunul plac al conducatorului: "Toate animalele sunt egale! Dar unele animale sunt mai egale decat altele!" Despre soarta celorlaltor animale, care crezusera in ideea de egalitate, care le-a fost intretinuta, iar ulterior spulberata de regimul desfranat al celui de-al doilea conducator, Napoleon, nu se poate decat sa citam din Einstein: "Toti suntem genii. Insa daca judecam un peste dupa abilitatea sa de a se urca in copaci, el va trai toata viata cu impresia ca nu este destept."*dupa ce am vazut si filmul*Andrei Tamas

2020-07-16 12:00:39

Barbati fara femei - Haruki Murakami

"Barbati fara femei" este, de fapt, o colectie de povestiri (sapte la numar). Factorul comun al cartii il reprezinta, cum spune si titlul, viata unor barbati care au pierdut o iubire dupa care nu si-au mai revenit niciodata.

2020-07-16 12:00:07

111 cele mai frumoase poezii de dragoste din literatura romana

Translation widget on the blog!!!O foarte frumoasa antologie de poezii vechi si noi, mai stiute sau mai putin cunoscute. Foarte frumoasa!Recenzia mea completa o gasiti aici:

2020-07-16 11:33:55

Versetele satanice - Salman Rushdie

Inca din Antichitate, blasfemia era un pacat greu, condamnat cu moartea. Ca aceasta atitudine se continua si astazi este unul dintre marile mistere ale umanitatii, care pune sub semnul intrebarii tocmai ideea de umanitate. Inclusiv in legislatia unor tari din Vestul Europei se mai prevad pedepse pentru luarea in deradere a simbolurilor religioase si a credintelor. Prezentul nu este prea generos nici cu literatura, iar Salman Rushdie este unul dintre scriitorii care au resimtit acut ce inseamna sa intoleranta, care ia forme monstruoase, chiar atunci cand pretextul este un roman acuzat ca ia in deradere lucruri sfinte. Versetele satanice, roman publicat in 1989, i-a adus din partea ayatollahului Iranului, Ruhollah Khomeini, neasteptatul premiu fatwa un edict prin care intreaga lume musulmana era somata sa faca astfel incat Salman Rushdie si editorii sai sa fie ucisi iar daca Rushdie insusi a reusit sa evite pana acum atacurile, nu la fel de norocosi au fost editori sau traducatori din toata lumea, atacati sau chiar omorati. In anumite tari, cartile sale au fost interzise, iar in altele, exact cum citeam in distopia Fahrenheit 451 a lui Ray Bradbury, au fost arse in public.In 2012, Rushdie spunea, pentru BBC, ca in prezent nu ar mai putea sa publice un astfel de roman. In ultimii douazeci de ani, germenele intolerantei, in intreaga lume, a dat roade atat de bogate, incat efectul este, practic, de intoarcere in Evul Mediu. Daca te uiti la felul in care este atacata libertatea de expresie de catre extremistii religiosi, lucrurile de care sunt acuzati scriitori sunt mereu aceleasi blasfemie, erezie, insulta, ofensa vocabular de Ev Mediu. Majoritatea celor care l-au acuzat pe Rushdie de blasfemie nici macar nu au citit romanul sau au extras din context cateva fragmente asa cum a fost, de altfel, chiar cazul ayatollahului, caruia i-au fost citite cateva fragmente despre imamul exilat, personaj vazut ca fiind o caricatura a acestuia.Revolta pe care a starnit-o romanul in lumea musulmana nu are nici o legatura cu valoarea literara a textului, Versetele satanice fiind o carte privata destul de mult de analiza literara propriu-zisa, acest fapt facand sa treaca oarecum intr-un plan secund complexitatea narativa si forta romanesca. Din punctul meu de vedere, este dovada de ignoranta totala sa critici aceasta carte fara sa o citesti si o interpretezi doar pornind de la semnificatia cuvantului satanic, si acesta inteles gresit. De aceea cred ca este oportuna chiar clarificarea titlului (pe care multa lume il respinge fara a sti, de fapt, ca nu reprezinta nimic blasfemator): asa-zisele versete satanice se refera la versetele eliminate din Coran, considerate o falsa revelatie pe care se spune ca a avut-o profetul Mahomed, amagit de diavol sa acorde caracter divin pentru inca trei zeite pagane. Mahomed le-a eliminat din panteon, instaurand religia monoteista a islamului. Vechile versete sunt inlocuite cu unele noi, prin care se justifica falsitatea viziunii: Sa aveti voi fii si El fiice? Aceasta ar fi o impartire nedreapta.Dincolo de orice interpretare pe care o poate starni romanul lui Rushdie, acesta dovedeste, in primul rand, placerea de a povesti, de a crea lumi fantastice, de a jongla cu granita dintre vis si realitate, de a elimina, de fapt, aceasta granita si a le permite personajelor sa se miste liber. Este, in acelasi timp, un roman de un comic debordant, ce ar trebui sa vindece, si nu sa raneasca, sa deschida, nu sa inchisteze. Ar fi putut fi un comic care sa duca la constientizarea unor prejudecati cu care inca ne confruntam, caci Rushdie nu ironizeaza doar imaginea Profetului (sau a imamilor), ci si Vestul si preconceptiile sale, in principal fata de imigranti.Romanul are in centru doua personaje Gibreel Farishta (care se traduce prin ingerul Gibreel) si Saladin Chamcha, ambii actori. Gibreel a devenit faimos pentru rolurile sale de zei hindusi, iar Saladin, pentru vocea sa versatila, care ii permite infinite modulatii. In primul capitol ii vedem pe cei doi cum scapa miraculos dintr-un avion deturnat de teroristi, aterizand in Canalul Manecii episodul este descris sub forma unei renasteri, unei caderi printre nori catre pamant, in care li se ofera o a doua sansa. De aici, planurile incep sa se intercaleze inclusiv cu secvente de vis, cu numeroase alte persoanje stranii, intr-un cadru tipic realismului magic a la Garcia Marquez: Saladin, cel care incercase toata viata sa devina un adevarat vestic, se transforma acum intr-un tap, iar Gibreel primeste o aura in jurul capului, devenind insusi ingerul Gibreel (cel care i-a aparut lui Mohamed si i-a dictat versetele Coranului), penduland intre vis si realitate.Intr-unul dintre vise sale extrem de solicitante, Gibreel e nevoit sa-l ajute pe imamul care traieste in exil in Londra si care se lupta impotriva imparatesei Ayesha din Desh. Acesta nu lupta doar impotriva ei, ci impotriva istoriei insesi: Istoria e vinul-sange care nu mai trebuie baut. Istoria e narcoticul, facatura si unealta diavolului. Bilal, discipolul sau (aluzie la primul muezin al lui Mahomed), proclama ca ei cauta eternitatea, cerand nu doar moartea imparatesei, ci si a Americii si a timpului,cu indemnul Ardeti cartile si incredeti-va doar in Carte. Dupa revolutia pe care o planuiesc, nu vor mai exista ceasuri, pentru ca ele ii impiedica pe oameni sa aiba constiinta timpului nesfarsit al lui Dumnezeu. In visul sau, Gibreel se lupta cu zeita Al-Lat care o inviase pe Ayesha si o ucide. Atunci, toate orologiile din Desh incep sa bata, o fac neintrerupt, dincolo de douasprezece, dincolo de douazeci si patru, dincolo de o mie si unu, anuntand sfarsitul Timpului, ora de dincolo de masuratori, ceasul intoarcerii din exil, ceasul victoriei apei asupra vinului, al inceputului Netimpului imamului. (continuarea cronicii:

2020-07-16 10:03:55

Pusca de vanatoare - Yasushi Inoue

Simt pentru aceasta carte o afectiune speciala din simplul motiv ca este una dintre putinele carti pe care le-am citit si la 16 ani si la 24 cu un aceeasi admiratie. Pentru melancholia poetica cau care scrie, pentru claritatea cu care isi prezinta personajele fara sa le judece, pentru ca descrie singuratatea pe care o simtim chiar si in dragoste. Daca ar fi sa va dau un mic sfat: inchideti-va telefonul mobil si intrati intr-o camera linistita. Asa va veti putea cufunda intr-o poveste japoneza apartinand vremii imediat de dupa WWII.

2020-07-15 04:48:55

Soareci si oameni - John Steinbeck

Recenzia acestei carti o gasiti pe canalul meu de YouTube.

2020-07-15 04:33:55

Animale fantastice si unde le poti gasi, Scenariul original - J.K. Rowling

Romanian review: Este prima data cand citesc scenariul unui film asa ca nu stiam daca ar trebui sa vad intai filmul sau nu, dar m-am hotarat sa-l vad dupa ce-am citit scenariul si a fost o experienta interesanta.Povestea din ,,Animale fantastice si unde le poti gasi'' nu este la fel de buna sau la fel de intriganta ca cea din seria principala, dar este suficient de interesanta incat sa ma convinga sa vad filmul urmator.Newt Scamander este un personaj interesant si placut, dar este destul de putin dezvoltat in aceasta carte, stiam deja ca iubeste creaturile magice si ca doreste sa le protejeze si in afara de asta nu ni se ofera prea mult. Ma astept totusi ca in urmatoarele filme sa devina mai complex si sa evolueze.Tot in aceasta carte este introdus un villain, Grindelwald, ei bine, pentru moment nu aflam foarte multe despre el, sper insa ca nu va fi o copie a lui Voldemort, sper ca actiunile lui sa aiba o motivatie diferita.Intriga este simpla si destul de previzibila, dar destul de buna pentru un prim film/carte, iar faptul ca povestea nu depinde de seria Harry Potter si este accesibila tuturor este un lucru bun.Mi-au placut Jacob (introducerea unui personaj non-vrajitor a fost o idee foarte buna) si Queenie, chiar si Tina desi a luat multe decizii stupide, in principal actiunile Tinei au fost prost gandite, ma asteptam la mai mult din partea lui J.K. Rowling.Per total, seria are potential, am inclinat intre 3 si 4 stele, dar este un inceput promitator.English review: It's the first time I read a screenplay so I did not know if I should first see the movie or not, but I decided to see it after reading the script and it was an interesting experience.The story of "Fantastic Beasts and Where to Find Them" is not as good or as intriguing as the one from the main Harry Potter series, but it is interesting enough to convince me to see the next movie.Newt Scamander is an interesting and likable character, but he is little developed in this book, I already knew that he loves magic creatures and he wants to protect them, and besides that we are not offered too much. I expect him, however, to become more complex and to evolve in the following films.Also in this book a new villain is introduced, Grindelwald, well, for the moment we don't know much about him, but I hope he will not be a copy of Voldemort, I hope his actions will have a different motivation.The intrigue is simple and quite predictable, but pretty good for a first movie/book, and the fact that the story is not dependent on the Harry Potter series and is accessible to everyone is a good thing.I liked Jacob (introducing a non-wizard was a very good idea) and Queenie, I even liked Tina though she made many stupid decisions, mainly Tina's actions were badly thought, I expected more from J.K. Rowling.Overall, the series has potential, I wasn't sure whether to give it 3 or 4 stars, but it's a promising start.

2020-07-15 04:03:55

Noaptea de foc - Eric-Emmanuel Schmitt

Weeelll, primele 35 de pagini ma enervau, parca nu regaseam stilul lui Schmitt in ele si eram foarte sigura ca nu o sa imi placa toata cartea, dupa totul a revenit la normal si M am adancit din nou in lumea lui, a cartilor lui. Asta e a cincea carte de Eric Emmanuel Schmitt pe care o citesc, o carte in care Il avem pe el personaj, ce poate fi mai incitant? La jumatatea cartii deja o iubeam si insemnasem vreo 10 citate. O carte despre lupta dintre om si credinta, cautarea lui Dumnezeu si dovedirea lui. Recomand mai ales celor care au mai citit ceva de la el si vor sa descopere ALTCEVA

2020-07-15 03:48:55

Tatal celuilalt copil - Parinoush Saniee

Mi-a placut povestea, care m-a apropiat de personaje tare mult. In plus, se citeste foarte repede. Am citit aproape jumatate intr-o singura zi in care am stat acasa. Imi plac, de regula, povestile istorisite prin ochii personajelor-copii. Au o sensibilitate si o inocenta aparte. Mi-a placut si constructia, per total, pentru ca, inceputul romanului este, de fapt, sfarsitul povestii, iar intreaga poveste este o rememorare a copilariei.Recenzia mea e aici:

2020-07-15 03:33:55

Pecetea mortii - Veronica Roth

Teribil de lenta in primele 3 parti, dar lumea si protagonistii mi-au placut foarte mult.Recenzie:

2020-07-15 02:48:55

Calatorind prin Europa de est - Gabriel Garcia Marquez

Ar putea parea o carte de calatorii, un jurnal al unui turist grabit, daca geniul lui Marquez nu ar duce textul spre un nivel superior, propice desfatarii intelectuale. Nostalgic si romantic, scriitorul columbian, jurnalist de ocazie, reuseste sa vada dincolo de realitatile sumbre a unei parti din Europa, distrusa de razboi si sfasiata de ideologii impuse. Oamenii sunt subiectul principal al acestei carti, ei sunt personaje si puncte de reper. Pe toata durata lecturii am simtit compasiunea lui Marquez, cat si furia retinuta ca socialismul nu este ceea ce ar fi trebuit sa fie, nici macar in inima lui: Uniunea Sovietica. Un volum pe care l-am citit repede, cu nesat, fiind tradus excelent de Tudora Sandru-Mehedinti.

2020-07-15 02:33:55

Adam si Eva - Liviu Rebreanu

Romanul "Adam si Eva" reprezinta o scriere atipica pentru viziunea despre lume a lui Liviu Rebreanu. Aspectele sociale, pe care le-am intalnit atat in "Ciuleandra" sau "Padurea spanzuratilor", cat si in "Ion", lipsesc cu desavarsire, esenta operei fiind data mai degraba de seva cosmologica, elementul transcendentei impunandu-se. *Este si motivul pentru care nu primeste 5 stelute, intrucat, in optica subsemnatului, poate una prea rigida, o opera de arta lipsita de orice dram de realism nu poate dainui istoriei. Reincarnarea, filosofia teista specifica Extremului Orient, este teza (justificata psihologic) in jurul careia planeaza actiunea romanului.Tema centrala, absoluta, este iubirea erotica, in forma ei pura, legenda greceasca potrivit careia iubirea reprezinta o sfera, divizata in doua emisfere aruncate pe pamant, care se cauta intre ele, fiind reprezentativa.Opera are la baza aspecte autobiografice: totul a pornit de la o intamplare, aparent banala, la care autorul fusese partas, si anume intalnirea fugara a privirilor unei doamne, la Iasi, iar apoi regretul de a nu se fi oprit.Justificand iubirea pierduta, cu note de absolut, Rebreanu cauta sa clarifice ideea potrivit careia forma pura a iubirii survine in a saptea (si ultima) viata, atat cate sunt necesare desavarsirii.Desi am afirmat ca opera nu are aspecte sociale concrete, cele sapte capitole se desfasoara cronologic: primul in preistorie, iar ultimul in perioada interbelica.Aspectul cu adevarat frapant al romanului consta in modul de redare al sperantei gasirii iubirii absolute.Pasajele intermediare care redau "emigratia" sufletului, concretizat, aici, in constiinta, sunt adevarate peisaje panoramice divine.Senzatia starnita in inima cititorului este inefabila. Daca as fi murit in clipele acelea, as fi facut-o fericit, cu speranta implinirii, intr-o viata viitoare.Daca volumul n-ar fi avut autorul scris pe coperta si daca n-as fi fost in relatii bune cu critica, as fi jurat ca romanul ii apartine lui Eliade.Recomandata celor "nemuritori si reci", pecetuiti emotional.

2020-07-15 01:48:55

Furiile inimii - John Boyne

Furiile inimii este un roman bulversant, care taie in carne vie, scotand la iveala toata ipocrizia si rautatea unei societati obtuze, marcata de bigotism si homofobie. Cartea evoca atmosfera dintr-o Irlanda recent devenita republica, in care Biserica legifereaza si controleaza comportamentele sociale si sexuale, iar dramele se produc in lant, intocmai ca intr-un joc multi-level, in care o drama provoaca mai multe drame, iar la randul lor, fiecare dintre acestea declansand altele noi.Recenzia mea:

2020-07-15 11:33:55

Regatul de arama (Trilogia Daevabadului. Cartea a II-a) - S.A. Chakraborty

O continuare spectaculoasa a povestii din Orasul de bronz din Trilogia Daevabadului, o poveste minunata, exotica, in paginile careia creaturi de legenda prind viata, te vrajesc si te atrag in lumea lor. Recunosc insa ca Orasul de bronz ramane in continuare preferatul meu din aceasta serie. Autoarea construieste cu migala, piesa cu piesa, un univers fantastic extraordinar aparte de cel al oamenilor, pana in cele mai mici amanunte, de o complexitate si frumusete rara. Daca va plac basmele orientale precum cele din 1001 de nopti, cu creaturi fantastice, daca va plac legendele stropite din plin cu magie, atunci aceasta poveste va va incanta! Actiunea volumului de fata se reia la cinci ani de la dramaticele intamplari care au zdruncinat din temelii pacea Daevabadului, Orasul de bronz. Povestea se dezvolta de la capitol la capitol, pericolul si suspansul ating cote maxime, dramatismul situatiilor in care sunt pusi eroii nostri ne pune nervii la grea incercare, iar personajele evolueaza si capata o mai mare consistenta.O reintalnim pe Nahri casatorita cu emirul Daevabadului, Muntadhir, fiul cel mare al nemilosului rege Ghassan (un personaj complex si controversat, fata de care am avut pe tot parcursul cartii sentimente amestecate).

2020-07-15 10:48:55

Soldatii de zinc - Svetlana Aleksievici

Spicuiri din recenzia finala care se gaseste pe blogul meu

2020-07-14 06:48:53

Ajuta-ma sa nu dispar - Petronela Rotar

Din punct de vedere al scriiturii, e cea mai buna carte a Petronelei Rotar de pana acum. Din punct de vedere al povestii, mi-a placut mai mult Orbi. Insa o recomand cu drag si nu doar fanilor Petronelei Rotar.Review complet:

2020-07-14 04:48:53

Pulbere de stele - Neil Gaiman

Actual Rating: 5/5"Prinde steaua cazatoare,Gaseste pruncul matragunii,Si afla cum trecut-au anii, oare,Plus ce gandesc noaptea nebunii.""Pulbere de stele" sau "Stardust" dupa cum este numele original al acestei carti, sta la baza filmului cu acelasi nume, film ce si-a creat foarte multi fani. Nu stiu de ce uitasem de existenta acestei carti insa ma bucur foarte mult pentru ca a aparut si in editie hardback intrucat acum cativa ani buni aparuse initial editia paperback care avea o coperta cu actorii din film.Cum se intampla de multe ori, si de aceasta data exista diferente intre film si carte insa am considerat ca difetentele au fost unele placute, atat in carte cat si in film.Protagonistul acestei carti este Tristran Thorn, un tanar care duce o viata linistita in Satul Zidului alaturi de tatal sau si mama sa (vitrega). Indragostit pana peste urechi de o anume Victoria Forester, acesta ii face o promisiune care pare imposibila: sa ii aduca o stea care cazuse din cer. Acceptul Victoriei il trimite pe Tristran in aventura vietii lui unde nu doar ca va gasi steaua ci va afla mai multe si despre mama sa adevarata si despre originea lui.M-a atras foarte mult aceasta carte si am considerat-o ca fiind o lectura relaxanta. Nu mai citisem pana acum nicio carte de-a autorului Neil Gaiman si pot spune ca aceasta prima lectura m-a atras intr-un mod aparte.Cartea cuprinde elemente fantastice si cred ca cel mai mult m-a impresionat faptul ca o stea poate deveni o fiinta umana atunci cand cade pe pamant insa nu in orice loc...doar in tinutul zanelor. Un alt element magic ce mi-a placut foarte mult a fost inorogul care i-a parte la actiune inca din momentul in care se lupta cu un leu.Actiunea este dezvoltata pe mai multe planuri, planuri ce ii urmaresc pe Tristran si pe stea, pe o vrajitoare plecata la drum sa isi capete frumusetea si pe Lordul Septimus care a avut succes in a-si omori aproape toti fratii.Yvaine, steaua cazuta din cereuri, este urmarita de foarte multi numai pentru interese proprii. Aceasta vede lumea de pe Pamant cu alti ochi din momentul in care ea ajunge aici. Legata de Tristran cu un lant magic ea este nevoita sa schiopateze alaturi de acesta pe tot parcursul drumului extrem de lung, un drum plin de pericole dar si de momente frumoase, un drum care il va face pe Tristran sa simta ca apropierea lui de casa si de preaiubita Victoria ii creeaza de fapt un gol in suflet.Mi-a placut atmosfera pe care aceasta care a creat-o in jurul meu cat timp am citit-o si, cu toate ca unii spundespre carte ca nu are niciun sens, ca personajele nu sunt indeajuns de bine conturate sau ca povestea nu ii impresioneaza, eu pot afirma ca am avut sentimente total opuse.Simplitatea personajelor, inocenta si lipsa lor de o gandire clara, i-au dat cartii o magie aparte, o magie jucausa.Un lucru relativ amuzant pe care l-am realizat dupa ce am citit cartea a fost faptul ca am crezut ca numele protagonistului este Tristan si nu Tristran!! Puteam sa bag mana in foc ca numele lui este primul mentionat si am aflat ca personajul fusese de fapt redenumit Tristan in film (de unde si confuzia mea).Nu va dau mai multe detalii despre personaje si despre lumea magica creata de Gaiman ci va invit sa lecturati si voi "Pulbere de stele" si sa va relaxati in timp ce visati si va amuzati cu ochii deschisi!Citate:

2020-07-14 04:03:53

Flori pentru Algernon - Daniel Keyes

Atat de frumoasa a fost cartea asta si mi-e atat de greu sa prind gandurile ce-mi bantuie prin minte... E minunata. E minunata, inundata de sensibilitate, tristete si prea multa singuratate. E povestea unui om care descopera ca inteligenta nu-i aduce fericire sau afectiune, ci il izoleaza intr-un labirint construit de mintea sa. Imi pare rau ca am citit-o abia acum, e ceea ce cautam fara sa stiu. I dont know whats worse: to not know what you are and be happy, or to become what youve always wanted to be, and feel alone.

2020-07-14 03:33:53

Secrete si minciuni - Nora Roberts

Povestea din Secrete si minciuni nici nu stii cand ti se insinueaza in suflet. Te face sa te revolti la inceput, sa te intrebi, iti trezeste compasiunea si te cucereste mai apoi cu o zbatere de gene si doua capete roscate pe care le-ai imbratisa si le-ai invita la o cana de ceai. Daca ma asteptam la un love story perfect pentru o zi de pijama si de weekend, m-am cam inselat. Am avut parte de suspans, de secrete, sacrificii si multe minciuni.

2020-07-14 02:33:53

Tess d'Urberville - Thomas Hardy

Avand ca subtitlu "O femeie inocenta", romanul prezinta, pe un fundal realist (avand rigurozitatea aceea specific englezeasca), drama personajului eponim. Tess este o fire dogmatica, avand radacini -desi nu fatise- in morala de factura crestina. Fiind nevoita sa se abata de la calea "normala" pe care ar fi trebuit sa o duca viata, Tess este nevoita sa abandoneze acest drum si sa infaptuiasca anumite munci pentru a-si intretine numeroasa familie din care facea parte (inclusiv fratii mai mici). Vanturile vietii o poarta, pe rand, in coardele a doi barbati, caracterizati in antiteza, insa Tess nu reuseste sa atinga plenitudinea in dragoste (dragostea este aici proiectata in sens clasic) alaturi de ei...E destul de greu sa faci o analiza migaloasa a romanului (tehnica detaliului semnificativ se impune), insa mi s-au parut sugestive cateva elemente ale operei.Structurarea romanului in sapte parti (denumite "etape", pentru a sugerea evolutia protagonistei, ceea ce denota ca romanul are caracterul de Bildungsroman), denumite sugestiv "Fecioria", "Sfarsitul fecioriei", "Intalnirea", "Urmarile", "Ispasirea", "Cainta" si "Savarsirea". Cum romanul are resurse religioase insemnate, nu intamplator -se poate spune- numarul etapelor este de sapte, lucru ce trimite cu gandul fie la cele sapte sacramente, la cele sapte pacate capitale din mitologia crestina, fie la acel "de saptezeci de ori cate sapte" din Evanghelia dupa Matei. Eu unul tind sa optez pentru cea din urma idee, dat fiind ca una dintre ramificatiile arborelui romanului este constituita de virtutea iertarii. O alta secventa ce mi s-a parut sugestiva pentru tema romanului (conditia femeii intr-o anumita etapa a istoriei) este aceea a violului. Inocenta protagonistei si slabiciunea sexului frumos sunt evidentiate aici (in scena) in antiteza cu Alec d'Urberville, un presupus OM cu un presupus SANGE NOBIL (si la propriu, dar si la figurat, caci, dupa cum arata cu certitudine finalul romanului, "d'Urberville"-ul apartine lui Tess, insa "povestea" numelui este prea ampla pentru a fi redata aici) care adopta diferite masti, cazand insa, la un moment dat, prada instinctului sau animalic -ipostaza in care manierismul sau aristocratic e redus la zero. El comite astfel un "pacat" care avea o greutate mult mai mare decat omuciderea in societatea respectiva, in constiinta anumitor femei, cu deosebire asupra lui Tess, o fire religioasa, dupa cum am mai amintit. Intr-una dintre diferitele locatii in care activeaza ca laptareasa, Tess il intalneste pe Angel Clare, un caracter diferit in mod radical fata de cel al lui Alec. Acesta, desi de o alta conditie sociala, ii ofera femeii posibilitatea de a iubi si de a fi salvata. Portretul protagonistei este "pictat" de narator cu minutiozitate, proiectand astfel un fizic de o nespusa frumusete -chiar daca suna a basm- si, mai ales, la inceput, un imaculat portret moral, fapt care -ma gandesc- a si prilejuit sentimentele lui Angel pentru ea, in ciuda conditiei sociale la care se tinea cu rigurozitate in ceea ce priveste alegerea partenerului. Lucrul poate sugera insa si caracterul barbatului, definitivat ulterior ca nobil (in adevaratul sens al cuvantului). In mod paradoxal, intr-un punct in care romanul se cam indeparteaza de realism, Alec -barbatul care o violase- se converteste, devine preot si, in cadrul unei "misiuni" ce o tinea, o intalneste din intamplare pe Tess. Momentul este referential, mai ales datorita faptului ca personajul masculin din aceasta scena, Alec, a trecut la antipodul convingerilor morale. Ei! "Cainta", faptul odata savarsit fiind, ce insemnatate mai are? Mai mult: in scena violului (descrisa sumar, din anumite considerenta, dar nu acest lucru are relevanta, cat ideea in sine), Tess -iar nu Alec- se simte vinovata. In incipit, este o scena care anticipeaza destinul tragic al protagonistei:-Ziceai ca fiecare stea este cate o alta lume, Tess? -Da. -Si lumile astea seamana cu lumea noastra? -Nu stiu, dar asa cred. Uneori imi inchipui ca sunt ca merele din copacul nostru bogat. Cele mai multe sunt frumoase, dar cateva sunt manate.-Si aia in care traim noi cum e? Frumoasa sau manata? -Manata. Moartea protagonistei (care are sensul unei sinucideri morale), o sa-mi ramana pana la finele vietii intiparita in minte. Parca si acum vad silueta femeii imbracate intr-un voal alb in timp ce se departeaza, urmand ca -in fine!- sa dispara din cadrul vizual al cititorului...Si, la urma urmei, "Ce inseamna un om moral? Sau, mai relevant chiar, ce inseamna o femeie morala? Frumusetea sau uratenia unui caracter nu se afla doar in realizarile sale, ci si in scopurile si pornirile sale. Iar daca vrei sa cunosti cu adevarat un om, nu-l judeca dupa faptele sale, ci si dupa ce fapte ar fi dorit sa faca." Protagonista lui Thomas Hardy -Tess d'Urberville- devine astfel un mit: victima luptei cu propria constiinta. Apendice: daca as fi fost dictator, as fi impus studierea romanului in cauza in scoli, iar lectia dedusa sa fie de-a dreptul un examen al maturitatii pentru orice femeie. Astazi... mai mult ca oricand.Andrei Tamas,21 martie 2016

2020-07-14 01:33:53

Fata anonima - Greer Hendricks, Sarah Pekkanen

Primul instinct a fost ca nu e pentru mine cartea asta, insa am zis sa-l ignor. A fost ceva in plot care m-a atras, insa adevarul e ca mi s-a parut ca in carte nu se intampla (aproape) nimic, cu mici exceptii. Poate singurul bun la ea e ca e scrisa decent (nici foarte bine, dar nici cat sa te enerveze) si ca se citeste repede. Insa laudele mele se opresc aici, avand in vedere ca exista zeci de thrillere mult mai bune.Review complet aici:

2020-07-14 01:03:53

Cu o noapte inainte - Wendy Walker

Cu o noapte inainte este un roman pentru care sa astepti lansarea (29 iulie, Leda Edge / Corint), caci iti va oferi o lectura buna. Se joaca cu mintea ta suficient de bine, printr-un continuu joc trecut-prezent, relatand din perspectiva mai multor personaje, fara a-ti soca insa simturile.Este un thriller bine legat, un puzzle pe care trebuie sa il construiesti adunand piese din trecut, cu unele din prezent, presarat cu introspectii despre dragoste, lipsa dragostei in viata unui copil, cat de usor distrugi increderea unui copil si poate intrebarea cea mai importanta: cum poti sa traiesti cu tine stiind ca din cauza ta oameni au murit, familii au fost afectate. La acestea se adauga niste sedinte terapeutice transcrise, dintr-un trecut relativ recent, din care incercam sa aflam adevarul despre Laura, in care nici macar Rosie, sora ei, nu are incredere pe deplin.

2020-07-14 12:03:53

Laleaua neagra - Alexandre Dumas

"Laleaua neagra" prezinta punctele slabe ale societatii olandeze din secolul XVII, mai precis, ale anului 1672, cand in Olanda -dupa cum istoria graieste- au avut loc manifestatii ce priveau oscilatia intre simpatia populara pentru monarhie si cea pentru caracterul republican al statului (asa cum era el inteles in epoca respectiva). Ma rog, acesta e fundalul pe care se desfasoara actiunea operei. Romanul are un caracter romantic in cel mai pur sens al acestui curent, fiind prezente antitezele vadit profunde, iubirea platonica, "personajele exceptionale in situatii exceptionale" si -cum am precizat mai sus- orientarea spre istorie.Avand in vedere faptul ca Dumas nu e Dostoievski (si nici Franta nu e Rusia!), e de la sine inteles ca actiunea porneste dintr-un cerc aristocratic. Totusi, ea nu ramane fixata acolo, ci se rasfrange si asupra "plebei". "Laleaua neagra" -oximoronul din titlu, poetic vorbind- este simbolul in jurul caruia au loc intamplarile, simbolul care uneste destinele a doua personaje exceptionale: Roza si Cornelius. Caracterul reprezentantei sexului frumos este unul candid, pur in lipsa lui de educatie (nu de putine ori educatia ii face pe oameni mai mult rai decat buni), fiind, de asemenea, de o frumusete exceptionala. Cornelius are doua pasiuni mistuitoare: Roza si laleaua neagra ("Sa ucida un om mai merge! Dar sa ucizi o lalea este in ochiul unui adevarat tulipier o crima atat de inspaimantatoare!"). In fapt, "Laleaua neagra" este un roman care anunta -pueril, se-ntelege- opera ce avea sa apara 12 ani mai tarziu, opera compatriotului lui Dumas: "Mizerabilii". "Nimic nu e mai neplacut pentru oamenii furiosi, decat indiferenta acelora contra carora urmeaza sa-si descarce furia.""Zelosul tulipier nu intelegea tot ce se ascunde sub valul acestei indiferente a sarmanei copile care se simtea mereu rivala cu laleaua neagra."Replica-prolog pusa in gura unui anumit Grotius: "Unii oameni sufera destul de mult pentru a avea dreptul sa nu spuna niciodata: Sunt foarte fericit."P.S.1: A nu se privi orientarile politice ale autorului in acest roman. Tind sa cred ca a redat adevarul istoric, din moment ce prezista "relele" monarhiei si ale republicii deopotriva, insistand, e drept, pe greutatea celor dintai.P.S.2: Nu stiu cine Dumnezeu sunt domnii de la editura REGIS GRUP si cine e acest asa-zis traducator Lazar Marcu, dar au dat-o in bara uraaaat de tot. Cred ca si google translate ar fi tradus mai bine opera din franceza. Eu unul, nici daca voiam sa concep un exercitiu pentru copiii de la primara, cerandu-le sa corecteze un text scris gresit, n-as fi dat dovada de atata "ingeniozitate".Andrei Tamas, 13 februarie 2016

2020-07-14 11:48:53

Femeia la 1000 C - Hallgrimur Helgason

Romanul de fata este o cu totul altfel de carte despre razboi si Hitler, o asumare de nebanuit din partea unui personaj feminin care a intruchipat feminismul inaintea conturarii propriu-zise a termenului, o copila care isi pune mereu sub semnul intrebarii si investigarii identitatea (deopotriva pe cea de fata ori femeie si pe cea nationala), cu auto-ironie si o dare de seama a vietii trecute facuta cu sarcasm si umor.Herra vorbeste despre o copilarie care amesteca, intr-un mod atat de particular, fericirea absoluta dintr-o familie cu primele impulsuri sexuale, dar si cu moartea aflata la fiecare pas, cu violuri si crime, cu abuzuri in numele nazismului pe care fetita aproape ca il imbratisase candva, cand tatal ei sarise in razboi orbit de stralucirea de lider a altora.Recenzia integrala aici:

2020-07-14 11:33:53

Cum sa furi o inima cu un sarut - L.J. Shen

Translation widget on the blog!!!O poveste absolut deosebita. Fiica unui mafiot si un senator... ce pot avea in comun? Ea il uraste deoarece este fortata sa se casatoreasca cu el, el este pornit sa se razbune pe tatal ei deoarece din cauza lui si-a pierdut familia. Lupta orgoliilor, durerea pe care si-o provoaca unul altuia par ca nu se vor sfarsi niciodata. Si atunci cand crezi ca totul este compromis, amandoi realizeaza adevarul: se iubesc cu disperare.Recenzia mea completa o gasiti aici:

2020-07-13 04:00:32

Turnul intunecat. Seria Turnul intunecat. Vol.7 - Stephen King

"Atatea ai facut si atatea ai mai fi facut inca, da, chiar asa, fara nicio limita, fara nicio remuscare; si asa cred eu ca se va sfarsi lumea: mai degraba din cauza iubirii decat a urii. Pentru ca iubirea a fost si va fi mereu cea mai nimicitoare dintre toate armele.""Toate inimile se opresc atunci cand dragostea pleaca de pe lume." "Niciodata e cuvantul care il face sa rada pe Dumnezeu.""Viata e iluzie, dragostea - un glammer, ii spuse ea. Poate ca ne vom reintalni in poiana de la capatul cararii."

2020-07-13 04:00:07

Contele de Monte Cristo - Alexandre Dumas, Pauline Francis

E-book free:u0026lt;263https://tubeclip.files.wordpress.com/...Audio Book free(in lb. romana): 1(00:00)-u0026gt;18(40:05) Rasfoieste cheie armator Relatiile dintre personimez, dat fiind ca oamenii cinstiti sunt rari. Se pare insa ca tu devii bogat, baiete, continua croitorul, aruncand o privire piezisa mormanului de aur si argint depus de Dantes pe masa. Tanarul remarca fulgerarea de lacomie care ilumina ochii negri ai vecinului. Ei, doamne, spuse el cu neglijenta, banii nu sunt ai mei; ii impartaseam tatalui meu temerea ca o fi dus lipsa de ceva cat n-am fost eu aici si, ca sa ma linisteasca, si-a desertat punga pe masa. Haide, tata, continua Dantes, baga-ti banii la loc in pusculita; daca insa vecinul Caderousse are si el nevoie de un imprumut, poate sa ceara." (p. 13)" Nu suntem niciodata chit fata de cei care ne-au indatorat, spuse Dantes; caci atunci cand nu le mai datorezi bani, le datorezi recunostinta."(p. 13)" Te-am chemat pentru ca alergai ca un nebun si mi-a fost frica sa nu te arunci in mare, spuse razand Caderousse. Ce dracu, omul are prieteni nu numai pentru a le oferi un pahar cu vin, dar si sa-i impiedice sa bea trei-patru ocale de apa." (p.23)(p.03; m.5:26)" Capul care se pleaca, va fi apoi taiat." (p. 49)(p.03; m.5:26)Proverb turcesc "Capul ce se pleaca merita retezat." "Dantes epuizase cercul resurselor omenesti. Asa cum am spus ca trebuia sa se intample, el se inturna atunci spre Dumnezeu. Toate ideile pioase risipite in lume si pe care le spicuiesc nenorocitiiincovoiati de destin, ii racorira atunci spiritul. Isi reaminti rugaciunile pe care le invatase de la mama sa si le gasi un sens, altadata necunoscut de el. Caci, pentru omul fericit, rugaciunea ramane un amestec monoton si gol de sens, pana in ziua cand durerea vine sa explice nefericitului acest limbaj sublim, cu ajutorul caruia el vorbeste lui Dumnezeu." (p. 119)"Astfel Dantes, care acum trei luni nu nazuia decat la libertate, nu se mai multumea cu libertatea si nazuia la bogatie; vina nu era a lui Dantes, ci a lui Dumnezeu care, limitand puterea omului, i-a dat dorinti infinite." (p. 205)"Vremea care arunca asupra oricarui lucru fizic mantia ei de muschi, asa cum arunca asupra lucrurilor morale mantia uitarii..."(p.205)" De foame? exclama abatele sarind de pe scaun. Nici cele mai de rand animale nu mor de foame. Cainii care hoinaresc pe strazi gasesc o mana miloasa care le arunca o bucata de paine; si un om, un crestin a murit de foame, printre alti oameni, care isi spun crestini ca si el? Cu neputinta! O, e cu neputinta" (p. 230)" Te inseli, prietene, spuse abatele: Dumnezeu poate sa para uneori ca uita cand dreptatea lui se odihneste, dar vine totdeauna un moment cand isi aduce aminte si dovada uite-o" (p. 243)Adaugiri alte referinte "Capul ce se pleaca palosul nu-l taie,Dar cu umilinta lantu-l inconvoaie!Ce e oare traiul daca e robit?Sarbatoare-n care nimeni n-a zambit?Viata si robia nu pot sta-mpreuna.Nu e totodata pace si furtuna." ("Daniil Sihastrul", Dimitrie Bolintineanu)Poveste ilustrata in limba engleza:

2020-07-13 02:33:53

Mizerabilii - Victor Hugo, Pauline Francis

The experience of reading Les Miserables is akin to that of any lengthy novel. For hundreds of pages youll be hooked, dazzled, unable to put it down. Alt autor vinovat pentru pasiunea mea de a citi. Nu citesc pentru ca e la moda, ca sa par boema sau ca sa devin mai populara, citesc din pasiune , pentru ca imi plac lumile si povestile create de oameni talentati . Nu ma ascund de realitate in spatele unei cari, doar traiesc povestea alaturi de autor si personaje.Nu cred ca e cazul sa va spun ca e o poveste trista, Coperta pe care am ales-o ilustreaza cel mai bine ce am simtit cand am citit cartea. Banuiesc ca nimeni nu priveste poza de mai sus si se simte fericit, sau se tavaleste de ras.... Eu am citit varianta cu 5 volume, nu-mi aduc aminte editura. Dupa ce citesti cartea iti dai seama de ce Victor Hugo se afla printre monstrii sacrii ai literaturii. O poveste luuuunga , cu multe personaje, dar doar 5-6 centrale (toata lumea a auzit de : Jean Valjean, Cosette, Gavroche), dar nu simti ca citesti sute de pagini. Are fragmente in care te plictiseste cu detaliile istorice legate de generali, de bataliile date de Napoleon, care daca sari peste ele nu iti vaduveste cu nimic firul narativ al povesti. Spre rusinea mea eu saream peste ele, imi place istoria , dar fragmentele respective ma adormeau.....Este o capodopera pe care o recomand tuturor deoarece simt ca eram mult mai saraca daca nu o citeam. Asa cum am autori preferati ( printre care si Hugo) am si un top 10 carti pe care le-as recomanda fara sa clipesc. Chiar nu pot sa povestesc nici un pic din carte , este mult prea complexa, mult prea bine scrisa, si de-a dreptul fascinanta.In linii mari pot spune ca vom gasi saracie, nedreptate, fericirea luata din ajutorarea semenilor si din bucuria de a avea copii pentru care sa faci orice sacrificiu. Lupta cu saracia, lupta covarsitoare cu eticheta pusa de societate, fuga permanenta de oamenii legii, privirea peste umar la orice pas. Sa anticipezi miscarile facute de posibilii dusmani, si tot chinul acesta o viata de om. Simti o apasare , tristete, dar in acelas timp nu poti sa nu speri ca totul se va colora in culori mai vii. Cu fiecare situatie nefericita sau de-a dreptul revoltatoare te simti tot mai invaluit in poveste si te apropii de personaje , dorind sa le oferi confort si siguranta. Citind imi lasa impresia sincera ca daca citesc incontinuare ajut personajul aflat intr-o situatie periculoasa sa scape. Nu puteam sa las cartea din mana pana nu se afla intr-un loc sigur / situatie fara pericole.Destinele personajelor se intersecteaza pe parcursul cartii, iar dupa mai multi ani cand se reintalnesc , nici nu au habar cum si-au influentat uniialtora viata.Spre sfarsit apare si frumoasa poveste de dragoste mult asteptata. Doi adolescenti frumosi si o dragoste pura.

2020-07-13 02:00:35

Rugaciune pentru Cernobil - Svetlana Aleksievici

Greu de dus cartea asta. Greu de cuprins cu mintea ca asa ceva a fost posibil. Si nu ma refer la faptul ca a explodat un reactor, ci la faptul ca oamenii si-au facut atata rau unul altuia. Ca s-a ascuns imensitatea si gravitatea pericolului. Ca s-a incercat neutralizarea celor care au vrut sa faca bine. Ca natura umana e atat de putreda incat face rau cu buna stiinta. Ca oamenii sunt atat de mici in fata unei catastrofe atat de uriase. Ca oamenii sunt atat de prosti ca inca se mai expun cu buna stiinta, dupa treizeci de ani, la experienta Cernobil.Svetlana Alexievich a adunat in cartea asta un dram si cate un exemplu din atat de multe drame asemanatoare. Ah, si timpul ala prezent folosit in locul timpului trecut. Si redarea telegrafica alternata cu marturii poetice si filosofice... De citit. Musai de citit cartea asta. Si de indurat.

2020-07-13 01:48:53

Legendar - Stephanie Garber

Desi primul volum al seriei Caraval a fost destul de controversat, parerile in privinta lui fiind foarte impartite, eu l-am savurat. Si la fel s-a intamplat si cu Legendar, al doilea volum al seriei. Am fost nerabdatoare sa aflu continuarea povestii, iar acum astept cu si mai mare nerabdare sa descopar cum se va incheia seria. Volumul al doilea mi s-a parut mai intens din punct de vedere al sentimentelor, iar actiunea este plina de suspans si ii trezeste cititorului curiozitatea de a afla ce se va intampla, care va fi deznodamantul.

2020-07-13 01:00:09

Fata cu vise alb-negru - Andreea Russo

n-am avut nevoie de semnul de carte

2020-07-13 12:00:32

Anotimpul ploilor - Tatiana de Rosnay

Nu am mai citit de mult o carte asa proasta si urat scrisa. M-am ambitionat s-o termin. Cartea nu are deloc dialog, va imaginati aproape 300 de pagini de povestire? Nu stiu de ce a ales autoarea astfel, pentru ca eu am citit o carte de-a ei "Se numea Sarah" care mi-a placut foarte mult. Subiectul cartii este ambiguu, nu stiu unde a vrut sa ajunga, pe langa Parisul inundat s-a vrut a fi si despre niste relatii de familie, secrete, habar nu am. Nu m-a impresionat nimic. Foarte slaba, ma asteptam la un roman mult mai bun, mai ales ca subiectul cu Parisul inundatchiar avea potential mare. Pacat.

2020-07-13 11:48:53

Cele patruzeci de legi ale iubirii Ed.3 - Elif Shafak

Prima carte de fictiune a anului care mi s-a parut chiar de 5 stele. Elif Shafak e cu siguranta una dintre acele intalniri literare de seama. O aveam de mult pe lista cu "Bastarda Istanbulului". Apoi a venit vacanta in Turcia si am cumparat-o pe asta pentru ca mi s-a parut ca mi se potriveste. Tot sceptica eram, totusi. Am inceput-o si mi-am zis: imi place stilul ei de povestitor, nu si povestea. Apoi m-a prins atat de tare incat am citit peste tot (pe strada, cu grija sa nu ma lovesc de alti trecatori, in toata aglomeratia de 6 de la metrou, in tramvai chiar daca nu aveam de ce sa ma tin). Cu siguranta nu o sa ma opresc la "Cele patruzeci de legi ale iubirii" cand vine vorba de Elif Shafak.

2020-07-13 11:00:32

Lumina dintre oceane - M.L. Stedman

Am citit cu sufletul la gura aceasta carte, trecand dintr-o spaima in alta, pentru ca cineva m-a avertizat ca finalul e destul de greu de suportat. Ma gandeam ca poate moare Lucy, ca poate moare una dintre mame, ca poate una dintre ele face vreo fapta nesabuita si lucrurile o iau si mai mult la vale. Eram foarte, foarte curioasa ce a ales autoarea pentru fiecare dintre ei. Toate temerile mele au fost spulberate una cate una si ma bucur ca a fost asa, desi da, finalul a fost ala care mi-a doborat toate zidurile si nu am mai putut sa imi stapanesc lacrimile chiar daca eram in transportul public. Nu-i un final foarte fericit, dar e un final in care s-a facut dreptate, in care fiecare a primit ce-a meritat si e perfect asa. Multora nu le place genul asta de finaluri indulcite, insa eu m-am bucurat de el.

2020-07-13 10:33:53

Rafuiala - Yrsa Sigurdardottir

First read: 1 Dec 201012.22.2013 -u0026gt; La inceput, am citit intreaga trilogie si povestea ei este urmatoarea: cativa copii, intre 3-5, nu-mi mai amintesc exact, au diferite puteri supranaturale si sunt dusi la Sanatoriul Lyle pentru a fi tratati doar ca mai apoi afla ca ei au fost defapt niste experimente create in laborator. Copiii evadeaza si afla acest secret iar in ultima carte, ei distrug laboratorul. Nimic unic. Nu imi mai doresc aceasta serie si inca nu reusesc sa-mi elucidez de ce mi-a placut prima oara cand am citit-o.O sa ma debarasez usor-usor de toate cartile YA, pe rand.

2020-07-12 05:03:53

Moarte pe Nil - Agatha Christie

Atmosfera luxurianta in care se desfasoara actiunea, intriga captivanta, personajele misterioase fac din Moarte pe Nil unul dintre cele mai bune romane scrise de Agatha Christie. Mai multe pe blog

2020-07-12 05:00:09

Tiganiada - I. Budai-Deleanu

Mie inca nu-mi intra in minte, vere; numa atata precep si eu, ca mai bine-i a avea un domn bun decat rau. Romanian review: Desi mi s-a parut ca actiunea era usor haotica uneori si ca se trecea de la un eveniment la altul fara ca cel de dinainte sa se incheie, a fost o lectura per total placuta.M-a deranjat putin limbajul invechit, dar nu atat de rau incat sa ingreuneze lectura prea mult.Ion Budai-Deleanu s-a inspirat categoric printre altele din ,,Paradisul pierdut" a lui Milton, dorindu-si si reusind sa creeze prima epopee romaneasca in versuri.Se observa de asemenea ca Ion Budai-Deleanu a fost influentat de Revolutia franceza, dar si de iluminism, un fragment reprezentativ este dezbaterea filosofico-politica dintre *****i dinspre sfarsitul cartii. Citind la inceput notele de subsol nu mi-am dat seama ca erau scrise de autor cu un scop, mi s-au parut inutile si pentru un timp nu le-am mai citit, apoi am realizat scopul lor asa ca am inceput sa le citesc din nou. Fiecare nota era scrisa din perspectiva unui asa zis critic. Unul explica cuvintele provenite din limbi straine, unul nu intelegea nimic din ce citea, altul era un fel de Captain Obvious care efectiv repovestea ce prezentase autorul in versuri. Concluzia pe care am tras-o este ca de si pe de-o parte au imbogatit lectura pe de alta intrerupeau sirul evenimentelor si faceau lectura mai dificila. Eu nu le-am citit chiar pe toate, dar dupa parerea mea daca nu citesti cartea pentru Facultatea de litere sau cu scopul de a scrie un eseu/teza de doctorat (idk) poti sa le ignori, nu au legatura cu evenimentele, desi recunosc unele au fost foarte amuzante.In alta ordine de idei, cred ca unul dintre scopurile lui Ion Budai-Deleanu a fost sa-i compare pe boieri cu o ceata de *****i care se cearta toata ziua si nu ajung la nicio concluzie astfel din cauza lor domnitorul are si mai multe probleme de rezolvat.Mi-a placut mult dezbaterea filosofico-poltica de care am pomenit mai sus dintre *****i care se sfarseste bineinteles cu o bataie pe viata si pe moarte cu destul de multe victime.Am fost aproape sa-i dau 4 stele, dar a avut si cateva probleme, pe majoritatea le-am abordat mai sus, asa ca pentru mine este o carte de 3.5.English review: Although it seemed to me that the action was somewhat chaotic sometimes and that it was going from one event to another without finishing the first one before, it was overall a very enjoyable read.The old Romanian language has bothered me a little, but not so badly as to make reading the book too difficult.Ion Budai-Deleanu was categorically inspired, among others, by Milton's "Paradise Lost", wishing and succeeding in creating the first Romanian epic in verses.Also, Ion Budai-Deleanu was influenced by the French Revolution and by the Enlightenment, a representative fragment is the philosophical-political debate between the Gypsies towards the end of the book.Reading the footnotes at first I did not realize that they were written by the author for a purpose, they seemed useless to me and for some time I stopped reading them, then I realized their purpose so I started to read them again. Each note was written from the perspective of a pseudo-critic. One explained the words from foreign languages, one did not understand anything he was reading, another was a kind of Captain Obvious who actually retold what the author was presenting in verses. The conclusion I have drawn is that, on one hand, they have enriched the reading experience on the other, they were interrupting the sequence of events and they were making reading more difficult. I haven't read all of them, but in my opinion if you don't read the book for the Faculty of Letters or in order to write an essay/doctoral thesis (idk) you can ignore them, they are not related to the events, although I admit some were very funny.I believe that one of Ion Budai-Deleanu's goals was to compare the boyars with a pack of Gypsies who are arguing all day without reaching any conclusion and who are creating even more problems for the voivode (ruler/lord).I really enjoyed the Gypsies's philosophical-political debate that I mentioned above, which ends (of course) with a life-and-death fight with quite a lot of victims.I've almost gave this book 4 stars, but it did have some problems, most of them I've addressed above, so for me it is a 3.5 stars book.

2020-07-12 04:33:53

Reteaua Alice - Kate Quinn

Recenzie: povesti, una petrecuta in 1915, alta in 1947. Am devorat povestea lui Eve, insa povestea (de fapt, personajul) lui Charlie nu m-au convins deloc. Nu sunt o fana a fictiunii istorice care romanteaza foarte mult lucrurile, dar Kate Quinn m-a convins in primul rand cu o poveste scrisa bine. O recomand cu incredere iubitorilor de fictiune istorica si povesti de dragoste (sunt convinsa ca o sa le placa), dar intr-o oarecare masura si celor care nu sunt neaparat fani ai genului, pentru ca e o poveste captivanta, cu personaje interesante si un subiect (reteaua de spionaj din Primul Razboi Mondial) pe care eu nu l-am mai intalnit intr-o alta carte pana acum.

2020-07-12 03:48:53

Crede-ma cand mint - J.P. Delaney

Am citit cartea stand la plaja, cu un frappe alaturi, asa ca pot sa spun dinainte ca ii dau 5 stele. ;)) acu, lasand gluma la o parte... cartea e misto. Merita 5 stele. Autorul nu se dezminte. Dupa fata dinainte pe care am adorat o... asta mi s a parut si mai bunicica. Este destul de simpla, in aparenta... dar la un moment dat nu mai stiam ce e fictiune si ce nu in viata personajului principal... care apropo a fost exceptional construit. Este o carte de citit si pe care o recomand. Poate voi reveni cu o recenzie mai completa, zilele urmatoare.. insa pana atunci... zic, cititi cartea. Merita.

2020-07-12 03:33:53

Corpuri ascunse - Caroline Kepnes

Singurul motiv pentru care nu am abondonat-o a fost ca am ascultat-o prin Audible. Pentru mine, a fost primul audiobook ascultat si a fost si un fel de pariu cu mine ca o sa termin o carte audio. Nici You nu a fost 100% pe placul meu. Sunt super convinsa ca mi-ar fi placut totusi mai mult daca in locul editiei in romana imi luam audibook-ul. Insa Hidden Bodies reuseste sa fie interesanta doar in primele capitole. Faptul ca se termina super in coada de peste m-a cam facut sa simt ca am pierdut timp pe care l-as fi putut folosi ascultand o carte mai buna.

2020-07-12 01:03:53

Maret vom arde. Saga Cuceritorului. Partea III - Kiersten White

ATENTIE! Spoilere nesimtite!Ca sa-l citez pe Stefan Salvatore: How many more ways can you rip my heart out, Kiersten?Volumul 3 vine ca o ghiulea de tun. Desi am facut prostia sa-mi dau spoilere singura, frunzarind cartea la intamplare, au fost inca destule momente care m-au surprins.Acum ca a trecut febra lecturii si adrenalina actiunii, imi dau seama ca exista si unele neajunsuri ale povestii. Un amanunt din volumul precedent ar fi faptul ca Radu este acceptat mult prea usor la Constantinopol, dar avand doar punctul lui de vedere, cumva suntem fortati sa acceptam explicatia lui. Volumul acesta mi s-a parut destul de scurt, m-as fi asteptat la macar 500 de pagini. Pe alocuri pare putin grabit si scris cu toporul. Totusi, seria este una solida, are elemente puternice care fac din ea o lectura cu adevarat calitativa: inspiratia istorica folosita cu maiestrie, dezvoltarea personajelor, actiunea palpitanta, ideile transmise. Jos palaria pentru autoare!Sa vorbim despre Lada, alias Doamna Tepes. Am fost ferm convinsa ca autoarea va merge pana la capat cu acest personaj si a facut-o. Scenele pe care toti le-au gasit socante (oranduirea de oameni trasi in teapa, supriza otomanilor cand ajung la Targoviste, lupta cu oamenii lui Matei) mie mi-au placut la nebunie. Autoarea a portretizat un om (nu o femeie, nu un barbat, UN OM) capabil sa faca orice pentru tara lui. Lupta continua a Ladei m-a emotionat si prin prisma faptului ca am citit o bucata din istoria tarii mele, despre stramosii nostri care s-au opus otomanilor. Desi nu ma vad patrioata si nici impresionata de lucruri din astea, recunosc ca aceasta carte a reusit sa ma miste, cu atat mai mult cu cat transformarea literara a lui Vlad Tepes in femeie i-a conferit o mai mare greutate a faptelor. Asa ca oricat de sarmant ar fi Mehmed, oricat de multe conflicte as avea in legatura cu Radu si pacea lui gasita in Islam, eu tin cu Lada. As lupta alaturi de Lada (chiar daca probabil as muri prima, haha).Exista de-a lungul seriei mai multe paragrafe/linii de dialog in care personajele isi dau cu parerea despre actiunile Ladei. Ba chiar ea este comparata cu Mehmed prin prisma faptului ca este lacoma dupa putere. - N-am niciun interes sa cuceresc. Numai sa le dau de veste celorlalti ca granitele Valahiei sunt de netrecut.Dupa replica asta, oricine crede contrariul, are o teapa de la mine.Paralela dintre Lada si Constantin, pe care o face Radu, puncteaza bine faptul ca mandria lor de a lupta pana la capat se soldeaza cu vieti omenesti. In privinta Ladei este vorba si de o supunere in fata unui barbat, prin prisma relatiei pe care o au. Intr-adevar, Lada si-ar putea calca pe mandrie, si folosindu-se de sentimentele pe care le are Mehmed fata de ea, ar putea capata niste conditii de vasalitate bune pentru Valahia (asa cum sugereaza Nicolaie prin capitolul 9). Dar atunci, toata zbaterea ei de a lua inapoi tronul Valahiei ar fi fost in zadar. Lupti de unul singur sa recapeti ce este al tau, doar ca sa vina altul cu pretentia sa imparti si cu el? Stai jos, Mehmed, ca nu-i chiar asa!Un lucru care m-a deranjat la Lada este modul cum s-a comportat cu Bogdan. Recunosc, o vreme am fost si eu sub mirajul lui Mehmed, si tin minte ca ma enerva cumplit Bogdan in volumul 2. In volumul acesta am realizat ca, de fapt, el ar fi fost alegerea logica si buna pe care ar fi trebuit s-o faca Lada. Un barbat care nu-i poate oferi nimic, dar care totusi ii poate oferi totul: loialitate, intelegere, dragoste.Despre Mehmed: un lucru pe care nu mai tin minte daca l-am mentionat la volumul precedent este lacomia lui fara margini si modul in care are impresia ca tot ce decide el este just. Neavand perspectiva lui este destul de dificil in a-l caracteriza cat mai obiectiv si pertinent, dar pana la urma nu este o istorie a otomanilor, ci a valahilor care vor sa iasa de sub stapanirea lor. In volumul 2 el a tratat visul Ladei ca pe ceva marunt. De ce sa fie print intr-o tara nesemnificativa (tara ei), cand ar putea fi imparateasa. Cu alte cuvinte, visul lui de barbat este unul maret si corect, pe cand visul ei de femeie este ceva nedemn de luat in seama. Probabil si de aici tradarea (nu tu soldati promisi, nu tu ajutor), ca sa aiba apoi tupeul sa zica in volumul 3: - I-am dat tronul. (pg 71)N-a demonstrat decat ca e alt barbat care isi asuma meritele unei femei. Cum mai exact i l-a dat, cand ea si l-a luat singura, prin varsare de sange? Singurul lucru bun din toata scena este ca Radu, care in sfarsit incepe sa se trezeasca din betia numita Mehmed, ii ia apararea Ladei si explica cum de fapt el nu i-a dat absolut nimic.Cumva il si admir pe Maehmed, ii admir vointa, dorintele pentru care lupta, chiar daca nu sunt intru totul de acord cu ele. Sa vrei sa conduci un imperiu si sa ai alaturi femeia pe care o iubesti cere sacrificii, pe care din pacate el nu le poate face. Lada a sacrificat iubirea pentru el in favoarea Valahiei. Nu spun ca Mehmed ar trebui sa isi sacrifice imperiul pentru Lada, dar e clar ca nu are cum sa-i castige respectul prin mentinerea vasalitatii. Ori situatia politica nu-i permite sa renunte la vasalitate, fiindca ar destabiliza granitele. Avem deci un cerc vicios, din care nu cred ca s-ar fi putut iesi, dar care i-a conferit lui Mehmed transformarea din personaj de carton in om in carne si oase, cu care poti empatiza. Bine, asta daca nu punem la socoteala ca tot un bulangiu de prima clasa ramane (cu toate implicatiile cuvantului) pentru faptul ca o tradeaza, fiindca pentru el este mai important s-o aiba sub orice fel. La care mai adaugam faptul ca se foloseste de sentimentele lui Radu pentru a-l atrage de partea lui, ca sa nu se simta singur. Si considera ca daca Radu s-a intors, o va face si Lada.L-am lasat pe Radu la final, fiindca am niste conflicte interioare violente rau in ceea ce-l priveste. De asta cred ca e posibil nu aruncati cu pietre - ca el sa fie cel mai complex personaj din serie. E drept ca in volumul 2 m-a enervat cumplit si l-am numit smiorcait, numai ca acum, avand o imagine de ansamblu si gandind un pic la rece, imi dau seama ca comportamentul sau este justificat si pertinent.El se intreaba la un moment dat daca nu merita fericire, cu aluzie clara la Mehmed. Initial am vrut sa-si gaseasca fericirea, dupa care m-am enervat cumplit vazand ca il alege pe Mehmed in detrimentul Ladei. L-am considerat pe Radu a fi de toate: egoist, tradator, naiv, orb, fara sa iau in calcul faptul ca doi copii crescuti in acelasi mediu se pot dezvolta diferit. Radu a gasit propriul lui mecanism de adaptare, diferit de al Ladei. Lada nu a putut intelege pacea pe care a gasit-o el in credinta Islamului, cum nici Radu nu a putut fi de acord pana la capat cu firea violenta a Ladei. La un moment dat, ce m-a enervat cel mai tare a fost atitudinea lui Radu fata de Valahia. Intr-adevar, Valahia nu i-a oferit lui nimic, fiind ostatic la curtea otomana, insa Radu vede ca schimbarile Ladei au schimbat nu numai tara, ci si oamenii. Radu stie ca valahii merita mai mult decat sa fie vasalii otomanilor. Scena cand Lada trece prin dreptul mamelor care isi strang baietii de umeri, baieti ce nu vor deveni ieniceri, este absolut induiosatoare. Lada nu si-a dorit decat ca alti copii sa nu mai aiba parte de soarta lor, de aici pornirea ei salbatica de a lupta sub orice chip cu otomanii.Pe final lucrurile evolueaza frumos intre cei doi frati si ma declar multumita de incheiere.O chestie asupra careia am dubii este relatia lui cu Ciprian. Nu stiu daca Ciprian a avut vreun rol semnificativ in poveste sau a fost introdus doar ca Radu sa nu moara singur. Ciprian parca il iarta prea repede, ceva ma nemultumeste. Era intr-adevar nevoie de cineva care sa-l scoata pe Radu din amorezarea de Mehmed, cred doar ca Ciprian nu a iesit cu nimic in evidenta, la modul ca ar fi putut fi oricare alt barbat acolo de care sa se indragosteasca Radu. Ar fi poate faptul ca era nevoie de cineva din Constantinopol, unde Radu a petrecut mare parte din volumul 2.Un alt lucru asupra caruia vreau sa atrag atentia este modul cum a fost redata tema homosexualitatii in aceasta serie. In volumul 2 Nazira explica foarte frumos cum Dumnezeu este mult mai mare decat putem noi cuprinde. Cu alte cuvinte este o celebrare a iubirii, indiferent ca esti barbat sau femeie si alegi sa iubesti tot un barbat, sau tot o femeie. Mi-a placut mult explicatia. Se reia si in volumul 3. Eu in general am fost o aparatoare a comunitatii acesteia, dar exista mereu argumentul asta religios, bagat in fata, pe care il combateam cu niste explicatii mult prea aprige, cand de fapt raspunsul era chiar simplu. Daca iubesti, iubesti si basta, si stie El Dumnezeu ce are de facut.Ar mai fi un milion de alte lucruri despre care as putea discuta, replici, situatii, dar in mare cred ca am insumat ceea ce era important si relevant.Este o serie superba, pe care o recomand din tot sufletul!

2020-07-12 12:00:36

Zorzoane - Kirsten Smith

Translation widget on The blog!!!Hotia naste prietenii! Cam asta e mesajul cartii! 3 adolescente razvratire, ce nu au mai nimic in comun, ajung sa se cunoasca una pe alta si constata ca prietenii de pana acum nu sunt chiar cei mai buni pe care i-ar putea avea fiecare dintre ele. Un roman despre trecerea de la adolescenta rebela la maturizare.Recenzia mea completa o gasiti aici:

2020-07-12 11:48:53

Noapte la Lisabona - Erich Maria Remarque

Imi place la nebunie povestile lui Remarque - chiar daca sunt triste, pline de groaza oamenilor trecuti prin razboi, de dragoste, moarte, camaradenia victimelor unui sistem, dupa lectura parca totul se aseaza la locurile sale. Tot romanul te tine legat de eroi, esti stresat si curios pentru ceea ce li se intampla, toate evenimentele te marcheaza, insa sfarsitul operei se aseaza peste mintea cititorului foarte calm, linistit, ca o noapte intunecata, molcoma, care parca rupe din durerea intregului roman.

2020-07-12 11:18:53

Mister Moneybags. Periculos de sexy - Vi Keeland, Penelope Ward

Translation widget on the blog!!!O poveste foarte amuzanta, cu un substrat tragic. O poveste despre adevar si minciuna. Despre secrete tainuite care ies la iveala riscand sa dea totul peste cap. O situatie de neconceput pentru un cuplu care se iubeste dar, care, poate fi destramat de fapte care nu tin de ei. Dex si Bianca sunt doi tineri care se iubesc la nebunie si care se confrunta cu posibilitatea reala de a descoperi ca sunt... frati! O carte care iti taie respiratia, te tine cu inima-n gat si te face sa te intrebi cat de crud poate fi destinul?!Povestea lui Dex si a Biancai stoarce lacrimi de teama , dar si de fericire.Recenzia mea completa o gasiti aici:

2020-07-12 10:33:53

Panza de paianjen - Cella Serghi

Vezi, asa imi inchipui viata, ca o panza de paianjen imensa, cenusie, lipicioasa, in care omul se zbate ca o musca. Undeva pazeste carnivorul: paianjenul. Nu stiu de ce m-am gandit la negustorul de incaltaminte care ma ceruse de nevasta, la domnul Cobadin, care imi propusese sa ma protejeze. Si la atatia altii, pe care tata ii injura de mama focului. Ce stii tu, Diana, despre viata? Esti o fetita de saptesprezece ani. Am vazut paianjenul. Imi simt picioarele lipite de panza lui. Cine te-a necajit? Viata.

2020-07-11 03:33:51

Prin zapada si cenusa Vol.1. Seria Outlander - Diana Gabaldon

Am devenit deja dependenta de aceasta serie si de personaje, astfel ca acest roman a fost o delectare chiar si in lipsa evenimentelor marcante.

2020-07-11 03:00:13

Copilaria - Lev Tolstoi

Draga BAS,N-o sa m-apuc sa te felicit pentru premii si acolade, pe care le meriti din plin, o stiu cititorii, criticii si datatorii de premii. N-o sa m-apuc nici sa zic nici faith in Romanian literature restored, cum am vazut ca e la moda, pentru nu mi-am pierdut niciodata increderea in ea, si-asta o spun oricum doar amatorii. Si nici despre cit de misto e scriitura ta, fluida, intensa si sugestiva sau despre trimiterile finute catre arta, mitologie sau literatura, pentru ca nu tu trebuie s-auzi lucrurile astea, sa le citeasca ei, cititorii, daca vor sa se convinga.Am vrut numai sa-ti spun c-am stat mereu linga Bobita si l-am iubit asa cum iti iubesti ciresarii cind esti copil, si mi-a venit si mie sa pling cind plingea el si-si musca buzele pina la singe, ca l-am iubit pe Tatutu pina-n Vatra Luminoasa si-napoi, si-am simtit toti lupii si demonii aia care l-au crescut si format pe teribilul si cinicul Bobita Hauser, pe strada in mahala, in curtea vagon, la crematoriu, si in eternul Tender Bar.

2020-07-11 02:33:51

Eleanor Oliphant se simte excelent - Gail Honeyman

Eleanor Oliphant se simte excelent este un roman care m-a amuzat, care m-a intristat, care m-a facut sa indragesc un personaj cu totul si cu totul... obisnuit. Recenzia o gasiti pe canalul meu de YouTube.

2020-07-11 01:18:51

Razboiul nu are chip de femeie - Svetlana Aleksievici

Spicuiri din recenzia finala care se gaseste pe blogul meu

2020-07-11 12:18:51

Continentul barbar - Keith Lowe

Nu mai exista guvernare nici nationala, nici locala. Nu exista scoli sau universitati, nici biblioteci sau arhive, nu exista acces la nici un fel de informatie. Nu exista cinematograf sau teatru si, cu siguranta, nu exista televiziune. [...] Nu exista banci, dar asta nu este o problema, pentru ca banii nu mai au nici o valoare. Nu exista magazine, pentru ca nimeni nu are nimic de vandut. Nu se mai produce nimic: marile fabrici si intreprinderi care existau candva au fost fie distruse, fie demolate, la fel ca majoritatea celorlalte cladiri. [...] Nu exista rusine. Nu exista moralitate. Exista doar instinct de supravietuire. [...] In 1944 si 1945, zone intinse din Europa au fost stapanite de haos luni de zile la rand.Romania a fost o privilegiata la sfarsitul razboiului, pentru ca acesta lasase putine urme pe teritoriul nostru. Sigur, costul uman a fost ingrozitor si la noi, dar orasele s-au pastrat in mare parte nealterate, iar societatea functiona. Pana cand nu comparam situatia de la noi cu cea din Europa, aceasta realitate e greu de acceptat.Am intotdeauna o retinere cand citesc carti cu subiecte extrem de cuprinzatoare, fie temporal, fie spatial, cu atat mai mult daca e vorba de ambele. Exista intotdeauna avantaje si dezavantaje. Plusul este dat, evident, de posibilitatea construirii unei imagini de ansamblu, a unui context si a unui tablou general. Si pentru ca suntem tentati de prea multe ori sa ne limitam la propria bucatica de istorie, ne scapa motivatiile si intelesurile marilor hotarari care nu doar ne afecteaza, dar chiar ne determina experienta particulara. Asa cum individul, desi unic, provine dintr-o familie si este modelat de catre aceasta, la fel si statele exista intr-o comunitate (tot mai) larga si se influenteaza reciproc, uneori chiar impotriva propriei vointe. Nicicand nu s-a vazut mai clar lucrul acesta decat in razboaiele mondiale si in toata perioada urmatoare. Dar daca nu incape indoiala asupra necesitatii prezentarii contextului general, este la fel de clar ca acesta nu are cum sa surprinda detalii(le decisive). In concret, o lucrare care incearca sa compare colectivizarea din statele comunist est-europene nu o poate face decat schematic, fiindca nu are nici spatiul necesar, nici de cele mai multe ori cunostintele aprofundate pentru a o face. E aproape imposibil sa prezinti cifrele corecte ale represiunii, de pilda. Lucram cu estimari, bombastice ori subevaluate, in functie de interesele sau ideologia celor care le propun. Am vazut cifre eronate, aprecieri aproximative sau chiar ani gresiti inclusiv la specialisti recunoscuti international, ca Tony Judt, de pilda. Mai apoi, exista un etos propriu nu doar natiunilor, ci si regiunilor, etniilor ori grupurilor religioase din interiorul unei tari. Atat de multe variabile si particularitati fac sa fie extrem de dificila intelegerea si operarea lor de catre cineva care nu e extrem de familiarizat cu ele. Spre meritul lui Keith Lowe, subliniaza el insusi de multe ori faptul ca aproape toate cifrele si statisticile preluate sunt contestate si contestabile. Din punctul acesta de vedere, avem parte de o onestitate destul de rara. Dar volumul nu se remarca doar prin asta. Lowe reuseste sa descrie foarte bine proportiile dezastrului european postbelic: avem orase distruse aproape in totalitate de bombardamente si lupte de strada, avem masacre legale si razbunari in afara legii (ce paradox sinistru), avem miscari de populatii fara precedent, cruzime si imoralitate in aproape toate colturile Europei. Berlinul postbelic inregistra 2000 de arestari zilnic si o degradare completa a conceptului de proprietate: Toata lumea fura de la toata lumea, pentru ca fiecare a fost victima furturilor. Iar mare parte din reusita acestei descrieri este data de scriitura simpla, prietenoasa si cursiva. Nu mai putin importanta mi se pare structurarea in cele patru parti tematice (Mostenirea razboiului, Razbunarea, Purificarea etnica, Razboi civil) si in subcapitole. Nu trateaza doar distrugerea fizica si cea morala, dar si foametea, lagarele, justitia de tranzitie, violenta politica. Avem un subcapitol chiar despre instaurarea comunismului in Romania, nu foarte detaliata, dar destul de corecta ca informatie. Dupa cum utile mi s-au parut si studiile de caz, precum prezentarea rezistentei antisovietice din tarile baltice. Numai daca ne gandim ca Lituania, o tara mult mai mica in suprafata si populatie decat Transilvania, a avut circa 100.000 de partizani, reevaluam putin situatia autohtona. Pe de alta parte, colectivizarea in statele baltice a fost de o rapiditate pe care Gheorghiu Dej nu putea decat sa o invidieze. Pe scurt si principial: metoda comparatista este foarte utila cata vreme avem informatiile necesare din ambele tabere (dar suntem inca departe de momentul acesta) si mai ales cata vreme nu i ne inchinam fara rezerve. Personal, cred ca mai e nevoie de multe sinteze locale, tematice, dar vad si utilitatea volumelor generice. Iar dintre cele din urma, incercarea britanicului Keith Lowe este categoric una din cele mai reusite si oneste. Traducerea in romana respecta cursivitatea stilului (se vede formatia de literat a autorului), ceea ce este o mare calitate. Singura scapare importanta pe care am sesizat-o vine dintr-o lipsa de adaptare sau, probabil, o nefamiliarizare cu istoria recenta: celebra referire a generalului Radescu la comunistii fara neam si Dumnezeu (o trimitere la acronimul aliantei progresiste FND Frontul National Democrat) a fost redata incorect ca fara tara si fara Dumnezeu, pierzand astfel mult din sensul initial. Altminteri, editia este foarte reusita, iar Kronika ramane una dintre cele mai consistente colectii din mediul nostru editorial.

2020-07-11 11:48:51

Barbatul de pe Facebook - Cintzia Angelina Mardale

Barbatul de pe facebook, o carte pe care am citit-o pe nerasuflate! O lectura care te tine in suspans inca de la primele pagini, o carte care te face sa-ti pui zeci de intrebari pana o termini. Desi aflata la inceput, autoarea s-a descurcat de minune in a da nastere unei astfel de povesti misterioase, pe care eu o gasesc de foarte mare actualitate in zilele noastre.Povestea incepe destul de banal, Amalia, studenta la drept, locuieste in chirie cu prietena ei cea mai buna. Sesiunea se apropie, iar Amalia are nevoie ca cei din mediul virtual (si nu numai) sa-i raspunda la un chestionar, pentru a-si finaliza proiectul. Chestionarul, in aceasta poveste, reprezinta momentul perfect ca un anume barbat, pe numele sau Vlad Tepes sa intre in vorba cu Amalia. Totul merge bine, cei doi incep sa discute pana cand, Amalia ajunge sa aiba sentimente pentru acest domn misterios, insa nu tot ce zboara se mananca!:)) Mi-am dat seama ca ceva nu este in regula cu domnul misterios care ii tot scria Amaliei pe facebook, din momentul in care a inceput sa-si dezvaluie sentimentele pe care el le are pentru ea, stiind multe detalii despre Amalia (unde locuieste, ce facultate face, ce prieteni are, etc.)La inceput aveam impresia ca lucrurile se intampla prea repede, intr-un mod alert si chiar imi doream, ca autoarea sa pastreze misterul cat mai mult, iar pe la jumatatea cartii nu mai puteam sa ma opresc din citit:)) fapt care mi-a placut in mod deosebit! Autoarea reuseste sa tina cititorul in suspans prin modul ei de a scrie! Am apreciat, in special, morala cartii, care mi se pare ca se potriveste perfect in zilele noastre! Traim vremuri cand este mai usor sa spunem te iubesc pe facebook, decat fata in fata, ne indragostim pe retelele de socializare, de niste persoane care, poate nu sunt deloc ceea ce par.Barbatul de pe facebook este o carte pe care eu te indemn sa o citesti, daca iti plac cartile care te tin in suspans, iar la final o sa fii surprins de cum se incheie povestea celor doi protagonisti! Bravo pentru carte si asteptam volumul doi, care cu siguranta o sa ne surprinda!

2020-07-11 11:03:51

Cartea Reghinei - Ioana Nicolaie

Ce frumos ne poarta Ioana Nicolaie in sufletul Reghinei si ce frumos ne ademeneste sa-i privim cu seninatate sfarsitul acestei femei care a fost Mama -purtatoare a unui corp de ..atatea suflete, femeia care si-a asumat fiinta pana in ultima clipa, a carei putere de acceptare a destinului te intoarce catre tine interogativ.Si totusi, ce greu atarna cartea asta in suflet si dupa ce ai pus punct citirii...ramai ancorat intr-un timp care pare atat de indepartat si martor al unor intamplari si deveniri care iti rapesc din linistea cotidianului tau..

2020-07-11 11:00:06

Ultimii martori - Svetlana Aleksievici

Intr-un satuc german distrus am gasit o bicicleta pentru copii, cazuta pe undeva. M-am bucurat. M-am urcat pe ea si am inceput sa merg. Ce bine mergea! In timpul razboiului nu vazusem nici un obicet pentru copii. Uitasem ca exista asa ceva jucarii pentru copii... Uitasem, pentru ca eu am fost copil in timpul razboiului...

2020-07-11 10:48:51

Visul isi alege visatorul - Laini Taylor

Recenzie: cum poate sa scrie Laini Taylor! Uita pentru cateva secunde de trilogia Nascuta din Fum si Os. Uita de sinopsis, de coperta si de simboluri. Uita-ti numele si destinul, chipul si vocea. Si asculta. Visul isi alege visatorul nu este un roman obisnuit. Este o simfonie interzisa, recreata din fum si cenusa, lacrimi si sange, sacrificii si dorinte. Este o oda inchinata cuvantului scris, mult prea frumoasa si induiosatoare pentru ca eu, o simpla muritoare, sa pot sintetiza in cateva paragrafe ce am simtit si trait alaturi de personaje.

2020-07-11 10:00:31

Crimele lui Grindelwald (Scenariul original). Seria Animale fantastice Vol. 2 - J.K. Rowling

"Nu exista creaturi ciudate, ci numai oameni care nu au ochi sa vada.""Newt: Am gasit asta... vreau sa zic, e doar o poza cu tine dintr-un ziar, dar este interesanta pentru ca pe hartia de ziar ochii tai arata... Stii, Tina, in realitate ochii tai dau efectul asta... Ca atunci cand se reflecta focul in apa, intr-o apa intunecata. N-am mai vazut asta decat... (facand eforturi) N-am mai vazut asta decat la...Tina (in soapta): La salamandre?"" Of, Newt. Tu nu ai intalnit niciodata vreun monstru pe care sa nu-l poti iubi."

2020-07-10 05:48:51

Striga-ma pe numele tau - Andre Aciman

Mi-au placut peisajele pe care le-a creat autorul pe parcursul romanului nu-mi doream nimic mai mult decat sa fiu in Italia, pe malul marii si sa-i urmaresc pe cei doi protagonisti. Si totusi, nu mi-a placut intr-atat de mult incat sa n-o mai las din mana. A fost o lectura placuta, care mi-a adus aminte de dramele existentiale pe care le traiam si eu la 16 ani. M-am regasit in comportamentul lui Elio (vreau sa spun ca m-am regasit pe mine la 14-16 ani), insa nu mi-a placut de el intocmai cum nici de reactiile pe care le-am avut eu la acea varsta nu sunt mandru. Oliver a fost atat de ciudat, parca mai ciudat decat in film. Nu stia ce voia sau poate ca stia, insa nu a reusit niciodata sa accepte acel lucru (Lucru pentru care nu-l invinuiesc avand in vedere perioada in care este relatata povestea).O poveste de dragoste adolescentina, pe alocuri scarboasa (fapt ce m-a facut sa-i dau trei stele, dar finalul mi-a schimbat un pic ideea), care nu are nimic nou. S-ar putea sa-mi fi placut indeosebi la 16 ani. Acum, la 18 ani, nu o vad atat de potrivita pentru mine. Sunt sigur ca altii au adorat-o si totusi nu ma numar printre ei.

2020-07-10 05:18:09

Alienistul - Caleb Carr

Stiu ca parerea mea privitoare la aceasta carte nu coincide cu parerea generala a celor care au citit-o dar, din pacate, cel putin prima jumatate a cartii m-a dezamagit. Trebuie sa recunosc ca mi-a luat foarte mult sa o citesc, si asta nu doar din cauza numarului de pagini, ci si din cauza ca mi s-a paru