Mai sunt
00
00
00
00
X
Categorii:
inchide meniul
Manuale Scolare
Bestselleruri
L-V 08:00 - 20:00 0371.781.781

Simona66

10 aprecieri

500 review-uri

Review-uri

Cultura generala in 365 de zile - Pedro Gomez Carrizo

interesanta

2020-09-29 08:00:06

Maestrul si Margareta - Mihail Bulgakov

Maestrul si Margareta, romanul unei epoci.Mihail Bulgakov este indiscutabil geniul literaturii ruse moderne si totodata promotorul obscuritismului in Rusia. "Maestrul si Margareta" este romanul care i-a adus intreaga faima. La fel de captivanta precum scrierea este si povestea scrierii romanului in sine. Interzis in Rusia dupa publicare deoarece a starnit critici si reactii in interiorul Partidului Comunist, Stalin ordonand, prin urmare, interzicerea, gasirea si arderea tuturor copiilor, romanul avea sa fie publicat mult mai tarziu dupa ce Bulgakov avea sa moara. Dupa o lupta grea dusa cu capii guvernului, carora le cerea sa fie exilat, spunand ca "Totul imi este interzis, sunt ruinat, otravit, ma aflu intr-o singuratate deplina", Bulgakov afirma in jurnalul sau -facand referire la roman- "il stiu pe de rost", rescriindu-l apoi din minte si trimitand o copie clandestin in Italia. Romanul avea sa fie publicat la 26 de ani dupa moartea autorului. Firul narativ se desfasoara pe trei planuri: actiunea principala se petrece in Rusia interbelica, in Moscova, intr-un cadru in care este surprinsa "vizita diavolului" care este transfigurat in profesorul german de magie neagra Woland si "gasca" sa. Ei folosesc magina neagra pentru a juca "farse" anumitor figuri ilustre din capitala URSS-ului. Cel de-al doilea plan prevede o intoarcere in timp cu mai bine de nouasprezece secole, surprinzand viata lui Iisus din Nazaret si judecata sa de catre Pilat din Pont. Aparent, cele doua planuri nu au nicio legatura, dar aparitia unei a treia structuri, povestea de dragoste dintre Maestru si Margareta, leaga cele doua planuri si da nastere unui fir fluent care curge precum un rau involburat. Pe parcursul scrierii lui, Bulgakov si-a autointitulat romanul sub mai multe titluri: "Romanul despre diavol", "Magicianul negru" sau "Printul intunericului". In incipit are loc punerea in scena a personajului Woland (ciudat imbracat pentru Moscova de atunci) care acosteaza doi intelectuali rusi pe strada si ii atrage intr-o dialectica ce are ca tema existenta lui Dumnezeu. Incepand de aici, Woland are sa le terorizeze viata , ucigandu-i subit si printr-un mod care face sangele cititorului sa fiarba in vene. Parcurgerea romanului mi-a provocat delirul, mi-a extins barierele imaginare dincolo de granitele lor firesti. Finalitatea actiunii, in spatiul cosmic are un final sublim, un final care-l face pe cel care citeste sa-si piarda simtul realitatii, sa uite ca este facut din atomi si sa devina stare pura, sa pluteasca in eter si sa auda -in plimbarea sa- o sublima sonata de pian.

2020-08-31 07:09:22

Casa somnului - Jonathan Coe

[Review in romanian]Romanul The House of Sleep surprinde povestile a patru personaje centrale si doar cateva secundare si totusi ramanem cu impresia unui amalgam de vieti si de trairi interioare, in parte datorita celor doua fluxuri temporale pe care se bazeaza autorul. Din punct de vedere structural, Coe face o treaba grozava, plasand capitolele cu numar impar in anii 83-84, cand personajele isi traiesc ultimii ani de studentie, iar pe cele cu numar par cu 12 ani mai tarziu, cand aceste personaje reiau in mod curios si atipic vechile legaturi. Asadar capitolele fluctueaza de la un personaj la altul intr-un trecut si un prezent/viitor care ni se dezvaluie treptat.Firul narativ tinde sa se complice pe sine insusi, raporturile trecut-prezent parand in unele momente artificiale, insa personajele sunt cat se poate de interesante, desi ridicole, si evident, toate legate cumva de problema somnului. Doctorul Dudden trece de la studentul pasionat la personajul obsedat de somn, pe care il vede ca pe o boala; Sarah Tudor studenta care sufera de narcolepsie si care trece dintr-o relatie dificila catre una cu o alta femeie; Robert infatuat de tanara Sarah pana la punctul in care ar face absolut orice de dragul ei; si Terry Worth, pasionatul de arta filmului, care devine insomniac cronic si ghinionist de elita.Cu totii sufera insa de mai multe probleme decat ne dam seama in prima faza, devenind posibil personajele tragice ale unei farse.Trebuie sa mentionam totusi alaturi de motivul somnului pe cel al nisipului efemer si miscator. Robert construieste la un moment dat un castel de nisip, ceea ce o determina pe Sarah sa-i dea porecla Omul-nisipurilor: Sandman cel care picura copiilor nisip in ochi seara, atunci cand sunt somnorosi; in acelasi timp Sandman, schimbator si efemer intre trecut si prezent.

2020-08-31 07:00:31

Povesti de dragoste la prima vedere

O lectura placuta si rapida. Am gasit varianta cu povestile scrise de Gabriel Liiceanu, Adriana Bittel, Radu Paraschivescu, Ana Blandiana si Ioana Parvulescu. Mi-au lasat impresia unui trailer sau a unui starter, menite sa te faca un pic curios dar nu sa iti potoleasca foamea. Cel mai mult m-am regasit in amintirile lui Radu Paraschivescu. Randurile scrise de G. Liiceanu sunt sigur ca le-am mai citit undeva. Ce mi se pare interesant este ca sunt toate povesti de dragoste care se termina in esec sau semiesec si au loc in diferite locuri geografice, temporale si varste, la fel ca in viata.

2020-08-31 07:00:31

Elefantul a disparut - Haruki Murakami

Ceea ce imi place in special la nuvelele lui Murakami este faptul ca nu simti nevoia de mai mult... Dupa ce se parcurgi cele 20-30 de pagini ale unei povestiri, nu iti doresti sa fi fost un roman care sa continuie actiunea. Cel putin, nu in general. Simti ca a fost suficient. Povestirile sunt foarte captivante, unele chiar realiste, in altele isi face simtita prezenta fantasticul, toate in cele din urma fiind pe gustul meu. "Daca incerci sa vezi doar partea buna a lucrurilor, si te gandesti numai la ce e bine, n-are de ce sa-ti fie teama. Daca e sa se intample ceva rau, te mai gandesti la momentul respectiv."

2020-08-31 07:00:06

Prizoniera in panza de paianjen. Seria Millennium Vol.4 - David Lagercrantz

Lisbeth Salander si Mikael Blomkvist se intorc (scrie pe coperta a patra a cartii).Daaaaaa?!!!! Si unde se intoarce, ma rog, Lisbeth Salander?!!!! Ca in cartea asta nu prea e personaj principal, sa fim seriosi!Recenzia completa pe

2020-08-31 07:00:06

Padurea spanzuratilor - Liviu Rebreanu

La masa de Craciun, m-am laudat parintilor c-am prins loc la Padurea Spanzuratilor, in regia lui Radu Afrim. Tot Bucurestiul vorbeste de el, asa ca sunt nerabdatoare sa-l vad in data de 12 ianuarie.Cum a auzit vestea, tata a inceput sa-mi spuna de Padurea Spanzuratilor - romanul. A insirat nume, ani, detalii peste detalii. Am fost sincer rusinata sa imi dau seama ca, desi il citisem cu mult mai putini ani in urma fata de tatal meu, nu mai retineam mare lucru. A doua zi, l-am rugat pe tata sa-mi dea Padurea Spanzuratilor din biblioteca lui. Asa ca, aseara am terminat prima carte din 2019: am recitit Padurea Spanzuratilor. Mi-am reamintit de Apostol Bologa, generalul Karg, capitanul Klapka, Marta, Ilona sau groparul Vidor. Apoi, am stat si m-am documentat de Emil Rebreanu, fratele scriitorului, inregimentat in armata austro-ungara. Pentru ca a dezertat cand a fost trimis sa lupte pe frontul romanesc, a fost condamnat la moarte prin spanzurare, iar Liviu Rebreanu a plecat in cautarea mormantului. Dupa ce l-a dezgropat, i-a mutat osemintele dincolo de paraul care fusese granita, deci pe vechiul pamant romanesc, asa cum dorise el.Am citit ore, ore, ore in sir. Acum sunt pregatita de o discutie cu tata.

2020-08-31 07:00:06

Elias si spioana Carturarilor - Sabaa Tahir

Rating: 5+/5

2020-08-31 07:00:06

Hotii de frumusete - Pascal Bruckner

O lectura destul de incomoda, dar pe care cu greu o voi putea uita..Fericirea are o poveste care nu este povestea obisnuita; ea este confuzia memoriei cu uitarea: amintiri ale unor episoade atat de dense incat sunt sterse de insasi perfectiunea lor, incrementite intr-o estompare vesnica.A se iubi inseamna a aduce fara incetare dictionarul la zi in numele aceleiasi libertati de a fi impreuna pentru a fi prosti cu toata nevinovatia. :)Ura, se spune adesea, este celalalt versant al iubirii. Si daca ar fi valabil contrariul? Daca afectiunea n-ar fi decat o paranteza intre doua batalii, un ragaz, timpul cat sa-ti tragi sufletul?Discretia este forma moderna a demnitatii.

2020-08-31 07:00:06

Martianul - Andy Weir

Spicuiri din recenzia finala care se gaseste pe blogul meu

2020-08-31 07:00:06

Arta conversatiei - Alexander von Schonburg

Era in 1985, aveam vreo 15 ani, tocmai intrasem la sectia de filologie-istorie a unui liceu de prestigiu din orasul meu natal, cind proful de romana ne-a vorbit intr-o zi, in treacat, despre romanul Ilenei Vulpescu, inca in mare voga pe atunci, in termeni mai curind condescendenti, subliniindu-i insa o calitate pe care nu stiu de ce mi-o amintesc si acum: puternica relatie mama-fiica, asa cum se desprinde ea din evocarea fiicei. Bineinteles ca la mai putin de o saptamina de la discutia cu pricina eram cu Arta conversatiei in mina (nici nu mai stiu de unde am luat-o, ca mama, desi avea ceva relatii la librarie, nu reusise sa faca rost de ea) si, desi de regula ma-nchinam la proful meu ca la un zeu (era unul dintre monstrii sacri ai liceului), de data aia n-a reusit sa-mi zdruncine convingerea ca am dat peste o comoara. Cum putea fi o carte mediocra una care oferea citate atit de profunde ca:Pe orizontala, se uita multe lucruri. Dar oamenii mai stau si vertical.Sau Un barbat nu-nsala o femeie cu o alta femeie pentru ca cea de-a doua ar fi mai tanara, mai frumoasa ori mai desteapta decat prima, ci pentru ca e alta.Sau (aici citez din memorie, deci se poate sa fie o redare aproximativa) :In viata nu reusesc fetele cu 10 la literatura.Mai tineti minte caietele acelea cu coperte moi, imbracate intr-un material catifelat, cusut cu motive chinezesti? Ei bine eu aveam unul albastru pe care-l umplusem cu asemenea citate pe care le repetam apoi cu voia sa m-asculte. Amintirea acestui caiet (citatele, ca sa spun drept si sa ma disculp subtil, cu exceptia aceluia din memorie, le cam uitasem), cit si amintirea acelui entuziasm juvenil m-au facut sa vreau sa recitesc cartea cind am dat peste ea in biblioteca unor prieteni. Ei bine, 32 de ani mai tirziu nu numai ca-i cer scuze domnului profesor ca i-am pus la indoiala judecata estetica, ba chiar ii reprosez ca a fost prea indulgent cu un roman cumplit de artificial si de pretentios, cu structura dezlinata, cu un singur personaj si acela antipatic si neverosimil si cu un stil enervant de emfatic.Sa ma explic. In ceea ce priveste structura, Arta conversatiei incepe cu imaginea eroinei strabatind orasul ca o Doamna Dalloway autohtona (zau daca nu o suspectez pe autoare de a fi vrut sa-i fie comparata proza macar cu aceea a Virginiei Woolf prin monologurile interioare daca nu cu a lui Proust prin simularea memoriei involuntare) a carei introspectie este intrerupta de un incident prozaic ruperea unei sacose al carei continut se revarsa pe caldarim, prilejuind intilnirea cu o fosta pacienta. Asa aflam ca eroina se numeste Sinziana Hanganu si e doctorita. Dupa citeva pagini in aceeasi nota neo-realista, in care scene domestice sint puse in contrast cu ginduri elevate, autoarea pare sa se razgindeasca, schimbind genul narativ cu cel dramatic sub pretextul vizitei unui fost iubit, cu care eroina are o lunga conversatie (aproape cit toata cartea), de fapt un fals dialog, caci Sinziana va vorbi aproape neintrerupt, facind o calatorie lunga down the memory lane. Trebuie sa spun ca aceasta schimbare de registru pare a fi fost cea mai buna decizie narativa posibila, iar daca ar fi uniformizat-o, cartea ar fi avut enorm de cistigat, pentru ca oricum toate celelalte personaje vorbesc la fel ca Sinziana, este imposibil sa le diferentiezi prin limbaj. Dar romanul se incheie nefericit simetric cu revenirea la realism, spun nefericit pentru ca simetria, in loc de a-si indeplini rolul de a unifica segmentele narative, pune si mai mult in evidenta diletantismul arhitectonic, in contextul in care partile par alipite artificial, iar crapaturile se vad cu ochiul liber. In ceea ce priveste eroina principala, Sinziana Hanganu, aceasta mi-a amintit prin superficialitate si pretentii de geniu neinteles de eroinele Cellei Serghi cu toate ca, din fericire, nu ajunge chiar la vulgarizarea misterului feminin. Da nici departe nu-i, cu definitiile ei ritoase despre iubire si barbati (vezi mult citatul Amorul si gripa se trateaza cu patul), cu filosofia ei indoielnica (In viata, repetabila e numai durerea, numai ea are "editii" mereu adaugite si-mbunatatite) si mai ales cu principiile ei oarecum neverosimile: convingeri politice ferme (refuzul pasionat si laudabil de a-si parasi tara, chiar daca_cam miroase a ideologie comunista) si principii profesionale de neclintit (isi sacrifica cariera infruntindu-si seful care prefera sa lase sa moara un pacient decit sa recunoasca o eroare de diagnostic) care distoneaza misterios cu conduita personala, unde principiile morale devin uimitor de laxe pentru o persoana care parea atit de inflexibila etic si care nu ezita totusi sa aiba legaturi cu barbati insurati, ba chiar se considera foarte generoasa atunci cind nu-l lasa pe unul dintre acesti iubiti sa divorteze pentru ea. Cit despre stil, daca citatele din caietul meu albastru nu v-au convins deja, iaca alte citeva la fel de pompoase:In viata trebuie sa inveti sa citesti printre randuri si in oameni. Sa citesti printre vorbele lor si chiar dincolo de ele. Uneori, un oftat povesteste mai mult decat un roman-fluviu, o privire - mai mult decat o biblioteca.Sau:In comportamentul tau fata de cineva, nu-ti lua argumentele din parerile altuia despre acel cineva.Si inca:Sufletul cuprins de harul iubirii, aureoleaza o fiinta, devenind generos cu celelalte fiinte, risipind si spre ele firimituri de bunatate, respingand trivialitatea, grosolania.Ceea ce deranjeaza la acest gen de fraze (si cam toata cartea e in acelasi ton) nu este ca sint, vorba poetului, cuvinte goale, dimpotriva, majoritatea enunta adevaruri mai mult sau mai putin evidente, ceea ce deranjeaza, cum spuneam, este caracterul lor nesuferit de sententios, cersind necontenit aplauze, sau, cum bine spunea Oana Kovacs intr-o recenzie pe care va sfatuiesc s-o cititi in intregime, ca merita, (f)iecare fraza de-a ei e scrisa dinadins sa devina memorabila, sa dea pe spate si sa genereze oftaturiAm sa inchei intr-o nota pozitiva, totusi, admitind ca romanul Ilenei Vulpescu isi are locul sau in raftul cititorilor de o anumita virsta, pentru ca are puterea (si nu e putin lucru asta) de a impresiona adolescenta. Nici eu, in ciuda atitor comentarii oarecum rautacioase n-am fost imuna la farmecul lui, si voi continua sa-l evoc cu nostalgie, asa cum cu nostalgie evoc, fara a mai fi in stare sa le recitesc azi, romanele lui Karl May.

2020-08-31 07:00:06

Soloviov si Larionov - Evgheni Vodolazkin

La pomul laudat...sa nu te duci cu saculEra cat pe ce sa ii acord trei stele, dar numai pentru ca era sa confund usurarea datorata faptului ca am reusit s-o termin si inca in deplinatatea facultatilor mintale :D (exagerez, dar numai putin) cu o oarecare placere a lecturii. Nu e cazul. E adevarat ca partea finala (ultimele 20 de pagini sa zicem), precum si unele pasaje in care se incearca sa se filosofeze pe tema mortii nu sunt cu totul rele, ba chiar reusite intrucatva, dar notele astea disparate intr-un haos total nu reusesc sa salveze mare lucru.Am tot stat si m-am intrebat cum a putut cineva care a creat minunea de "Laur" sa scrie asa ceva. Totusi, cunosc destui oameni (si eu sunt unul din ei) care reusesc sa aiba comportamente complet tampe uneori, iar alterori sunt sclipitori. Asa ca...asta e. Revenind la o oarecare argumentatie logica-desi impresiile mele sunt pur subiective-,de unde avalansa asta de dezamagire?...In primul rand prima si a doua parte par complet rupte una de alta (prima parte terminandu-se in opinia mea odata cu plecarea lui Soloviov din Ialta), parca ar fi doua povesti diferite. Personajele apar si dispar fara nici o noima si/sau explicatie: ce rol a avut Zoia (in afara de a fi protagonista unor scene erotice de o calitate foarte proasta), de ce nu se mai spune nimic de ea, desi mare parte din prima parte a romanului abunda in descrieri amanuntite ale ei si ale trairilor ei, mi-a fost peste putinta sa pricep. Dunia, la fel. Dispare efectiv ca magarul in ceata, iar rolul ei e si mai neclar. Eventual sa interpretez ca cele doua au avut darul de a-l face pe blegomanul de Soloviov sa intelega ca o iubeste pe Liza? Nu reiese. Liza, la randul ei, e o iluzie. Finalul romanului nu confirma nimic, asa incat e si ea pe acolo ca sa fie, iar nu pricep de ce, o prima femeie clar a existat in viata fiecarui barbat, dar asta nu e suficient pentru a face din ea protagonista unei iubiri de roman. Ca mi-am adus aminte. Tot romanul m-a bantuit amintirea Larei si a lui Doctor Jivago...ei, la ceva de genul asta ma asteptam...:P Cine a citit isi aminteste cu siguranta momentele acelea incredibile cand cei doi locuiesc in palatul inghetat si descrierea gandurilor si trairilor lor. Avand eu asa ceva in minte va dati seama de unde am cazut citind scenele cu Zoia sau amintirile fade despre Liza....Deci personajele apar si dispar. Imi notasem si cateva scene ca nuca in perete, care frizeaza absurdul. Aia cu pitigoiul care da cu capul de toti peretii (la propriu) si apoi e lasat sa zboare afara, in plina ninsoare (!!!) e cea mai cea. N-am reusit sa-i gasesc nici o logica sau simbolistica. Apoi, in ciuda firului narativ complex si a informatiilor istorice care abunda, cartea asta e ca berea fara alcool sau cafeaua fara cofeina s.a. Ii lipseste ceva, nu are nerv. Cred ca ii lipseste viata. E drept ca e o carte (si) despre moarte. Dar si "Laur" e si nu ajungi epuizat la finalul lecturii :)) Din contra...De Soloviov n-am nimic de bine de zis. Acest personaj, pe care autorul il vrea barbat fatal am impresia, mi-a parut complet amorf, inert. Nu mi-a creat nici o traire, sentiment, instinct, orice, ceva acolo...in afara de o plictiseala colosala. Inutil sa spun ca Arseni/Laur mi-a placut din copilarie pana la moarte...Un ultim avertisment temerarilor care vor dori s-o citeasca: cartea curge, curge, cuuuuurge monotooooon, egal, parca mergi cu dricul spre cimitir :D Cumplit. Bine c-am ispravit-o. Nu gasesc o piesa muzicala potrivita. Daca n-o aveam cu autograf, scapam rapid de ea. Doua stele pentru pasajul de final. Atat.

2020-08-31 07:00:06

Gradina Secreta - Frances Hodgson Burnett

Am devenit convinsa ca exista un timp potrivit pentru fiecare roman. Asa cum pe unele le poti citi prea devreme, pe altele le poti citi prea tarziu. Probabil acesta este si cazul "Gradinii secrete", pe care am gasit-o dintr-o intamplare, cautand de fapt "Gradina uitata" a lui Kate Morton. Aceasta carte nu mi-a placut, recunosc, desi vad atatea review-uri entuziaste la adresa ei. Ori acesti oameni au citit-o in copilarie (pentru ca se pare ca e o carte din programa obligatorie in alte tari) si pastreaza o amintire placuta asupra povestii, ori ei reusesc sa vada ceva ce eu nu percep. In apararea mea, pot spune ca mi-am pastrat sufletul de copil pentru ca ma pot bucura in continuare de filmele si cartile pentru tineri, cu conditia sa nu fie mult prea puerile. Iar aceasta carte chiar asa mi s-a parut, din pacate. Din punctul asta de vedere, Habarnam este un adevarat geniu. :)

2020-08-31 07:00:06

Mr. Mercedes - Stephen King

Spicuiri din recenzia finala care se gaseste pe blogul meu

2020-08-31 07:00:06

Ramai cu mine - Jennifer L. Armentrout

Adevarul nu poate fi ascuns niciodata. Asa cum nimeni nu poate ascunde razele soarelui cu mainile, nici adevarul nu poate fi ascuns.

2020-08-31 07:00:06

Grey - E.L. James

o noua sandra brownea e ana(stasia) steele si e o gasculita inocenta ce se poarta in blugi fara sa stie insa sa se poarte. ii place tess d'urberville. si-l are ca reper masculin pe cine altul, decat pe david de michelangelo.el e christian grey (nici nu va gandeati la dorian gray, nu?) si e cel mai bogat, cel mai evaziv, cel mai enigmatic burlac din statul washington. are pana si o batista de in proaspat spalata, cu monograma. CTG. ce va sa zica ca e ditamai stilatul. bea pouilly fume si asculta delibes. in schimb, are replici de filme ieftine americane, de 10 bani.... Eu nu fac dragoste. Eu fut... tare si cu forta. ... Inca nu stii in ce te-ai bagat. Inca mai poti sa fugi unde-oi vedea cu ochii. Hai, vreau sa-ti arat sala mea de jocuri.cand ce sa vedem? pe la capitolul 5, dupa 4 de preludiu plictisitor, se intrezareste bdsm-ul, intr-un lift!:Se repede la mine, lipindu-ma de peretele liftului. Pana sa-mi dau seama ce se intampla, imi prinde ambele maini intr-o stransoare ca de cleste deasupra capului si ma tintuieste de perete cu propriilesolduri. Ce nebunie! Cu cealalta mana ma apuca de par si-l trage in jos, ridicandu-mi fata, dupa care-si lipeste buzele de ale mele. Putin lipseste sa nu fie dureros. Gem in gura lui, oferindu-i limbii sale spatiu de manevra. El profita din plin si limba lui imi exploreaza gura cu miscari exersate. N-am fost niciodata sarutata astfel. Sovaielnic, limba mea o atinge pe a lui, alaturandu-i-se intr-un dans lent, erotic, totul numai atingere si senzatii, cu miscari iuti si agresive. (cap.5)mai incolo, la capitolul 8, dupa ce ana e dusa intr-o casa de epoca din seattle, face sex in pat si unul oral in cada (adica, evem sa aflam repede, e vanilla sex, sex clasic, fara jucarii). la capitolul 11, este descris contractul dintre Dominator si Supusa - de fapt cel mai misto text din carte. probabil a stiut-o si autoarea, ca dup-aia ne tot plictiseste cu fragmente din contract si mailuri de negociere pe zeci de pagini. Scopul fundamental al acestui contract este sa-i permita Supusei sa-si exploreze senzualitatea si limitele in siguranta, cu respectul si consideratia cuvenite pentru nevoile, limitele si starii ei de bine. (sic!) spicuiesc din anexa:Limite acceptabile: masturbare, cunnilingus, felatie, inghitirea spermei, penetrare *****ala, fisting *****al, penetrare anala, fisting anal; - folosirea: vibratoarelor, dildourilor, dopurilor anale, alte jucarii *****ale/anale; - bondage cu franghie, bondage cu catuse din piele, bondage cu catuse de maini/catuse de picioare, bondage cu banda adeziva, bondage cu alte mijloace; - imobilizare cu: mainile legate in fata, gleznele legate, coatele legate, mainile legate la spate, genunchii legati, incheieturile legate de glezne, legarea de obiecte fixe, piese de mobilier etc., legare de bara de intindere, suspendare, legare la ochi, legare la gura cu un calus.- pe o scara de la 1 la 5, unde 1 inseamna placere intensa si 5 disconfort maxim, pe ce scara se poate suporta? 12345 - suferinta/ pedepsire/ disciplina prin: bataie cu palma la sezut (asta cu sezutul e buna!), biciuire, bataie cu padela, cu bastonul, muscaturi, cleme de sfarcuri, cleme genitale, gheata, ceara fierbinte si alte tipuri/metode de provocare a suferintei.nu ma opresc inainte de a mai pune un mic fragment de sadism (nu are nici o legatura cu sade), pentru o idee generala de stil (de-abia dupa cap.14): misca brusc cravasa si ma loveste sub fese... in dreptul sexului. Luata pe nepregatite, tip si simtcum toate terminatiile mele nervoase sunt in stare de alerta. Trag de legaturile care ma tin pe loc. Socul reverbereaza prin mine si este o senzatie cat se poate de dulce, de stranie si de placuta. Cu ochii inchisi, incerc sa absorb multitudinea de senzatii care-mi strabat corpul. Foarte incet, imi aplica o ploaie de lovituri mici si usturatoare de cravasa in josul pantecului, indreptandu-se in jos. Stiu unde duce asta si incerc sa ma intaresc pentru ce va fi in final, dar cand imi loveste clitorisul, scot un tipat puternic.Oh... te rog! ma vait eu.oh, te rog! ne vaitam si noi, cititorii perversei scriitoare, in fata acestei carti flatulate, proasta de la propozitii (lipsite de metafore, de comparatii, ce sa mai spun de prosopopee, afereze sau asindete) pana la viziune - care lipseste cu desavarsire. recomandabila, in mod sigur, celor cu maturitate emotionala scazuta - nu mai spun de cea livreasca.oricum, ou sont des neiges de sandra brown? doamna brown mi se pare acum deja un clasic!pentru ceva erotic de super-calitate, recomand trilogia murdara la havana de pedro juan gutierrez, aparuta tot la editura trei.

2020-08-31 07:00:06

Toate acele locuri minunate - Jennifer Niven

Nici nu stiu cum ar trebui sa incep, cum sa imi exprim toate parerile pentru aceasta carte. Totusi, vreau sa incep prin a spune ca aceasta a fost experienta mea cu aceasta carte, fiecare avem gusturi diferite in materie de carti si nu vreau sa ma trezesc cu mesaje de la oameni carora aceasta carte le-a mega placut si sa ma acuze ca nu stiu sa apreciez o poveste. Fiecare percepem o poveste in felul nostru iar pentru mine aceasta nu a fost pe placul meu.Nu am mai dat niciodata un rating asa mic, 2 stelute din 5, dar dupa ce am inchis cartea asta am simtit o usurare ca am terminat-o in sfarsit. Prezinta un subiect mai sensibil, sinuciderea, dar nu in modul in care ma asteptam eu. Am mai citit carti cu acest tip de subiect, unde modul in care a fost tratat a fost considerabil mai profund decat in cartea despre care va scriu acum iar acest aspect m-a dezamagit. Pentru mine povestea a fost super plata pe mai toata durata cartii, nu aveam nimic interesant de care sa ma bucur. Asteaptam momentul in care sa se axeze pe partea psihologica a personajelor si cum acestea incearca sa se salveze unul pe celalalt. Mi-ar fi placut o perspectiva asupra ideilor care impaienjenesc gandurile lor si cum toate deciziile sunt luate. In schimb, am avut parte de niste intamplari care nici macar nu imi puteam da seama de unde au venit. Mi s-a parut ca totul s-a derulat in viteza a sasea si fara prea multe explicatii. Ma simteam ca intr-un film mut unde doar urmaresc doua personaje mergand la liceu, acasa si in excursie pana la un lac, totul fara vorbe. Au fost multe schimbari de personalitate care nu am inteles de la ce au pornit, ma asteptam macar aici la cateva explicatii pentru a-mi forma o imagine concreta asupra carcaterelor personajelor. Va spun sincer ca din cate carti cu final trist am citit eu, la niciuna nu am avut parte de un anunt atat de brusc, direct si nesemnificativ. Nu am simtit niciun fel de compasiune pentru tot ce se intampla personajelor si asta din cauza modului in care toate intamplarile au fost scrise.Nu m-am lasat dusa de val la toate momentele de apropiere dintre cele doua personaje pe care in mod normal le-as fi apreciat intr-o carte. Aici parca nici acestea nu au fost scrise in asa fel incat sa transmita cu adevarat sentimentele lor.Imi pare sincer rau ca toata povestea nu a fost pe placul meu, dar problema este modul in care a fost scrisa. Cred ca daca pentru unele lucruri ar fi fost acordata o atentie mai mare, intreaga carte ar fi fost mult mai placuta. Pentru astfel de subiecte este greu sa gasesti proportiile potrivite prin care sa transmiti totul perfect clar.Partea care mi s-a parut ca are cel mai mult sens din toata cartea este nota autoarei, ni se explica de ce a ales sa scrie aceasta poveste. Nu pot sa nu apreciez aceasta parte, dar reiau, totul ar fi putut fi mult mai frumos expus.Am prieteni care au citit si ei cartea si le-a placut. Nu am absolut nimic de reprosat aici. Cum am mai spus, fiecare avem gusturi diferite, chiar si in materie de lecturi. De aceea, daca, totusi, simtiti ca ceva din toata povestea aceasta va atrage, nu ezitati sa puneti mana pe carte si sa o cititi. Nu veti avea de unde sa stiti daca o sa va placa pana nu incercati. Nu recomand cartea in mod direct, pentru ca nu este o carte care sa imi reprezinte cadrul meu de lectura, dar sunteti liberi sa luati decizia de a o citi sau nu in urma a ceea ce v-am scris aici.

2020-08-31 07:00:06

Fluturi striviti - M. Anjelais

Nu stiu ce scriu oamenii astia in review-uri insa mie mi-a placut. :)) Ok, are lacune si cateva desincronizari dar ideea generala importa. Pe mine m-au impresionat mai multe aspecte: scriitura e buna- pe alocuri, spre final o cam lungeste, adevarat. Ideea in sine e de urmarit si lectiile de invatat: - parinti ce nu se pot desprinde de propriile vise si isi impovareaza cu ele proprii copiii;- lupta binelui vs raului- nu-i decat o perspectiva, o latura de pe care decidem sa ne pozitionam;- prioritatile alese de noi de-a lungul vietii;- toleranta , rabdare si intelegere fata de cei ce ne inconjoara;- fragila limita a ceea ce adoram si ne pune in pericol;- o abordare interesanta a sociopatiei/bolilor mentale in general;Nu stiu cum sau cat de mult poate fi cartea asimilata de tinerii cititori dar banui ca scriitoarea fiind la randu-i o tanara de circa 20 de ani, da, bifeaza cu succes obiectivele propuse. Nu-mi pare nimic intamplator, cred ca stia exact ce anume urmareste cu povestea tinerilor adolescenti. Fluturi striviti e-o drama scrisa in cel mai optimism mod, cu putinta.

2020-08-31 07:00:06

Ghici ce-i in cutie - M.J. Arlidge

Atmosfera sumbra, decrepitudine, o criminala extrem de inteligenta si de cruda, victime pacatoase, politie extrem de determinata, drame sfasietoare, fanatici de toate soiurile, o politista care se autopedepseste (prin intermediul unui dominator) pentru pacatele trecutului si un scriitor abil, care stie sa dozeze perfect suspansul: M.J. Arlidge. Rezultatul? O serie politista aproape perfecta, care pare ca ar creste de la un volum la altul. Mai multe, pe FanSF:

2020-08-31 07:00:06

Croitoreasa de la Dachau - Mary Chamberlain

Croitoreasa de la Dachau e o poveste extrem de trista despre conditia femeii intr-o societate marcata de razboi si de urmarile acestuia. Ada e o tanara cu multe visuri, talentata si inocenta, plina de sperante si incredere. O serie de circumstante nefavorabile si de decizii proaste o aduc insa in fata unui sfarsit dureros. E un personaj complex care iti starneste atat compasiune, cat si repulsie. O judeci pentru naivitatea ei, dar o apreciezi pentru felul in care lupta sa supravietuiasca si se agata de visul ei. O detesti cand incearca sa-si provoace un avort spontan, insa iti e mila de ea cand e batuta, infometata si umilita. Dupa terminarea razboiului, nu mai ramane nimic din vechea Ada si tocmai asta e partea trista. Majoritatea romanelor despre razboi prezinta niste supravietuitori, niste persoane care reusesc sa-si pastreze umanitatea, sa ierte si sa mearga mai departe. Ada in schimb nu e suficient de puternica sa faca asta si se agata de resentimente si dorinta de razbunare. Mi-a parut rau de ea si cred ca a fost judecata prea aspru. Nu a fost in lagar, dar asta nu inseamna ca a suferit mai putin. Romanul are un impact emotional puternic, pentru ca te face sa asisti la decaderea Adei, la transformarea ei dintr-o fata inocenta si increzatoare, intr-o prostituata si o criminala, in cele din urma. Recomand acest roman, m-a surpins datorita personajului principal si datorita faptului ca nu seamana deloc cu ceea ce am citit pana acum despre cel de-al doilea razboi mondial. Romanul spune povestea unei femei a carei viata a fost distrusa de razboi, ale carei actiuni au fost judecate si condamnate, a carei vis a tinut-o in viata in Germania nazista, dar nu a mai reusit sa o ajute si in Londra.

2020-08-31 07:00:06

Dupa ce ne-am certat - Anna Todd

Desi a fost relativ mai bun decat primul volum, nu pot spune ca s-a ridicat pana la rangul in care chiar sa-mi placa. A fost cu putin peste 2 stelute. Dupa finalizarea volumului anterior nu mai aveam de gand sa continui seria, dar se pare ca curiozitatea m-a impins sa pun mana pe a doua carte. A durat ceva sa o lecturez, nu a fost foarte sclipitoare, dar macar nu mai voiam sa o arunc la gunoi cum s-a intamplat cu precedenta. Un pas in fata as zice eu.Fata de cartea anterioara a fost cu putin mai buna, in sensul ca actiunea a fost mai mult decat certuri si impacari inflacarate. Mi se pare ca atat persoanjele, cat si stilul autoarei de a scrie s-a imbunatatit cat de cat.Ceea ce imi place la stilul autoarei este ca a reusit sa le ofere persoanjelor o tenta de real, le-a transpus in lumea noastra cu tot cu probleme, modificari de personalitatea, temeri, indoieli si tot restul. Genul de persoanje pe care oricand le poti intalni pe strada sau care pot detine exact comportamentul tau. Sincera sa fiu, eu m-am regasit cate putin in ambii protagonisti.Deci...Ii avem din nou in prim plan pe Tessa si Hardin impreuna cu relatia lor zbuciumata.O noua carte despre baiatul plin de tatuaje, bantuit de trecutul lui intunecat, care e deja un cliseu pe alocuri, mai mult enervant, decat demn de mila si fata perfecta, indragostita de acest derbedeu suferind. Exact ca in romanele de dragoste care lor le plac asa mult.Inca 700 si ceva de pagini pline de decizii idioate, certuri furtunoase, impacari inflacarate, tradari nevinovate si tone de nefericire. Cam asta e secretul. Macar au inceput sa evolueze, e un semn bun privitor la volumele ce vor urma.

2020-08-31 07:00:06

Cel mai lung drum (coperta film) - Nicholas Sparks

Cel mai lung drum este o carte superba. Fiecare cuvant m-a facut sa iubesc tot mai mult personajele creata de Nicholas Sparks.Cele doua povesti de dragost,Ira-Ruth si Luck-Sophia,descriu atat de fidel doua povesti de dragoste. La inceput am crezut ca ma vor plictisi partile din perspectiva lui Ira dar pe parcursul cartii am constientizat ca Ira este un om extrordinar cu o incredibila poveste de viata.Acest om minunat a purtat o dragoste pentru sotia sa care nu poate fi descrisa in cuvinte.Stau si ma gandesc ca oricine si-ar dori o asemenea persoana care sa te iubeasca neconditionat. Povestea de dragoste dintre Luck si Sophia este si aceasta una foarte frumoasa.Luck,calaret de rodeo-Sophia,o studenta in ultimul an la colegiu,ajung sa traiasca o poveste de dragoste reala si profuda.Si chiar daca trec impreuna prin multe lucruri ,ei reusesc sa ramana impreuna chiar daca diferentele dintre ei sunt vizibile. Eu am reusit sa ma adancesc in poveste lor de dragoste si sa ma indragostesc incetul cu incetul si sa traiesc alaturi de ei. Aceasta carte m-a captivat,m-a facut sa visezi cu ochii deschisi si m-a purtat prin cea mai frumoasa poveste de dragoste citita de mine pana acum.

2020-08-31 07:00:06

Suferintele tanarului Werther - Johann Wolfgang von Goethe

Nu pot sa spun ca antipatia mea pentru stilul pompos se duce prea repede, insa trebuie sa admit ca e placut sa am un pic mai mult de scris decat la YA."Suferintele tanarului Werther" aparu in 1774 si crea o moda: intai oamenii se imbracau ca personajul eponim (sau ca Charlotte, dupa gust) si dupa aceea au inceput sa se si sinucida ca el. Cartea a fost, pe acest principiu (din cauza ca, aparent, glorifica sinuciderea) interzisa in cateva regiuni. Ce sa faci? Autorul, care tocmai capatase atentia de care are nevoie orice scriitor infometat, scoate alte doua editii revizuite (sau adaugite) in care incearca sa o... "netezeasca", cu Biserica si burghezia. Pe de alta parte, Napoleon a iubit romanul si se sune ca l-ar fi luat cu el peste tot. Marketing la nivel inalt!Pe scurt: (view spoiler)[Werther pleaca in satul izolat Walheim unde o intalneste pe Charlotte, de care se indragosteste rapid, in ciuda faptului ca ea era deja logodita. La revenirea logodnicului ei, Albert, acesta pleaca si incearca sa o uite, fara succes. Se intoarce si cade prada tot mai puternic iubirii sale, pana cand hotaraste sa se sinucida, ceea ce face, cu o zi inainte de Craciun. Daca ar fi sa mentionez un aspect mai rar intalnit este ca motivul pentru care s-a sinucis nu a fost gelozie propriu-zisa, ci departarea. Ceea ce il distruge este nevoia tot mai puternica de a fi alaturi de Charlotte atunci cand stie ca acest lucru nu-i este permis si, mai mult, ca ea-l iubeste pe Albert. Werther, pana in ultimul moment, se poarta foarte civilizat cu Albert, il respecta, chiar. Treptat incepe sa fie aproape dezgustat de propria slabiciune, de acele vise, spre sfarsit, cand intelege ca nu se mai poate preface pentru mult timp. (hide spoiler)]Deoarece romanul este in mare parte alcatuit din jumatatea de corespondenta atribuita lui Werther, acesta contine foarte putin dialog, in favoarea descrierii, a naratiunii si a monologului. Naratiunea propriu-zisa este foarte simpla, si descrierea este folosita pentru a o reda pe Charlotte, figurantii si ceea ce as numi "decorul romantic", mult mai temperat ca Eminescu. Ceea ce ramane asadar este monologul, o retorica infocata pe tema naturii umane, a sinuciderii, in acest context, si a multor alte asemenea subiecte aferente. Nu este ceea ce as numi o lectura care te prinde, insa ofera cateva subiecte interesante:1. Proasta dispozitie ca viciu2. "Cine va arunca prima piatra in sotul care, cu o dreapta manie, isi omoara sotia necredincioasa si omoara si pe nemernicul seducator?"3. Pasiunea si rationalitatea4. "Firea omeneasca, urmai eu, isi are limitele ei: ea poate suporta bucurie, suferinta, dureri pana la un anumit punct, si piere de indata ce punctul acela a fost depasit. Asadar, aici nu e vorba daca cineva e tare sau slab, ci daca poate suporta greutatea suferintei lui morale sau fizice. A spune ca omul care isi curma singur viata e las mi se pare tot atat de ciudat ca a spune ca e las acela care moare de niste friguri primejdioase." - Viata ca o boala, sinuciderea, "consecinta" a mortii naturale a sufletuluiE ilar sa fi vanat o carte pentru numai patru idei, insa nu-mi pare rau ca am citit-o - sau c-am terminat-o. Pentru alti amatori de yoga filozofic recomand Seven days at the Silbersteins

2020-08-31 07:00:06

Obiecte ascutite - Gillian Flynn

3,5-4 stele.Incepe greu, cu unele dialoguri care suna fals, sau decupate cumva din context (serialul corecteaza acest lucru). Treptat, lucrurile se indreapta, povestea si personajele prin contur si romanul chiar te cucereste. Violent, intunecat, deprimant in multe pagini, insa lui Gillian Flynn ii iese un personaj feminin foarte bine construit. Romanul e asezat sub masca unui roman politist, Camille fiind o jurnalista trimisa in oraselul natal pentru a scrie despre o crima si o disparitie care se va transforma intr-o a doua crima savarsita probabil de un criminal in serie. Insa miza actiunii e data de bolile psihice, de violentele domestice si de conflictul mocnit dintre Camille, mama ei si amintirile din copilarie. Violenta si imaginarul bolnav al personajelor au tot timpul legatura cu trupul, cu lovirea si pedepsirea lui. In ciuda mediului intunecat, Obiecte ascutite e un roman inteligent si bine construit. Inca mai lipseste ceva ptr a fi un roman de 5 stele, inca nu imi dau seama acum ce.

2020-08-31 07:00:06

Kinderland - Liliana Corobca

Despre fenomenul migratiei vazut prin ochii unei copilite de 12 ani. Parintii i-au plecat dupa bani lungi si in grija ei au ramas doi frati mai mici. Despre situatiile cu care se confrunta acesti copii atunci cand parintii nu sunt langa ei, despre dorul care-i mistuie si despre cum asteapta sa le moara bunica, moment in care parintii vor fi nevoiti sa se intoarca acasa si aceasta va fi situatie foarte buna de a-si revedea parintii.Trist si totodata o tema foarte actuala. Acest fenomen luand amploare an de an de ceva timp.

2020-08-31 07:00:06

Fascinatia - Sylvia Day

A patra carte Fascinatia s-a axat pe relatia lor emotionala, au inceput sa spuna lucrurilor pe nume. Gideon incepe sa isi deschida sufletul admite ca vulnerabilitatea lui este Eva, recunoaste si accepta ceea ce patise in copilarie. Faptul ca Eva l-a respins si nu ia vorbit, la distrus pe Gideon insa a realizat cat de mult o poate iubi !

2020-08-31 07:00:06

Adolescentul - F.M. Dostoievski

Este vorba despre romanul Adolescentul (1875), aparut in excelenta traducere a Liviei Cotorcea, o specialista in literatura rusa si unul dintre cei mai apreciati profesori ai Catedrei de Slavistica ai Universitatii Al.I. Cuza din Iasi.Diferit ca ton de celelalte capodopere ale scriitorului, romanul Adolescentul (1875) ocupa un loc aparte in creatia dostoievskiana, fiind istorisit din perspectiva unui tinar de nouasprezece ani, ale carui imaturitate, prospetime si naivitate se reflecta magistral in vocea narativa.Adolescentul spune povestea lui Arkadi Makarovici Dolgoruki, fiul nelegitim al unui mosier depravat. Tinarul oscileaza neincetat intre pornirea de a scoate la iveala greselile tatalui si dorinta ascunsa de a-i cistiga pretuirea. Inarmat cu un document despre care isi inchipuie ca ii va oferi puteri depline asupra celorlalti, Arkadi pleaca la Petersburg sa-si intilneasca tatal, insa aceasta experienta initiatica ii dezvaluie mizeriile concrete ale vietii adulte si ii schimba din temelii viziunea asupra lumii. Dostoievski zugraveste cu o maiestrie inegalabila adolescenta ca pe o stare de nesiguranta, ignoranta si nedesavirsire, dar si de bogatie si exuberanta in care totul este posibil.de la sursa: Adolescentul SemneBune

2020-08-31 06:54:22

Culoarea Purpurie - Alice Walker

Spicuiri din recenzia finala care se gaseste pe blogul meu

2020-08-31 06:54:22

Contract de casatorie - G. Gardonyi

"Contract de casatorie" este cartea potrivita pentru a fi citita pe plaja, pe tren, la piscina sau in pat.Foarte lejera, cu o poveste simpatica si personaje amuzante, aceasta lectura merge de minune in acele momente in care ai nevoie de o pauza, de ceva ce merge repede si care iti va pune un zambet pe buze.Povestea dintre Samantha si Blake este un foarte simpatica, foarte reala. Si decurge intr-un ritm foarte alert, poate prea alert, dar trecem cu vederea.Deci, cititi aceasta carte daca aveti nevoie de o lectura nu foarte complicata, ce curge de la sine si care are un deznodamant de poveste.

2020-08-31 06:54:22

Miniaturista - Jessie Burton

Cand am citit recenziile acestei carti credeam ca va fi o carte de suspans cu magie. In schimb s-a dovedit o poveste sfasietoare despre viata oamenilor din Amsterdam in secolul al XVII-lea. Drama unei familii bogate de negustori, presarata pe alocuri cu prevestirile inexplicabile ale unei miniaturiste. Inceputul este foarte promitator, dar pe parcurs se pierde din magie si se concentreaza mai mult pe pre-conceptiile societatii, a Bisericii si dramele izvorate din acestea. Cumva misterul miniaturistei ramane nedeslusit, lasand in urma lacrimi si intrebari fara raspuns. Jessie Burton este o povestitoare captivanta, motiv pentru care am ramas fidela cartii pana la ultima pagina.

2020-08-31 06:54:22

Despre ce vorbim cind vorbim despre iubire - Raymond Carver

Spicuiri din recenzia finala care se gaseste pe blogul meu

2020-08-31 06:54:22

Supunere - Michel Houellebecq

Cartea 3. Franta.O scriere despre violenta religioasa si cred ca, si cea ideologica.Violenta in sensul acapararii gindirii umane, de un anume credo. Aici, religia.Probabil e una din cele mai coagulate distopii citite. Se intuieste colapsul Europei si posibila transformare a batrinului continent intr-o Eurabie, prin islamizare, initial a Frantei, dat ca are potential suficient pentru asta. Houellebecq cica ar fi un autor foarte controversat. Dar lucrarea (prima citita de acest autor), mi s-a parut mie, deosebit de moderata. In absolut tot. Argumentele - temeinice, prognosticurile - destul de lucide, limbajul - satiric si aproape balsamic, aluziile sexuale - dozate. Iar naratiunea, ca Sena, frumos curgatoare. Darmite conceptele, atit de fin conturate: islamizarea este moderata, nicidecum a extremismului terorist, ceea ce ii da sanse reale de izbinda; capitalismul cedeaza distributismului, ca si model mai echitabil; individualismul liberal - e prins in decadere, ca si toate valorile europene; revenirea patriarhatulul - se face gradual, prin educatie; iar poligamia, ce supriza - vine ca model ideal al selectiei naturale. Sirul ar fi putut continua, daca as fi citit-o mai pe indelete. Lectura, insa, a fost practic o sorbitura. Mai degraba autorul e preocupat de frica care o creeaza Islamul, decit insasi religia. Si nu atit islamizarea lumii crestine, sperie, cred eu. Mai curind ideea, precum ca virful fericirii umane se afla in supunerea absoluta - a "femeii fata de barbat, a omului fata de Dumnezeu" asa cum o concepe islamul. Pentru ca islamul accepta lumea in totalitatea ei, admirind creatorul pentru facere - zic musulmanii. Si cum sa abordam fericirea umana prin crestinism atunci ? Cind crestinii devin si ei din ce in ce mai conformisti.Toata nadejdea, la ateii inraiti. Ei poate is mai puternici?

2020-08-31 06:54:22

Fata din tren - Paula Hawkins

Rating: 5+/5Ce minunata este viata cand reusesti sa dai peste o carte care sa te prinda asa de bine intre paginile ei!! Asa am patit eu cu Fata din tren de Paula Hawkins, o carte despre care auzisem atat de multe lucruri.Am observat ca aceasta carte este extrem de populara si multi cititori o urasc pentru acest simplu fapt, considerand ca este o carte care prinde la publicul care "citeste o singura carte pe an". Eu nu sunt de acord cu acest lucru avand in vedere ca foarte multi cititori inraiti au adorat aceasta carte asa ca mi se pare chiar o jignire cand afirmi asa ceva. Da, parerile sunt impartite dar este bine sa nu aratam cu degetul spre ceilalti cititori, mai ales spre cei care citesc des.Actiunea acestei carti m-a atras inca din primele capitole si am realizat ca dupa aproximatix 100 de pagini aveam senzatia ca deja citisem mult mai mult decat o facusem. Protagonista acestei carti este o tipa pe nume Rachel, o alcoolica parasita de sotul ei si ramasa fara slujba. In fiecare zi ea ia acelasi tren cu care merge la slujba ei inexistenta din Londra. In timpul calatoriei cu trenul aceasta de multe ori bea si analizeaza oamenii din jurul ei si parerea acestora despre ea, dar cel mai mult ea este interesata de o anumita casa pe care o vede din tren. In aceasta casa locuiesc doua personaje pe care ea le porecleste Jess si Jason iar acestea ii inspira perfectiunea de care ea nu mai are parte.Mi s-a parut extrem de interesanta cartea si a fost fain sa poti urmari povestea din perspectiva mai multor personaje si in diverse perioade de timp. Principalele personaje feminine se pare ca au o legatura intre ele, legatura pe care nici nu o poti distinge decat dupa o analiza mai completa. Personajele nu sunt perfecte, relatiile dintre acestea de asemenea scartaie foarte mult si fiecare personaj are ceva de ascuns din trecutul cu care nu se poate impaca.Rachel, pe cat de disperata de a participa la ceva interesant si de a incerca sa rezolve o posibila crima, nu mi s-a parut in mod special un personaj lipsit de speranta. Are extrem de multe defecte, traieste in trecutul care o bantuie zilnic, in amintirile pe care nu le poate vedea cu claritate, dar pe parcurs se vede ca are parte de o evolutie, nelasandu-se intimidata ca in trecut.Toate personajele feminine au ceva in comun, trecand prin niste drame care le fac sa clacheze la un moment dat. Intalnim destula violenta in aceasta carte in timp ce urmarim si drama unei alcoolice care nu isi poate aminti momente din viata ei, momente ce vor fi definitorii pentru a realiza cine este ea cu adevarat si ca vina nu ii apartine in totalitate.Nu mi-a placut de doamna detectiv Riley intrucat, la fel ca si Rachel, am urat-o pur si simplu inca din prima clipa. Este ciudat cum uneori un personaj nu iti poate placea chiar dinainte sa stii ceva anume despre el. Detectivul Riley mi s-a parut ca ar avea ceva personal cu Rachel si cred ca si ea a simtit acest lucru. Nu stiu daca aceasta a fost doar senzatia mea insa imi pare rau ca la acest capitol nu am reusit sa aflu/disting mai multe detalii.Acest thriller m-a tinut cu sufletul la gura pana la ultima pagina si mi-a demonstrat cum viata nu este perfecta iar de multe ori trebuie sa ne alegem cu grija oamenii din jurul nostru pentru ca acestia ne pot distruge la un moment dat daca nu suntem indeajuns de puternici.Daca nu ati citit cartea pana acum sper sa o faceti cat mai curand pentru ca este una dintre cele mai bune carti pe care am citit-o in ultima perioada!! Sper sa mai pot gasi carti asa de antrenante, care ma fac si pe mine sa ma simt ca un detectiv in actiune.Citate:

2020-08-31 06:54:22

Divina Comedie - Dante Alighieri

Am gasit intr-un anticariat acesta traducere a Etei Boeriu. Intotdeauna am dorit sa citesc si alta varianta decat cea intortocheata a lui Cosbuc.Intr-adevar, este o placere sa citesti Divina Comedie intr-o transpunere lizibila. Exact cum nota criticul Ion Negoitescu: poezia curge limpede si stralucitoare, pe albiile firesti ale cuvantului romanesc, ca printr-o natura pura si insorita.

2020-08-31 06:54:22

Sunca pe paine - Charles Bukowski

Acest roman descrie copilaria lui Hank Chinasky. Iar Bukowski este in mare forma si ca de obicei spune pe nume acelor lucru pe care multi le gandim dar din varii motive ne este teama sa le pronuntam. Este de citit in orice stare de spirit te-ai afla. In special daca esti in depresie. Bukowski are acea fantastica capacitate de a lua tot *****ul asupra lui si de a te face automat sa te simti mai bine. Singurul punctulet minus pe care il are cartea (insa nu are nici o legatura cu romanul propriu-zis) este traducerea din limba engleza. In mod normal, traducerea ar trebui sa duca la un text romanesc, si nu la un text englezesc tradus in romaneste. Cristina Ilie a tradus in mare parte acceptabil, insa are si scapari enervante:"Eram o gluma""Eram cu totii bagati in asta impreuna"Avand insa in vedere ca romanul este genial, aceste scapari pot fi trecute cu vederea sau romanul poate fi citit in engleza si gata.

2020-08-31 06:54:22

Lacrimile Diavolului - Stefana Czeller

Am cumparat cartea on a whim pentru ca e clar departe de ceea ce citesc in mod obisnuit. Sincer nu aveam cine stie ce asteptari pentru ca nu sunt fan al genului, iar combinatia intre Iasi si ritualuri sataniste un promitea mare lucru. Daar, dupa ce am reusit sa trec de primele capitole, povestea m-a prins si m-am trezit la finalul cartii dupa cateva ore in care chiar ma distrasem. Probabil i-as fi dat o nota mai mare daca erau mai putine scene explicite si mai multe detalii despre contextul in care s-a semnat tratatul intre Satan si presedintele Romaniei, inclusiv ceva backstory pentru Lena ai carei parinti pare ca au murit in urma unor conflicte cauzate de tratat. Poate si intreaga intriga referitoare la relevanta tratatului ar fi fost mai interesanta daca ar fi fost prezentate mai pe larg efectele pactului cu Satan. Overall, premiza este interesanta, personajele sunt ok si cartea e scrisa bine.

2020-08-31 06:54:22

Un veac de singuratate - Gabriel Garcia Marquez

Spicuiri din recenzia finala care se gaseste pe blogul meu

2020-08-31 06:54:22

Asculta cum canta vantul. Pinball, 1973 - Haruki Murakami

Mai degraba 3.5 stele. Desi primul roman, Asculta cum canta vantul, mi-a placut destul de mult, al doilea, Pinball, 1973, m-a dezamagit... Intr-adevar, atmosfera pe care o creeaza Murakami ti se insinueaza in cele mai ascunse cotloane ale sufletului, dar lipsa unei intrigi, a unui fir narativ propriu-zis parca iti taie orice chef de... orice. In opinia mea, se vede clar diferenta dintre primele sale scrieri si textele scrise mult mai incoace. Desi n-am citit inca 1Q84, am citit alte carti mai noi, inclusiv volumul Barbati fara femei, asa ca pot declara acest lucru cu mana pe inima. Volumul de fata merita citit, insa nu va asteptati sa fiti dati pe spate, asa cum ati fi in general de o scriere de-ale lui Murakami. ;)

2020-08-31 06:54:22

Ion - Liviu Rebreanu

Romanian review: Dupa ce am terminat cartea am decis sa ma uit si la ecranizarea din 1980 atat din curiozitate cat si din pasiunea mea pentru filme, am vazut-o pe youtube, avand in vedere ca este cam singurul loc in care poti vedea filme vechi romanesti, iar apoi din intamplare am citit un comentariu in care cineva se plangea de multitudinea comentariilor negative date atat la adresa cartii cat si la adresa filmului. Cred ca am citit cel putin 50 de comentarii dupa-aceea si sincer sa fiu m-am cam enervat.Cel putin jumatate din comentarii erau scrise de elevi care s-au uitat la film in loc sa citeasca cartea pentru scoala si care se plangeau ca la scoala ni se da sa citim numai mizerii si carti invechite/prafuite/irelevante (de parca 95% dintre ei ar si citi alte carti pentru a isi da cu parerea), ca cititul e inutil, ca atat cartea cat si filmul au fost oribile (intr-un limbaj ceva mai colorat) etc.Astfel am realizat pentru a nu stiu cata oara in ce lume traim (pentru ca problema asta nu tine numai de Romania), traim intr-o lume in care ignoranta si incultura domina.Nu vreau sa fiu inteles gresit este normal sa nu-ti placa o carte, este imposibil ca o carte sa le placa tuturor, dar majoritatea oamenilor care nu suporta cartea fie nu au inteles nimic din ea, fie sunt ignoranti (acum generalizez, ma repet este posibil sa intelegi cartea si sa nu-ti placa).''Ion'' nu este de actualitate? Serios? Ca sa nu mai zic ca nici celelalte carti clasice romanesti sau din literatura universala nu sunt ''prafuite'', dar ma voi limita la ''Ion'' in aceasta recenzie.Nu cred ca este posibil ca cineva in viata asta sa nu isi doreasca sau sa nu isi fi dorit ceva la fel de mult cum si-a dorit Ion pamantul. Asta ar insemna sa nu ai vise sau idealuri ceea ce este foarte trist. Cu totii ne-am dorit ceva la fel de mult, normal ca nu pamant, traim in secolul XXI, dar ideea este aceeasi, fie ca am fi fost dispusi sau nu sa facem ceea ce a facut Ion pentru pamant cu totii ne dorim ceva din tot sufletul, ceea ce este de actualitate.Nevoia de pamant a lui Ion este justificabila, in societatea in care traia nu puteai supravietui fara pamant, provenind dintr-o familie de tarani, singura alternativa era sa te faci preot, invatator, avocat sau doctor, optiunile erau destul de limitate la inceputul secolului XX, iar pentru a practica acele meserii aveai nevoie de studii exact ca in ziua de azi, dar si de bani pe care familia lui Ion nu ii avea. Nu spun ca ce i-a facut Anei a fost corect, dar nici Rebreanu nu ii ia apararea, el relateaza totul obiectiv, iar la final Ion este pedepsit, moartea lui nu este doar o coincidenta.Ion este pus sa aleaga si intre pamant si iubire deci intre Ana si Florica, situatii asemanatoare exista si in ziua de azi, cand unii oameni sunt pusi sa aleaga intre o cariera de succes si familie.Mie personal mi-a placut mult mai mult povestea familiei Herdelea si a lui Titu, poveste cu ajutorul careia Rebreanu a prezentat situatia dintre romani si unguri si asuprirea celor din urma asupra celor dintai. Este tragic modul in care romanii erau obligati sa invete la scoala numai in maghiara, modul in care maghiarizarea a facut ca unii romanii sa nu-si mai cunoasca limba, sa spuna ca sunt romani in limba asupritorilor.Titu Herdelea mi-a placut foarte mult si in ''Rascoala'', un tanar idealist, cu sperante mari, cu dorinta de a deveni martir pentru poporul roman daca este nevoie.Dupa moartea lui Ion povestea mai continua 20 si ceva de pagini tocmai pentru ca timpul nu sta in loc, viata tuturor continua chiar daca el este mort, acelasi mesaj transmite si socul lui Ion cand afla ca Florica s-a maritat cu George, faptul ca niciun om nu este cu adevarat important, ca in fata timpului nu avem putere si nu cred ca acest lucru s-a schimbat intr-un veac.Romanul nu mai este de actualitate? Situatia Republicii Moldova nu este chiar atat de diferita de cea a Transilvaniei de atunci si moldovenii din partea cealalta a Prutului sunt despartiti de patria mama, ei au suferit de rusificare nu maghiarizare, intr-adevar sunt independenti in mod oficial, mai putin independenti in mod neoficial, dar se afla intr-o pozitie asemanatoare. Ca si in cazul Transilvaniei ei asteapta un semn de la noi, iar noi de la ei.Rebreanu reuseste sa descrie foarte bine viata in satul ardelenesc, cu dansurile populare, cu taranii betivi, cu conflictele dintre sateni, cu casatoriile cu interes economic, cu vesnica problema a zestrei, el descrie foarte bine viata romanilor in Transilvania, importanta pamantului in societatea agrara etc. Tinerii din ziua de azi nu mai sunt interesati de viata taranilor din trecut, dar aceasta este o parte importanta din istoria si identitatea noastra nationala. Sa spui ca a cunoaste istoria tarii tale si a lumii este inutil arata multa ignoranta. Sa spui ca istoria nu este importanta este gresit. Asa cum fiecare decizie pe care o luam ne influenteaza viata, fiecare eveniment din istorie a influentat prezentul, o schimbare a unui eveniment de oriunde de pe glob ar fi facut ca prezentul sa fie altfel.Aceasta carte nu este proasta, nu este invechita sau prafuita, este un roman la fel de actual si in prezent, poate sa-ti placa sau nu, important este sa-l intelegi!English review: After finishing the book I decided to look at the 1980 adaptation both for my curiosity and for my passion for movies, I saw it on youtube, since it's about the only place where you can see old Romanian movies, and then by coincidence I read a comment in which somebody was complaining about the many negative comments about both the book and the movie. I think I've read at least 50 comments afterwards and honestly I'm a little annoyed.At least half of the reviews were written by students who watched the film rather than reading the book for school and complained that at school we are only given to read trash and obsolete /dusty /irrelevant books (as if 95% of them would also read other books in order to have a relevant opinion), that reading is useless, that both the book and the movie were horrible (in a slightly more colorful language) etc.This is how I realised again for the thousand time in which world we live. We live in a world in which ignorance and lack of culture dominate.I don't want to be misunderstood it's normal not to like a book, it's impossible for a book to be liked by everyone, but the most people who hate the book either did not understand anything from it or they are ignorant (I am generalizing now, I repeat you may understand the book and not like it).''Ion'' is not topical? I'm laughing. Not to mention that neither the other classics are "dusty", but I will limit myself to "Ion" in this review.I don't think it's possible that someone in this life would not want or would not have wanted something as much as Ion wanted land. That would mean you never had dreams or ideals which is very sad. We all wanted something as much, of course not land, we live in the 21st century but the idea is the same, whether we were capable or not to do what Ion did for the land we all want something from all the soul, which is up-to-date.Ion's need for land is justifiable; in the society in which he lives you could not survive without land if you were born in a family of peasants, the only alternative was to become a priest, a teacher, a lawyer or a doctor, the options were rather limited at the beginning of the XXth century, and to practice those jobs you needed studies just like today, but also money which Ion's family did not have.I'm not saying that what he did to Ana was right, but neither Rebreanu does, he presents everything objectively, and at the end Ion is punished, his death is not just a coincidence.Ion is also allowed to choose between the land and the love, so between Ana and Florica, similar situations exist even today, when some people are asked to choose between a successful career and a family.I personally liked the story of Herdelea and Titu's family a lot more then Ion's, a story with which Rebreanu presented the situation between the Romanians and the Hungarians and the oppression of the latter over the former. It is tragic how the Romanians were forced to learn at school only in Hungarian, how the Magyarization made some Romanians no longer know their language, saying they are Romanians in the language of the oppressors.I liked Titu Herdelea in "The Revolt" too, a young idealist, with big hopes and with the desire to become a martyr for the Romanian people if needed.After the death of Ion, the story continues, there are about 20 more pages after that, because time doesn't stop flowing, everyone's life goes on even if he's dead, the same message is transmited by Ion's shock when he learns that Florica married George, the message being that no man is really important that we have no power in the face of time, and I don't think this has changed after 100 years.The novel is no longer up to date? The situation of the Republic of Moldova is not so different from that of Transylvania back then, and the Moldovans from the other side of the Prut are also separated from the motherland, they have suffered rusification, not magyarization, they are indeed officially independent, unofficially not that much, but in a similar position. As in the case of Transylvania, they await a sign from us, and we from them.Rebreanu manages to describe the life in a Transylvanian village extremly well with folk dances, drunken peasants, conflicts between the villagers, marriages of economic interest, the eternal problem of dowry, he describes the life of the Romanians in Transylvania and the importance of the land in the agrarian society and so on.Young people today are no longer interested in the lives of the peasants from centuries ago, but this is an important part of our national history and identity. To say that knowing the history of your country and of the world is useless shows much ignorance. Telling history is not important is wrong. Just as every decision we make influences our life, every event in history has influenced the present, a change of an event, anywhere in the world would have made the present different. This book is not bad, it's not out of date or dusty, it's an equally topical novel today, and you can like it or not, but the most important thing is to understand it!

2020-08-31 06:54:22

Te doresc - Jennifer L. Armentrout

Este o carte cu o multime de rasturnari de situatie, dar care m-a surprins intr-un mod foarte placut. Ador felul in care autoarea descrie actiunea si faptul ca imbina perfect romantismul cu umorul si de asemenea cum pipereaza actiunea cu evenimente neprevazute si tragice. Iar povestea dintre Teresa si Jace este, din punctul meu de vedere, una emotionanta si m-a impresionat modul in care cei doi, reusesc intr-un final sa se ajute unul pe celelalt pentru a se vindeca de trecut. Pe parcursul lecturarii acestui volum, am observat transformarea si maturizarea personajelor principale in urma intamplarilor prin care au trecut si mi-a placut felul in care s-au dezvoltat ca persoane cu fiecare pagina. O carte care mi-a reamintit ca intotdeauna exista si un ,, dupa''. O recomand pentru cei carora le plac cartile romantice.

2020-08-31 06:54:22

Povestiri din Sevastopol - Lev Tolstoi

Noi tinerii, tindem sa rezonam mai mult cu perspectiva in stil Hollywood in ceea ce priveste razboiul, ei bine, scrisa cu un secol jumatate in urma, "Povestiri din Sevastopol" se dovedeste a fi lucrarea ce inca pastreaza un caracter actual si universal asupra conflagratiilor. Nu trebuie mereu sa fie cate un erou care salveaza in mod miraculos situatia sau, din contra, peisajul razboiului sa fie zugravit numai de imaginea cadavrelor si a sangelui ca realitate fizica. Mai important decat faptul ca autorul descrie imaginea asediului de la Sevastopol cu transeele, tunurile si luptatorii sai este ca Lev Tolstoi ofera viziunea din spatele liniilor de lupta, alegerile actantului realist in aceste situatii, anuleaza eroismul prin continutul verosimil al celor relatate. Invit pe oricine vrea sa isi formeze o idee mai clara asupra razboiului sa citeasca volumul de fata.

2020-08-31 06:54:22

Avertisment - Renee Knight

De-a dreptul senzational! Indraznesc sa spun, ca foarte probabil este cel mai bun thriller citit in acest an! Si ce Inainte sa adorm, Marile minciuni... ori Fata din tren si alte bla-bla-uri, "Avertisment" le da clasa la toate. Intelegi de la inceput, care, ce si cum, insa pe masura ce avansezi, pac inca un twist pe care nu-l asteptai, dar care reconfigurarea foarte convingator intreaga actiune a romanului. Iar deznodamantul, chiar m-a lasat WOW! Recomand acest thriller din toata inima! Si cand ma gandesc ca sedea cuminte in biblioteca inca de la Bookfest2018, doar pentru a fi citita in vreo 4-5 ore pe nerasuflate. Excelent, o intriga pe masura si chiar sunt curioasa cum va fi filmul. Ma indoiesc sa fie la fel de plictisitor precum Fata, Marile si Inainte sa dorm, care au cam fost in tandem cu cartile. Sper ca filmul acestui roman, sa-i faca cinste!

2020-08-31 06:54:22

Cina - Herman Koch

este o carte cutremuratoare.. foarte densa, se petrec atat de multe lucruri si intamplari si evenimente, ca nu le mai tin pasul. stiu doar starea creata de aceasta carte---merita citia de oricine-- felul cum un regim politic isi aroga dreptul de a se juca cu viata si cu moartea a milioane de oameni te pune pe ganduri si este infricosator. puterea ajunsa pe mainile unor oameni rai , despotici, malefici va provoca suferinta si moartea a milioane de oameni, fara sa le pese (ma refer la japonezii ce au atacat china, ma refer la mao si regimul lui, ma refer la cutumele stravechi cu piciarele legate, cu concubinele etc).ceea ce porneste de la un vis frumos, un ideal, o idee de un viitor mai bun ajunge sa fie in realitate mai rau sau la fel de rau cu ce era inainte si s a vrut inlocuit in mai bine-- si te face sa te gandesti ca drumul spre iad e pavat cu bune intentii...roata karmei se intoarce de atatea ori in perioada regimului comunist, nimeni nu este la adapost- sunt loviti pe rand taranii cu foametea, intelectualii cu revolutia culturala, profesorii haituiti de elevi si studenti-- fiecare devine victima si calau in diferite perioade. bunatatea umana ramane o calitate pe care nu foarte multi o au-- majoritatea prefera sa se dedea la sicane, razbunari, violente, vendette personale-- si sa provoace enorm de mult rau, daor pentru ca sunt in pozitia de a putea sa o facasi conditia femeii in china de a lungul celor 3 generatii este foarte interesanta- in perioada bunicii, barbatul putea avea concubine, pe langa sotia oficiala, concubine ce nu aveau un viitor prea sigur, si nici copii lor- barbatul era zeul si femeia slujitoarea si in serviciul sauin perioada mamei- casatoria si intreaga viata personala si sociala este controlata de catre partid-- partidul vine deaspura familiei si a legaturii intre soti--sotii au permisiunea la 12 zile impreuna pe an, se pot demasca in perioada autoareai, a fiicei-- femeia se doreste a si pierde din feminitate si a munci cot la cot cu barbatul pana si la muncile fizice grele si de pe o parte se doreste emanciparea femeiii , de pe alta parte se asteapta ca femeia sa fie supusa, sfioasaspalarea pe creier a populatiei cu mitul lui mao, in care orice zice el devine litera de lege pe nemestecate, pe negandite--- insasi conceptul de a gandi pentru sine devine indesirabil, nerecomandat si chair pedepsit-- duce la adevarate dezastre--cartea trebuie citita pentru a cunoaste istoria si pentru a nu o repeta

2020-08-31 06:54:22

Despre ingeri (ed. de lux) - Andrei Plesu

Este o carte greoaie. Daca as fi citit-o acum mai multi ani, poate ca n-as fi inteles absolut nimic. Textul este la nivel academician. Daca ar fi trebuit sa caut si explicatii la fiecare cuvant mai dificil, mi-ar mai fi luat minim inca timpul necesar citirii. Poti spune ca se citeste usor, adica are textul cu font mare si suprafata de scriere mica, centrata, la fel ca la Despre fericirea uitata a vietii. Prin contrast, aceea chiar este o carte ce poate fi citita de orice Gigel.Concluzii: - probabil ca mi-a oferit motive in plus sa citesc Biblia dintr-o perspectiva critica. Am inceput-o de cateva ori, dar am esuat rapid;- angeologia pare un domeniu foarte interesant si n-am putut sa cred ca exista atat de multe opere de-a lungul istoriei ce au tratat subiectul acesta; probabil ca voi mai gasi referinte in viitor din partea filosofilor;- fiecare persoana si natiune are cate un inger oferit la botez. Pe tot parcursul citirii m-am gandit cum arata ingerul meu si daca chiar vede tot ceea ce fac. Mi s-a parut interesanta perspectiva asta in care cineva sau ceva s-ar putea sa aiba grija de tine.

2020-08-31 06:54:22

Gandeste fix pe dos! - Paul Arden

Una dintre cele mai revolutionare si cele mai bine vandute carti din lume, Gandeste fix pe dos, de Paul Arden, este din nou disponibila la Editura Art, intr-o editie cartonata.GANDESTE FIX PE DOS e un atac sub centura asupra modului in care ne privim lumea. In locul sfaturilor obisnuite si plictisitoare, Paul Arden lanseaza remarci ascutite, indraznete, aforisme si paradoxuri toate incercand sa contrazica tot ceea ce pare de bun simt. Indiferent din ce domeniu veniti, va veti gasi inspiratia in colectia lui Arden de idei mici care au dus la mari revolutii. In acest montagne russe dedicat gandirii impotriva curentului, nu te poti plictisi: ai anecdote sclipitoare, fotografii memorabile si citate neconventionale.de la sursa: Gandeste fix pe dos SemneBune

2020-08-31 06:54:22

Ingerul pierdut - Javier Sierra

Romanul scris de scriitorul spaniol Javier Sierra in 2011 si tradus la noi de catre editura RAO in 2013 nu este genul de lectura pe care sa o fi indragit foarte mult. Am citit-o la recomandarea calduroasa a fiicei mele, Liliana; care mi-a si dat cartea. Si nu am regretat! Foarte bine scrisa, un roman complex care imbina fantasticul cu istoricul si cu thrillerul cu un personaj pricipal feminin foarte bine construit, foarte credibil. Cartea se citeste usor, te captiveaza si la un moment dat te intrebi oare personajele aparent negative nu sunt de fapt doar neintelese? Intalnim aici anumite teme care par a fi destul de prizate si in alte carti ale altor autori in ultimul deceniu: ingerii, John Dee, mesaje secrete in diverse vechi opere de arta. Dar scriitorul spaniol a reusit sa faca din toate aceste elemente aparent comune si altora o carte atractiva, interesanta, cuceritoare.

2020-08-31 06:54:22

Tuturor baietilor pe care i-am iubit - Jenny Han

Actual Rating: 5/5Oare cat timp a trecut de cand nu am mai citit o carte super super draguta?!? Cred ca destul de mult! In cadrul Cartepidemiei lunii aprilie am decis sa citim cartea Tuturor baietilor pe care i-am iubit de Jenny Han care a aparut relativ recent la Editura Trei.Pot spune ca sunt extrem de incantata pentru ca am reusit sa citesc aceasta carte acum! Este foarte draguta si chiar m-am atasat de personaje mult de tot (lucru care nu se intampla prea des la mine).Protagonista, Lara Jean (cat de cool este numele ei!!) este extrem de simpatica si chiar m-am regasit in ea de multe ori. Este o fata cuminte spre deosebire de prietena ei Chris care este la polul opus, si are doua surori pe nume Kitty (o pisicuta de om care te inmoaie la suflet!) si Margot (sora mai mare care tine pe post de mama a familiei). Mi s-a parut interesant sa urmaresc drama unei familii ramase fara mama si se vede ca fiecare fata in parte este afectata intr-un fel sau altul.Lara si Margot sunt foarte bune prietene si surori insa in momentul in care cea din urma pleaca din tara pentru a-si continua studiile, legatura lor este pusa la incercare. Niciun personaj nu este perfect insa pana mai inspre finalul cartii, Margot mi-a displacut destul de mult. Nu acelasi lucru il pot spune despre Lara si Kitty, despre tatal lor, despre Peter sau Josh, personaje care joaca roluri destul de importante in cadrul actiunii.Aceasta carte cred ca m-a atras foarte mult prin simplitatea cu care a fost scrisa, autoarea reusind sa aduca in relief problemele din viata unei adolescente: problemele in familie dar mai ales problemele existentiale cu dragostea! Stilul lui Jenny Han a fost cu siguranta placut, facandu-ma sa citesc zeci de pagini fara a ma plictisi! Peripetiile prin care trece Lara Jean m-au facut sa zambesc cu gura pana la urechi si sa traiesc alaturi de ea in fiecare clipa.Evolutia protagonistei, dar si a celorlalte personaje, m-a facut sa apreciez si mai mult cartea, fapt pentru care v-o recomand cu sufletul deschis!Citind Tuturor baietilor pe care i-am iubit m-a facut sa ma simt din nou ca o adolescenta. Peripetiile prin care trece Lara din cauza/datorita unor scrisori de dragoste scrise pentru baietii pe care i-a iubit si ajunse la acestia intr-un mod misterios vor tine orice cititor cu ochii lipiti de paginile cartii!Cred ca aceasta carte este foarte potrivita pentru primavara si vara (chiar daca actiunea cartii se petrece si iarna - prajiturele de Craciun!!), inveselindu-va instant ziua.P.S.: JENNY HAN - oare de aici vine numele de Lara JEAN? :-DCitate:

2020-08-31 06:54:22

Ghici cine moare primul - M.J. Arlidge

Rating: 4.5/5Ghici cine moare primul este o carte de care chiar am fost placut surprinsa! Aveam asteptari de la ea insa nu credeam ca ma va prinde asa bine toata actiunea lecturii. Cartea are in prim-plan o serie de crime care se aseamana intre ele: doua persoane sunt inchise de criminal in locuri izolate si singura lor cale de scapare este ca una dintre persoane sa fie impuscata de cealalta.Capitolele destul de scurte (2-5 pagini aproximativ) ajuta foarte mult la stilul alert al lecturii si te face sa nu poti lasa cartea din mana. Uneori te poti pierde pentru o clipa atunci cand incepi un nou capitol intrucat autorul introduce noi personaje din cand in cand, prezentand si o scurta poveste a acestora. Nu mi-a placut asa mult faptul ca nu am putut sa ma apropii si de aceste personaje secundare insa nu este ceva suparator intrucat protagonista mi-a fost indeajuns!Helen Grace, protagonista, este un inspector-detectiv de prima clasa si m-a acaparat atat prin povestea ei cat si prin modul ei de a actiona atunci cand vine vorba de o ancheta. Din felul ei de a fi, este foarte usor de sesizat faptul ca aceasta are ceva de ascuns, ca a avut o viata grea sau ceva asemanator. Cochilia in care se ascunde este un pic atinsa de catre Mark cu care aceasta lucreaza cot la cot. Insa Mark este un alcoolic care parca nu reuseste sa aiba increderea totala a lui Helen atunci cand se intampla ceva..Mi-a placut faptul ca protagonista a luat atat decizii corecte cat si gresite iar cand vine vorba de cele din urma, ea isi recunoaste vina si cred ca este un lucru de apreciat pentru un personaj.Stilul autorului mi-a placut si chiar am fost prinsa in mrejele actiunii mai ales cand deveneam din ce in ce mai curioasa cine este criminalul si care este de fapt legatura dintre victime.Acest thriller are si momente mai neplacute care nu sunt pentru orice cititor insa nu le-am considerat extrem de marcante. Celelalte personaje secundare/tertiare care iau parte la actiune mi s-au parut ok, nu extrem de impresionante in vreun fel insa ele si-au jucat destul de bine rolul in cadrul acestui carusel de crime care se petrec pe banda rulanta.Ideea identitatatii criminalului mi s-a parut foarte tare si nu cred ca mi-as fi dat seama cine ar fi putut fi!Va recomand aceasta carte! Mi se pare destul de palpitanta pentru a va acapara atentia. Daca sunteti fani ai thrillerelor si ai cartilor politiste trebuie sa testati si cartea lui Arlidge. Cu siguranta ca as citi si urmatoarea carte din serie pentru a mai descoperi ce crime mai trebuie sa rezolve Helen Grace. :)Citate:

2020-08-31 06:54:22

40 de zile - Chris Simion

In urma cu aproximativ o luna am aflat de turneul de 40 de zile al lui Chris Simion, turneu in care autoarea avea sa isi lanseze cartea intitulata chiar 40 de zile. Pentru ca autoarea avea sa vina si in Constanta pentru lansarea cartii, nu am mai stat pe ganduri, fapt pentru care mi-am comandat cartea si la scurt timp m-am apucat sa o citesc. In momentul cand ajunsesem la Carturesti pentru lansarea de carte am fost destul de entuziasmata nu doar pentru faptul ca aveam sa particip la prima mea lansare de carte sau pentru faptul ca aveam sa ma intalnesc cu autoarea si sa obtin autograful ei, dar si pentru faptul ca era ceva nou in aer, un sentiment pe care nu il mai intalnisem. Aveam sa descopar o autoare si alti cititori asemenea mie care probabil nu stiau foarte multe despre 40 de zile (desigur, cu exceptia primeia mentionate).In momentul cand am ajuns la lansare citisem aproape jumatate din carte si pot spune ca eram foarte multumita de tot ceea ce citisem. Lecturarea cartii a fost placuta si paginile zburau una dupa alta, facandu-ma curioasa despre subiect.Cartea este scrisa intr-un mod interesant, incepand cu o scurta parte in care suntem instiintati de calatoria unei femei catre o manastire. Din cate am dedus, lectura este una care se adreseaza descoperirii de sine in momentele mai grele ale vietii, punand in centru o poveste de dragoste (intre Floarea Soarelui si Zmeul Albastru) care se transforma din adevar in minciuna, in minciuni.Mi-a placut structura cartii. Organizata in capitole scurte, avand la inceput niste cuvinte care de multe ori te pun pe ganduri iar mai apoi doua adresari directe (catre Zmeul Albastru si catre Dumnezeu), aceasta este completata si de imagini in care se regasesc chiar insemnarile autoarei pentru fiecare dintre cele 40 de zile.Recomand cartea tuturor care vor sa se descopere si sa aiba cateva momente de reculegere. O puteti citi cu lacomie in cateva zile sau chiar intr-una singura sau puteti savura cate un capitol timp de 40 de zile, sa simtiti poate chiar o crestere a sufletului pentru fiecare informatie care vi se cuibaAutoarea Chris Simion a fost foarte amabila si, dupa ce ne-a vorbit si ne-a raspuns la intrebari a organizat sesiunea de autografe unde, dupa cate puteti vedea, am obtinut si eu un autograf personalizat dar si un semn de carte si chiar o bucata din funia care se regaseste in povestea cartii. :-)Citate:

2020-08-31 06:54:22

Fiesta - Ernest Hemingway

Excelent documentata si scrisa aceasta cronica a ultimei zile din viata dictatorului dominican Rafael Leonidas Trujillo Molina si o descriere cat se poate de precisa a celor peste 30 de ani in care Republica Dominicana a fost supusa unui numar enorm de crime si abuzuri incalificabile de catre "Tap" si familia sa. Atmosfera apasatoare, incarcata de crima, violenta, cruzime, tortura, minciuna, manimatare, abuz, viol, teroare este sfasiata cu greu prin actul temerar, nu mai putin violent, al catorva conspiratori care decid sa il asasineze pe Rafael Trujillo in seara de 30 mai 1961, sperand ca prin aceasta crima sa elibereze tara de dictatura. Tot ce a precedat si a urmat acestui gest este admirabil depanat in cele trei planuri ale cartii, in care se impletesc absolut firesc realitatea si fictiunea.O recomand celor pasionati de istoria popoarelor si a dictatorilor.

2020-08-31 06:54:22

Lapte negru - Elif Shafak

Citisem Bastarda Istanbulului si, de la jumatate incolo ma dezamagise. Daca o prietena nu mi-ar fi facut cadoul Lapte negru, spunindu-mi ca e vorba despre experienta scriitoarei dupa ce a nascut, n-as fi citit cartea asta, dupa cum probabil n-as fi pus mina pe nici o alta carte de Elif Shafak prea curind. As fi avut numai de pierdut.Lapte negru (editura Polirom) e marturisirea unei femei care de cind se stie s-a identificat cu scrisul si a carei ordine interioara e schimbata de faptul ca devine mama. Este vorba despre cercetarile pe care o scriitoare le face in legatura cu maternitatea inainte sa aiba un copil si despre povestile altor scriitoare care au avut copii si au vrut sa scrie in continuare. Poate pentru un barbat suna bizar, pentru ca s-ar putea sa nu vada contradictia. Pentru o femeie greutatea de a le face pe amindoua cit poate de bine poate naste drame.Dupa ce a nascut, Elif Shafak a facut depresie post partum. Lapte negru e scrisa ca o forma de terapie: e si despre experienta ei cu depresia, si despre viata ei de dinainte de a deveni mama, si despre dorinte contradictorii, (nevoia de scris si cercetare si dorinta de a avea un copil) si, cum spuneam, despre alte scriitoare care au cintarit la un moment dat intre aceste doua optiuni care se armonizeaza greu: aceea de a avea copii si cea de a fi scriitoare profesionista. (cronica:

2020-08-31 06:54:22

Tratament letal - James Dashner

Una dintre cele mai proaste carti citite in ultima perioada. Primele doua carti din trilogie au fost ok, cea de fata m-a disperat cu fraza Thomas just shrugged la fiecare pagina - de parca Thomas nu stie altfel sa-si exprime sentimentele. Autorului ii tuna sa omoare doua personaje importante - unul moare deamboualea fara niciun sens, celalalt moare pentru ca povestea avea nevoie de putin dramatism - pe mine nu m-a impresionat. Sfarsitul trilogiei mi s-a parut fortat si vreau sa repet ce am zis mai sus - este una dintre cele mai proaste carti citite in ultima perioada, atat la capitolul personaje, cat si la capitolul poveste si stil.

2020-08-31 06:54:22

Vreme ciudata la Tokio - Hiromi Kawakami

Oricum ai privi lucrurile, Japonia este fascinanta, fie cea de odinioara, fie cea contemporana. Vreme ciudata la Tokio, de Hiromi Kawakami, este dincolo de orice un roman de dragoste, care nu are prea multe in comun cu ceea ce obisnuim sa numim in ziua de azi romance. Desi e un roman destul de mic ca intindere, l-am citit pe indelete, usor, fara nicio graba. M-am delectat cu el, as putea spune.Intriga este relativ simpla: Tsukiko, o tanara de 38 de ani il reintalneste intamplator pe fostul ei profesor de literatura si astfel incepe o relatie foarte interesanta intre doi oameni singuri, care pe de o parte au atatea in comun, iar pe de alta sunt foarte deosebiti. Tsukiko nu isi poate aminti, la prima intalnire intamplatoare, numele profesorului si incepe sa il numeasca sensei. Astfel i se va adresa pe tot parcursul romanului, chiar si in gandurile sale.Usor-usor, incepe sa se infiripe o legatura stranie, deosebita, autentica intre cei doi. Mai toate intalnirile lor sunt intamplatoare locuind in aceeasi zona, dau mai mereu unul peste celalalt: la piata, pe strada sau la localul lui Satoru, unde obisnuiesc sa isi petreaca adeseori serile, fie ca e vara, toamna, iarna sau primavara, delectandu-se cu bunatati de sezon. Inutil sa precizez ca preparatele specific japoneze mi-au facut o mare pofta de mancare.Naratiunea la persoana I din perspectiva lui Tsukiko pune accentul pe viata ei personala, care se revitalizeaza odata cu reintalnirea lui sensei. Autoarea a evitat cu atentie sa duca romanul in zona de chick-lit sau in cea corporatista, lasand viata profesionala a lui Tsukiko in umbra. Stim doar ca este o profesionista singuratica, o femeie care a avut parte de mai multe relatii nesatisfacatoare, o fire placuta, putin copilaroasa, care nu este deloc disperata sa se marite si nu se teme de a se bucura de micile placeri ale vietii.Va place pana acum? Mai multe detalii gasiti pe

2020-08-31 06:54:22

Podul cu trei arce - Ismail Kadare

ISMAIL KADARE - PODUL CU TREI ARCEIstorisita de unul dintre calugarii sfatuitori ai contelui, Gjon, cel caruia i se pare necesar sa spuna adevarul unor fapte petrecute sub ochii sai, mai cu seama ca vremurile si conducatorii se pot schimba de la o zi la alta, povestea incepe cu un fapt prevestitor de rau augur, prabusirea unui om, lovit de epilepsie, chiar pe locul unde se va construi podul cu trei arce (admirabil reconstituit pe coperta volumului). Intr-o Albanie aflata la rascruce de timpuri si civilizatii (veti vedea mai tarziu ce si cum!), impartita in zeci de conducatori, fie ca ei se numeau duci, conti sau altfel, negotul inflorea pe drumurile existente, iar acolo unde acestea se intersecta cu un rau sau cu un parau mai nervos, intra in actiune un SRL al timpurilor, ce reunea toti plutasii si barcagiii, sub denumirea generica de Barci si plute.Numai ca timpurile se transformau si o noua societate, se pare ca din Durres, a venit sa schimbe ordinea prin propunerea catre contele local de constructie a unui pod. Un pod peste un rau nabadaios numit sugestiv Ujana cea Rea. O constructie foarte grea pentru standardele epocii, mai ales ca zona este impanzita de legende, superstitii si oameni plini de secrete si de dorinte ascunse, astfel incat inevitabilul se produce curand:Sacrificiul vine aproape pe nesimtite si nu pentru ca era necesar, ci pentru ca aceasta era firea lucrurilor, nimeni, nici macar contele sau calugarul povestitor, nu se poate impotrivi unei ordini primordiale, ce vine dinainte de crestinism. Calugarul gandeste si ne marturiseste ceea ce probabil gandeste fiecare om al cetatii: Un satean oarecare, fara nume demn de retinut, modest, se lasa ucis sau se sacrifica din propria convingere (nu vom sti niciodata!), poate atras de despagubirile promise familiei, si ofera daruinta si putere noului pod, care va intra curand in obisnuinta oamenilor, dupa primele zile de temere.Podul cu trei arce poate fi privit astfel sub acest aspect, al preocuparii autorului albanez de a aduce din nou in actualitate, prin intermediul unui roman de fictiune, a unui stravechi mit balcanic. Un aspect meritoriu, pentru ca de obicei folclorul este din ce in ce mai putin scos in prim-plan, iar legendele raman undeva in copilarie, pentru ca la maturitate sa ni le amintim tangential sau deloc. Suntem in secolul al XIV-lea, pe cand oamenii mai credeau mult in miracole si legende, astfel ca nu este decat un pas pana cand Balada zidirii zidului se transforma, chiar si in realitate, in Balada zidirii podului.

2020-08-31 06:54:22

Elixirul dragostei - Eric-Emmanuel Schmitt

Elixirul dragostei, Eric-Emmanuel Schmitt este cartea care se citeste usor, te invaluie in parfumul realitatii si pune pe tapet relatiile inter-umane, sentimente, reactii, despartiri si decizii care poarta partenerii pe drumuri separate, caci in unele momente este mai bine sa previi suferinta, decat sa o tratezi.Despre asta este Elixirul dragostei a lui Schmitt puterea de a gasi drumul spre iubire, drumul spre sufletul persoanei pe care o iubesti, dorinta de a deveni o persoana mai buna, puterea de a schimba ceva pentru a obtine alte rezultate, dar si despre lectia de viata care te poate trezi, te forteaza sa te trezesti si sa faci lucrurile altfel, sa actionezi, nu doar sa reactionezi. Elixirul unui inceput, a unei noi sanse, unei schimbari care sa-ti ia valul de pe ochi pentru a vedea realitatea exact asa cum este.

2020-08-31 06:54:22

Declaratie de iubire (ed. de lux) - Gabriel Liiceanu

"Tacerea cartilor si rugamintea lor nerostita. Ele nu-si pot cere 'dreptul de a fi deschise'. Cartile nu fac greva, pentru a fi citite. Tot ce pot face este sa ceara indurare din partea cititorului care nu este inca. [...] Splendoarea cartii este ca ea nu se impune de la sine. Alaturi de foame, de frig si de eros, nu exista nevoia irepresibila de a citi. Cartea nu este 'cea de toate zilele' ca piinea, ca apa, ca hainele. Nu citesti asa cum resimti nevoia de a minca atunci cind iti este foame. Intilnirea cu cartea nu are loc in virtutea unui instinct. In fapt, 'se poate' si fara."

2020-08-31 06:54:22

Lolita - Vladimir Nabokov

Cartea asta este o mizerie. Nu este pic de dragoste intre copertile ei. Doar povestea unui pedofil de vreo patruzeci de ani care face o pasiune bolnavicioasa pentru o fetita in varsta de doisprezece ani. O mizerie.E trist ca toata lumea a citit-o. A avut grija Nabokov s-o citim cu totii. Terfeloaga lui a fost refuzata de o gramada de edituri din State. Nicio editura din America n-a vrut sa i-o publice. A trebuit, pana la urma, s-o trimita peste ocean, unei edituri franceze ca sa vada lumina tiparului.Francezi dragalasi! Lor trebuie sa le multumim pentru Lolita lui Nabokov.Unii cititori sustin ca ca i-a miscat zbuciumul lui Humbert, dragostea aceea de dincolo de orice bariera de varsta. Cica Lolita reprezinta America noua si tanara, pe cale sa se ridice, iar Humbert, venit de dincolo de ocean, reprezinta batrana Europa.Nimic mai gresit.Terfeloaga lui Nabokov e doar un rahat ambalat frumos, cu funde si zorzoane. Inauntru pute.Sa dau 5 stele maculaturii lui Nabokov? Sa fac apologia acestei carti? Cum sa fac asa ceva? Ar fi o marsavie. E o carte diabolica. O carte a Raului. Unii sustin ca e un roman de dragoste. Care dragoste? Ce dragoste?E doar povestea scarboasa a unui scelerat de patruzeci si ceva de ani care adoarme cu somnifere o fetita de doisprezece ani ca sa se culce cu ea. Un monstru care taraste o fetita dupa el, de-a lungul si de-a latul Americii, prin camere de hotel.Un monstru imbracat in piele de om care o molesteaza pe fetita, o abuzeaza, o pacaleste cu recompense si este in stare sa sacrifice totul numai ca sa poata ajunge noapte de noapte intre picioarele fetitei.Asta am gasit, la dracu'! Rusine autorului!Cartile sunt idei! Cartile sunt seminte aruncate in lume, peste milioane de capete.Nabokov, semanatorul, si-a aruncat cartea-n lume si, peste ani, ea a devenit Biblia tuturor pedofililor. Dupa jumatate de secol de la aparitia ei, ideea ca un barbat matur poate face sex cu un copil a ajuns sa nu mai socheze si sa fie numita literatura clasica sau roman de dragoste.Oh, da, ce sa-ti spun...

2020-08-31 06:54:22

Vitelul de aur - Ilf si Petrov

O poveste plina de haz cu escroci...simpatici si peripetiile lor prin Rusia sovietica.Un citat:" In Rusia sovietica, spunea el invelindu-se in patura, casa de nebuni este singurul loc unde poate trai un om normal. Tot restul este un hiperbalamuc. Nu, eu nu pot sa traiesc cu bolsevicii. Mai bine stau aici, in tovarasia unor nebuni obisnuiti. Astia, cel putin, nu construiesc socialismul. Apoi, aici ti se da de mancare gratis. Pe cand acolo, in halimaua lor, trebuie sa muncesti. Dar eu n-am sa muncesc pentru socialismul lor. In sfarsit, aici ma bucur de intreaga libertate personala. Libertatea constiintei, libertatea cuvantului ...Zarind un sanitar prin apropiere, Caius Iulius Starohanski tipa cu o voce pitigaiata: Traiasca Adunarea Constituanta! Toti in for! Si tu, Brutus, te-ai vandut activistilor cu functii de raspundere? si, intorcandu-se spre Berlaga, adauga: Ai vazut? Ce vreau, aia tip. Ia incearca sa faci asta pe strada!"

2020-08-31 06:54:22

Vino cu mine stiu exact unde mergem - Dan Sociu

M-a cucerit de la prima poezie si parca desi am trecut prin 15 ani de opera/maturizare, desul cat sa sa-mi fi format o legatura indirecta cu Dan Sociu si viata sa intima, tot m-am surprins dorind sa aflu mai multe, dar mai ales sa citesc mai multe scrieri ale poetului ca un prim pas, probabil ca am sa continui cu traducerile lui. In plus, mi-au placut si ilustratiile lui Felix Aftene, care, desi putine la numar, completeaza antologia si dau cititorului impresia unei lecturi cat se poate de vii. Vodca sau vin prima oara cind mi-am vazut numele tiparita fost in nouazecisiunu in ziarul local ladecese chiar a doua zi dupa moartea tateiplesneam de mindrie si stupoare si incintarebineinteles ca am citit anuntul de vreodouazeci de ori imi silabiseam numelepuneam degetul limba urechea si bruscimi aminteamde mortul din casa de oglinzile acoperitecu cearsafuri de statutul meu de proaspat orfanrepede ma prefaceam ca mi-e rusinema blestemam si azvirleam oho ziarul cit colola indemina undeva de unde sa-l pot culege mai incoloil ascundeam sub pat ca pe o revista pornola paisprezece ani am scris o povestioara sefesi un scriitor bucurestean mi-a aruncat o vorbaasa intr-o doara stateam amindoi fata-n fataera cit se poate de real si de barbos si totusi nicinu mi-l puteam imagina nu mai vazusem scriitoriii credeam pe toti morti mai mult chiaresti talentat mi-a spus ai vinami se strangea pielea pe spate asteptam opedeapsa ceva imi ziceam aoleu stie ca ma masturbezstie ca fumezmi-am cumparat un caiet am scris pe copertacu litere ingrosate dan sociu poezii edituracutare pe prima pagina dan sociu poezii copertade prefata de pe urma m-a cuprins un fel deanxietate dar ce le dau la lansare vodca sau vincum stiam eu ca se facein noaptea cind ma apuca foamea stateam in chilotiin bucatarie si mincam bors cu ceapa hopanxietatea daca ar intra acum cititorii pe usasi te-ar vedeaasa ca n-am scris pina acum mai nimicpentru ca stiu eu cum e cu poeziasi cum se uita la tine cind te plimbi prin casa-n chiloti

2020-08-31 06:54:22

Sindromul Cesafac - Savatie Bastovoi

Am cumparat aceasta carte cu speranta ca ma va lamuri intr-o oarecare privinta cum poate omul afla care e drumul bun de urmat pentru fiecare dintre noi. Nu am aflat o reteta magica, dar am ramas cu multe cuvinte de folos. Mi-a placut ca a inceput a se lega mai intai de partea logica, ce e vointa, ce e dorinta, care e diferenta si cat de important e sa intelegem diferenta dintre ele. Sa ne descoperim darurile, la ce suntem buni si sa incercam sa scoatem ceva din asta. Tipuri de inteligenta si de limbaj. Cum teama ne tine in loc de la a ne inmulti "talantii" sau darurile. Avem daruri innascute, dar putem acumula noi daruri..si ca uneori trebuie sa ne riscam. Sa nu ne fie teama. Caci darurile sunt date fiecarui om dupa puterea lui si in functie de ce e nevoie acolo, in societatea unde el traieste. Parintele zice ca trebuie doar sa ne identificam inclinatiile care ne sunt proprii si sa le dezvoltam. Dar ce faci cand stii ce inclinatii ai, dar nu stii tu inspre ce drum sa te inclini? Si de unde incepi? Cred ca astea sunt intrebari la care trebuie sa ne dam raspunsul singuri..De asemenea, asa cum sta in instinctul omului de a urmari exemplul celui mai mare si mai bun, este important sa ne adunam cu oamenii buni si intelepti si sa nu urmam cumva exemplul cel rau.Capitolul meu de departe cel mai preferat a fost cel despre lectura. Ce frumos vorbeste despre importanta lecturii, indiferent de ce carte ar fi, caci atata vreme cat suntem constienti de ceea ce citim si avem putere de discernamant atunci nu ne vom pierde in paginile unei carti care poate nu vorbeste adevarul, ci doar ii permitem sa ne ofere un alt punct de vedere. Cele doua povestiri (una despre parintele Paisie de la Manastirea Neamt care a contribuit la renasterea isihasmului, iar cealalta povestire despre un calugar care-l vede pe diavol la poarta manastirii si recunoaste ca diavolii nu vor ca noi sa citim carti caci le-am putea urma exemplul bun) au avut un impact asupra mea. "Daca o carte se citeste cu sete, inseamna ca e cartea potrivita noua; daca insa lectura este o povara, este mai bine sa o lasam pentru mai tarziu." --- caci nu se potriveste starii noastre actuale sufletesti. E greu sa te concentrezi a citi matematica, fizica sau gramatica cand treci print-o framantare sufleteasca. Frumos, frumos spus... "Viata nu este facuta dintr-o ordine de evenimente, ci din atitudinea pe care o are fiecare."Ultima parte cu scrisoarea Sfantului Vasile cel Mare catre tineri -- mi s-a parut un pic cam greu sa-mi mentin concentrarea, insa si de acolo am adunat niste idei valoroase. Sa nu ne obisnuim cu cuvintele rele sau imitarea exemplului rau caci este un drum spre infaptuirea raului.Trebuie sa nu slujim trupului si sa nu punem atata accent pe fizic caci cu cat fizicul arata mai bine, cu atat e mai usor sa cazi in patimi. Lauda, mandrie, desfranare... Pitagora catre unul din insotitorii sai, vazand ca are un fizic bine definit: "Tu nu vei inceta a-ti face si mai grea temnita?" --- cum vedeau ei trupul ca o inchisoare a sufletului. Inchei prin a lasa citatul urmator:"Este rusinos ca, nesocotind prezentul, sa regretam candva mai apoi trecutul, atunci cand, indurerati, nu vom mai avea nimic altceva de facut."

2020-08-31 06:54:22

Salcia oarba, fata adormita - Haruki Murakami

Cel mai recent Murakami, aparut in 2007 in seria de autor de la Polirom, a fost o dubla surpriza : este cel mai bun volum de povestiri publicat de scriitorul nipon, dar si cea mai sumbra dintre cartile sale. Practic, nu mai avem parte de nici un final fericit, sau cel putin unul fara o puternica doza de tristete, ce nu mai poate fi depasita. In scrierile aparute inainte, chiar in fata unei tragedii, eroii murakamieni reuseau sa se salveze in extremis, de regula prin iubire/acceptare a realitatii, si isi terminau povestea fericiti sau in cel mai rau caz impacati. De aceasta data nu mai avem optimism in Salcia oarba, fara adormita. Sunt eroi tristi. Cartea m-a marcat de la prima lectura prin impresia de sumbru, de dezolare, de lipsa de speranta, indiferent de cadru, actiune si personaje. - See more at:

2020-08-31 06:54:22

Laur - Evgheni Vodolazkin

Aceasta este o carte extrem de utila - esentiala. Am dat ultima pagina cu o reinnoire a convingerii ca omenirea trebuie sa gaseasca o cale de a-si rezolva diferentele departe de razboi. Ar fi placut sa ne gandim ca am invatat o lectie din tragedia atomica care a pus capat razboiului cu Japonia si constientizarea noastra cu privire la consecintele oribile si inumane ale unui razboi modern, va fi suficienta pentru a descuraja aceasta idee. Trebuie sa ne oprim sa ne omoram unii pe altii. Trebuie toti, in sfarsit si fara echivoc, sa acceptam si sa imbratisam fraternitatea omului.Dar aceasta poveste nu este doar despre razboi. Indiferent cine suntem si unde traim, cu totii ne confruntam cu provocari si, uneori, aceste provocari se simt insurmontabile. Cu siguranta pasajele frumos scrise ale lui Hillenbrand vor oferi fiecarui cititor inspiratia de a cauta acea forta din interior si de a o gasi - asa cum a facut-o Zamperini.Romanul poate fi achizitionat de la Editura Corint Leda Edgehttps://cartideciocolata.ro/2019/05/0...

2020-08-31 06:54:22

Firmin - Sam Savage

Hey Ho, Lets Go, cum ar fi spus Joey Ramone. Hey Ho cu povestea lui Firmin, poate singurul sobolan din literatura cu care ajungi sa te identifici. Mai ar fi cei din familia Roademult, dar acolo e mai mult decat o chestiune lingvistica daca sunt sobolani sau soareci. E de memorie cu lacune. Dar Firmin, eroul lui Sam Savage (care a publicat romanul foarte, foarte tarziu) este un personaj. Memorabil.Uneori ti se intampla sa dai peste o carte fantastica absolut si in nestire din intamplare. Pentru ca ti-a placut coperta, pentru ca ti-a placut cum suna titlul in ureche, pentru ca ai dat peste o fraza faina si bine colorata, pentru ca vroiai sa iei ceva de citit si pe asta s-a intamplat sa o iei. La Firmin, pana sa dau peste reclama facuta, m-a atras coperta, cu sobolanul famelic si trist care pare a rasfoi o cartulie sau un ziar.- See more at:

2020-08-31 06:54:22

Sotia tacuta - A.S.A. Harrison

Mie aceasta carte nu mi-a placut deloc, doar titlul si coperta mi-au parut interesante insa actiunea nu m-a prims deloc. Nu spun ca este o carte rea doar ca pentru mime nu a fost buna, poate nu am citit-o intr-un moment potrivit.M-a plictisit total iar faptul ca am intalnit foarte putin dialog a facut ca aceasta lectura sa fie si mai greoaie. Nu stiu ce sa va povestesc pentru ca nici eu nu am inteles mare lucru. Povestea este spusa din perspectiva a doua personaje Jodi si Todd, care au o relatie de mai bine de 20 de ani, dar fara sa fie casatoriti. Jodi este sotia tacuta care desi stie ca sotul o inseala nu pune intrebari, accepta fara probleme.Intr-o zi apare in viata lui Todd Natasha, fiica unui prieten, o tipa tanara pe care acesta o seduce dar care pana la urma il convinge, cu ajutorul unei sarcini, sa renunte la Jodi. Vrea nu vrea se muta cu Natasha dar isi da seama repede ca nu este asa cum si-a dorit si incepe sa-i simta lipsa lui Jodi. Impins de la spate de Natasha o lasa pe Jodi pe drumuri. Ce face Jodi, daca isi recapata sotul si motivul pentru care devine o persoana tacuta aflati citind cartea.

2020-08-31 06:54:22

Adam si Eva - Liviu Rebreanu

Cele sapte vieti:I NavamalikaLocul: IndiaEl: Mahavira = marele erou (ucenicul marelui intelept, fiul lui Vasishta)Ea: Navamalika (cu ochii verzi ca pajistea spalata de roua)- i se taie/scoate/extrage piele si apoi este biciuit *shudders*II IsitLocul: EgiptEl: Unamonu (nomarh in Abotu)Ea: Isit (... ochii mari, albastri ca cerul diminetii, cu genele lungi incarcate de fard, cu o stralucire misterioasa si ispititoare in care scanteiau straluciri din alte lumi)- omorat cu o sageataIII HammaLocul: Sumer si Akkad (Mesopotamia)El: Gungunum (scrib?)Ea: Hamma (ochi albastri peste care genele lungi, negre aruncau umbre, dandu-le o intunecime viorie. In lumina lor era moliciune si o vapaie ciudata.)- injunghiat cu o sabie (prizonier)IV ServillaLocul: RomaEl: Axius (cavaler roman)Ea: Servilla- ea ucisa cu un pumnal de sotia lui Axius- el se sinucide (isi taie venele in timp ce face baie u0026lt;- profetie la nastere)V MariaLocul: GermaniaEl: Hans (calugar)Ea: Fecioara Maria (!)VI YvonneLocul: FrantaTimp: Revolutia francezaEl: Gaston Duhem (doctor)Ea: Yvonne- executati unul dupa altul (ghilotina)VII IleanaLocul: RomaniaEl: (Toma) Petre NovacEa: Ileana- impuscat de sotul Ileanei, PoplinskiAlerga dupa ea prin tari necunoscute, in epoci bizare, aci pastor indian, aci mare dregator egiptean, apoi scriitor intr-un templu babilonian, sau cavaler roman, calugar medieval, revolutionar provincial...Citate:Fericirea adevarata e totdeauna o clipa, se gandi bolnavul, cu amintirea ei proaspata in suflet. Mai multa n-ar indura firea omului care, deseori, intr-o viata de multi ani, nu are norocul sa intalneasca nici clipa aceasta, nici macar sa se apropie de ea. 37A recunoscut-o inainte de a se apropia de dansa, desi n-o vazuse niciodata. De cateva zile inima lui o astepta si o cauta. Si a gasit-o printre miile de oameni indiferenti. 37Naivitatea e virtute divina! 39Si de-atunci moartea nu ma mai spaimanta, caci viata adevarata e una si neintrerupta, dincolo de viata si moartea pamanteasca. Viata e Dumnezeu! 40metempsihoza improspatata 41Sugestie! Iar o vorba! Indata ce lipseste explicatia, vine un cuvant sec s-o inlocuiasca.-Cine vrea sa explice totul prin cuvinte ajunge curand sa nu poata explica nimic! Eroare incepe din clipa cand vrem sa identificam cuvantul cu spiritul. Sufletul n-are nevoie de cuvinte pentru a intelege. Sufletul comunica direct cu lumea spirituala, cu lumea lumilor. Si doar spiritul e esenta, spiritul etern, infinit, cuprinzator a toate. Insasi lumea materiala nu poate fi decat o fata a esentei divine. Vesnica materie e implicata de esenta ei. De altfel, materia si toata lumea materiala exista numai in functie de perceptia omeneasca. Densitate, coloare, caldura, toate atributele materiei exista numai pentru om. In fond nu e nicio deosebire intre eterul sideral si corpurile ceresti: toate sunt, in ultima analiza, o forma de manifestare a spiritului. Modificarile aparente alcatuiesc si intretin atributele fara numar. Precum materia se transforma neincetat, dobandind, prin aceasta, o existenta efectiva, si spiritul are sa-si asigure echilibrul atributelor printr-o perpetua regenerare. Licaririle spirituale trebuie sa se imbine permanent cu schimbarile din planul material. Regenerarea spiritului nu se poate savarsi decat prin identificarea cu materia. Transformarile materiei sunt astfel infatisari diverse ale spiritului animator, incepand cu cele mecanice si pana la cele biologice. Deosebirea e numai de grade, incat gradul suprem ar fi omul in care spiritul se recunoaste pe sine insusi dincolo de scoarta materiala.Daca materia e aceeasi in atomii ei, spiritul cuprinde virtual toata dumnezeirea. Intreg si parte sunt identice. Ca si atomii materiali, miliardele de miliarde de atomi spirituali se afla intr-o miscare eterna intre lumea materiala si cea spirituala. Viata unui atom e insasi viata universului. Unul e totul si totul e unul.Dar atomul material e echilibrul dintre doua energii. In atomul spiritual echilibrul il formeaza doua principii. Echilibrul principiilor e spiritualitatea. Cand atomul se rupe in planul spiritual, echilibrul i se frange, principiile se diferentiaza si se prabusesc in planul material. Timpul si spatiul devin realitati pentru partile intregului. Incepe viata materiala. Cele doua principii insa raman esenta spirituala si in transformarile pe care le indura ca animatori materiali. Spiritul pur palpita in ele ca un ideal spre care ravnesc necontenit. Intoarcerea in planul spiritual totusi e imposibila pana ce nu vor redobandi, prin unire, echilibrul pierdut. Ravna lor spre idealul spiritual se concretizeaza astfel in penibila incercare de a se regasi si de a se reuni. In planul material, cele doua principii reprezinta infinitele forme ale pozitivului si negativului, care, pe treptele mai de sus ale scarii vietii, se numesc masculin si feminin. Cand principiul isi recunoaste originea, apare sufletul si omul!Iata acua un atom spiritual pierzandu-si echilibrul. Cele doua principii se diferentiaza indata in doua suflete, barbat si femeie, sortite de-acum vietii materiale. Urmeaza cai diferite spre aceeasi tinta. Trebuie sa treaca prin toate planurile existentei pamantesti, purtand pretutindeni dorul lor de unire si permanenta nostalgie dupa lumea spirituala. In clipa cand sufletul gol se intrupeaza, incepe viata omului. Pentru suflet e incercarea suprema. Incatusat complet in coaja materiala, trebuie sarecucereasca anevoie cunostinta de sine, sa urmeze supus legile vietii materiale. Mereu treaza staruie doar trebuinta de-a gasi perechea lui de echilibru. Barbatul si femeia se cauta in valmasagul imens al vietii omenesti. Un barbat din milioane de barbati doreste pe o singura femeie din milioane de femei. Unl singur si una singura! Adam si Eva! Cautarea reciproca, inconstienta si irezistibila, e insusi rostul vietii omului. Pentru a inlesni cautarea aceasta se fac, se refac si se desfac toate legile si conventiile morale si sociale, tot ceea ce se numeste emfatic progresul omenirii. Instinctul iubirii e reminescenta originii divine. Prin iubire numai se poate uni sufletul barbatului cu sufletul femeii pentru a redeveni parte din lumea spirituala. Iubirea aceasta e rodul divin al sufletului omenesc. Dumnezeu sub chipul iubirii traieste in om.Iubire si Dumnezeu, constient sau inconstient, trebuie sa altcatuiasca suprema preocupare a sufletului omenesc. Fra de ele omul nici n-ar putea exista!O viata omeneasca nu ajunge insa pentru a prilejui intalnirea barbatului cu femeia. Spatiul si timpul sunt piedici pe care sufletul strans in obezile materiale numai treptat le poate invinge. Apoi, chiar cand le-a invins, intervin obstacolele conventiilor sociale care de multe ori sunt mai puternice decat puterile oricarui om.Avantul sufletului se sfarma in clipa prabusirii trupesti. Moartea materiala descatuseaza sufletul fara a- inlesni posibilitatea de unire cu sufletul pereche. Unirea lor numai in viata materiala poate fi mantuitoare. Asa sufletul slobozit dupa intaia incarnare va pluti in alte planuri ale lumii ca o sarmana constiinta pura, asteptand prilejul unei noi intrupari omenesti. A doua viata pe pamant incepe, si moartea o curma iar, si sufletul tot nu si-a dobandit perechea adevarata. Apoi urmeaza a treia viata, secerata de a treia moarte. Apoi alta si iar alta. Poate ca in timpul unei reincarnari celalalt suflet a ramas in vreo sfera indepartata; atunci omul simte cumplit zadarnicia vietii pamantesti si a tuturor zbuciumarilor sale, incercand sa se aproapie de Dumnezeu prin singuratate si meditatie. Cate vieti terestre alcatuiesc o viata adevarata?... Sapte!... De ce tocmai sapte? O, Doamne, Doamne, de ce sapte? Dar pentru ca sapte e numarul sfant! A fost sfant totdeauna, in toate sufletele! Fiecare moarte materiala pecetluieste regretul zadarniciei. In ochii muribundului, in lumina ultimei clipe, tremura durerea neputincioasa a sufletului. A trait in zadar.A saptea viata aduce de-abia fericirea unirii cu celalalt suflet. De aceea a saptea moarte cuprinde revelatia. Fiindca moartea a saptea inseamna sfarsitul existentei materiale si inceputul intoarcerii in lumea spirituala, sufletul retraieste intr-o strafulgerare toate vietile anterioare pentru a se putea bucura mai deplin de stralucirea vietii noi, eterne, ce-l asteapta. De-acumanu va mai rataci in sferele lumii materiale, ci, transformat in principiu pur, echilibrat iarasi in atom spirtiuat cu celalalt suflet, redevenit de asemenea principiu, isi va relua existenta divina in planul spiritual.Si iata cercul inchis! Spiritul regenerat prin materie, materia animata prin suflet! Unitatea desavarsita prin dualitate! 42-45

2020-08-31 06:54:22

Orase de hartie - John Green

Nu am fost dezamagita pentru ca ma asteptam ca John Green sa-si mentina nivelul de mediocritate. Mentionez faptul ca ii citesc cele cinci carti best-seller publicate pana in prezent din simplul motiv de a avea argumente impotriva lor si de a le evidentia similitudinile. Dar pentru asta, mai am de citit Will Grayson, Will Grayson.Revenind la aceasta - "Orase de hartie" ne spune povestea lui Quentin, care e indragostit de Margo, o fata pe care nu o cunoaste foarte bine. Ii place, asadar, de imaginea pe care si-a format-o el despre ea, bazata pe aparente. Cei doi se cunosc din copilarie si sunt vecini, insa nu sunt prieteni apropiati. Intr-o seara, Margo il ia pe Quentin intr-o serie de farse planuite de ea, dupa care dispare. Quentin se simte obligat sa o caute si de aici incepe totul...Cartea a fost oribila, nu in sine ci pentru ca toleranta mea pentru John Green e din ce in ce mai scazuta. Quentin porneste intr-o calatorie unde realizeaza ca imaginatia e un lucru periculos, ca lucrurile pot fi diferite de felul in care ti le-ai imaginat - in concluzie, o alta lectie stupida asemanatoare celei din An Abundance of Katherines sau restul cartilor. In fine.Quentin si prietenii sai pornesc in cautarea lui Margo, ratand absolvirea liceului. Daca o gasesc sau nu sau ce s-a intamplat cu aceasta fiinta asemanatoare Alaskai, nu va pot spune.Nu as vrea nici sa va influentez atat de negativ. Parerea mea ferma este doar faptul ca poate John Green ar putea da impresia de autor sofisticat cu romane inteligente doar daca nu esti deja constient de toate lucrurile pe care le indruga el acolo... plus faptul ca unele dintre ele sunt complet dezgustatoare (a se vedea, atitudinea lui Quentin, in acest caz, fata de o naluca... ideea de salvare auto-impusa, de dragoste din nimic, obsesie bolnava fara niciun beneficiu, SI MAI ALES, fetele triste care dau de inteles ca au nevoie sa fie salvate, ca e musai). Nu pot intelege pe niciunul din protagonistii lui Green. Cu totii sustin ca au argumente solide pentru lucrurile pe care le fac, ca sunt constienti ca nu sunt ok si totusi -. Sunt curioasa cum va fi aceasta carte transformata intr-un film, mai mult ca sigur, o sa-i distruga atmosfera de continua disperare si lipsa de intelegere a calatoriei sale (Quentin) extreeem de filosofica. Nu a fost nici macar amuzanta. Personajele si-au pierdut timpul si eu, de asemenea, mi-am pierdut timpul. Ih. (Rating final de 2,3 or smth).

2020-08-31 06:54:22

Alive - Petronela Rotar

La inceput m-am gandit ca e o alta varianta a celebrei Diavolul se imbraca de la Prada (ma vad nevoit sa admit ca am citit-o acum cativa ani, in timpul facultatii) cu un strop de umor mai acid. Mult mai acid. Mi-a placut cum gandeste eroina principala, fosta TifAni FaNelli, actualmente, simplu, Ani FaNelli, autoarea unei rubrici de sfaturi sexuale la cea mai celebra revista de moda a New Yorkului, insa asta doar pana in clipa in care a inceput sa-si aminteasca despre adolescenta petrecuta la o scoala de fite, unde sa nu fii la fel ca ceilalti, infumurat, bogat si incredibil de inconstient insemna sa te transformi intr-un paria, intr-un ostracizat, intr-un izolat. Povestea incepe bine, insa apoi apare in scena si mama lui TifAni, un personaj atat de grotesc in prostia, infumurarea lipsita de argumente si inconstienta ei incat ar merita sa se scrie un intreg manual de asa nu. Apoi lucrurile incep sa se precipite, iar punctul culminant, ma refer la povestea tinerei TifAni, este pur si simplu halucinant (desi cliseul nu lipseste, e clar ca americanii raman in continuare marcati de astfel de evenimente - lucru absolut firesc). Deznodamantul mi s-a parut cam grabit. O poveste despre dramele adolescentilor obligati sa inoate odata cu curentul, despre copilarii traumatice, despre parinti inconstienti si despre alegeri gresite care ne afecteaza viata toata. Mai multe, pe FanSF:

2020-08-31 06:54:22

Cismigiu Et Comp. - Grigore Bajenaru

I will review this in Romanian, since it's irrelevant to english-speaking people.Cismigiu u0026amp; Comp. e o opera epica in proz... Hai ma ca glumesc, stati linistiti. Cismigiu u0026amp; Comp. e o carte despre perioada cea mai frumoasa din viata unui elev: Liceul. E o lectura usoara, amuzanta, dramatica in acelasi timp, deosebit de aparte intrucat contine experientele din viata personala a autorului, si o evocare nostalgica a perioadei in care acesta era elev al liceului Gheorghe Lazar din Bucuresti.Mai mult, actiunea se petrece in perioada interbelica, asadar imaginea care ne este prezentata este cea a unor Bucuresti de altadata precum si a unui Cismigiu etern, care in prezent nu mai exista decat in cartea asta si in mintile celor care o citesc, intrucat Cismigiul de azi a fost acaparat de modernism si nu se mai poate compara cu ceea ce a reprezentat el pentru o mana de elevi interbelici pusi pe nebunii.Tonul cartii se schimba pe parcurs, avem parte si de dramatism, de poezie, dar mai ales, de ceea ce le acapara atentia liceenilor de altadata, care sunt cu totul si cu totul diferiti de ceea ce am fost noi si de ceea ce sunt liceenii acum.As recomanda-o oricui stie sa citeasca si are cel putin zece ani impliniti de cand a terminat liceul. Este cred cea mai buna modalitate de a savura o carte de acest gen, fara doar si poate. Pentru ca nu stii sa evaluezi cu adevarat ceva decat atunci cand nu-l mai ai, respectiv e greu sa privesti cu nostalgie liceul atunci cand inca esti in conflict cu profesorii care sunt indecisi daca sa te treaca sau nu clasa.Damna Diriginta, mi-ati dat un 7 la engleza dupa ce l-am lasat pe David sa copieze, si el a luat 9 si e analfabet la Engleza, a fost mereu. In fine, n-am de ce sa ma plang, in Lazarul domnului Bajenaru se studia Latina intensiv. Barba crescit, capus nescit. Si nu erau fete. Ca era liceu de baieti. Pueri, ubi sunt, non sunt puellae. Suna interesant in latina, dar paradoxal.Finis epistolae.

2020-08-31 06:54:22

Narcis si Gura-de-Aur (Rao Clasic) - Hermann Hesse

O carte fascinanta, cand prietenul tau te descopera pe tine insuti, atunci, lesini , o carte despre doi prieteni cu totul diferit , dar in final gura de aur devine egalul lui Narcis prin faptul ca acesta prin pasiunea de a creea opere de arta originala isi descopera spiritul de artist. "Iti spun o vorba de care iti vei aduce aminte: prietenia noastra nu are o alta tinta decat de ati arata cu desavarsire ca esti diferit de mine. Prietenia noastra tea trezit" " Narcis oare cum ai sa mori tu, caci tu nu ai mama? Fara mama nu se poate iubi. Fara mama nu se poate muri "

2020-08-31 06:54:22

Chemarea inimii - Janette Oke

Asta este genul de carte pe care sa o citesti la plaja. relaxanta, usoara, scrisa lejer si cu personaje placute. n am ajuns inca la plaja, dar am citit o cu drag. Sunt 6 volume din ce am vazut, si eu n am decat 2, dar cum acest volum are oarecum un final, nu cred ca voi suferi prea tare pana le voi citi pe toate. Povestea este despre angajamente , despre prietenie si despre dragoste. ce mi a placut cel mai mult este stilul autoarei. Nu am mai citit carti scrise de ea, dar m a cucerit iremediabil. ma declar fan. 5 stele binemeritate.

2020-08-31 06:54:22

Dubla flacara - Octavio Paz

Din cate am vazut pe aici, stelutele acordate acestei carti oscileaza destul de obiectiv, zic eu. Si acest lucru este in functie de gustul fiecarui cititor si asteptarile pe care le are, cand citeste titlul sau reputatia/experienta autorului - un laureat al Premiului Nobel. Sincer, fata de alte carti citite de mine, exemplu "Invatare" sau "Acolo unde cata racii", care pe aici au fost cotate cu exagerat de multe stelute si nemeritate, zic eu, aceasta carte merita citita. Sunt multe lucruri, care banal spuse, au o trimitere sau un substrat bun. Ne alearga autorul haotic prin toata literatura universala, dar gasesti si pagini, idei sau notiuni interesante in carte. Nu voi povesti sau insira aici continutul cartii, deoarece sunt multe review-uri de acest gen.Redau cateva fragmente mai jos:Despre dragoste:"Nu ne ofera o cale spre salvare, nici nu este o idolatrie. Incepe cu admiratia fata de o persoana, continua cu entuziasmul si culmineaza cu pasiunea care ne duce la fericire sau la dezastru. Dragostea este o incercare ce ne innobileaza pe toti, fericiti si nenorociti." pag.89."Dragostea este tragica; adaug acum ca prietenia este un raspuns dat tragediei." pag. 106." Oamenii sunt animati de dorintele, ambitiile si proiectele lor, dar limitati de puterea reala a inteligentei lor si de mijloacele de care dispun." pag. 170

2020-08-29 04:00:06

Disparitia lui Adele Bedeau - Graeme Macrae Burnet

Imi place foarte mult cum scrie autorul. Si intr-un proiect sangeros, analiza psihologica a fost impresionanta si in Disparitia lui Adele a reusit sa disece perfect gandurile si trairile personajului principal. Un roman static, de analiza, care reuseste sa captiveze.Este povestea unui inadaptat social. E fascinant sa urmaresti modul in care gandeste un om ce sta tot timpul la panda, care are impresia ca este continuu urmarit. Si modul in care ii sunt redate gandurile pare absolut real, chiar daca este un haos si o spaima absoluta in aceasta minte. E logic ca, dupa o panda de 20 de ani pentru a nu fi prins, sa vezi altfel orice gest...capul tau e atat de plin de suspiciuni la care abia faci fata incat totul o ia pur si simplu razna si orice gest capata proportii catastrofale. Culmea e ca ajungi sa-l simpatizezi pe ciudat, sa-i doresti sa se adapteze, chiar si un pic de fericire ii doresti. Pentru ca nu e rau, e chiar inocent, are gandurile unui copil. Se entuziasmeaza foarte usor, se deprima la fel de usor, spera sa se ridice la inaltimea asteptarilor si este dezamagit din cauza modului foarte temator in care priveste lucrurile. Este tot timpul frustrat si absolut ingrozit de orice apropiere umana. Dar nu pentru ca uraste specia, ci pentru ca ii e frica de urmari si ca ar putea fi umilit.Traieste o teama irationala fata de orice fel de situatii banale, are tot timpul impresia ca este observat si judecat de catre persoanele cu care interactioneaza si ca mai devreme sau mai tarziu se va face de ras. Problema lui pare a avea ca si cauza lipsa afectiunii si a atasamentului parintesc in copilarie, dar si alte evenimente tragice ce i-au marcat adolescenta. Fobia sociala ii afecteaza viata pe plan social si profesional, modul negativ in care reactioneaza la situatii inofensive este determinat de anxietate care il va impinge la gesturi dramatice.Fobia sociala este un subiect la moda. Anxietatea este la moda si cateodata, din punctul meu de vedere, folosita ca scuza pentru multe carente si lipsuri la nivel de caracter uman. Ai ocazia si scuza sa nu mai fii catalogat nesimtit sau prost-crescut deoarece suferi de anxietate si transferul de responsabilitate se face pe "nesimtite". Nu tu esti de vina pentru actiunile si vorbele tale, nu tu esti de vina pentru gandurile lipsite de moralitate si etica, ci frica de societate, de umilirea si batjocura acesteia. Rautatea si agresivitatea prosteasca sunt protejate de zidul "de inteles" al anxietatii. Dar in aceasta carte nu avem de-a face cu un impostor, personajul nostru chiar sufera de inadaptare si nu se foloseste de nesimtire sau de lipsa de empatie ca de niste arme.

2020-08-29 04:00:06

Confess - Colleen Hoover

In fiecare zi a vietii mele ma simt de parca m-as lupta sa urc cu un lift care doar coboara. Si, indiferent cat de repede fug sau cat de mult ma straduiesc sa ajung sus, raman pe loc, sprintand, fara sa ajung nicaieri.

2020-08-29 04:00:06

A ta vesnic, Lara Jean - Jenny Han

Familiile se fac mai mici si se fac mai mari. Tot ce se poate face e sa ne bucuram unul de compania altuia, atata timp cat ne avem unul pe altul.

2020-08-29 04:00:06

Ghici care-i mincinosul - M.J. Arlidge

Un barbat traverseaza drumul spre casa, coplesit de oboseala si de sorinta de a se odihni. Aproape ca simti nevoia de a te odihni alaturi de el. Dar de unde sa stie ca nu va mai avea niciodata posibilitatea de a se odihni si de a se bucura de casa si familia sa? Cand singura problema este ruta pe care sa ajunga mai repede acasa, nici nu banuieste infernul in care se afla propria sa familie.Doar cand ajunge in preajma casei vede flacarile care i-au cuprins casa si el este neputincios... focul este prea mare pentru a putea urca la etaj, unde stie ca se aflau sotia si cei doi copii ai sai. Dintre ei, doar baiatul se salveaza, caci sare de la etaj, ramand cu fracturi severe si o vinovatie profunda, caci i-a fost prea teama sa isi caute mama si sora si a ales sa sara.Recenzia mea completa este aici

2020-08-29 04:00:06

Gheata de sub picioarele ei - Camilla Grebe

Excelenta carte, prin scriitura, prin modalitatea de a povesti (capitolele scrise la persoana I, din punctul de vedere al celor trei personaje in jurul carora se impletesc firele narative). Este prima carte scrisa de Camilla Grebe pe care o citesc (e, de fapt, prima carte pe care o scrie singura) si m-a convins ca este o scriitoare pe care cu siguranta am s-o urmaresc (in 2017 i-a aparut al doilea volum si sper ca Trei sa-l traduca cit mai repede).O nota proasta pentru traducere (Andrei Dosa), mi-a parut grabita, neglijenta, fara prea mare tragere de inima, nu stiu daca motivul este "sintem platiti prost, muncim prost" sau pur si simplu atit poate omul. Nici redactorul n-a fost vreun campion, dar nu stiu cit la suta din trasnaile traducatorului reprezinta cele citeva zeci de probleme care mi-au intrerupt lectura.Mai multe intr-o cronica, in Observator cultural sau pe blog.

2020-08-29 04:00:06

De profundis - Oscar Wilde

Adevaratul prost, cel pe care zeii l-ar batjocori sau l-ar mutila, este cel care nu se cunoaste pe sine. Eu am fost astfel prea multa vreme. Tu ai fost astfel pentru prea multa vreme. Nu mai fi. Nu te teme. Viciul suprem este superficialitatea. Orice lucru inteles e bun.Stiai ce insemna Arta pentru mine, nota esentiala prin care ma dezvaluiam intai pe mine mie insumi, apoi pe mine lumii; adevarata pasiune a vietii mele; iubirea fata de care toate celelalte iubiri sunt ca apa de mlastina fata de vinul rosu, sau ca licuriciul fata de oglinda magica a lunii.Iubirea e hranita de imaginatie, prin care devenim mai intelepti decat ne stim, mai buni decat ne simtim, mai nobili decat suntem, prin care putem vedea Viata ca intreg; prin ea, si numai prin ea, ii putem intelege pe ceilalti atat in relatiile lor reale, cat si in cele ideale. Numai ce e frumos, si frumos conceput, poate hrani Iubirea.Trebuie sa intelegem totul prin natura noastra. Nu are rost sa-i spui cuiva ceva ce nu simte si nu poate intelege.Chiar crezi ca meritai dragostea pe care ti-o aratam atunci, sau ca am crezut vreo clipa ca o meritai? Stiam ca nu. Dar Iubirea nu se targuieste ca la piata, si nici nu foloseste un cantar. Bucuria ei, precum bucuria intelectului, este sa se simta vie. Scopul Iubirii este sa iubeasca: nici mai mult, nici mai putin. Tu ai fost dusmanul meu: un dusman cum n-a mai avut nimeni vreodata. Ti-am daruit viata mea si, ca sa-ti satisfaci cele mai josnice si mai demne de dispret dintre patimile omenesti, Ura, Vanitatea si Lacomia, tu ai aruncat-o cat colo. In nici trei ani, m-ai distrus complet din toate punctele de vedere. Eu nu puteam face altceva pentru mine decat sa te iubesc. Stiam ca, daca-mi permiteam sa te urasc, in desertul uscat al existentei pe care aveam sa-l strabat, si il strabat inca, fiecare piatra isi va pierde umbra, fiecare palmier va fi ofilit, fiecare ochi de apa se va dovedi otravit. (view spoiler)[Stii deja ce e Ura. Incepe oare sa se contureze in mintea ta si ce e Iubirea, si care este natura ei? Nu e prea tarziu sa afli, desi poate ca spre a te invata a fost nevoie sa ajung intr-o celula de temnita. Dupa cumplita mea sentinta, cand am inbracat haine de condamnat si usa inchisorii s-a inchis in urma mea, m-am asezat intre ruinele vietii mele minunate, strivit de suferinta, impietrit de groaza, covarsit de durere. Dar nu voiam sa te urasc. In fiecare zi imi spuneam: Trebuie sa-mi pastrez Iubirea in inima azi, altfel cum voi trece ziua asta? Imi reaminteam ca tu n-ai vrut sa faci nici un rai, in orice caz nu mie.Sunt cat se poate de sincer cand iti spun ca, decat sa ies din inchisoare cu inima plina de amaraciune impotriva ta sau impotriva lumii, mai curand mi-as cersi bucuros paine din usa in usa.Si, in cele din urma, trebuie sa te iert. Trebuie. Nu scriu aceasta scrisoare spre a sadi amaraciunea in inima ta, ci spre a o smulge din a mea. (hide spoiler)]Nu ma pot ajuta nici religia, nici morala, nici ratiunea. Morala nu ma ajuta. Sunt un anti-nomist innascut. Sunt unul dintre acei oameni facuti pentru exceptii, nu pentru reguli. Dar chiar daca vad ca nu e nimic gresit in ceea ce face cineva, inteleg ca e ceva gresit in ceea ce devine.Religia nu ma ajuta. Credinta pe care altii o au in ceva nevazut eu o am in ceea ce pot sa ating si sa privesc. Zeii mei locuiesc in temple facute de mana omului; si doar in cercul experientei reale e crezul meu desavarsit: prea desavarsit, poate, caci, asemeni multora sau tuturor acelora ce si-au asezat raiul pe pamant, am gasitin el nu numai frumusetea raiului, ci si ororile iadului. Cand ma gandesc la religie, simt ca mi-ar placea sa gasesc un ordin al celor care nu pot sa creada.Dar, credinta sau agnosticism, nu trebuie sa fie nimic exterior fiintei mele. Simbolurile sale trebuie sa fie create de mine. Spiritual este numai ceea ce-si creeaza propria forma. Daca nu-i aflu secretul inlauntrul meu, nu-l voi afla niciodata.Sa-ti respingi experientele inseamna sa-ti opresti dezvoltarea. Sa-ti negi experientele inseamna sa pui o minciuna pe buzele propriei vieti. Nu este altceva decat o negare a Sufletului....cei care stiu ce este Frumosul si cei care stiu ce este Suferinta; nimeni altcineva nu ma intereseaza. Si nici nu cer nimic de la Viata. In tot ce am spus sunt preocupat pur si simplu de atitudinea mea mentala fata de viata ca intreg si cred ca a nu ma rusina ca am fost pedepsit este una dintre primele realizari la care trebuie sa tintesc, pentru perfectiunea mea, si pentru ca sunt imperfect.Am dreptul sa impartasesc Suferinta, iar cel care poate privi fumusetea lumii si ii poate impartasi tristetea, si poate intelege ceva din miracolul amandurora, se afla in contact imediat cu lucrurile divine si a ajuns cat se poate de aproape de taina lui Dumnezeu. Am tratat Arta ca pe realitatea suprema si viata ca pe un simplu mod de fictiune.Ceea ce cauta mereu artistul este acel mod de existenta in care sufletul si trupul sunt una si de nedespartit, in care exteriorul este expresia interiorului, in care se reveleaza Forma.

2020-08-29 04:00:06

O carte absolut superbă, necesară dacă v-a plăcut „Portretul lui Dorian Gray“. Wilde este un autor senzațional.

tosaraluca - 2020-09-25 10:44:03

Cele opt pacate capitale ale omenirii civilizate - Konrad Lorenz

,,Credinta eronata ca doar ceea ce poate fi inteles pe cale rationala ori, mai mult, doar ceea ce poate fi dovedit in mod stiintific ar face parte din tezaurul stabil de cunostinte al omenirii duce la consecinte nefaste. Iluminat stiintific", tineretul ajunge sa nesocoteasca nepretuita comoara continuta in traditiile oricarei culturi vechi, precum si in invataturile marilor religii ale lumii. Cel care crede ca toate acestea sunt lipsite de orice valoare cade totodata intr-o alta greseala nu mai putin periculoasa, traind cu impresia ca stiinta ar putea isca pur si simplu din neant in mod rational o intreaga cultura, cu tot ceea ce tine de ea".

2020-08-29 04:00:06

Dezonoare - J. M. Coetzee

Dezonoare este o carte care ravaseste, care afecteaza, dar poate face din cititor o fiinta ceva mai... umana. Merita citita si rascitita, si cu siguranta ca fiecare cititor in parte va vedea altceva in ea, fiecare va interpreta totul extrem de subiectiv, in functie de ceea ce atinge mai mult: iubire, relatii interzise si relatii necesare, viol si abuzuri, impacare si resemnare, pareri de rau si aparente regrete, onoare si moarte, dezonoare si viata.Citeste continuarea pe Hyperliteratura:

2020-08-29 03:54:22

Dansul privighetorii de primavara - Kyung-Sook Shin

Imaginea centrala a cartii este cea din titlu- dansul lui Yi Jin, tanara de la curte, ii farmeca pe toti, regele Coreei, diplomatul Victor, pe francezi, pe Gang Yeon, tanarul coreean cu care e crescuta impreuna. Victor e fermecat de fata cu ochi negri care il saluta in limba lui, franceza, si il priveste cu prietenie. Nu stie daca o va mai revedea, insa are poza ei, facuta cu un aparat mic pentru spionaj. Aceste imagini vor reveni la finalul romanului, unde il revedem pe Victor singur, batran, si incercand sa distruga toate amintirile legate de Yi Jin. Dupa perioada in care fiecare exploreaza cultura celuilalt, urmeaza o perioada in care cei doi se indeparteaza, iar Yi Jin doreste sa se intoarca in Coreea. Victor de la inceput se temea sa nu o piarda, influentat si de tragedia din adolescenta cand a pierdut o iubita de care ii amintea Yi Jin. Yi Jin e prea legata de curte inca de la inceput, vazand in regina pe mama ei. Cele cateva momente pline de farmec pe care le traiesc cei doi revin spre final, fiind de data aceasta incarcate de nostalgie si de un sentiment de tragic, prin pierderea persoanelor dragi.

2020-08-29 03:54:22

Universul pe umerii tai - Jennifer Niven

Fata asta, Libby Strout, e uimitoare. Eu, care nu am fost niciodata batjocorita din cauza felului in care arat, nu cred ca voi avea vreodata increderea, curajul, si multumirea de sine pe care o are ea, chiar atunci cand toata lumea pare ca e impotriva ei. Universul pe umerii tai este o carte absolut minunata, o poveste despre regasire, despre cum sa te iubesti pe tine si pe ceilalti, despre cum uneori trebuie sa-ti depasesti temerile si sa fii tu insuti, indiferent de ce ar spune lumea. Si bineinteles, relatia dintre Jack si Libby iti topeste inima, sunt absolut minunati.

2020-08-29 03:54:22

Printul de hartie - Erin Watt

Partea proasta la seriile de genul asta este faptul ca povestea devine repetitiva. Vol 2 mi s a parut o lalaiala pe aceeasi tema. Nimic nou sub soare. Daca primul vol l am catalogat ca fiind amuzant si chiar mi a placut, asta m a enervat la culme. Plus, ca e un pic deranjant sa vezi cum toate problemele din lume li se intampla numai lor. Cand citesc o carte, de orice fel, incerc sa descopar in spatele povestii in sine, mesajul pe care autorul a vrut sa l transmita. Aici n am gasit nimic. Este o poveste plata, presarata cu scandaluri, alcool, sex, adolescenti rebeli, violuri, batai, droguri... dar unde nu exista nicio repercursiune a faptelor lor... pt ca sunt niste privilegiati. N am sesizat nicio evolutie in relatiile personajelor... s a incercat un pic, prin temperarea masculului Reed, dar nu a fost deajuns pt a face povestea interesanta. Daca ma intrebati, cinci carti in serie sunt prea multe. Cred ca s ar fi putut opri la doua. Povestea merge pe doua perspective. Nu e suparator, am mai citit carti asa, insa desi s ar spune ca sunt doua personaje distincte... felul lor de a fi este asemanator. Practic, nu sesizezi nicio schimbare... daca n ar scrie la inceputul capitolului cine povesteste, ai crede ca e o singura persoana. Asadar, daca la primul vol am zambit si m a amuzat modul de acomodare al Elei si felul ei de a fi.. Aici m a plictisit teribil. Daca si vol 3 este la fel, voi renunta sa l citesc... nu ma mai chinui sa l termin. 3 stele, trase de par.

2020-08-29 03:54:22

Adolf H. Doua vieti - Eric-Emmanuel Schmitt

"Eu in diavol nu cred! Fiindca nu pot concepe un diavol care ar putea dori raul doar de dragul raului. Nu exista intentie a raului pura. Fiecare este convins ca face bine ce face. Diavolul se crede intotdeauna inger. De-asta mi-e atat de frica. Poate ca intr-o zi va aparea un biet individ frustrat pana la limita nebuniei, un biet individ care isi va dori sa faca binele exact la fel ca Dumnezeu, daca nu cumva si mai bine, un incendiator reformator, un diavol din sfidare fata de Dumnezeu, un diavol din invidie fata de Dumnezeu, un diavol din ambitie, un mim grotesc, un clovn.""Ce este un monstru? Un om care face rau in mod repetat. Este constient ca face rau? Nu. Aproape niciodata. Uneori, da, insa faptul ca totusi mai constientizeaza uneori nu-l schimba. Intrucat monstrul se justifica pentru sine, zicandu-si ca niciodata nu a dorit sa faca rau. Este vorba numai despre accidente pe parcurs.""Desi pe planeta aceasta se face atata rau, nimeni nu aspira la rau. "

2020-08-29 03:54:22

Cele trei fiice ale Evei - Elif Shafak

Cartea asta e despre mine. Am avut impresia ca eu am fost personajul principal de la inceput pina la capat: toate acele framantari si nesigurante, toate gandurile si indoielile erau, parca, ale mele. Sau, mai degraba, este despre toti noi care am fost crescuti intre extreme: intre vest si est, intre religie si ateism, intre iubire si ura, intre razvratire si ascultare. Nici alb nici negru, nici prea cald nici prea rece, nici politic nici apolitic, suntem mereu nehotarati , incununati de nobila cautare a caii de mijloc, oricare ar fi asta si oricat de mult ne-ar sterge ea din personalitate.Mi-as dori sa fiu mai mult ca Shirin ori ca Mona, acestea doua macar stiu ce sunt si ce nu vor sa fie, lor nu le este frica de intrebari, ele nu asteapta raspunsuri si isi asuma orice atitudine. Ce tine de scriitura, este una elaborata, cu multe incursiuni despre religie, politica si Dumnezeu care nu plictisesc, ci mai degraba, cheama la cunoastere, la informare, la o curiozitate benefica: Certitudinea este pentru curiozitate acelasi lucru ca soarele pentru aripile lui Icar. Cand una straluceste cu putere, cealalta nu poate supravietui. Odata cu certitudinea vine aroganta; cu aroganta, orbirea; cu orbirea, intunericul;si cu intunericul, mai multa certitudine.(p.283)Autoarea este una citita si infocata in lupta ei contra ignorantei si ii putem ghici pozitia sociala vizavi de problemele globale ale epocii noastre- egalitatea de genuri, aversiunea impotriva lumii musulmane, locul comunitatii LGBT si a altor minoritati in societate etc.Este definitiv o carte pe care o recomand tinerilor, femeilor, barbatilor pentru ca se vor regasi intr-un personaj sau altul si vor avea numai de invatat (apropo, mi-am facut o lista cu carti de citit de aici, printre care a fost mentionat si filosoful roman Cioran).Ne putem descoperi eul adevarat doar in chipurile Celuilalt. Absolutistii venereaza puritatea,noi-hibriditatea. Ei vor sa reduca pe toata lumea la o singura identitate. Noi ne straduim sa facem exact opusul: sa multiplicam pe toata lumea la o suta de fete, o mie de inimi care bat.(p.305)

2020-08-29 03:54:22

Deodata in adancul padurii - Amos Oz

Daca textul a avut si un alt mesaj in afara celui ca unii oameni prefera sa fie naivi decat sa se adapteze la viata (iar eu ar trebui sa simt empatie fata de ei), nu l-am observat. Un stil haotic, o actiune incoerenta, personaje lipsite de profunzime si niste erori de logica ingrozitoare (desi nu mai exista animale, pasari, pesti, viermi, insecte - plantele dau rod, probabil polenizate de Sfantul Duh; satul e izolat in mijlocul padurii, dar are caiete, carti, scaune cu rotile, lumina - nu se specifica daca e electrica, dar nici lumanari n-ar fi avut cum sa faca, fara ceara; un ins se gandeste sa mearga in aval ca sa vada de ce nu mai sunt pesti; habar n-am cum se descompuneau cadavrele; cand intalneste pentru prima data un animal, un personaj e uimit sa vada cum i se umfla/dezumfla corpul in ritmul respiratiei, pentru ca, aparent, nu mai vazuse asta la nicio fiinta pana atunci - ceea ce ma face sa ma intreb cum respirau ceilalti oameni din sat, etc.). Problemele cu limba romana ale traducatorului au fost in ton cu dezastrul general.

2020-08-29 03:54:22

Fiica ascunsa - Elena Ferrante

Fiecare mama e si ea o fiica si citind aceasta carte imi aduc aminte cuvintele mamei pe care i le spunea bunica: mama sa ai dar mama sa nu fii! Apoi imi aduc aminte Suferintele unor femei ca nu pot si mame si ma confuz total! Plus ca am avut alte asteptari! Credeam ca o sa fie o mica continuare a tetralogiei #prietenameageniala a liniei de suget in care dispare fetita Lilei!!!!!!!! dar nu a fost sa fie.... Elena Ferrante mereu a lasat o umbra si o cruzime in urma cartilor sale dar nu ma pot refuza de ea. Nu pot sa spun ca e carte extraordinara, dupa luni cand o sa-i revad coperta pai la sigur nu o sa-mi aduc aminte despre ce-i, deci 50/50 #redescopera #citeste #elenaferrante #fiicaascunsa

2020-08-29 03:54:22

Fetele disparute din Paris - Pam Jenoff

Mi-am propus ca luna aceasta sa citesc carti cu si despre femei, sa le dedic lor inceputul primaverii: lor, mamelor, surorilor, bunicilor, matusilor si prietenelor. Lor, care ne inspira zi de zi. The lost girls of Paris este un roman despre femei, despre puterea lor de a lupta, de a se sacrifica pentru ceilalti, de a-si pastra feminitatea si de a o folosi corect si cu masura, de a da viata si a o infrumuseta. E un roman tulburator si cumva nepotrivit pentru perioada aceasta, insa cel mai mult mi-a placut faptul ca a reusit sa redea importanta femeilor in istorie si rolul pe care o femeie il are dintotdeauna.Romanul surprinde trei femei diferite, dar totusi atat de asemanatoare, care ajung sa intre in contact una cu cealalta si sa isi schimbe vietile.Povestea incepe cu Grace, o femeie din America, care, in drum spre serviciu, descopera o valiza plina cu fotografii si diverse obiecte, ce se pare ca ii apartinea unei doamne care murise cu cateva minute intr-un accident de masina. Valiza este practic cutia Pandorei, caci odata deschisa, ne duce in Anglia anilor 44, in plin Razboi Mondial, intr-o poveste cu aliati si spioni, o poveste in care o cunoastem pe Eleonor, o tanara rusoaica, ce a ajuns sa lucreze pentru Serviciul Secret si sa coopteze tinere pentru a le trimite ca spioni in Germania nazista. La inceput rece si calculata, Eleonor se dovedeste a fi o femeie exceptionala, cu o poveste tragica de viata, puternica si rationala, care ajunge insa sa faca greseli umane, greseli ce ii vor macina constiinta. Prin intermediul ei o cunoastem si pe Marie, o tanara care printr-o serie de imprejurari ajunge in echipa de spioni a lui Eleonor si e trimisa in Franta, pentru a transmite situatia de acolo. Aceste fete, pe care guvernul britanic le recruteaza si trimite in Europa pentru a sustine razboiul, sunt cele care fac jocul. In timp ce barbatii de pe front isi pierd sangele si umanitatea, ele trag toate sforile din spate si duc razboiul la un alt nivel. Ele vor fi si cele care vor fi uitate insa. Cele de care guvernul se va descotorosi, iar ziarele si cartile de razboi nu vor auzi. Cele fara familii si morminte, disparute sau ucise sau, in cel mai bun caz, cu alte identitati, departe de lumea politica, intr-o casuta izolata din munti. Femei care au schimbat cursul istoriei, dar nu sunt mentionate nicaieri. Asta a vrut Pam Jenoff cu acest roman: sa aflam ca au existat, sa cunoastem doua dintre ele si ce presupunea munca lor, sa le realizam meritele si sa nu le uitam. Mi-a placut de Eleonor si Marie, mi-au intrat in suflet repede, desi mi s-a parut ca nu au fost suficient de bine caracterizate. Parca romanul a fost prea scurt si prea simplu pentru potentialul pe care il avea. Am asteptat tot timpul mai mult si chiar era loc de mai mult: personajele puteau fi exceptionale, daca ar fi fost mai mult decat schitate, iar actiunea putea fi mai complicata si cu mai mult suspans, dar autoarea mi-a lasat impresia ca a vrut sa pastreze lucrurile simple. Mi-a placut mult stilul ei insa si am trecut pe lista si restul romanelor, tot despre razboi. Imi place ce arata, imi plac mesajele ei si originalitatea ei si as recomanda-o mai ales iubitorilor de fictiune istorica. :)

2020-08-29 03:54:22

Adam si Eva - Liviu Rebreanu

Cele sapte vieti:I NavamalikaLocul: IndiaEl: Mahavira = marele erou (ucenicul marelui intelept, fiul lui Vasishta)Ea: Navamalika (cu ochii verzi ca pajistea spalata de roua)- i se taie/scoate/extrage piele si apoi este biciuit *shudders*II IsitLocul: EgiptEl: Unamonu (nomarh in Abotu)Ea: Isit (... ochii mari, albastri ca cerul diminetii, cu genele lungi incarcate de fard, cu o stralucire misterioasa si ispititoare in care scanteiau straluciri din alte lumi)- omorat cu o sageataIII HammaLocul: Sumer si Akkad (Mesopotamia)El: Gungunum (scrib?)Ea: Hamma (ochi albastri peste care genele lungi, negre aruncau umbre, dandu-le o intunecime viorie. In lumina lor era moliciune si o vapaie ciudata.)- injunghiat cu o sabie (prizonier)IV ServillaLocul: RomaEl: Axius (cavaler roman)Ea: Servilla- ea ucisa cu un pumnal de sotia lui Axius- el se sinucide (isi taie venele in timp ce face baie u0026lt;- profetie la nastere)V MariaLocul: GermaniaEl: Hans (calugar)Ea: Fecioara Maria (!)VI YvonneLocul: FrantaTimp: Revolutia francezaEl: Gaston Duhem (doctor)Ea: Yvonne- executati unul dupa altul (ghilotina)VII IleanaLocul: RomaniaEl: (Toma) Petre NovacEa: Ileana- impuscat de sotul Ileanei, PoplinskiAlerga dupa ea prin tari necunoscute, in epoci bizare, aci pastor indian, aci mare dregator egiptean, apoi scriitor intr-un templu babilonian, sau cavaler roman, calugar medieval, revolutionar provincial...Citate:Fericirea adevarata e totdeauna o clipa, se gandi bolnavul, cu amintirea ei proaspata in suflet. Mai multa n-ar indura firea omului care, deseori, intr-o viata de multi ani, nu are norocul sa intalneasca nici clipa aceasta, nici macar sa se apropie de ea. 37A recunoscut-o inainte de a se apropia de dansa, desi n-o vazuse niciodata. De cateva zile inima lui o astepta si o cauta. Si a gasit-o printre miile de oameni indiferenti. 37Naivitatea e virtute divina! 39Si de-atunci moartea nu ma mai spaimanta, caci viata adevarata e una si neintrerupta, dincolo de viata si moartea pamanteasca. Viata e Dumnezeu! 40metempsihoza improspatata 41Sugestie! Iar o vorba! Indata ce lipseste explicatia, vine un cuvant sec s-o inlocuiasca.-Cine vrea sa explice totul prin cuvinte ajunge curand sa nu poata explica nimic! Eroare incepe din clipa cand vrem sa identificam cuvantul cu spiritul. Sufletul n-are nevoie de cuvinte pentru a intelege. Sufletul comunica direct cu lumea spirituala, cu lumea lumilor. Si doar spiritul e esenta, spiritul etern, infinit, cuprinzator a toate. Insasi lumea materiala nu poate fi decat o fata a esentei divine. Vesnica materie e implicata de esenta ei. De altfel, materia si toata lumea materiala exista numai in functie de perceptia omeneasca. Densitate, coloare, caldura, toate atributele materiei exista numai pentru om. In fond nu e nicio deosebire intre eterul sideral si corpurile ceresti: toate sunt, in ultima analiza, o forma de manifestare a spiritului. Modificarile aparente alcatuiesc si intretin atributele fara numar. Precum materia se transforma neincetat, dobandind, prin aceasta, o existenta efectiva, si spiritul are sa-si asigure echilibrul atributelor printr-o perpetua regenerare. Licaririle spirituale trebuie sa se imbine permanent cu schimbarile din planul material. Regenerarea spiritului nu se poate savarsi decat prin identificarea cu materia. Transformarile materiei sunt astfel infatisari diverse ale spiritului animator, incepand cu cele mecanice si pana la cele biologice. Deosebirea e numai de grade, incat gradul suprem ar fi omul in care spiritul se recunoaste pe sine insusi dincolo de scoarta materiala.Daca materia e aceeasi in atomii ei, spiritul cuprinde virtual toata dumnezeirea. Intreg si parte sunt identice. Ca si atomii materiali, miliardele de miliarde de atomi spirituali se afla intr-o miscare eterna intre lumea materiala si cea spirituala. Viata unui atom e insasi viata universului. Unul e totul si totul e unul.Dar atomul material e echilibrul dintre doua energii. In atomul spiritual echilibrul il formeaza doua principii. Echilibrul principiilor e spiritualitatea. Cand atomul se rupe in planul spiritual, echilibrul i se frange, principiile se diferentiaza si se prabusesc in planul material. Timpul si spatiul devin realitati pentru partile intregului. Incepe viata materiala. Cele doua principii insa raman esenta spirituala si in transformarile pe care le indura ca animatori materiali. Spiritul pur palpita in ele ca un ideal spre care ravnesc necontenit. Intoarcerea in planul spiritual totusi e imposibila pana ce nu vor redobandi, prin unire, echilibrul pierdut. Ravna lor spre idealul spiritual se concretizeaza astfel in penibila incercare de a se regasi si de a se reuni. In planul material, cele doua principii reprezinta infinitele forme ale pozitivului si negativului, care, pe treptele mai de sus ale scarii vietii, se numesc masculin si feminin. Cand principiul isi recunoaste originea, apare sufletul si omul!Iata acua un atom spiritual pierzandu-si echilibrul. Cele doua principii se diferentiaza indata in doua suflete, barbat si femeie, sortite de-acum vietii materiale. Urmeaza cai diferite spre aceeasi tinta. Trebuie sa treaca prin toate planurile existentei pamantesti, purtand pretutindeni dorul lor de unire si permanenta nostalgie dupa lumea spirituala. In clipa cand sufletul gol se intrupeaza, incepe viata omului. Pentru suflet e incercarea suprema. Incatusat complet in coaja materiala, trebuie sarecucereasca anevoie cunostinta de sine, sa urmeze supus legile vietii materiale. Mereu treaza staruie doar trebuinta de-a gasi perechea lui de echilibru. Barbatul si femeia se cauta in valmasagul imens al vietii omenesti. Un barbat din milioane de barbati doreste pe o singura femeie din milioane de femei. Unl singur si una singura! Adam si Eva! Cautarea reciproca, inconstienta si irezistibila, e insusi rostul vietii omului. Pentru a inlesni cautarea aceasta se fac, se refac si se desfac toate legile si conventiile morale si sociale, tot ceea ce se numeste emfatic progresul omenirii. Instinctul iubirii e reminescenta originii divine. Prin iubire numai se poate uni sufletul barbatului cu sufletul femeii pentru a redeveni parte din lumea spirituala. Iubirea aceasta e rodul divin al sufletului omenesc. Dumnezeu sub chipul iubirii traieste in om.Iubire si Dumnezeu, constient sau inconstient, trebuie sa altcatuiasca suprema preocupare a sufletului omenesc. Fra de ele omul nici n-ar putea exista!O viata omeneasca nu ajunge insa pentru a prilejui intalnirea barbatului cu femeia. Spatiul si timpul sunt piedici pe care sufletul strans in obezile materiale numai treptat le poate invinge. Apoi, chiar cand le-a invins, intervin obstacolele conventiilor sociale care de multe ori sunt mai puternice decat puterile oricarui om.Avantul sufletului se sfarma in clipa prabusirii trupesti. Moartea materiala descatuseaza sufletul fara a- inlesni posibilitatea de unire cu sufletul pereche. Unirea lor numai in viata materiala poate fi mantuitoare. Asa sufletul slobozit dupa intaia incarnare va pluti in alte planuri ale lumii ca o sarmana constiinta pura, asteptand prilejul unei noi intrupari omenesti. A doua viata pe pamant incepe, si moartea o curma iar, si sufletul tot nu si-a dobandit perechea adevarata. Apoi urmeaza a treia viata, secerata de a treia moarte. Apoi alta si iar alta. Poate ca in timpul unei reincarnari celalalt suflet a ramas in vreo sfera indepartata; atunci omul simte cumplit zadarnicia vietii pamantesti si a tuturor zbuciumarilor sale, incercand sa se aproapie de Dumnezeu prin singuratate si meditatie. Cate vieti terestre alcatuiesc o viata adevarata?... Sapte!... De ce tocmai sapte? O, Doamne, Doamne, de ce sapte? Dar pentru ca sapte e numarul sfant! A fost sfant totdeauna, in toate sufletele! Fiecare moarte materiala pecetluieste regretul zadarniciei. In ochii muribundului, in lumina ultimei clipe, tremura durerea neputincioasa a sufletului. A trait in zadar.A saptea viata aduce de-abia fericirea unirii cu celalalt suflet. De aceea a saptea moarte cuprinde revelatia. Fiindca moartea a saptea inseamna sfarsitul existentei materiale si inceputul intoarcerii in lumea spirituala, sufletul retraieste intr-o strafulgerare toate vietile anterioare pentru a se putea bucura mai deplin de stralucirea vietii noi, eterne, ce-l asteapta. De-acumanu va mai rataci in sferele lumii materiale, ci, transformat in principiu pur, echilibrat iarasi in atom spirtiuat cu celalalt suflet, redevenit de asemenea principiu, isi va relua existenta divina in planul spiritual.Si iata cercul inchis! Spiritul regenerat prin materie, materia animata prin suflet! Unitatea desavarsita prin dualitate! 42-45

2020-08-29 03:54:22

Pe Pamant suntem stralucitori o clipa - Ocean Vuong

Pe pamant suntem stralucitori o clipa, ce frumos nu? O scrisoare catre o mama care nu stie sa citeasca. O carte despre pierdere, despre oameni prinsi intre lumi diferite, despre dorinta de a ne vindeca si de a ne salva unii pe ceilalti. Despre cuvinte ca niste punti peste rani intinse pe mai multe generatii. Despre dorinta disperata de a fi intelesi cu adevarat de cei pe care ii iubim cei mai mult.O carte care mi-a amintit de O viata marunta, si pe care cu siguranta nu o voi uita.Se spune ca, daca iti doresti ceva suficient de mult, vei sfarsi facandu-ti zeu din el. Dar daca tot ce mi-am dorit vreodata a fost viata mea, Ma?Ma gandesc mai nou la frumusete, cum anumite lucruri sunt vanate pentru ca noi le consideram frumoase. Daca, raportata la istoria planetei noastre, viata unui individ este atat de scurta, o clipita, cum se zice, atunci a fi stralucitor, chiar incepand cu ziua in care te-ai nascut si pana in cea in care mori, inseamna a fi stralucitor numai o clipa. Pentru ca apusul, la fel ca supravietuirea, exista numai pe muchia propiei disparitii. Ca sa fii stralucitor trebuie sa fii intai vazut, dar odata vazut poti deveni vanat.Se zice ca nimic nu tine vesnic, dar de fapt e teama ca va tine mai mult decat dragostea pentru acel lucru.Si daca tristetea mea e de fapt profesoara mea cea mai exigenta?

2020-08-29 03:54:22

Cum sa te imprietenesti cu intunericul - Kathleen Glasgow

Pe cat de mult mi-a placut O fata din bucati la acea vreme, pe atat de rece am ramas in timpul acestei lecturi. Nu m-am apropiat de niciun personaj, nu am fost induiosata de scriitura si nici nu am avut vreo revelatie emotionala. Cred ca pur si simplu m-a prins intr-o pasa in care nu eram dispusa deloc sa ma implic intr-o drama. Am citit despre un copil al carui tata i-a rupt spatele, o fetita abandonata de mama drogata, alta care a trebui sa conduca de la 11 ani pentru a-si aduce tatal de la bar etc. Mult prea multe tragedii. Si pentru ce?! Ca morala sa fie ca sunt dureri care nu dispar niciodata si trebuie pur si simplu sa inveti sa traiesti in ciuda lor. Mersi, stiam deja! Daca va plac povestile triste si empatizati usor cu personajele care trec prin greutati, atunci va va placea si aceasta pentru ca este o carte bunicica in cea mai mare parte, doar ca nu a reusit sa ajunga la mine decat in proportie de 30%. Recenzia aici: te-ai uita chiar acum in oglinda la tine, ai vedea oare bucati de oase aproape de suprafata? Asa o sa te simti in fiecare zi de acum?Ca si cum mergi fara sa-ti fi ramas prea multa piele, ca si cum toata lumea iti vede oasele si inima, acum, ca mama ta e moarta?''

2020-08-29 03:54:22

Misterul de la Blackwood - Lois Duncan

Sunt carti care imi atrag atentia din prima clipa in care le vad, prin coperta, ulterior ma conving prin descriere sa le citesc. O astfel de carte este si Misterul de la Blackwood, peste care am dat navigand prin oferta celor de la Editura Corint. Este o carte care se promite a fi palpitanta si infricosatoare. Ei bine, pot spune ca, desi nu as numi-o chiar infricosatoare, este o carte foarte buna, chiar a fost pe placul meu! Prin poveste si suspansul creat, cartea Misterul de la Blackwood chiar a reusit sa se ridice la nivelul asteptarilor mele.

2020-08-29 03:54:22

Cu tine in Paris - Clementine Beauvais

Cu tine in Paris este un roman incarcat de emotii si de o frumusete aparte, care ti se dezvaluie cu putere imediat ce incepi sa te obisnuiesti cu forma sa extraordinar de moderna si de atipica pana si pentru literatura contemporana. Autoarea a ales sa se adreseze direct cititorilor sai, cu care comunica de fiecare data cand are ocazia, intrerupand firul narativ, oferindu-le noi perspective asupra celor petrecute in cartea sa:Nu-i nevoie sa faci mereu caz de iubirea pierduta. Dar, pentru cei doi indragostiti, permiteti-misa fac o exceptie.Priviti cum tremura de bucurie ca se revad.Priviti-le putin ochii...Cartea este clar una cu accente postmoderne, organizata sub forma unui teatru usor iesit din canoane sau ca o poezie vorbita, de tipul slam folosit de poetii de strada sau de rapperi sau cel putin asta este impresia pe care ti-o lasa pe tot timpul parcurgerii subiectului. Insa, odata ce ajungi sa te obisnuiesti cu stilul neobisnuit de a spune povesti, ajungi sa te indragostesti de povestea de dragoste dintre cei doi indragostiti, Evgheni si Tatiana, care s-au cunoscut prima data in adolescenta, pe cand ea avea paisprezece ani, iar el nouasprezece, s-au pierdut la scurt timp dupa, caci iubirile din adolescenta rareori rezista probei timpului, cu toate ca sunt traite la intensitate maxima, pentru a se regasi zece ani mai tarziu, printr-o simpla coincidenta, un joc al hazardului, care ii aduce la un loc la aceeasi ora intr-un metrou parizian. Apoi, iubesti pendularile intre trecut si prezent, care te ajuta sa cunosti mai bine poveste lor de iubire, dupa care alergi alaturi de ei in jurul dorintei de a fi impreuna, manati de un impuls de moment, si ratiune, care clar se opune inimii, sentimentului, caci amandoi si-au trasat deja liniile directoare in viata si este destul de dificil sa renunti la toate visele si sperantele in favoarea celuilalt.

2020-08-29 03:54:22

Vechiul oras imperial - Yasunari Kawabata

Daca vrei sa cunosti putin din cultura Japoneza, traditiile lor, Kyoto de Yasunari Kawabata este una din cele mai bune carti pentru ati oferi o introducere si de ati prezenta putin din aceasta cultura. O carte in care se prezinta o multime de evenimente, sarbatori, care par tranii la inceput si lipsite de sens.. dar nu si pentru ei. Romanul Kyoto perzinta modul de viata a unui comercinat de chimonouri, intr-o perioada in care hainele europene se extind pe piata Japoneza. Totul incepe cu Chieko, o fata parasita fie din cauza saraciei fie a superstitiilor de catre parintii ei, ofata care ajunge sa fie adoptata de catre acest comerciant.Timpul trece iar Chieko se face o domnisoara, insa gindul ca a fost abandonata de catre parintii ei biologici e mereu prezent in mintea ei, pina intr-o zi cind se intimpla ceva cu totul ne asteptat de ea. Intilnirea cu Naeko a facut ca nimic sa nu mai fie la fel, Chieko e plina de sentimente contradictorii, de la teama si tristete din cauza ca nu stie cum sa le spuna parintolor ei despre Naeko si tododata la bucuria de se regasi cu sora ei de care nici nu stiuse ca exista. Citind aceasta carte m-am simtit bucuros ca s-au intilnit si de faptul ca Naeko a fost sincera cu Chieko an privinta propuneri de casatorie pe care aceasta o primise, si totusi la final am ramas cu dorinta in suflet ca sa fi fost posibil ca aceste surori sa poata fi impreuna.

2020-08-29 03:54:22

Calatoria oamenilor cartii - Olga Tokarczuk

Poveste clasica despre sensul creatiei, divinitate, magie, cartea cartilor, ezoterisme si tot traseul initiatic in cautarea unor raspunsuri finale. Povestea e lejera, fara sa surprinda cititorul si fara multe profunzimi, scriitura destul de simpla pentru cadrul istoric ales. Paginile de final mi s-au parut bune, si finalul bine ales in ironia lui.Una peste alta, un volum obisnuit, potrivit pentru studentii sectiilor de comparata. Sunt cateva teme aici care se pliaza bine pe studiile de mit faustic etc.

2020-08-29 03:54:22

Fetita din scrisoare - Emily Gunnis

O autoare de la care, cu siguranta, voi mai citi carti! Povestea este una tulburatoare si, din pacate, ideea de la care a pornit are un sambure de adevar, unul foarte mare si foarte amar! Casele (sau caminele, sau numiti-le cum vreti) pentru tinere insarcinate si necasatorite chiar au existat, iar conditiile de trai din acele locuri au fost de-a dreptul inumane. Muncile pe care le faceau aceste femei, pedepsele si bataile pe care le incasau si, mai ales, faptul ca erau fortate sa renunte la bebelusii lor....totul este de o cruzime de nedescris!

2020-08-29 03:54:22

Noapte nesfarsita - Agatha Christie

Nota: Agatha Christie si-a exprimat dragul fata de aceasta carte, plasand-o in top 10 cele mai indragite carti ale ei, intr-o scrisoare trimisa unui fan. Una dintre cele mai slabute carti ale Agathei.Lasand la o parte toata mini-drama de inceput, povestea de dragoste, de viata si de moarte, rudele bogate si sarace, misterul pe care si-l tin aproape unele personaje si alte asemenea, mi s-a parut ca asist la o piesa de teatru, in care dialogul si relatia dintre cele doua personaje principale este mai important decat orice altceva. Inclusiv decat crima. Care nu are loc decat in ultimele 50 de pagini. Altfel spus, am avut parte de 180 de pagini pline de toate lucrurile pe care le-am lasat la o parte, si de 60 de pagini care au reusit partial sa ma captiveze.Daca nu ar fi fost finalul, ar fi meritat mai putin de 3. Dar asa, cu un final decent, care totusi parca lasa de dorit, romanul isi pierde urma in mediocritate.

2020-08-29 03:54:22

Azgad - Andra E. Dragomir

Cu toate ca povestea mi s-a parut putin fortata pe alocuri, am fost foarte incantata de complexitatea universului creat de autoare, de accentul pus pe latura romantica, de dialogul suculent dintre personaje, dar si de scenariul indraznet. E drept ca ideea nu este una originala nici nu ma asteptam la asa ceva, mai ales ca in ziua de azi nimic nu mai poate fi original, dar mi-a placut atmosfera magica ce aminteste vag de Stapanul Inelelor (se vede ca autoarea este, ca si mine, o fana a lui J.R.R.Tolkien, parintele fantasyului modern), silfii ei fiind asemanatori cu elfii celebrului autor. Per total, pot spune ca este un roman promitator si surprinzator de bun pentru un debut literar. Azgad este o poveste fascinanta, complexa si densa, care ii poarta pe cititori intr-o lume fantastica, plina de intrigi, comploturi, aventuri periculoase si iubiri inflacarate. Romanul este o combinatie de romantism, fantezie si mitologie, fiind incarcat de scene dramatice, lupte pentru suprematie, tradari, manimatari, creaturi intunecate menite sa ucida, batalii epice si intorsaturi de situatie neasteptate. Totusi, cartea ne ofera numeroase momente romantice si replici pline de umor. Recenzia completa o puteti citi aici:

2020-08-29 03:54:22

Îți mulțumesc din suflet pentru cele 5 steluțe acordate! Înseamnă mult pentru mine! Mă bucur că ți-a plăcut povestea mea!

Andra Dragomir3 - 2020-09-13 11:56:57

Sotia imperiala - Irina Reyn

Este un roman complex desi la prima vedere nu pare. Desi aveam in minte un alt scenariu atunci cand am vazut cartea pentru prima data - iclusiv titlul cartii mi-a creat aceasta senzatie - , in realitate totul a fost diferit. Diferit, dar intr-un sens pozitivRecenzie:

2020-08-29 03:54:22

Ludice. Exercitii de umor criptic - Gabriel Liiceanu

Fie ca vorbeste despre masinile sale sau de felul in care se impaca cu porcii, despre inmormantari sau despre momentele in care sa da actor, despre discutiile cu editorii si cu autorii, despre titlurile de carte, Liiceanu are un discurs amuzanto-filosofic. Nu poate trece de alura sa de intelectual, dar povesteste frumos si ne face sa zambim (nu numai pe mine, ci si pe baiatul meu, semn ca volumul trece dincolo de varste si de categorii de intelepciune).Un volum simpatic de distractie intelectuala si cam atat.

2020-08-29 03:54:22

Ignoranta - Milan Kundera

Un pic derutanta la inceput, pentru ca autorul interpune mai multe planuri, intr-un final iti dai seama ca face doar anumite analogii ca sa sublinieze ideea principala: ignoranta emigrantului fata de trecutul uitat si ignoranta fata de emigrantul reintors in patrie, fata de trecutul lui necunoscut celorlalti ramasi in tara din momentul plecarii lui. Si o continua cautare a sinelui autentic, liber de constrangerile sociale. Finalul cartii e prea erotic si imoral pt gusturile mele, asa ca din punctul meu de vedere, cartea nu e un must-read. Dilemele existentiale ale unui emigrant pot fi analizate si prin alte opere. Dar asta e doar parerea mea :-)

2020-08-29 03:54:22

Doamna Pylinska si secretul lui Chopin - Eric-Emmanuel Schmitt

As putea rezuma recenzia asa: O carte perfecta pentru relaxare intr-o dupa-amiaza.Mai pe larg, as putea sa spun ca e perfecta pentru fanii lui Chopin, dar poate fi si o portita pentru a-i atrage pe neinitiati spre muzica lui.E o carte cu o poveste pe cat de simpla, pe atat de incarcata de sens: un student (mai precis, autorul cartii) ia ore de pian de la doamna Pylinska, pentru ca vrea sa poata canta mai bine compozitiile lui Chopin. Ce ia insa din orele si temele inedite, ramane cu el pe parcursul vietii, si poate si cu noi, odata ce-i citim povestea.Recomand ascultarea compozitiilor lui Chopin inainte de a citi cartea si dupa finalizarea ei. Nu in timpul cititului - as recomanda citirea ei in liniste sau in natura. Cu siguranta, nu veti mai asculta nocturnele in acelasi mod, ci descoperind noi dimensiuni si noi intelesuri.

2020-08-29 03:54:22

Castelul din infern - Yasmine I. Bonciu

Primul element care m-a atras la aceasta carte a fost coperta care este superba, din punctul meu de vedere. Prima data cand a fost publicata, nu m-a fascinat foarte tare, insa dupa noul update Castelul din Infern aparuse pe wishlist. Sinopsisul cartii mi-a trezit foarte multe intrebari si m-a facut din ce in ce mai curioasa: O experienta din copilarie te poate marca pe viata. Acelasi lucru l-a patit si Avril. Inca din primii ani de viata, ea si-a impus sa dezlege cel mai mare mister al omenirii, un mister pe care il dezlegi atunci cand mori... Acesta a fost momentul in care mintea mea a zis WOW! Aceasta carte trebuie citita de catre mine. La inceput am avut mici ezitari. Aflasem ca Yasmine este o scriitoare romanca si conceptia mea gresita a fost aceea sa nu o citesc pentru ca voi fi dezamagita. DAR, m-am inselat! Aceasta carte este cea mai buna carte citita de mine anul acesta. Poate spun asta pentru ca este prima mea carte SF si inspirata din mitologia greaca, dar Castelul din infern va ocupa un loc de cinste in biblioteca mea de astazi inainte.Avril este un personaj feminin puternic, orfana de mama, crescuta de tata care a trait cea mai sumbra experienta in copilarie. Intr-o zi, pe plaja, cand avea doar cativa ani catelusa sa Fever a condus-o intr-un loc unde se afla o femeie decedata pe care Avril a simtit din prima clipa ca o cunoaste, insa au trecut ani de zile pana cand a descoperit ca intreaga sa viata a fost o minciuna, iar acea viata a dus-o pe acea plaja pentru a o vedea pentru prima si ultima data pe cea mai importanta femeie din viata ei.Hayes este un barbat puternic, cu o musculatura de invidiat, stapanul Infernului si guvernatorul mortii. Se poarta atat de frumos cu Avril, incat orice femeie si-ar dori sa fie in locul ei. Hayes este barbatul ideal, nemuritor, insa Avril este o simpla muritoare care aspira la o iubire nepotrivita, aspira la absolut.Cum s-au cunoscut cei doi, cine este de fapt Avril si cum ajunge sa petreaca cateva luni din viata ei in Infern, cum arata Infernul si care sunt toate misterele care Castelul din Infern le ascunde, le veti putea descoperi doar citind aceasta minunatie de carte.Eu o recomand tuturor persoanelor cu varsta peste 14 ani. Este o alegere buna, chiar daca are in jur de 600 de pagini o sa o cititi destul de repede. Eu ii voi oferi 5/5 stelute si astept cu nerabdare continuarea cartii Refugiul dintre valuri.

2020-08-29 03:54:22

Viata nu-i croita dupa calapod - Aurora Liiceanu

Interesanta aceasta nevoie de a face dreptate unei prietene (Alice Nastase) prin scris, dar nu la modul acid, ci cel tras de mineca. Purice, aici ai comis-o grav. (in Nevoia de admiratie. Oare de ce?) Desigur, cartea m-a prins de la inceput ca se face o recenzie/recomandare unei alte carti Medgidia, orasul de apoi a lui Cristian Theodorescu, dar apoi am mers mai departe si am citit, ca intr-o oglinda, lucruri sau fenomene pe care le-am dezbatut si eu, dar nu cu tonul acesta trist, suav si blind, care, bineinteles, nu e deloc suparator, ci cu totul altfel. Ca si cum ai vrea sa faci ordine, fara sa bati cu pumnul in masa. Ca si cum ai dojeni cu blindete.

2020-08-29 03:54:22

Sotia bancherului - Cristina Alger

Parcurgem repede evenimente petrecute in carte Cristinei Alger care este impartita in doua evenimente principale care sunt legate la aceasi radacina.Vrea sa para o carte detectiva, feminista, care incearca sa duca opera ei pe un drum intortocheat pentru o scurta perioada de timp, dar nu prea ii iese din puntul meu de vedere. Sincer sa fiu am achizitionat cartea ca o curiozitate, dar pot spune ca a fost oarecum o dezamagire. Pare un scenariu de film ieftin cu niste personaje care se indreapta fix la tinta si de fiecare data apar salvatori inainte ca actiunea sa se produca. Sfarsitul este prostesc, doua finaluri fericite in fond chiar daca prietenul Marinei, Duncan a fost rezultatul unui complot care s-a incheiat ca o tragedie pentru Marina, cele doua au sfarsit destul de bine. Cea de-a treia persoana, Zoe (si partenerul ei Arthur), implicata in procesul de divulgare a persoanelor interzise care operau cu ajutorul Swiss United conturi offshore, este prezentata prea putin, iar finalul cartii pot spune ca ii apartine si nu stim foarte sigur ce s-ar putea intampla cu ea, respectiv Arthur.Pot spune ca am ramas pe deplin incantat de atitudinea lui Matthew fata de sotia lui Annabel si fascinat de iubirea pe care o poarta pentru ea. O carte de vacanta pentru a umple momentele de plictiseala.

2020-08-29 03:54:22

Sub luna de sofran - Nicole C. Vosseler

Mijlocul secolului 19. Rece ca ploile de toamna londoneze. Arida si sura ca craterul din inima Adenului (important nod colonial al Imperiului Britanic in Orient). Fierbinte, ca nisipul din desertul Arabiei unde luna e mare si galbena de parca ar fi fost inmuiata in sofran, iar stelele atat de aproape de le poti atinge cu mana. Vant care aduce fire de nisip si schimba culorile hainelor. Miros de tamaie, gust de coniac, aroma de cafea tare cu ghimbir. Culori, tesaturi fine din bumbac, care se inmoaie in mainile pricepute ale femeilor desertului, mancare picanta si legi transmise din generatie in generatie.Maya - o tanara englezoaica, rebela, cu bucle negre si ochi ca taciunele, cu vise indepartate si dorinta nesecata de a descoperi mai mult decat scrie in cartile imprumutate de la tatal ei istoric, de la biblioteca colegiului unde nu era admisa doar pentru ca era fata. Cu mai mult curaj decat au avut toti oamenii care i-au trecut prin viata, cu incapatanarea de a ajunge acolo unde inima ei se simtea libera.Sub Luna de sofran - o calatorie din inima Angliei spre lumea necunoscuta a Arabiei si a Egiptului. Cu trasura, cu vaporul, pe camile incete, dar rezistente, cai deprinsi cu provocarile desertului. Cu vise, iluzii, sperante, de cele mai multe ori desarte, cu un pic de noroc, destin, mister si resemnare.

2020-08-29 03:54:22

Ziua razbunarii - John Grisham

La cald, despre aceasta carte pot spune ca am sentimente mixte. Pe de-o parte, mi-a displacut modul in care povestirea a fost construita, cu 3 marti parti distincte. Nu m-a incantat faptul ca o treime a fost o carte pura de razboi, si nu pt ca este o parte scrisa prost, ci pt ca nu ma asteptam la asta si, cumva, mi se pare ca cerseste prea mult mila cititorului. Parca ii smulge cu forta lacrimile. Totodata, prima parte mi s-a parut seaca si deloc antrenanta. Cumva, simt ca multi cititori vor abandona cartea.Pe de alta parte, finalul salveaza toata povestea, iar ceea ce reuseste ea sa rascoleasca este ceva ce cu greu poate fi descris in cuvinte.Pe blog voi scrie dupa 2-3 zile, cand ideile se vor aseza un pic.

2020-08-29 03:54:22

Pianistul. Amintiri din Varsovia - Wladyslaw Szpilman

"Pianistul", o carte cutremuratoare, este marturia zguduitoare a dramei personale a compozitorului evreu Wadysaw Szpilman si a ororilor prin care acesta trece in timpul Holocaustului in Varsovia ocupata de nemti.Cartea debuteaza sub semnul optimismului, al sperantei si increderii in interventia fortelor aliate pentru salvarea tarii de sub ocupatie. Treptat insa, se ajunge la deznadejde, protagonistul simtindu-se tot mai dezumanizat, mai dezbracat de orice demnitate umana, nemaiasteptand altceva decat propriul sfarsit.Este o perioada crunta, cand omul ajunge sa fie pus in situatii inimaginabile, sa faca orice pentru a putea supravietui, cand insasi conditia de om se pierde, iar el devine fiara.Important de mentionat este tonul cartii, acesta fiind unul echilibrat, moderat. Autorul povesteste fara patima experientele traite, total lipsit de ura si fara sa acuze pe nimeni, lucru greu de imaginat tinand cont de ororile petrecute.Marturiile au fost asternute pe hartie la cald, in 1946, imediat dupa terminarea razboiului. Dar din cauza cenzurii, cartea nu s-a mai numit "Pianistul", ci Moartea unui oras, tocmai pentru a muta drama si greutatea de pe umerii unui om pe cei ai unui oras.Este genul de lectura obligatorie, pe care ar trebui sa o citim cu totii, care ne face sa fim recunoscatori ca avem asemenea marturii, de o asa inestimabila valoare documentara. Intreaga relatare este o recuperare importanta pentru istorie.Cu atat mai valoros este volumul de fata ce contine fotografii de familie si fragmente din jurnalul capitanului Hosenfeld, cel care l-a ajutat pe Szpilman in final sa scape. O carte-martor pentru cei supusi atrocitatilor razboiului si o carte-imbold pentru cei ce vor sa cunoasca si sa inteleaga trecutul si istoria.

2020-08-29 03:54:22

Oameni normali - Sally Rooney

Doi adolescenti care nu-si cunosc limitele. Doi tineri ce nu sunt siguri de sentimentele pe care le au. Doi adulti ce inca au o multime de intrebari despre viata. Romanul lui Sally Rooney aduce in atentia cititorului lumea interioara a doua persoane diametral opuse intr-o forma usor de urmarit.Recenzia, aici.

2020-08-29 03:54:22

Soldatul iernii - Daniel Mason

O poveste de neuitat!Se gandea: as putea sa-i spun lui Zimmer ca stiu un doctor tanar care se simte vinovat si care are cosmaruri si vedenii. Si ca doctorul asta se indragostise si ca iubirea l-a salvat, dar apoi a pierdut-o pe femeia pe care o iubea. Si i-as mai spune ca o simtea mereu alaturi de el, urmarindu-i toate gesturile, cerandu-i sa aiba rabdare cu soldatii suferinzi, minunandu-se cand vedea cate o rana vindecata. I-as spune ca ii este dor de ea. Si ca isi petrece fiecare ora libera ratacind aiurea, intrebandu-se cum ar putea sa o ia de la capat...

2020-08-29 03:54:22

Minus infinit - Renert Dusout

Un individ oarecare se trezeste intr-un bar. Amintirile de inainte de primul pahar de gin, care-i va da si numele, sunt sterse pentru totdeauna. Singurul lucru care conteaza acum, in acest loc, este prezenta altor oameni si cuvintele barmanului - ca toti cei de aici mai au de stat pana dimineata, timp in care... pot face ce vor.Recenzia o gasiti pe blog.

2020-08-29 03:54:22

Pactul conjugal - Michelle Richmond

Prima lectura a anului 2020 nu a fost ce ma asteptam eu sa fie si i-am dat o sansa, desi mi-am dorit de cateva ori sa o abandonez.Nu m-a prins povestea, mi s-a parut neverosimila, desi am inteles ce a incercat autoarea sa faca. A fost prea tras de par totul, pentru mine cel putin.Nici personajele nu mi-au placut, au fost destul de fade si nu le-am inteles deloc actiunile, prin urmare nici nu am putut rezona cu ele.A avut suspans, intr-adevar, dar nu suficient cat sa ma faca sa dau pagina dupa pagina.

2020-08-29 03:54:22

Strainul - Stephen King

Citind cartea am inteles ca acest strain nu se refera neaparat la persoana alaturi de careimpartim casa, biroul sau locul dintr-un mijloc de transport, ci de cele mai multe ori este chiar reflexia pe care o vedem atunci cand ne privim in oglinda. Este adevarat ca si strainii din mediul nostru ajuta la aceasta instrainare de propria persoana si personalitate, dar noi suntem principalii vinovati de schimbarile nefaste.Irina a scris o carte in care a prezentat viata a trei femei cu medii diferite de viata, cu gandiri distincte, dar cu aceeasi situatie neplacuta afundarea si complacerea intr-un mediu nociv.Recenzia completa o puteti gasi pe blogul meu -

2020-08-29 03:54:22

Mica librarie de pe Sena - Nina George

Voiam o lectura usoara, de suflet, de sarbatori. Si am gasit-o, presarata cu de toate:- Cititi asta. Trei pagini in fiecare dimineata, in pat, inainte de micul dejun. Trebuie sa fie primul lucru care sa patrunda in fiinta dumneavoastra. Dupa cateva saptamani nu va veti mai simti atat de ranit. N-o sa va mai pedepsiti pentru succesul pe care il aveti prin blocajul creativ....[...] Perdu a ridicat cartea subtire. Max subliniase cu creionul propozitii, notase alaturi intrebari; citise cartea, asa cum trebuie citita o carte.Lectura: o calatorie fara sfarsit. O calatorie eterna, in care devii mai temperat, mai iubitor si mai prietenos cu oamenii.[...] Perdu a inceput sa rasfoiasca volumul. Ii placuse in mod deosebit si acest pasaj:Dragostea este o locuinta. Totul intr-o locuinta ar trebui sa fie folosit, nu acoperit sau protejat. Doar daca locuim pe de-a-ntregul intr-o casa, fara sa ne jenam in fata nici unei camere, a nici unei usi, putem spune ca traim cu adevarat. E la fel de important sa te certi ca si sa te atingi delicat, sa stai unul langa altul si sa te indepartezi din nou. Este esential ca fiecare camera a iubirii sa fie cu adevarat folosita. Altfel, se inmultesc fantomele si zvonurile. Camerele si casele neglijate pot deveni inselatoare si urat mirositoare...[...]Librarii nu au uitat niciodata ca aceste carti erau inca un mijloc de exprimare foarte nou in decursul istoriei, dar capabil sa schimbe lumea si sa se impotriveasca tiranilor.Cand Monsieur Perdu se uita la carti, nu vedea doar povestiri, preturi cu amanuntul si balsam pentru suflet - vedea libertatea cu aripi de hartie.

2020-08-29 03:54:22

O cale ingusta spre nordul indepartat - Richard Flanagan

Sunt acele povesti teribile, cutremuratoare, care nu-ti ingroapa lectura de vie, ci mai degraba o inalta intr-o zona extrema, a aerului rarefiat, de unde nu te mai poti intoarce: va trebui sa mergi mai departe, sa inaintezi in lumea spiritului incandescent, a unei trairi incendiate, a sinelui care, pe masura ce se topeste, capata formele noii lumi descoperite.[...]Despre o asemenea lectura, la mare altitudine, vorbim aici, in povestea lui Dorrigo Evans, eroul lui Richard Flanagan din "O cale ingusta spre nordul indepartat" (Man Booker Prize 2014).Citeste continuarea aici

2020-08-29 03:54:22

Povestiri din Petersburg - N.V. Gogol

Nu stiu ce se mai poate spune la cit de multe s-au spus deja...Ce este izbitor in povestiri este dimensiunea cosmica a suferintei umane, dar un cosmos continut in personaj, ca se numeste el Piskariov, Basmacikin sau Ceartkov. Si inca, felul in care constiinte vinovate, auto-reprosuri, realitati greu de acceptat devin fantome (Mantaua) sau se metamorfozeaza intr-un nas, un portret, niste ciini vorbitori... (Nasul, Portretul, Insemnarile unui nebun).Gogol descrie cu un realism dur ceea ce li se intimpla personajelor lui. Sefii il tratau cu o raceala despotica. .. [un tinar sujbas, abia intrat in serviciu...] se cutremura ori de cite ori se lovea de lipsa de omenie descoperita la oameni, cind vedea ce feroce brutalitate zace in ei sub masca unei mondenitati rafinate de persoane cultivate. (Mantaua).El nu face psihologie.Dupa ce o asculta, Akaki Akakievici se duse in odaia lui si, cum si-o fi petrecut el noaptea aceea, sa se gindeasca singuri cei ce s-ar putea inchipui cit de putin intr-o asemenea situatie. (Mantaua).Gogol afirma ca Petersburgul nu este un loc unde pictorii sa gaseasca o atmosfera prielnica manifestarii talentului lor prea mult cenusiu, intuneric, frig, umezeala. Cu toate acestea, in doua povestiri - Nevski Prospekt si Portretul - personajele principale sint pictori, alesi poate pentru sensibilitatea si fragilitatea lor. Clima in fiecare povestire clima se insinueaza ca un personaj aparte, apasator, chiar determinant de cotituri de destine:Asa se scurgea pasnica viata a acestui om, care stia sa traiasca impacat cu destinul sau, cu o leafa de patru sute de ruble, iar existenta lui ar fi continuat sa se scurga, probabil, tot asa, pina la adinci batrineti, daca pe lumea asta nu s-ar isca tot felul de necazuri ce presara calea vietii... Se afla la Petersburg un dusman declarat al slujbasilor cu o leafa de patru sute de ruble pe an, ori ceva mai mult sau poate mai putin. Dusmanul acesta nu e altul decit gerul nostru nordic... (Mantaua)Scrisul lui Gogol este extrem de vibrant, versatil. De exemplu, poate sa fie sacadat. In descrierea trecatorilor pe Nevski Prospekt, parca se ciocneste de ei si, cum i se schimba perspectiva, cum ne-o incondeiaza pe cea noua. Dar poate fi si de mare suflu (am gasit o fraza intinsa pe 29 de rinduri), fara sa fie obositor, numai convingator... Alterneaza intre a fi martor al discutiilor si miscarilor personajelor sale si a ni le descrie cu consideratii personale, impartasite cu noi, cititorii, si nu intotdeauna spre deplina noastra clarificare (se vedea fantoma noua, mustacioasa, din ultimele rinduri ale Mantalei).Despre fiecare povestire, cite ceva:Nasul bate un vint de supra-realism in povestea astaaa...Nevski Prospekt m-a dus cu gindul si la descrierile lui Flaubert facute populatiei stradale pariziene in Educatia sentimentala; Gogol face acelasi lucru caricaturizind, fara sarcasm, cu intelegerea limitelor naturii umane.Portretul trairi hiperbolizate, in concordanta cu dimensiunea cosmica a mustrarii de sine a personajului principal, insusi habitatul crescindu-i peste masura (flexibilitatea camerei ca la Boris Vian, peste mai bine de un secol).Pe bolnav il urmareau de pretutindeni ochii o vreme uitati ai spaimintatorului portret si atunci agitatia lui atingea paroxismul. I se parea ca oamenii care vegheau la capatiiul lui erau groaznicele reproduceri ale aceluiasi portret ce se dubla, se tripla; i se parea ca toti peretii erau acoperiti numai de acest portret multiplicat, ce-si pironea privirea in ochii lui, urmarindu-l din tavan, din podele, de peste tot. Camera se largea, se lungea nemasurat, sa poata cuprinde din ce in ce mai multe portrete cu aceeasi infricosatoare privire fixa.(Portretul)Trebuie neaparat sa citesc si Portretul lui Dorian Gray.Mantaua- este interesant ca scriitorul ne da de inteles, printr-un personaj secundar, al carui nume nici nu-l cunoastem (un tinar proaspat angajat), ca pentru oamenii veniti din afara, tratamentul la care este supus bietul Akaki Akakievici este evident neomenos, strigator la cer, nedemn de pretentiile de nobilitate si onoare ale slujbasilor care se considera superiori. Dar purtarea aceasta pare a fi in acelasi timp si molipsitoare, si daca nu te molipsesti de ea (sau daca te scuturi ulterior) devii un instrainat.De notat si ca Akaki Akakievici nu se retine de la a-si apara demnitatea; el repeta de nenumarate ori Lasati-ma! Dece ma jigniti? ce poate fi mai clar? -, dar strigatul lui, monocord, nu trece de ferocea brutalitate a colegilor sai. E un om fara snaga, am zice nepretentios, acest Akaki Akakievici, nu-si gaseste cuvintele prin care sa-si comunice necazul, vointa, nu poate articula apasat mai mult decit acest Lasati-ma! Dece ma jigniti?.Caleasca rostogolirea unui om de pe culmile demnitatii si sigurantei de sine, dobindite cu eforturi, pina in haurile nimicniciei si umilintei, in mai putin de o zi.Insemnarile unui nebun gradualitatea savanta a procesului de pierdere a mintilor de catre protagonist ma trimite cu gindul la povestirea Arhitectul a lui Mircea Cartarescu din volumul Nostalgia.

2020-08-29 03:54:22

Sonia ridica mana - Lavinia Braniste

3.4/5*Asta e prima carte de Lavinia Braniste pe care am citit-o. Vreau sa spun de la inceput ca Lavinia are un mare talent scriitoricesc si chestia asta se vede inca de la primele pagini.Prima parte a cartii se apropie de perfectiune cat de mult posibil. Intriga e cam subtire, si personajele par puse acolo mai mult pentru a o ajuta pe Sonia sa-si expuna angoasele, multe-multe (poate prea multe?), dar totul e foarte fain creionat, Sonia se invarte printr-un labirint kafkian de toata frumusetea, in cautarea adevarului, si spiritul de observatie al autoarei taie ca o katana.Apoi vine partea a doua si aici pur si simplu n-am mai simtit magia. Cautarea initiala a Soniei se dizolva intr-o ceata in care nu mai vezi rostul, totul taraganeaza si se imprastie, dialogurile devin banale, pe scurt, simti ca parca Lavinia s-a plictisit de scris si a vrut sa inchida cercul cat mai repede. Asta e senzatia cu care am ramas: o carte buna, dar neterminata.

2020-08-29 03:54:22

Fetita care privea trenurile plecand - Ruperto Long

In aceasta perioada s-a nimerit sa citesc multe carti despre Cel de-al Doilea Razboi Mondial, nazism, lagare, si tot ce a tinut de acea bucata din istoria noastra. Dar din tot ce am citit, Fetita care privea trenurile plecand mi-a oferit cele mai multe informatii pe care nu le cunosteam inainte. Fiind o carte publicata la Epica Publishing acolo unde genul predominant este cel pentru adolescenti , nu m-am asteptat deloc sa descopar un titlu atat de complex, din multe puncte de vedere.Am fost placut surprinsa sa descopar faptul ca, la cateva pagini distanta, ne-au fost inserate tot felul de imagini relevante si care sa ne ajute in intelegerea mai bine a informatiilor primite. Am vazut poze cu tablouri de familie, sau cu anumite scene mai putin blande unele fiind de-a dreptul revoltatoare , cu nazisti sau soldati inamici lor, si chiar poze de pe campurile de razboi. Nu stiu daca toate pot fi gasite pe internet pe unele dintre ele le-am vazut si acolo , dar cert este ca aceste imagini au oferit o si mai mare complexitate cartii.Faptul ca evenimentele au fost povestite din mai multe perspective cartea contine marturii ale supravietuitorilor din acea perioada , atat din punctul de vedere al evreilor, al micutei Charlotte, al soldatilor de pe front, al nazistilor chiar, al celor care au ajutat evreii sa se ascunda, dar si a altora, au fost un plus. Toate aceste marturisiri m-au ajutat foarte mult atat sa inteleg unele lucruri deja stiute, cat si sa aflu altele. Plus faptul ca, fiind si marturisiri ale anumitor soldati, am aflat si despre unele batalii despre care nu cunosteam mai nimic, inainte; Bir Hakeim, despre voluntarii veniti din America de Sud, despre cat de crancene au fost luptele din Sahara.Ruperto Long mi-a aratat, cu ajutorul cartii Fetita care privea trenurile plecand, de fapt cat de putine lucruri cunosc despre aceasta perioada crunta a istoriei. Daca pana acum am citit mai mult despre viata oamenilor din lagarele de concentrare, despre cat de chinuiti au fost, in cartea de fata am aflat lucruri din afara acestor locuri ingrozitoare. Despre oameni care incercau sa scape de Gestapo si SS, despre lupta continua de a putea trece granitele spre tarile neocupate de Germania si aliatii lor, despre suferintele indurate in acei ani groaznici. As recomanda-o tuturor celor care doresc sa afle despre aceasta perioada infioratoare din istorie, dar si celor care sunt curiosi dar se feresc de acele detalii mult prea dure. Intr-adevar, este o carte neagra din punctul de vedere al subiectului, dar nu contine detalii foarte explicite. Consider ca poate fi citite si de cei mai sensibili la astfel de subiecte. In orice caz, Fetita care privea trenurile plecand a fost pana acum cea mai interesanta carte pe care am citit-o, in care sa se vorbeasca despre perioada nazismului.

2020-08-29 03:54:22

Bully - Penelope Douglas

O lectura extrem de usoara, in 5 ore fiecare pagina a fost citita. Daca o citeam acum un an sau doi probabil ii dadeam 5 stelute, doar pentru ca acesta e genul meu preferat de carti. Pot spune ca mi au placut mai mult primele 250 de pagini. Replicile acide erau sarea si piperul. Unele momente mi s-au parut atat de ciudate si ireale incat am ras cu pofta. Cu siguranta o steluta din rating apartine cursei cu masini. Personajele sunt ok, Tate nu prea m-a dat pe spate... mi-a placut firea ei rece de la inceput. Cat despre Jared nu stiu ce sa zic, actiunile sale nu mi s-au parut justificabile

2020-08-29 03:54:22

Bocanila - Alice Clayton

Am inceput cartea deoarece am vazut ca are umor, dialoguri amuzante, o poveste de dragoste fierbinte bla, bla, bla. Asta de la cititori, nu din promovarea oficiala a cartii. Am mai citit carti usurele in trecut, am trecut si peste clisee, daca la sfarsit iese ceva dragut. Dar cartea asta nu m-a impresionat cu absolut nimic, ci devenea chiar deranjanta pe alocuri. In primul rand cartea aceasta nu are nici un punct culminant! Nu are nici un tiwst, nici o situatie tensionata peste care trebuie sa treaca personajele. Asta daca nu punem la socoteala orgasmul lui Caroline, care se lasa atat de greu asteptat. Sau asteptata. Ca orgasmul ei este o fata cu parul lung, care se induieste si pluteste undeva in apa si se scufunda. Vorbesc serios. Asta este orgasmul. Restul partilor anatomice au si ele denumiri, demne de niste strigate de lupta amazoniene. Chiar nu mi-as dori sa fiu traducatorul acestei carti si sa reproduc onomatopeele ce tin loc de cuvinte si expresii. Am aflat cu stupoare ca se mai scriu carti in care el ii traseaza cu degetul cercuri in palma si ei i se pare un gest erotic. De 2 ori!! Credeam ca astea erau perimate acum 25 de ani, dar vad ca mai sunt cititori care apreciaza asemenea clisee. Naratiunea este povestita din punctul de vedere al lui Caroline, dar haotic se schimba naratorul, pentru un timp foarte scurt si incepem sa citim gandurile celorlalte personaje. Cand insa vorbeste si pisica... pe mine m-a pierdut definitiv.

2020-08-29 03:54:22

Tu - Caroline Kepnes

4.5 starsSad and beautiful.This is the book from which I saved the largest number of quotes.Fav quotes (RO). Spoiler alert! Da. Deci o sa mor? Da, sunteti pe moarte, i-a spus doctorul, imi pare foarte rau. A stat cu Morrie si Charlotte aproape doua ore, raspunzandu-le rabdator la intrebari. La plecare, doctorul le-a dat cateva informatii despre ALS, cateva brosuri, ca si cum aveau sa-si deschida un cont in banca. Afara soarele stralucea si oamenii isi vedeau de treburile lor. O femeie alerga sa bage niste bani intr-un automat de parcare. Alta cara niste alimente. Charlotte se gandea la o mie de lucruri: Cat timp mai avem? Cum o sa ne descurcam? Cum o sa platim facturile? In acest timp, batranul meu profesor era uimit de normalitatea zilei din jurul lui. N-ar trebui oare ca lumea sa se opreasca? Oare chiar nu stiu ce se intampla cu mine? Dar lumea nu s-a oprit, nici macar nu i-a pasat si, in momentul in care a deschis incet portiera masinii, Morrie a simtit ca aluneca intr-un hau. Si acum? Se gandea el.========== Iti aduci aminte cand i-am spus lui Ted Koppel ca in curand cineva va trebui sa ma stearga la fund? m-a intrebat. Am ras. Nu se poate uita un asemenea moment. Ei bine, cred ca ziua aia se apropie. Si ma cam tulbura. De ce? Pentru ca e supremul semn al dependentei. Cineva care sa te stearga la fund. Dar ma gandesc serios la acest aspect. Incerc sa gasesc si partea buna. Partea buna? Da. Pana la urma, o sa fiu bebelus inca o data. E un mod original de a vedea lucrurile.===Intra in clasa, se aseaza, nu spune nimic. Se uita la noi, noi ne uitam la el. La inceput, se aud cateva chicote, dar Morrie ridica din umeri si in cele din urma se face o liniste deplina in care putem auzi cele mai mici zgomote, baraitul caloriferului din coltul incaperii, respiratia greoaie a unui student mai gras. Unii dintre noi sunt agitati. Cand o sa spuna ceva? Ne foim, ne uitam la ceas. Cativa studenti se uita pe geam, incercand sa se detaseze de restul lumii. Treaba asta tine vreo cincisprezece minute bune, pana cand Morrie sparge tacerea cu o soapta. Ce se intampla aici? intreaba el. Si incet se porneste o discutie ceea ce Morrie urmarise inca de la inceput despre efectul linistii asupra relatiilor interumane. De ce ne simtim atat de incurcati de tacere? Ce bucurie gasim in tot zgomotul care ne inconjoara? Pe mine nu ma deranjeaza tacerea. In ciuda zgomotului pe care il fac cand sunt cu prietenii mei, nu ma simt in largul meu sa vorbesc despre sentimentele mele in fata celorlalti si mai ales in fata colegilor. As putea sta in tacere ore in sir daca asta este ceea ce se cere la curs. La iesire, Morrie ma opreste. N-ai spus prea multe astazi, remarca el. Stiu si eu... nu am avut nimic de adaugat. Eu cred ca ai multe de adaugat. De fapt, Mitch, imi amintesti de cineva pe care l-am cunoscut si caruia ii placea sa tina totul pentru el cand era mai tanar. De cine? De mine.===L-am intrebat pe Morrie daca isi plange de mila. Uneori, dimineata, mi-a raspuns. Atunci ma jelesc. Ma rasucesc, imi misc degetele si mainile tot ce mai pot inca misca si jelesc tot ce am pierdut. Deplang felul lent si perfid in care mor. Dar apoi ma opresc din plans. Asa, pur si simplu? Imi dau voie sa plang daca simt nevoia. Dar apoi ma concentrez la lucrurile bune care inca mai exista in viata mea. Ma gandesc la oamenii care vin sa ma vada. La povestile pe care am sa le aud. La tine daca este marti. Pentru ca noi suntem oameni de marti. Am zambit stramb. Oameni de marti. Mitch, nu-mi permit mai multa autocompatimire decat atat. Cate putin in fiecare dimineata, cateva lacrimi, atat. Ma gandeam la oamenii pe care ii cunosteam si care isi petreceau multe ore din viata compatimindu-se. Cat de folositor ar fi sa putem stabili o limita zilnica de autocompatimire. Doar cateva minute de lacrimi, apoi sa ne vedem de treaba. Si daca Morrie era in stare, chiar suferind de o boala atat de groaznica... Daca vezi lucrurile in felul acesta, e groaznic, mi-a spus Morrie. E groaznic sa-mi vad trupul topindu-se incet si devenind nimic. Dar in acelasi timp e minunat pentru ca am atata timp sa-mi iau ramas-bun. A zambit. Nu toti sunt atat de norocosi. M-am uitat la el cum zacea in fotoliul acela, incapabil sa se mai ridice in picioare, sa-si mai traga singur pantalonii. Norocos? Chiar a spus norocos?===Morrie se intorcea zambind, ca de obicei iar Connie s-a aplecat sa-l ridice din scaunul cu rotile si sa-l aseze in fotoliu. Vrei sa fac eu asta? am intrebat. A urmat o clipa de tacere, nici nu stiu de ce m-am oferit, dar Morrie s-a uitat la Connie si i-a spus: Poti sa-i arati cum sa faca? Sigur, a zis Connie. Urmand instructiunile ei, m-am aplecat si, cu bratele pe sub subsuorile lui Morrie, l-am tras spre mine, ca si cum as fi ridicat un bustean mare apucandu-l de dedesubt. Apoi m-am indreptat de spate, saltandu-l in sus in acelasi timp. In mod normal, atunci cand ridici pe cineva, te astepti sa-i simti bratele inclestandu-se in jurul tau, dar Morrie nu putea face acest lucru. Era o povara aproape fara viata si i-am simtit capul balanganindu-i-se usurel pe umarul meu si trupul moale agatat de mine ca un burete jilav si mare. Ahhh, a gemut el usor. Te tin, te tin, am spus eu. N-am cuvinte sa descriu cat de mult m-a emotionat imbratisarea asta, pot doar sa spun ca am simtit semintele mortii sadite in interiorul corpului sau tremurator, iar cand l-am asezat in fotoliu si i-am potrivit pernele sub cap, am avut cea mai infricosatoare senzatie ca ne expira timpul. Si ca trebuia sa fac ceva.==Astazi, Morrie ne spune ca ar vrea sa incercam un nou exercitiu. Trebuie sa stam in picioare, cu spatele la colegii nostri si sa ne dam drumul pe spate, avand incredere ca un alt student ne va prinde. Multi dintre noi nu ne simtim prea in largul nostru si nu suntem in stare sa ne lasam pe spate mai mult de cativa centimetri inainte de a ne redresa singuri. Radem stanjeniti. In cele din urma, unul dintre studenti, o fata tacuta, slaba, cu parul negru, care observasem ca purta mai tot timpul pulovere albe de pescar, isi incruciseaza bratele peste piept, inchide ochii, se lasa pe spate si nu se balanseaza inapoi, intocmai ca in reclamele acelea la pliculetele de ceai Lipton in care cineva se arunca intr-o piscina. Pentru o clipa, sunt sigur ca o se prabuseasca pe podea. In ultima secunda insa, partenerul care-i fusese desemnat o apuca de umeri si de cap si o ridica brusc. Uau! Striga mai multi studenti. Unii aplauda. Morrie zambeste in sfarsit. Vezi, ii spune el fetei, ai inchis ochii. Asta a fost diferenta. Uneori nu poti sa crezi ceea ce vezi, trebuie sa crezi ceea ce simti. Si daca vreodata vor fi oameni care sa aiba incredere in tine, atunci trebuie sa simti ca si tu poti avea incredere in ei chiar si atunci cand esti in ceata. Chiar si atunci cand cazi.===Si cred ca inregistrarile, la fel ca fotografiile si filmele, sunt o incercare disperata de a fura ceva din valiza mortii.=== Iubiti-va unii pe altii, sau veti pieri, a repetat Morrie. Suna bine, nu? Si cat e de adevarat. Fara dragoste, suntem pasari cu aripile frante. Sa zicem ca as fi divortat sau as trai singur sau n-as avea copii. Boala asta de care sufar ar fi fost neinchipuit de grea. Nu stiu daca as fi putut sa rezist. Sigur, oamenii vin in vizita, prieteni, colegi, dar nu e acelasi lucru cu a avea pe cineva care sa nu plece de langa tine. E altceva sa ai pe cineva alaturi care sa aiba grija de tine, care sa te ingrijeasca tot timpul. Asta inseamna familia, nu doar dragoste, prin asta le spui celorlalti ca cineva care are grija de tine in lipsa lor. Asta mi-a lipsit atat de mult atunci cand a murit mama e ceea ce eu numesc siguranta spirituala sa stiu ca am o familie care sa aiba grija de mine. Nimic nu-ti poate oferi asa ceva. Nici banii. Nici faima. M-a privit in ochi. Si nici munca, a adaugat. === Mitch, e curios, mi-a spus. Sunt o persoana independenta, astfel ca am avut tendinta sa lupt cu toate astea cum ar fi sa fiu ajutat sa ma dau jos din masina, sa ma imbrace altcineva, imi era oarecum rusine, pentru ca toata cultura noastra ne spune ca trebuie sa-ti fie rusine daca nu te poti sterge singur la fund. Dar apoi m-am gandit. Uita ce spune cultura. Am ignorat cultura asta aproape toata viata. Nu o sa-mi fie rusine. Ce mare scofala? Si stii ce? S-a intamplat un lucru foarte ciudat. Ce anume? Am inceput sa ma bucur de dependenta mea. Acum imi face placere atunci cand altii ma rasucesc pe o parte si ma dau cu crema pe fund ca sa nu fac rani. Sau cand imi sterg fruntea sau imi maseaza picioarele. Ma rasfat. Inchid ochii si ma bucur de toate astea. Si mi se par foarte familiare. E ca si cum as fi devenit din nou copil. Sa ai pe cineva care te imbaiaza. Pe cineva care te ridica. Pe cineva care te sterge la fund. Cu totii stim sa fim copii. Avem asta in noi. Pentru mine, problema e sa-mi amintesc cum sa ma bucur de lucrul acesta. Adevarul este ca atunci cand am fost purtati de mama noastra, cand ne-a leganat, cand ne-a mangaiat pe crestet niciunul dintre noi nu se mai satura. Tanjim cu totii sa ne intoarcem la acele zile in care cineva avea grija de noi la dragostea neconditionata, la atentia neconditionata. Cei mai multi dintre noi nu s-au saturat. Eu, unul, nu. M-am uitat la Morrie si mi-am dat seama brusc de ce se bucura atunci cand ma aplecam spre el sa ii aranjez microfonul sau sa ii potrivesc pernele sau sa ii sterg ochii. Atingerea umana. La saptezeci si opt de ani, daruia ca un adult si primea ca un copil.=== E simplu. Pe masura ce cresti, inveti. Daca ai ramane la douazeci si doi de ani, ai ramane pe veci la fel de ignorant ca la douazeci si doi de ani. Imbatranirea nu inseamna numai decadere, sa stii. Inseamna si maturizare. Inseamna mai mult decat faptul ca vei muri, inseamna si ca vei intelege ca vei muri si ca vei trai mai bine stiind asta. Da, am spus eu, dar daca imbatranirea ar fi atat de valoroasa, atunci de ce spun oamenii mereu: De-as fi tanar din nou. Nu auzi pe nimeni spunand: As vrea sa am saizeci si cinci de ani. A zambit. Stii ce arata asta? Vieti neimplinite. Vieti nerealizate. Vieti care nu si-au gasit rostul. Pentru ca daca ti-ai gasi rostul in viata, n-ai mai vrea sa te intorci. Ai vrea sa mergi inainte. Ai vrea sa vezi mai multe, sa faci mai multe. Nu poti sa astepti pana la saizeci si cinci de ani. Asculta. Ar trebui sa mai stii un lucru. Toti tinerii ar trebui sa afle acest lucru. Daca te vei lupta mereu cu imbatranirea, vei fi mereu nefericit, pentru ca se va intampla oricum. === Care era intrebarea? Daca imi fac griji ca voi fi uitat dupa ce voi muri. Si? Iti faci? Nu cred ca voi fi uitat. Sunt atat de multi oameni care au fost atat de aproape de mine. Iar dragostea inseamna sa traiesti, chiar si dupa ce ai murit.=== Eu cred in atentia totala, a spus Morrie. Asta inseamna sa fii cu persoana cu care esti. Acum, cand vorbesc cu tine, Mitch, incerc sa ma concentrez doar la ceea ce se intampla intre noi. Nu ma gandesc la ceea ce am vorbit saptamana trecuta. Nu ma gandesc la ce se va intampla vineri. Nu ma gandesc la o alta emisiune cu Ted Koppel sau la medicamentele pe care le iau. Vorbesc cu tine. Ma gandesc la tine. Imi aminteam cum ne preda ideea asta in procesul de grup in timpul facultatii. Ma impotrivisem atunci, gandindu-ma ca era doar un plan de lectie pentru un curs universitar. A invata sa acorzi atentie? Cat de important putea fi asa ceva? Acum stiu ca e mai important decat aproape toate lucrurile pe care ni le predau in facultate.==========Atat de multi oameni cu probleme mult mai mici sunt atat de absorbiti de ei insisi, incat ochii lor incep sa priveasca prin tine daca le vorbesti mai mult de treizeci de secunde. Se gandesc deja la altceva sa sune un prieten, sa trimita un fax, sa viseze la un iubit. Iti mai acorda atentie doar atunci cand termini de vorbit, moment in care spun Iham sau Da, intr-adevar si mimeaza astfel interesul. ==========Cand cineva voia sa ma depaseasca in trafic atunci cand inca mai puteam conduce ridicam mana... A incercat sa-mi arate, dar mana stanga s-a ridicat foarte putin, doar cativa centimetri. ... ridicam mana, ca si cum as fi vrut sa fac un gest urat, apoi il salutam si zambeam. In loc sa le arati degetul, lasa-i sa treaca si zambeste. Si stii ceva? De multe ori imi zambeau si ei. Adevarul este ca nu trebuie sa ma grabesc prea mult cand sunt cu masina. Mai degraba imi indrept energia spre oameni. ==========Era intotdeauna pregatit sa-si arate emotiile pe care generatia nascuta dupa razboi adesea nu le avea. Suntem grozavi in conversatii marunte: Ce mai faci?, Unde locuiesti?. Dar sa asculti cu adevarat pe cineva fara sa incerci sa ii vinzi ceva, sa-l agati, sa-l inrolezi sau sa doresti ceva in schimb cat de des facem acest lucru? Cred ca multi dintre musafirii din ultimele luni de viata ale lui Morrie erau atrasi mai putin de atentia pe care voiau sa i-o arate lui, cat de atentia pe care el le-o arata lor. In ciuda durerii si decaderii, batranelul acesta stia sa-i asculte asa cum isi dorisera dintotdeauna sa fie ascultati.===Charlotte pasa aproape totul intr-un mixer acum. Manca folosindu-se de un pai. Continuam sa fac cumparaturi in fiecare saptamana si intram cu sacosele pline ca sa i le arat, dar era mai mult sa-i vad expresia de bucurie decat pentru altceva. Cand deschideam frigiderul, dadeam peste o multime de caserole. Cred ca speram ca intr-o zi aveam sa mancam din nou un pranz adevarat impreuna si aveam sa-l vad cum se manjeste peste tot in timp ce vorbeste cu mancarea-n gura, cu expresia aceea de fericire intiparita pe chip.=== Un lucru am invatat despre casatorie, a continuat el. Esti pus la incercare. Descoperi cine esti, cine este celalalt si daca sunteti potriviti sau nu. Exista vreun semn dupa care sa stii daca o casnicie va merge sau nu? Morrie a zambit. Lucrurile nu sunt atat de simple, Mitch. Stiu. Si totusi, a spus el, sunt cateva reguli despre care stiu ca sunt adevarate: daca nu va respectati unul pe celalalt, veti avea multe necazuri. Daca nu stiti sa faceti compromisuri, veti avea multe necazuri. Daca nu puteti vorbi deschis despre ce se intampla intre voi, veti avea multe necazuri. Si daca nu aveti aceleasi valori in viata, veti avea multe necazuri. Valorile voastre trebuie sa fie aceleasi.=== Iti amintesti Cartea lui Iov? Din Biblie? Exact. Iov este un om bun, dar Dumnezeu il face sa sufere. Ca sa-i puna la incercare credinta. Imi amintesc. Ii ia tot ce are, casa, banii, familia... Sanatatea. Il imbolnaveste. Ca sa-i incerce credinta. Exact. Ca sa-i incerce credinta. Ma intreb... Ce te intrebi? Ce crezi despre asta? Morrie tuseste violent. Mainile ii tremura cand le lasa in jos pe langa corp. Cred, spune zambind, ca Dumnezeu a exagerat. === Nu renunta prea devreme, dar nici nu te agata prea tare.===

2020-08-29 03:54:22

Viata dupa Auschwitz - Eva Schloss, Karen Bartlett

O carte construita logic si care este foarte usor de citit. Autoarea face o descriere foarte buna a contextului politic, social si economic din Viena de la sfarsitul primului razboi mondial si pana la venirea germanilor in oras. De asemenea, Eva Schloss descrie contextul din Belgia si Olanda inainte si dupa venirea trupelor germane in Olanda. In ceea ce priveste viata sa si a familiei, autoarea prezinta concis si elaborat viata de zi cu zi a familiei pana la momentul in care sunt capturati si trimisi la Auschwitz. Este vorba despre un tip de descriere de viata de familie pe care il observam si in "Pianistul", spre exemplu. Ceea ce difera in aceasta carte comparativ cu alte lucrari pe aceasta tema este faptul ca, in momentul venirii germanilor in Olanda, Eva si familia sa erau informati si stiau la ce sa se astepte de la nazisti, lucru care nu il vedem in "Pianistul". Tinand seama de modul in care cartea este construita, lucrarea se prezinta atat sub forma unei lucrari ce prezinta viata si suferinta Evei Schloss si a familiei ei, cat si sub forma unei lucrari de istorie (pe scurt) in toata regula. Toate acestea ma fac sa recomand aceasta carte tuturor celor care sunt pasionati de istorie si de istoria Holocaustului. Lectura placuta tuturor!

2020-08-29 03:54:22

Darul lui Jonas - Lois Lowry

Recenzia completa: rare cartile pe care vrei sa le recitesti la cateva secunde dupa ce le-ai terminat. Sunt pretioase si merita un loc special in biblioteca. Sunt comori nesperate, pe care vrei sa le impartasesti cu cei din jur sau despre care ai putea sa vorbesti ore intregi, fara sa gasesti cuvintele potrivite pentru a descrie cat de importante au fost romanele respective pentru tine.

2020-08-29 03:54:22

In spatele usilor inchise - B.A. Paris

Mi-a placut la nebunie!! Nu am mai citit de multa vreme o carte care sa ma tina cu sufletul la gura, o carte plina de suspans, construita inteligent, suficient de lunga, dar nu incarcata de detalii, simpla si puternica, personaje putine, dar minunat prezentate, un singur fir narativ exploatat la maxim si un deznodamant pe masura. Recomandarea ideala daca vrei o carte care sa te tina in suspans si pe care sa nu o poti lasa din mana, care te uimeste, dar in acelasi timp te sperie si te face sa te intrebi cat de inselati suntem de fapt de aparente... Grace e un personaj feminin foarte puternic, nu stiu cine s-ar fi descurcat in locul ei. Cred ca dragostea pentru sora ei a impins-o sa mearga mai departe si i-a dat atata putere. Mi se pare incredibil ce reuseste sa faca in conditiile date, cat de inteligenta si rabdatoare e, cat de intuitiva si hotarata. E un personaj admirabil care te surpinde placut, pentru ca se maturizeaza in fata ta, devine de la o tanara naiva si inocenta, o femeie puternica si matura.

2020-08-29 03:54:22

Cantec lin - Leila Slimani

Al doilea premiul Goncourt pe care il citesc anul acesta. De data aceasta 3 stele meritate.Amestec de thriller cu roman de atmosfera intima, intre patru pereti, in care un cuplu o ia razna dupa nasterea celui de-al doilea copil si timpul devine insuficient ptr cariera si viata sociala. Sosirea unei bone aparent perfecte salveaza casnicia si viata cuplului pana in momentul in care lucrurile incep sa devina ciudate.Romanul incepe cu sfarsitul povestii: cei doi copii sunt gasiti ucisi si bona pare sa fi incercat sa se sinucida, dupa ce i-a ucis pe cei mici. De aici incolo, romanul construieste povestea care va duce spre acest final. Bine scris, aduce uneori cu scriitura Elenei Ferrante. Nu aveam mari asteptari, asa ca e un roman ok, fara sa fie insa cu adevarat memorabil.

2020-08-29 03:54:22

Jocul lui Gerald - Stephen King

Am luat in mana Jocul lui Gerald din lipsa de alte lecturi, gandindu-ma ca va fi ceea ce eu numesc "o carte lejera". Desi am mai citit King inainte (anume, Misery si Carrie), s-a dovedit a fi peste asteptari. E adevarat ca e o carte care se parcurge usor, dar nu-mi permit sa folosesc cuvantul la care ma gandeam initial - a se digera, pentru ca as minti.Plot-ul pare simplut: Jessie si Gerald, un cuplu casatorit de varsta mijlocie, isi petrec o zi la casa de vacanta, ca sa aiba intimitate in timpul unui mic joc gen BDSM. Lucrurile scapa de sub control si el devine victima unui atac de cord venit la momentul inoportun, abandonand-o pe femeie incatusata de pat, fara niciun ajutor pe o raza de multi kilometri. Ce ramane de facut? Doua nopti, Jessie trebuie sa se lupte cu vocile diferitelor ei conditii, cu nebunia, cu setea, cu amintiri ce stau sub semnul eclipsei si, nu in ultimul rand, cu umbre nedeslusite.Ce-mi place atat de mult la King e felul in care reuseste sa sparga bariera care desparte paranormalul de realitate, pastrand argumente bine motivate. El stie sa infatiseze intr-un mod interesant de sumbru aspectele cele mai respingatoare ale unei vieti de om, atrocitati cu care se poate confrunta oricare din noi. "Bucati din felurite cadavre erau raspandite prin toata casa. Unele putrede si colcaind de viermi, in ciuda vremii friguroase; altele, conservate si pastrate cu dragoste de colectionar."In fine, Stephen King nu are nevoie de recenzia mea.

2020-08-29 03:54:22

In patru secunde ai pierdut totul - K.A. Tucker

In patru secunde ai pierdut totul este o poveste plina de sensibilitate, de sentimente, intensa, cu personaje uimitoare, luptatoare, capabile de multe sacrificii. La fel ca si celelalte carti din serie, este incarcata de emotie si pasiune, de scene dramatice, tocmai pentru ca autoarea abordeaza anumite subiecte sensibile, precum efectul drogurilor, despre abuzuri, agresiune sau tentativa de viol. Faptul ca povestea este spusa din perspectiva celor doi protagonisti, Cain Ford si Charlie Rourke, m-a ajutat sa-mi dau seama ce gandeste si simte fiecare. Amandoi protagonistii sunt bantuiti de fantomele trecutului si sunt posesorii unor secrete halucinante, motiv pentru care iubirea lor este pusa la grea incercare.Recenzia completa o gasiti aici:

2020-08-29 03:39:22

Un sir infinit de testoase - John Green

O carte destul de dificil de citit, dar o lectura care m-a facut sa-mi pun nenumarate intrebari despre viata interioara si fragilitatea mintii adolescentine. Ca mama de viitoare adolescenta (si viitor adolescent), m-am intrebat pe tot parcursul lecturii ce as putea face eu daca as avea o adolescenta cu tulburari obsesiv compulsive, care o faca sa ajunga sa se raneasca singura si o impiedica sa duca o viata normala. Nu am ajuns la nici o concluzie, dar cartea lui Green a incercat singura sa ofere o concluzie, care poate fi rezumata prin acest citat: "In trei cuvinte pot sa rezum tot ce am invatat despre viata: merge mai departe."Nu este o carte cu actiune, ba chiar e destul de statica, iar introspectiile foarte lungi ale protagonistei s-ar putea sa faca multa lume sa-si piarda rabdarea. Cu siguranta nu e o lectura comoda, in special pentru un adolescent (caci, in fond, este destinata acestei categorii de varsta) dar eu cred ca este o carte care merita citita. Sunt multe lucruri de luat acasa si rumegat din ea si, asa cum i-am spus si fiicei mele, care m-a intrebat despre ce e vorba in carte si, dupa ce i-am povestit, mi-a zis ca nu pricepe de ce oamenii ar citi carti asa dramatice (are abia 9 ani, e de inteles reactia ei), citim unele carti care sa invatam ceva din ele - sa invatam cum sa reactionam in anumite situatii, cum sa citim semnele pe care le emit cei din jurul nostru, cum sa cerem ajutor atunci cand avem nevoie, cum sa acceptam noi insine ca avem nevoie de ajutor sau cum sa nu repetam unele greseli tocmai pentru ca stim la ce consecinte au dus.Un articol mai lung pe tema asta aici:

2020-08-29 03:39:22

In cautarea unui destin - Jojo Moyes

Nu este un roman plin de actiune. Este un roman plin de stari. De emotie. De speranta. De dragoste. De prietenie. De dulce asteptare.

2020-08-29 03:39:22

Ciuma - Albert Camus

Am fost placut surprins sa citesc studiul dnei. Georgeta Horodinca, pe care il recomand calduros (publicat in volum; 1968; Editura pentru literatura), in care am regasit optica pe care am reusit sa mi-o cladesc citind eu insumi romanul si pe care, in naivitatea mea, o credeam originala. Intr-adevar, romanul nu este despre o boala biologica, ci despre una sociala, reprezentata de schimbarile mari pe care le produce intr-o societate, devenita ca o inchisoare, o conflagratie ca cea din anii '40. Ciuma, la fel ca nazismul, a aparut, parca, de nicaieri si tot acolo a fost ingropata. Ea singura. Rieux este, de asemenea, un simbol al Rezistentei: stie ca ciuma este de neoprit, insa este devotat scopului de a lupta impotriva acestui flagel.

2020-08-29 03:39:22

Simetria dorintelor - Eshkol Nevo

Cea mai plictisitoare carte din acest an, intr-o traducere indoielnica in limba romana (lucru curios avand in vedere ca traducatoarea are in palmares la Humanitas romanele lui Amos Oz sau ale Zeluyei Shalev). Autorul sufera de ADHD literar, el nu reuseste sa se hotarasca pana la capat despre ce vrea sa scrie, iar rezultatul este o carte dezlanata in care personajele se cupleaza si se despart de la un capitol la altul, culminand in scene erotice de un gust indoielnic. Cred fie ca autorul a predat o ciorna, nu originalul revizuit si redactat, fie ca asta si-a dorit sa ofere: o saorma cu de toate din care fiecare si-ar putea alege ce ii place, daca marile teme (prietenia, iubirea, maturizarea, moartea) nu ar fi tratate atat de superficial. Daca pana la jumatatea cartii inca am mai avut sperante, mai ales in pasajele cu monolog interior, a doua jumatate a fost o dezamagire totala. Am rasuflat usurata cand s-a terminat si mi-a parut rau ca autorul nu a reusit sa construiasca o carte care sa-si merite finalul. E greu sa scrii o carte, constata personajul principal in Simetria dorintelor. Nu pot decat sa ii transmit autorului ca nici sa citesti astfel de carti nu e usor.

2020-08-29 03:39:22

Povestea asta este despre Sarah - Pauline Delabroy-Allard

Povestea asta este despre Sarah (aparuta la Ed. Humanitas, in 2019), de Pauline Delabroy-Allard, e un roman al obsesiei, al povestii tumultoase de iubire dintre doua femei, un roman in care singurul nume de personaj pe care-l intalnesti este Sarah, un roman-portret, pot spune, al acestei tinere vulcanice, pasionale si imprevizibile.Nu stiu cat la suta din acest roman este biografic si cat fictiune. Nu stiu daca Sarah este sau a fost o persoana reala, daca este fosta sau actuala iubita a Paulinei, daca a citit acest roman sau daca i-a placut. Tot ce imi doresc acum, dupa ce am citit cartea, este sa o cunosc pe Sarah, sa stau la o cafea cu ea si sa ma las vrajita de ochii ei absint.Puteti citi toata recenzia mea aici:

2020-08-29 03:39:22

Palatul puricilor - Elif Shafak

Unele adjective chiar nu merita sa traiasca, uitasem asta pana acum doua saptamani, cand m-am apucat de Palatul Puricilor. Rar mi-a fost dat sa pun mana pe o carte atat de plictisitoare, e ca o colectie de compuneri despre vacante de vara inabusitoare/ toamna ploioasa/ iarna geroasa, scrise de copii care trebuie sa foloseasca clisee premeditate.Am ajuns la pagina 165 cu heirupuri din ce in ce mai apatice si am decis sa-i aprind o lumanare. La morti. Sa exemplific cu o fraza de la pagina 151:Cu gradina ce dadea spre Bosfor (fiecare coltisor din ea fiind acoperit de narcise galbene si iasomie, care imprastiau noaptea miresme dulci si delicate in bataia vantului caldut, revarsand din cupe balsamul placerii), cu piscina mica, dar draguta, pe apa careia Ethel lasa noaptea sa pluteasca lampioane de toate culorile, cu bauturile rafinate, mancarea savuroasa si mobilele una mai interesanta decat alta, cu bogata colectie de discuri si biblioteca vasta si sa nu uitam de tigarile de calitate, care faceau neincetat turul invitatilor! -, locul asta era aproape o versiune miniaturala a lumii din Epoca Lalelelor din Imperiul Otoman, a carei opulenta istoricii contemporani o atacasera cu ciomege si o mutilasera cu osanale extravagante.

2020-08-29 03:39:22

Unul dintre noi minte - Karen M. McManus

Trebuie sa recunosc ca mi-a placut tare mult romanul acesta.Imi place foarte mult cliseul asta al adolescentilor americani, viata aia pe care o vedem in filme: majorete, geeks, jocks, etc. Poate unde noi, in Romania, nu avem un astfel de cliseu. Si, desigur, mai este si faptul ca am crescut cu astfel de filme. Romanul lui Karen M. McManus este un film cu adolescenti, dar cu mister si cu probleme reale, care se intampla in societatea americana. Mi-am dat seama cu vreo trei capitole inainte cine este criminalul, dar asta nu inseamna ca nu mi-a placut. Din contra, chiar mi-a placut foarte mult. Intr-un fel, cred ca asta e o carte pe care mi-ar fi placut sa o fi scris eu.

2020-08-29 03:39:22

Jane Eyre - Charlotte Bronte

"- Este greu sa iti controlezi pornirile si sa te impotrivesti inclinatiilor firesti, dar asta se poate face totusi, o stii din experienta. Dumnezeu ne-a daruit, intr-o oarecare masura, puterea de a ne fauri propria soarta; si cand fortele noastre par sa ceara un sprijin pe care nu-l pot capata - cand vointa noastra tinde spre un drum pe care nu-l putem urma -, nu trebuie nici sa murim de foame, nici sa stam cu bratele incrucisate, coplesiti de disperare: tot ce avem de facut este sa cautam o alta hrana pentru minte, la fel de indestulatoare ca si cea interzisa pe care dorea sa o guste - si poate mai curata; si sa croim pentru pasul cutezator un alt drum, la fel de direct si de larg ca si cel la care Soarta ne-a pus stavila, chiar daca e mai greu ca acesta."

2020-08-29 03:39:22

Cina cu Picasso - Camille Aubray

"Modul in care o studia era aproape provocator. Nu parea sa-i observe doar hainele si infatisarea, ci pana si cele mai intime ganduri si sentimente. O parte din ea isi dorea sa fuga sa se ascunda, dar era atata inteligenta si vitalitate in privirea lui magnetica, incat se trezi mai degraba atrasa de el, ca si cum el ar fi fost planeta Jupiter, iar ea, o noua luna minuscula prinsa de campul lui gravitational si transformata intr-un satelit obedient.""Cand el zambi, in cele din urma, fetei i se paru ca un soare bland umpluse dintr-odata camera cu o caldura proaspata si binefacatoare, datatoare de viata."

2020-08-29 03:39:22

Sa nu ma parasesti - Kazuo Ishiguro

Da, autorul are un nume japonez, dar deoarece a crescut in Anglia de la 5 ani nu are farmecul oriental al autorilor niponi de la mama lor. Ishiguro e probabil doar 3% japonez... daca ai citi cartile lui fara sa ii sti numele ti-ai imagina ca sunt scrise de un englez. Probabil ce-a mai cunoscuta opera a lui ramane : Ramasitele zilei deoarece este superb scrisa , dar cred ca si datorita ecranizarii cu ajutorul unor actori de mare clasa, s-a ecranizat si Sa nu ma parasesti cu actori la fel de talentati, dar din generatia mai tanara.O carte trista, nu poate fi considerata SF, cu toate ca trateaza un subiect cu adevarat SF. Oricat as incerca sa nu divulg din poveste , trebuie sa spun ceva-ceva .... Personajul principal isi povesteste copilaria si adolescenta din perspectiva copilului special la o scoala de copii speciali. Acesti copii sunt speciali deoarece sunt adusi pe lume pentru a servi unui scop ( sunt suficient de evaziva ? eu sper ca da ). Nu vreau sa spun exact despre ce este vorba deoarece nu acesta este scopul blogului. Mai de graba va spun ce am simtit cand am citit cartea.Ce simti cand citesti aceasta carte? Revolta. Esti revoltat ca exista asa ceva, esti revoltat ca nimeni nu face nimic pentru acesti copii / tineri, esti revoltat pentru ca ei isi cunosc si isi accepta (aproape) destinul si menirea. E o lectie de viata, plina de iubire si prietenie. O poveste atipica despre tineri atipici, dar atat de obisnuita. Ha! v-am confuzat maxim !Nu e o carte usor de citit deaceea ma abtin sa o recomand tuturor. Nu e o carte grea, profunda, e o carte greu digerabila , dar frumoasa .

2020-08-29 03:39:22

Pe frontul de vest nimic nou - Erich Maria Remarque

Pentru mine, Nimic nou pe frontul de vest este una dintre cele mai emotionante carti. Am vorbit despre ea aici.

2020-08-29 03:39:22

Nerabdarea inimii - Stefan Zweig

Cred ca adevaratul pretext romanului este primul razboi mondial care se apropie in preajma anului 1914. Cartea descrie spatiul austro-ungar dominat de o rigoare tipica popoarelor germanice. Iubirea este inca un sentiment descris in clisee romantice. Naratiunea se deruleaza foarte abil, din aproape in aproape. Niciun personaj sau decor nu sunt in plus. Se insista pe tipologiile omului de afaceri parvenit, a militarului de cariera care isi da viata pentru armata imperiala sau a doctorului fara arginti. Din paginile romanului reiese faptul ca Nietzsche era considerat inainte de primul razboi mondial cel mai mare ganditor al secolului al XIX-lea.

2020-08-29 03:39:22

Muza - Jessie Burton

Am sa fiu sincera cu voi. DA, m-a atras coperta de prima data cand am vazut-o! Insa povestea este una pe masura. M-a cucerit, literalmente, de la prima pagina!Muza urmareste povestea a doua tinere femei o pictorita debutanta din anii 30 in Spania si o imigranta din Caraibe, dornica sa ajunga scriitoare in Londra anilor 60 legate prin misterul din jurul unui tablou regasit.Citeste in continuare aici:

2020-08-29 03:39:22

Noua ta viata incepe cand intelegi ca nu ai decat una... - Raphaelle Giordano

M-am apucat intamplator sa citesc cartea asta, poate ca aveam nevoie de ceva usor cu care sa incep anul....Dialogurile sunt destul de simple, sfaturile autoarei deasemenea, desi de cele mai multe ori nu le avem la indemana. Cred ca daca simti ca ai nevoie de un ajutor intr-un anumit moment, ai putea gasi interesanta cartea, chiar utila. Daca am urma pasii respectivi, asta depinde si de ambitia fiecaruia. Eu ii dau un 3,5 - probabil si Goodreads ar trebui sa introduca jumatatile de masura, uneori e greu sa inclini balanta.

2020-08-29 03:39:22

Neuromantul - William Gibson

Spicuiri din recenzia finala care se gaseste pe blogul meu

2020-08-29 03:39:22

Tinutul tantarilor - David Arnold

Cartea a fost o gura de inventivitate si originalitate intr-o lume conceputa din carti uneori ciudat de asemanatoare.Acest personaj, Mary Iris Malone (Mim), cu tot cu ochiul ei chior, medicamentele ei si ochiul ei chior de la Eclipsa, este un vartej de nebunie si surprize. Nu mi-a mai placut de mult un personaj atat de mult.Si actiunea si personajele au fost ridicol de nostime si de caraghios schitate. Declar cartea asta "Surpriza-dubios-de-placuta" a verii acestui an. Parca nu voiam sa o termin, pentru ca asta ar fi insemnat despartirea de ea si de machiajul ei dubios de razboi facut cu rujul lui maica-sa.

2020-08-29 03:39:22

Frica. Scrisoare de la o necunoscuta - Stefan Zweig

Frica, contrar a ceea ce am citit si auzit despre ea, mi s-a parut inzecit mai bine scrisa decat scrisoarea; si desi 'frica' nu este un sentiment cu care ma identific prea profund, pot spune ca am rezonat destul de mult cu personajele operei, sau cel putin le-am inteles. Cumva mi s-a parut mai complexa si mai amanuntit lucrata. In schimb, Scrisoarea mi s-a parut mai degraba o incercare, sau mai bine zis simulare, a ce ar fi trebuit sa fie. Cred ca a fost cartea care mi-a inselat asteptarile la cel mai inalt nivel, facadu-ma aproape sa cred ca a fost scrisa numai de amorul descrierii, care e cea mai buna din tot ce am citit vreodata, ca altfel, executia e jalnica. Prima data cand am auzit de cartea asta, as minti daca nu as spune ca eram sigura ca o sa o ador profund si o sa citesc pana o sa ajung sa o recit. N-am fost nici macar pe aproape, caci povestea e intr-o stare atat de jalnica incat ma indoiesc ca autorul a simtit vreun cuvant din ce a scris, caci altfel nu-mi explic atmosfera statica si lipsita de sentimente. A fost o intentie de carte, una geniala, dar care a ramas intentie. Nu e rea, in toata paliciunea ei, e doar lipsita de pasiunea despre care se vorbeste, dar care nu se simte.

2020-08-29 03:39:22

In cautarea lui Cezanne - Peter Mayle

In cautarea lui Cezanne e cea mai buna carte a lui Peter Mayle pe care am citit-o pana acum. O lectura usoara, placuta, fara excese.

2020-08-29 03:39:22

Gandeste-te la un numar - John Verdon

Mintea omului inseamna o multitudine de contradictii si conflicte. Mintim ca sa-i facem pe ceilalti sa aiba incredere in noi. Ne ascundem adevarata natura in incercarea de a ajunge la intimitate. Alergam dupa fericire in moduri care alunga fericirea. Atunci cand nu avem dreptate, ne luptam din rasputeri sa demonstram ca avem.

2020-08-29 03:39:22

Fauritoarea de albastru - Lois Lowry

Cartea mi s-a parut draguta. Nu am adorat-o, dar mi-a placut destul de mult incat sa ma apuc sa le citesc si pe celelalte. Mai multe pe blog: ^.^

2020-08-29 03:39:22

O lume fara tine - Beth Revis

Nu ma asteptam sa-mi placa ATAT de mult! Am vorbit despre aceasta carte pe canalul meu de YouTube .

2020-08-29 03:39:22

Dor de dor de tine - Constantin Romulus Preda

Las aici o recenzie desi nu am tinut inca cartea in maini. Dar am citit pe instagram multe poezii, fragmente din poeziile sale. Nu ma puteam abtine sa nu impartasesc cate ceva despre poezie, deapre poezia sa. Aceasta se afla sub o coperta neagra. Nu este materialul sub care se ascunde o iubire complicata, pierduta, aici negrul simbolizeaza o iubire simpla din care se nasc doruri stiute si nestiute. Se vede atat de mult pasiunea cu care isi scrie Constantin Preda dorurile toate, amplificate de femeiea ce poarta in spate raspunsuri la intrebari. Da, muza este acceasi. Observ cum primeste diferite insusiri, aptitudini care pompeaza dor in artere, iar stiloul incepe sa scrie, sa intelegem si noi muritorii cate straturi de dor poarta fiinta noastra.

2020-08-29 03:39:22

Cimitirul animalelor - Stephen King

Stephen King este malefic, sadic si nemilos. Dar nu iti spun ceva nou, nu-i asa? Cimitirul animalelor pare sa fie o colaborare intre George R.R. Martin si Guillermo del Toro; singura problema este ca prima editie a aparut in 1983, dar poate si alte persoane au vizitat celalalt cimitir. Nu este un roman de groaza. Nu m-a speriat motanul (pisicile mele sunt MULT mai infricosatoare cand au castroanele goale), insa ultimele 80-100 de pagini te pun intr-o ipostaza foarte neplacuta: ai proceda la fel ca Louis Creed?Eu sper ca raspunsul este nu, dar Moartea este un personaj inselator si imprevizibil. Durerea te indruma pe o cale gresita. Esti constient de consecinte si de pericol, de blasfemie si de pacat. Esti dezgustat te gandurile care te impiedica sa dormi, surescitat de o speranta firava, repede transformata intr-o dorinta bolnava.Cimitirul animalelor este o lectura frustranta. Tragica. Deprimanta. King stie cum sa manipuleze intunericul si sa controleze raul, sa creeze o atmosfera sufocanta si o poveste tesuta din legende si mituri. Te zguduie posibilitatea supranaturalului, sansa de a salva un suflet drag. Pretul este cumplit, insa dragostea este oarba si te indruma spre capcane, spre Cimitirul animalelor, unde cercurile devin din ce in ce mai mici, spre distrugere, nebunie si osanda vesnica.

2020-08-29 03:39:22

Fericirea imi scapa printre degete - Agnes Martin-Lugand

Dintre toate cartile citite de la aceasta autoare, Fericirea imi scapa printre degete mi s-a parut cea mai enervanta si mai slaba. In scrierile ei, Agnes isi gaseste inspiratia in problemele cotidiene ale oamenilor, accentuand efectele pe care acestea le au asupra psihicului. In acest roman, Agnes ne prezinta nemultumirea lui Iris, o femeie maritata, atinsa de monotonia vietii de cuplu. Cu toate ca are un loc de munca decent, aceasta uraste ceea ce face, simtind ca se sufoca in spatele biroului. Cu un sot absent, mai preocupat de munca decat de ea, aceasta incepe sa regrete ca nu a optat pentru cariera de croitoreasa, in ciuda faptului ca nu era sprijinita de nimeni. Dupa lungi certuri si discutii in contradictoriu, aceasta se inscrie la un curs in Paris, unde va locui singura, iar pe sotul ei il va vizita doar in weekend-uri.Pana aici, totul a fost ok. Problema a aparut dupa ce a ajuns la Paris si a facut cunostinta cu Marthe, patroana atelierului unde se tine cursul. Aceasta adobta o atitudine extrem de posesiva asupra protagonistei, iar Iris se supune cerintelor si planurilor ei fara sa protesteze. Ori asta, din punctul meu de vedere, e lipsa de personalitate lucru pe care il detest cel mai mult. Cu trecerea timpului, Marthe ii acapareaza viata tot mai mult lui Iris, dictandu-i inclusiv cum sa se imbrace, cum sa paseasca cu gratie sau cu cine are voie sa flirteze sau nu. Asadar, cu toate ca subiectul cartii este unul cat se poate de interesant, atitudinea personajului principal si anumite actiuni m-au impiedicat sa apreciez aceasta carte si sa ma conectez cu povestea.

2020-08-29 03:39:22

Origini - Dan Brown

"Printul mecanic" a fost fara nici o indoiala mult mai buna decat primul volum, "Ingerul mecanic". Pot sa ma identific foarte mult cu fiecare personaj, lucru care mi s-a parut fascinant. Iubirea Tessei pentru cartii, dorinta lui Will de a proteja oamenii la care tine, naivitatea lui Jessamine, bunatatea lui Jem si chiar si ambitia lui Charlotte si neatentia lui Henry fata de detalii au construit portretul meu. Un lucru pe care il admir la Cassandra Clare e faptul ca la inceputul fiecarui capitol, aceasta da niste citate din carti. Oh doamne si citatele sunt citate pe care le gasesti doar in clasice si carti vechi, facandu-ma sa ma simt putin superior fata de restul oameniilor. Revenind la personaje, drumul parcurs de sarcasticul si misteriosul Will este absoulut minunat. Cu toate ca mie mi-a placut mult mai mult de Jem (din motive personale nu am putut sa nu-i admir taria) au existat cateva momente in care pur si simplu speram ca Will sa reuseasca sa-si gaseasca drumul. Daca vreti sa cititi o carte plina de actiune, opriti-va la primul volum. "Printul mecanic" s-a focusat mai mult pe relatia dintre personaje si cu toate ca a existat un pic de actiune, aceasta carte a fost un fel de "Harry Potter si Printul Semi-sange". Din propria experienta pot spune ca "Printesa mecanica" s-ar putea sa fie plina de actiune (sau cel putin asta s-a intamplat in "Harry Potter si Talismanele Mortii")Indiferent de ce se va intampla in ultimul volum al seriei,eu pot sa spun ca, Cassandra Clare o sa imi ramana in minte toata viata si ca o sa-i pastrez cartiile si o sa le dau copiilor mei sa citeasca (dupa ce ii instruiesc cum sa NU indoaie paginiile).

2020-08-29 03:39:22

Soapte de iubire - Jamie McGuire, Teresa Mummert

Ce poate fi mai dureros decat sa pierzi oamenii pe care ii iubesti cel mai mult? Sa inveti sa traiest cu vinovatia ani de-a randul, fara nicio alinare, fara niciun sprijin palpabil? Sa tanjesti dupa un sarut, dupa o imbratisare, dupa un moment de fericire, dupa o cat de mica sustinere in momentele in care simti ca viata ti se destrama? Cel mai dureros lucru este cu siguranta...sa treci din nou printr-o pierdere. Sa se repete trecutul. Sa te simti blestemat pe viata. Si singur, atat de singur.Soapte de iubire este o poveste induiosatoare despre iubire, puterea sentimentelor si puterea de a renaste, de a te schimba, de a-ti relua viata dupa cele mai grele momente, dupa ce ai impresia ca nimic nu va mai functiona ca inainte, dupa ce ai trait iadul si te-ai intors de acolo transfigurat.Recenzia completa:

2020-08-29 03:39:22

Sfantul nebuniilor incipiente - Elif Shafak

ELIF SHAFAK - Sfantul nebuniilor incipienteRomanul Sfantul nebuniilor incipiente spune povestea unui grup de prieteni, cu nesfirsitele lor incercari de a-si indeplini visurile, menirea sau pur si simplu de-a nu-si pierde mintile. Omer, Abed si Piyu sunt colegi de camera, veniti de putin timp in Statele Unite. Omer este din Istanbul, urmeaza un doctorat in stiinte politice si e indragostit de o feminista americana, care se simte straina in tara ei, are o multime de obsesii si tendinte sinucigase. Abed isi continua studiile in biotehnologie si e in permanenta ingrijorat din cauza modului scrintit de viata al lui Omer, de o vizita neasteptata din partea propriei mame sau de prejudecatile americanilor impotriva arabilor. Iar Piyu e spaniol si isi doreste sa devina dentist, in ciuda fobiei lui acute fata de obiectele ascutite. Fiecare personaj este dezorientat intr-un fel sau altul, iar monologurile lor sunt o incercare de a descoperi ce-si doresc in viata si, eventual, de la cine. O abordare contemporana a unor teme majore precum iubirea, prietenia, cultura, nationalitatea, exilul si nevoia de a apartine cuiva, undeva. (less)

2020-08-29 03:39:22

Intai l-au omorat pe tata. Povestea unei fetite din Cambodgia - Loung Ung

Una dintre cele mai sadici lecturi la care m-am supus anul acesta. Poate prea grea, poate prea trista si dureroasa, dar totusi reala. O carte autobiografica redata de femeia matura, dar cu glasul fetitei pe cand avea 5 ani. Pe cat de simplu scrisa, pe atat de brutal perceputa.Foamete, crime in masa, boli cumplite, batai crunte, frica si umilinta, lipsuri si teroare inumana, moarte, toate ridicat la cel mai inalt rang de bestialitate. Aceste atrocitati sunt traite din plin de populatia Cambodgiei in timpul genocidului din 1975, cand armata khmerilor rosii a lui Pol Pot da o lovitura de stat si instaureaza regimul comunist. E destinul tragic al unei fetite, al unei familii, al unei tari, al unei omeniri.Recomand aceasta carte a fi citita in intimitatea propriei constiinte, celor cu inima tare, caci te face sa dai piept cu istoria mult prea dura a omenirii.

2020-08-29 03:39:22

Pisica lui Dalai Lama si puterea lui miau - David Michie

A fi mindful = a fi pe deplin constient de clipa prezenta."Lotusii cresc in conditii vitrege. Radacinile lor sunt in noroi, uneori in mlastini urate. Dar ei tot infloresc. Florile lor sunt foarte frumoase. Uneori, cand avem probleme, si noi putem sa ne folosim de dificultati pentru a crea ceva ce nu am fi luat in consideratie inainte. Ne putem transforma suferinta intr-un motiv de dezvoltare extraordinara.""Iubirea si compasiunea sunt cele doua valori fundamentale ale traditiei noastre... In budism, definim iubirea ca dorinta de a oferi celorlalti fericire. Daca practicam iubiea, atunci compasiunea apare chiar firesc, caci ea este dorinta de a-i elibera pe ceilalti de suferinta. Toti simtim iubire si compasiune pentru prieteni, familie si alte fiinte. E firesc, normal. Cultivand iubirea si compasiunea ca parte din calea noastra spirituala, sarcina noastra este de a practica iubirea imensa si pura si compasiunea imensa si pura. Pura inseamna detasata. Sa nu dai asteptand sa primesti ceva in schimb. Asta nu este iubire, ci afacere!""Si fericirea, si nefericirea sunt cauzate de ganduri. Provocarea este sa facem sa apara acele ganduri care dau nastere fericirii si sa le facem sa dispara pe cele care ne aduc suferinta. O mare parte din timp avem ganduri negative, nerealizand ce se intampla, pentru ca suntem absorbiti de ele. Sau pentru ca nu ne putem abtine. Insa prin mindfulness este posibil sa devenim mai constienti. Sa observam ce gandim si, daca e necesar, sa modificam.""Mintea este precum o gradina. Tu alegi ce sa cultivi: buruieni sau flori."

2020-08-29 03:39:22

Fata care citea in metrou - Christine Feret-Fleury

"Cum sa-i spuna ca da, ceva de genul asta? Ca sfarsise prin a crede, nu, prin a dobandi certitudinea ca intre copertele cartilor se ascundeau deopotriva toate bolile si remediile? Ca intalneai acolo tradarea, singuratatea, crima, nebunia, furia, tot ce putea sa te inhate de gat si sa-ti strice existenta, fara a mai pomeni de a altora, si ca uneori sa planga deasupra paginilor tiparite putea salva viata cuiva? Ca a-ti gasi sufletul pereche intr-un roman african sau intr-o poveste coreeana te ajuta sa intelegi in ce masura oamenii sufereau din cauza acelorasi rele, in ce masura se asemanau, si ca era posibil sa-si vorbeasca unii altora - sa-si zambeasca, sa se mangaie, sa schimbe semne de recunoastere, oricare ar fi acestea - pentru a incerca sa-si faca mai putin rau, fara a se sinchisi de ziua de maine?"

2020-08-29 03:39:22

Copilul lui Noe - Eric Emmanuel Schmitt

Se termina si pasiunea mea, inceputa acum aproximativ 4 ani, pentru Schmitt.O carte publicata initial in 2004, reeditata de Humanitas in 2018 ca pe o noua ,,aparitie-minune".Un microroman sec, de 150 de pagini care, in fond, nu sunt nici 70(scrisul ocupa 2/3 din pagina). Stilul e grabit, prelegeri filosofice puse in mintea unor personaje care nu se contureaza pana la final si care par hiperfictionalizate, desi totul se petrece in timpul ocupatiei naziste din Belgia.Unele idei sunt foarte bune, de altfel, trimiterea la Noe, sinagoga din manastirea catolica etc.

2020-08-29 03:39:22

Muntele familiei Gray - John Grisham

O carte neasteptat de proasta, vanduta sub un brand puternic. De ce zic neasteptat? Pentru ca si de la numele mari te astepti la carti mai slabute, dar "Muntele familiei Gray" cred ca depaseste cu mult orice ingaduinta pe care o poate avea un cititor. Am scris mai multe pe blog

2020-08-29 03:39:22

Revolta lui Atlas - Ayn Rand

"-......Daca toti ceilalti pot supravietui doar daca ne distrug, atunci de ce ar trebui sa vrem ca ei sa supravietuiasca? Nimic nu poate sa faca din sacrificiul de sine o solutie acceptabila. Nimic nu poate sa le dea dreptul de a transforma oamenii in animale de sacrificiu. Nimic nu e moral in distrugerea celor mai buni.Nu se poate ca cineva sa fie pedepsit pentru ca e bun la ce face.Nu poti fi penalizat pentru capacitatea de a face lucrurile bine.Daca asta e drept,atunci ar fi mai bine sa incepem sa ne macelarim unul pe celalalt, pentru ca nu exista niciun fel de dreptate in lume."

2020-08-29 03:39:22

Majoretele - Kara Thomas

Avem aici un roman thriller, plina de mister si de probleme adolescentine, insa putin incurcata in unele parti. Te face sa banuiesti foarte multe persoane si cand esti aproape sigur ca ai descoperit faptasul, incepi sa banuiesti pe altcineva. Mi-a placut stilul de scriere, a fost chiar realist, parca eram colega de clasa cu personajele si le ajutam sa alfle mai multe detalii. Monica a fost putin cam exagerata, din punctul meu de vedere, iar unele fapte isi puteau gasi mai usor rezolvarea. Cred ca autoarea a vrut sa se lungeasca putin. Am banuit foarte tare un personaj, care era si preferatul meu si pot spune ca am intuit o mica parte din mister, insa tot mi-a placut. E o carte buna, recomand.

2020-08-29 03:39:22

Oceanul care ne desparte - Tahereh Mafi

Tare mult imi place stilul de scriere al acestei autoare. Este cursiv, lejer, nepretentios, emotionant si simplu, astfel incat o data ce ai inceput sa citesti, nu te mai poti opri pana la final. Asa am patit cu Oceanul care ne desparte. Este o poveste simpatica, ce vrea sa traga semnale de alarma asupra rasismului si a hartuielilor gratuite, si cum altfel putea scoate toate astea in relief, decat cu o poveste de iubire interzisa, sau poate e mult spus interzisa... mai degraba controversata. Shirin si Ocean sunt adorabili. Relatia lor este una cu multe piedici, si nu neaparat pornite de ei ci de societate si barierele impuse de acestia. Este o carte draguta, pe care am citit-o repede. Ce nu mi-a placut, a fost finalul. Mi s-a parut foarte abrupt. Ca si cum ai taia un copac de la radacina, dupa ce-l ingrijesti si-l uzi zile la rand... sau poate simt asta acum, pentru ca-mi placea povestea si mi-as fi dorit mai mult. Nu stiu, cert e ca finalul e prea sec, chiar daca nu schimba cu nimic povestea lor. Ii dau 4 stele. Mi-a placut.

2020-08-29 03:39:22

Orasul de la miezul noptii - Charlie Jane Anders

2.5 stele. Nu ma indur sa-i dau mai mult, prea m-a chinuit pana pe la pagina 300.Mda, nici de data asta n-a fost sa fie cu un roman de-al lui Charlie Jane Anders. Are idei, dar parca nu stie ce sa faca cu ele. Sau nu-mi place mie ce face cu ele si directiile in care isi indreapta personajele.Asadar, ideea si lumea sunt extraordinare, iar cu patru personaje feminine (personajele masculine sunt doar pentru decor, doar pentru a le facilita misiunea femeilor sau pentru a mai incasa cate un pumn in nas sau pentru a figura pe post de baieti rai, asupritori si tiranici) precum Sophie, Bianca, Mouth si Alyssa s-ar fi putut realiza multe, foarte multe. Pacat insa ca autoarea alege sa le puna in situatii stupide si sa faca alegeri stupide. Sau ca se pierde in prea multe idei si nu duce niciuna pana la capat.Nu mai zic de creaturile ce populeaza lumea Ianuarie sau extraordinara lume a crocodililor. Sau cele doua orase. Si asa mai departe.Nu are rost sa mai pierd vremea si scriind despre o carte ale carei minusuri ii depasesc de departe plusurile.

2020-08-29 03:39:22

Fata pe care el o stia - Tracey Garvis Graves

Am citit aceasta carte, pentru ca stiam cat de cat cum scrie autoarea (am mai citit de la ea), asa ca nu am avut parte de vreo dezamagire dar nici de vreo mare surpriza. Este o carte scrisa corect, cu o poveste destul de simpla, emotionanta pe alocuri, care trateaza un subiect destul de sensibil : autismul si atacul terorist de la 11 sept 2011. Este o carte care nu m-a dat pe spate, insa. Nararea se face pe doua planuri, prezent si trecut, dar sunt clar delimitate si nu te ametesc. Personajele sunt putine, autoarea se concentreaza doar pe cele doua principale, dar banuiesc ca asta s-a vrut. Nu prea mi-a placut cartea. Nu stiu sa spun ce nu mi-a placut. N-am rezonat cu personajele, cu niciunul. Nu aveam idee prin ce trec oamenii ca Annika, ce sufera de autism, dar acum mi-e un pic mai clar si posibil sa fiu mai atenta la situatii de genul, sa nu judec oamenii doar dintr-o privire. Pe alocuri unele pasaje mi s-au parut trase de par si lungite aiurea...In fine, nu este o carte care m-a impresionat, dar merge. Ii dau 3 stele.

2020-08-29 03:39:22

Doctor Sleep - Stephen King

Desi King este preferatul meu am dat doar 4 pentru ca primele 300 de pagini mi-au oferit prea multe informatii in timp ce actiunea inainta cu viteza melculcui printre bolovanii de pamant din gradina proaspat sapata. Acum, la sfarsit, mi-am dat seama ca aceasta carte imi aminteste de un tablou: mai intai pictorul contureaza scena, foloseste zeci de nuante de verde pentru frunzisul bogat, vezi cum apar crapaturile in coaja trunchiurilor batrane aplecate deasupra lacului marginit de stufaris, nori pe cer, pasari in inalt, apa care saruta incet pamantul, drumul de tara care pleaca dintr-un colt si casa care se ghiceste in capat pe al carui acoperis sclipeste soarele ce apune intr-o sinfonie de culoare. Si, pe masura ce desenul se desavarseste, vezi cadavrul care pluteste cu fata in jos. Sincer, daca ar fi fost putin mai concentrat la inceput, ar fi fost perfect.

2020-08-29 03:39:22

Argintul preschimbat - Naomi Novik

Superba, poate chiar mai frumoasa decat precedenta poveste de sine statatoare, castigatoare a premiului Nebula, a lui Naomi Novik, Aleasa Dragonului.Trei personaje principale, toate feminine, toate puternice, toate determinate, distincte, care evolueaza spectaculos si surprinzator de-a lungul povestii, mai ales Irina si Miryem.Miryem, o tanara evreica nascuta intr-o familie de camatari, preia de la tatal incompetent si prea milos cu cei care au imprumutat bani de la el fraiele afacerii familiei, cand nu mai au incotro si mama risca sa-i moara din pricina unei banale raceli. E o lume medievala, ei traiesc intr-un sat izolat de la marginea unei paduri enorme, e mai mereu iarna, ger si zapada, iar Stravechii, creaturi malefice si cu simtul proprietatii extrem de dezvoltat, ii ataca pe toti cei care se abat de la drumurile prestabilite tot de ei prin codrul cel des.Wanda este fiica unui betivan violent ramas vaduv, ce are drept unice pasiuni bautura si batutul celor trei copii ramasi de la nevasta pe care a ingropat-o sub un pom magic. Insa norocul Wandei se numeste Miryem, care o ia drept ajutor de nadejde pe vajnica Wanda.Al treilea personaj este Irina, o fata stearsa si lipsita de talente si carisma, care insa ajunge tocmai sotia tarului Mirnatius.Magia se impleteste cu frigul si zapada, cu intrigile politice si cu inapoierea care domneau peste tot, atat la curtile ducilor, cat si in satele in care amaratii piereau de foame pentru ca era mereu ger si nu aveau cum sa-si semene cele necesare traiului de zi cu zi, iar Regele Stravechilor are nevoie de aur, cat mai mult aur. Si de cineva care sa-i poata preschimba mormanele de arginti din visterie in aur.Mai multe, pe FanSF:

2020-08-29 03:39:22

Deborah - Catalin Mihuleac

Cartea pierduta a vrajitoarelor nu este doar o carte fantasy, este fantastica pur si simplu! Creaturile mitice din paginile ei vrajitoare, vampiri si demoni traitoare in lumea nestiutoare a oamenilor, sunt atat de bine imaginate, incat iti propui sa fii atent la semne si caracteristici specifice, ca sa le poti recunoaste data viitoare cand le intalnesti!Este o lucrare foarte elaborata, scrisa cu eleganta si migala. M-a incantat multitudinea de detalii pe care autoarea a ales sa ni le ofere, povestea propriu zisa fiind impletita in mituri, legende si elemente fantastice, combinate cu informatii reale din istoria lumii si date stiintifice din diferite domenii, iar rezultatul obtinut este spectaculos!Recenzia mea:

2020-08-29 03:39:22

Calatoria oamenilor cartii - Olga Tokarczuk

Poveste clasica despre sensul creatiei, divinitate, magie, cartea cartilor, ezoterisme si tot traseul initiatic in cautarea unor raspunsuri finale. Povestea e lejera, fara sa surprinda cititorul si fara multe profunzimi, scriitura destul de simpla pentru cadrul istoric ales. Paginile de final mi s-au parut bune, si finalul bine ales in ironia lui.Una peste alta, un volum obisnuit, potrivit pentru studentii sectiilor de comparata. Sunt cateva teme aici care se pliaza bine pe studiile de mit faustic etc.

2020-08-29 03:39:22

Distanta dintre mine si cires - Paola Peretti

Distanta dintre mine si cires este o poveste care cucereste prin simplitate si mesajul sau puternic. Eu am luat-o pentru fiica mea, dar intotdeauna ma asigur ca este o lectura pe care ea o poate intelege si aprecia. Nu ma asteptam ca impactul ei asupra mea sa fie atat de puternic. Nici nu ar fi putut fi altfel, copiii sunt mereu un subiect sensibil.Toti copiii se tem de intuneric. Intunericul este o camera fara usi si fara ferestre, cu monstri care te prind si te mananca in tacere. Insa mie nu mi-e frica de intuneric: intunericul il am inauntru.De aici mi s-a rupt sufletul in mii de bucati. Mai ales ca si apucasem sa citesc inainte cuvintele autoarei. Paola Peretti s-a inspirat din propria viata si a construit un personaj extrem de dulce si de lipicios. Autoarea sufera de boala Stargardt o boala de ochi foarte rara pentru care nu exista tratament. Boala este asemanata cu un norisor furios care se instaleaza treptat in ochisor si intuneca tot. Cei care sufera de aceasta boala orbesc la un moment dat.

2020-08-29 03:39:22

Minus optsprezece grade - Stefan Ahnhem

Cred ca am facut o supradoza de Stefan Ahnhem. Trei volume in mai putin de doua luni, ceea ce e cam mult, recunosc. Ca si in cazul lui Nesbo, cred ca ar trebui consumat in cantitati moderate, nu de alta, dar si-asa ne batem joc de ce-i in jurul nostru, mai si trebuie sa ni se dovedeasca, roman de roman, ca omenirea e condamnata la autodistrugere?De ce zic asta? Pai, se adevereste inca o data ideea ca daca niste copilasi nevinovati sunt maltratati/molestati/abuzati/abrutizati de mici, nu-i deloc exclus ca si ei la randul lor sa comita orori cand vor creste mari. Deja se intrezareste un tipar aici, cred. Insa Ahnhem are abilitatea de-a varia ucigasii si motivatiile ucigasilor, astfel incat sa nu cada in capcana povestilor trase la indigo.E drept ca la rang de cinste se afla si problemele politistilor care se ocupa de cazuri, lucru care nu putea sa lipseasca in cazul unor personaje profunde, complexe: divorturi urate, de pe urma carora unii devin alcoolici, insa cei care au de tras sunt, din pacate, tocmai copiii lor nevinovati, alcoolism, probleme grave de comportament, razvratire impotriva sistemului, meschinarii si ambitii personale nemasurate, de pe urma carora au de suferit oameni nevinovati si tot asa.O alta poveste complexa, ramificata, un alt joc de-a soarecele si pisica si un criminal (!) malefic si extrem de inteligent, ce pune pe jar intreaga politie din Helsingborg si din imprejurimi. Aici e Fabian Risk, pe care e gata sa-l lase nevasta, in timp ce cei doi copii, Matilda si Theodor, fac ce stiu mai bine adolescentii sa faca: probleme.De partea cealalta a stramtorii Oresund, cea care desparte Suedia de Danemarca, Dunja Hougaard, prietena noastra din celelalte volume, are de anchetat cazurile unor vagabonzi ucisi in bataie de o gloata de batausi fara constiinta si scrupule, care se mai si filmeaza in timp ce-si stalcesc victimele in bataie.Parca ii vad pana la urma in pat pe amandoi, pe Fabian Risk si pe Dunja Hougaard, ca pe Scully si Mulder la un moment dat.Bonusuri: un criminal umbla liber si poate ucide singurul martor care-l putea identifica, intrand in spital si drogandu-i copiii, apoi taindu-i venele in cada, in timp ce copiii lui Fabian Risk, desi criminalul umbla slobod si n-are niciun fel de mila sau constiinta, stau bine mersi acasa, nepaziti, nenimic, din lipsa de personal, probabil, expusi, intinsi parca pe tava spre a fi luati ostatici. Zic si eu, ii dau idei criminalului, nu zic neaparat ca asa s-ar fi intamplat in carte.Mai multe, pe FanSF:

2020-08-29 03:39:22

Trei femei - Lisa Taddeo

Am fost la lansarea cartii in urma cu o saptamana, iar felul in care Lisa a discutat cu lumea, respectiv povestile din carte, m-au facut si sa o cumpar. Ca bonus, am primit si autograf, dar daca ar fi sa scriu doar despre ea, pentru mine face parte din natural. In ultimii ani am reusit sa "descatusez" povesti foarte personale ale multora dintre prietenii si cunostintele mele. In carte, sunt trei femei care au fost de acord cu istorisire completa a vietilor lor, in principal cele sexuale, pentru a arata ca nu sunt cu mult mai diferite decat mine, decat tine, sau majoritatea lumii si ca trecem cu totii prin diferite procese si emotii, chiar daca ne este rusine sa le spunem. Recomand. Povestile au mai multe capitole si sunt intercalate, ca sa apara ca un roman, dar mie nu mi-a placut aceasta forma de exprimare si am ales sa continui fiecare dintre cele trei povesti individual. E disponibila si pe Audible, ar trebui sa o poti asculta gratuit daca optezi pentru trial

2020-08-29 03:39:22

Darul stelelor - Jojo Moyes

Din ce stiam despre stilul de scriere al lui Jojo Moyes - raportat doar la seria Inainte sa te cunosc, caci celelalte carti inca asteapta sa fie citite - m-am pregatit sufleteste pentru o poveste ce avea sa imi provoace lacrimi, indignare, surpriza, bucurie, iar Darul stelelor a livrat din plin si inca ceva in plus. O fictiune istorica ce prezinta nu doar un subiect interesant, un frumos cadou iubitorilor de carte, dar si care impleteste realitatea acelor timpuri cu o actiune, ce izvorata din imaginatia autoarei, creeaza scene care te fascineaza, te tulbura si te inspira. Jojo Moyes are darul sa contureze personaje care isi lasa o amprenta vizibila, carora le insufla un caracter puternic, o forta interioara remarcabila, o sensibilitate si un devotament extraordinare. Proiectul bibliotecilor calare, desfasurat din 1935 pana in 1943, care i-a fost sursa de inspiratie autoarei, ofera o premiza captivanta, impactul dar si reticenta si conflictele din zona Kentucky-ului pe care se concentreaza actiunea cartii, fiind surse de emotie, insa viata personajelor, cu bune si cu rele, este elementul care fura atentia si pe mine m-a facut sa indragesc romanul.

2020-08-29 03:39:22

Dragoste intr-o zi ploioasa - Jojo Moyes

Atat de profunda incat m-a lasat fara cuvinte!Stilul autoarei Jojo Moyes e atat de profund si special incat, de fiecare data cand citesc cate un roman, cuvintele parca amortesc, se aduna asa in mine ca sa le pastrez doar pentru sufletul meu, nu pot sa spun prea multe despre carte niciodata, poate ca imi doresc ca si alti cititori sa simta aceeasi emotie in timpul lecturii, de aceea. Este autoarea mea preferata, cu siguranta stiti asta! Unele carti au fost atat de puternice incat, urmatoarele parca nu se ridicau la acelasi nivel(daca nu lasam mai mult timp intre lecturi). Cred cu tarie ca nu exista grad de comparatie pentru Jojo Moyes(eu una nu pot si nici nu vreau sa o compar cu alti autori)! Pur si simplu o iubesc! ______________________"Cred doar ca e important sa ii iubesti pe oameni cat timp ii ai. Atata vreme cat sunt prin preajma.(...) Doar pentru ca le e greu sa isi arate sentimentele, asta nu inseamna ca nu simt nimic."

2020-08-29 03:39:22

Sa tai in piatra vie - Abraham Verghese

Sa tai in piatra vie este o carte profunda, care te pune insa la incercare inainte sa-si dezvaluie povestea. Nici nu stiu de unde sa incep si cum sa vorbesc despre ea, caci tocmai am terminat-o si parca am ramas cu un gol in stomac. Sa spun ca mi-au placut la nebunie toate pasajele despre medicina, ca ma fascineaza acest subiect si ca a fost o adevarata placere sa citesc despre el, desi poate pentru altcineva ar fi plictisitor si dificil. Sa spun despre povestea dureroasa de dragoste dintre Marion si Genet si de cat am suferit alaturi de ei ... Sa spun despre Hema si Ghosh, niste oameni si doctori minunati, care iti ofera niste lectii de viata importante si care te invata ce inseamna cu adevarat o familie. Sa vorbesc despre doctorul Stone, pe care l-am dispretuit, ca mai apoi sa il inteleg si iert, pentru ca a doua sansa a fost o pedeapsa suficienta pentru el. Sau despre gemenii Marion si Shiva, a caror legatura mi s-a parut incredibila ... chiar si dupa moarte. Cred ca nu pot sa vorbesc despre toate personajele acestea si despre povestea fiecaruia fara sa le diminuez valoarea. Pot doar sa recomand romanul din tot sufletul.

2020-08-29 03:39:22

Ciuleandra - Liviu Rebreanu

Una e sa citesti aceasta carte ca fiind impusa oarecum de un program scolar, alta e sa o recitesti peste cativa ani, cu maturitatea cuvenita, decat cu acea minte de scolar, fraged si prea putin probabil sa inteleaga substraturile psihicului uman. Interesanta abordare, delicios roman si uimitoare corelatia dintre dans si nebunie. Poti sa ai pe lumea asta toate bogatiile lumii, un tata influent, o viata fara griji si neajunsuri, dar mintea, capacitatea de a gandi sanatos si a actiona pe masura, controlul tuturor pornirilor, fie ele si cele criminale, nu ti-o poate garanta nimeni cu nimic.

2020-08-29 03:39:22

Sa-i reparam pe cei vii - Maylis de Kerangal

Corpul lui Simon Limbres e deacum un les. Ceea ce viata lasa in urma dupa ce sa retras, ceea ce moartea depune pe campul de lupta. Un corp batjocorit. Schelet, carcasa, piele. Cea a baiatului capata incet culoarea fildesului, pare sa se intareasca, aureolata de lumina cruda ce cade din scialitic, pare sa devina o carapace uscata, un plastron, o armura, iar cicatricile dea curmezisul abdomenului amintesc de o lovitura mortala lancea din coasta lui Cristos, lovitura de spada a razboinicului, lama cavalerului. Asa ca fie gestul acesta de a coase a insotit cantecul aedului, cel al rapsodului din vechea Grecie, fie il tulbura figura lui Simon, frumusetea lui de tanar iesit din valurile marii, cu parul inca plin de sare si carliontat ca al tovarasilor lui Ulise, fie cicatricea in cruce, fapt e ca Thomas incepe sa cante. Un cantec usor, de abia perceptibil de catre cel sau cea care sar afla impreuna cu el in incapere, un cantec ce se sincronizeaza insa cu actiunile care compun toaleta mortuara, un cantec ce acompaniaza si descrie, un cantec ce depune marturie.

2020-08-29 03:24:22

Crima si pedeapsa - F.M. Dostoievski

Mi-a luat mult timp ca sa ma apuc de aceasta carte. Aveam asteptari foarte mari de la ea, dar pe la mijlocul cartii am inceput sa cad prada dezamagirii, ca intr-un final, sa patrund iarasi in esenta si sa citesc fiecare propozitie cu interes.Pe alocuri, unele pasaje au fost extrem de plictisitoare, prea multe detalii. Rodion Romanici mi-a adus mari batai de cap de imi venea sa-l plesnesc uneori, atat de plin de aroganta fiind. Este un personaj complex, care mi-a trezit si mila, dar si ciuda.Momentul destainuirii lui a fost plin de hotarare, de sine, desi, palid mai tot timpul si plin de friguri.Din cauza unei vieti financiare deloc stabila, a unor posibilitati precare, a comis o crima. Ceea ce aduce multe intrebari, este ca, desi a ucis pentru a jefui, Raskolnikov nici idee nu avea de ceea ce furase, caci a ascuns totul sub o piatra imediat dupa. Abia spre sfarsitul lecturii, aflam adevaratul motiv, si anume ca personajul principal dorea sa-si demonstreze sie insusi ca are dreptul de a ucide si de a calca pe cadavre, ca este capabil de a schimba astfel omenirea si pentru ca o considera pe camatareasa un paduche al societatii, de care nimeni nu avea nevoie.Pe parcursul cartii vina pe care o simte il duce spre pragul nebuniei, iar pedeapsa pe care o indura imediat dupa, nu este inchisoarea, ci delirul.Titlul este foarte sugestiv, transmitand ideea ca numai prin pedeapsa un om va putea sa se caiasca si sa opreasca suferinta cauzata de faptele comise, sa se vindece, iar finalul indica ca si iubirea este necesara.O recomand cu drag!

2020-08-29 03:24:22

Emma - Jane Austen

Sa citesti un roman englezesc de secol XIX poate fi plictisitor, extravagant, delectabil, enervant sau dimpotriva. Sa ti se vorbeasca insa despre el e, mai de fiecare data, o plictiseala.Am inceput sa citesc Jane Austen pentru ca numele ei declanseaza foarte des grimase greu de controlat si foarte simplu de citit. Si barbatii si femeile fac asta, ele, ce-i drept, mai rar. Nu neaparat pentru ca i-au citit din scoarta in scoarta romanele, ci, daca nu din solidaritate feminina, macar pentru ca incearca o senzatie de posibil confort emotional la gindul ca Mr. Darcy chiar ar putea sa existe, indiferent de ce s-ar putea intampla cu Colin Firth.Cit de plictisitoare poate fi Jane Austen, m-am intrebat, si de ce reactioneaza oamenii la ea cum reactioneaza? Ok, in linii mari stim despre ce sint Pride and Prejudice si Sense and Sensibility: casatoria care te salveaza de la ruina si de la o umila slujba de guvernanta, satira sociala (si la ea nu e simplu cliseu dintr-un curs despre realism!), ceva umor destul de sec, si voluntar si involuntar, si un confortabil final fericit in buna si batrina Anglie. (cronica:

2020-08-29 03:24:22

Cum mi-am petrecut vacanta de vara - T.O. Bobe

Am luat acasa cartea asta citind recenzia de pe spatele copertii. Am ajuns la 30 de pagini si am continuat recitind recenzia de pe spatele copertii. Am ajuns la 100 de pagini si am continuat recitind recenzia de pe spatele copertii. Am ajuns la 150 de pagini si am continuat recitind recenzia de pe spatele copertii. Am ajuns la 173 de pagini si n-am mai citit recenzia de pe spatele copertii."Persoana care a scris recenzia a scris-o cu singurul scop de a vinde cartea si nu de a spune ceva real despre ea." imi spunea in continuu o voce in capul meu. M-a dus cu zaharelul si m-am tarat 173 de pagini pana am decis sa am incredere in voce.

2020-08-29 03:24:22

Tot binele si tot raul - Care Santos

Exista carti pe care nu le citesti, le traiesti si o faci cu fiecare por, sperand sa redescoperi o alta definitie a emotiilor, o alta dimensiune a firii umane.Reina este o femeie lipsita de prejudecati, puternica, uneori cinica, de cele mai multe ori rationala pana in maduva oaselor. O reprezentanta sub acoperire a sexului tare. Isi duce existenta intre rolul de specialista in resurse umane, recunoscuta la nivel mondial, si cea de mama.Traverseaza dificil o separare conjugala, isi deapana firul vechilor amoruri si are anumite remuscari pe care prefera sa le tina ascunse sub imaginea neclintita a unei femei de otel.Prinsa in mijlocul unei furtuni de iarna, aceasta deapana amintiri si incearca sa inteleaga in ce moment fiul sau a decis sa faca un pas fatal, nereusit, dar fatidic.Aflata in aeroportul Otopeni, aceasta incepe sa rememoreze momentele cele mai acute, abrupte ale vietii sale si isi pune cele mai incomode intrebari despre propria sa existenta.Care Santos este o naratoare desavarsita, desi lasa multe puncte de suspensie, multe semne de intrebare, acest lucru nu distruge farmecul istoriei, ci din contra provoaca o doza clara de meditatie.Las doar cateva fragmente care m-au impresionat:"Lumea are nevoie de copii mult mai mult decat vrea sa recunoasca""Suntem doar ceea ce ne amintim. Poate si ce-si amintesc despre noi cei care ne iubesc.""Barbatii nu inteleg ca pasiunea erotica se poate asocia cu chestiuni domestice. Ca, de pilda, in timp ce el se da de ceasul mortii sa-ti ofere placere, tu poate te gandesti sa scoti puiul din congelator. Sau la orice alta prostie practica si, ca atare, dezamagitoare.""... nu-i nimic mai primejdios decat o femeie de treizeci de ani care descopera brusc ca nu e fericita."Trec aceasta carte in cele care mi s-au gravat pe mult timp in memorie.#StamAcasaSiCitim #FataCuCartea #CitimPentruSchimbare

2020-08-29 03:24:22

Poarta-ti plugul peste oasele mortilor - Olga Tokarczuk

Poate e vina mea, pentru ca am judecat cartea din perspectiva unei iubitoare de animale inainte sa o privesc in calitate de cititoare, dar nu i-am gasit nicio valoare. Pe zeci de pagini bate campii despre astrologie, pe alte zeci bate despre ,,Betesugurile" ei, iar in restul ne expune ideile ei in care nu m-am regasit. Desi m-a surprins putin cine a fost vinovat pentru crime, actiunea nu mi-a trezit interesul pentru ca nu m-a interesat sa aflu cine a ucis vanatorii aceia decat pentru a-l felicita. Latura psihologica a fost prost prezentata, iar cea politista prea lent executata. A adus putin cu o doamna Marple hipioata si ceva mai mult cu batrana din Dincolo de iarna, de Isabelle Allende. Nu cred ca o sa mai citesc ceva scris de autoare. Recenzia aici: sub asediu. Daca te uiti indeaproape la fiecare frantura de clipa, poti sa te sufoci de spaima. In corpurile noastre descompunerea inainteaza cu o forta de nestavilit, in scurt timp ne imbolnavim si murim. Ne parasesc cei dragi, memoria lor se risipeste precum cenusa in vant si in urma lor nu mai ramane nimic. Numai niste haine in dulap si un chip intr-o fotografie, deja de nerecunoscut. Cele mai pretioase amintiri se spulbera. Totul e inghitit de intuneric si dispare.Am vazut pe o banca o tanara insarcinata care citea ziarul si m-am gandit brusc ca e o binecuvantare sa fii nestiutor. Cum poti sa stii ce se intampla pe lume si sa nu avortezi spontan?''

2020-08-29 03:24:22

Ucenicul arhitectului - Elif Shafak

Tocmai am terminat de citit o carte minunata, o enciclopedie istorica de la 1500 despre o Turcie asa cum nu imi imaginam, am facut o calatorie intr-un Istanbul zbuciumat, patimas si plin de secrete, ura si iubire, un Istanbul stapanit de sultani, viziri, eunuci si cadane, unde fiecare isi are propria batalie. Cred ca este una dintre cele mai frumoase carti scrise de Elif Shafak, mi-a placut atat de mult incat nu mi-as mai fi dorit sa dau ultima pagina. M-a impresionat mult mesterul Sinan care a existat in realitate, l-am admirat pe Jahan iar de elefantul alb, tare greu m-am despartit. Ce fiinte speciale sunt elefantii! Mereu ma minunez. Va recomand mult aceast roman, te imbogateste spiritual si intelectual, iti ramane in suflet.

2020-08-29 03:24:22

Spionaj la manastire - Rodica Ojog-Brasoveanu

Din pacate, o dovada ca un lucru bine inceput se poate sfarsi in derizoriu. Rodica Ojog n-a fost prima, dupa cum, sa zicem, Lee Child nu este ultimul intr-o lunga serie de buni autori de politiste care pierd pasul pe parcursul romanelor lor. Intriga nu este rea, Minerva face obisnuita instructie cu locotenentul Dobrescu, prilej pentru a-si demonstra flerul si metodele, dupa care actiunea incepe sa balteasca, pentru a culmina, nu tocmai fericit, cu excursia "de lucru" la Paris. Pot accepta ca, de dragul firului epic, inginerul Georgescu e un detectiv de mana intai, ca un taximetrist este de fapt un colonel deghizat, merge si culoarea locala, cu toate tusele ei groase. Inteleg mai greu insa cat de stupizi pot fi "baietii rai", cum scapa Minerva, legata la maini fiind si intr-o pivnita, dupa ce anterior se trasese asupra ei, scene pe care mai degraba m-as fi asteptat sa le intalnesc in (sub)productii gen Rocambole sau James Bond. Iar faptul ca de abia la final i se dezvaluie cititorului o serie de fapte, unele chiar importante, gen catalepsia Elenei nu e de nici un fel de natura de a ridica valoarea cartii. Asadar, trei stele sunt arhisuficiente, multi dintre referentii de aici uitand ca, de fapt, inseamna ca respectivul roman e ok...

2020-08-29 03:24:22

Sfaturile unui diavol batran catre unul mai tanar- C.S. Lewis

--u0026gt;"Simplul fapt ca cineva se bucura cu adevarat de vreun lucru al lumii numai de dragul acelui lucru si fara sa-i pese vreun pic de ce zic altii il inarmeaza automat impotriva unora dintre cele mai subtile strategii de atac pe care le putem noi aplica. Ai face bine sa cauti mereu mijloace prin care pacientul sa abadoneze persoanele, mancarurile sau cartile care ii plac cu adevarat in favoarea persoanelor "bine", a mancarurilor "potrivite", si a cartilor "importante""--u0026gt;"Atata vreme cat nu converteste gestul pocaintei in actiune, nu conteaza cat de mult se gandeste la noutatea descoperirii"--u0026gt;"Sa simta cat mai des si sa nu faca nimic - asa ii va trece cheful de actiune pe vecie, si intr-un final, nici sa mai simta nu va mai fi in stare"--u0026gt; "Nimic nu invartoseaza mai bine mintea omeneasca impotriva Dusmanului precum incertitudinea si nelinistea. Dorinta Lui e ca oamenii sa se preocupe de ceea ce fac; sarcina noastra e sa-i impingem sa se gandeasca la ce li se va intampla.Pacientul nu e cu siguranta strain de ideea ca datoria lui e sa se supuna cu rabdare vointei Dusmanului. Ce intelege Dusmanul prin asta e, in primul rand, ca omul trebuie sa accepte cu rabdare incercarea prin care ii e dat sa treaca - adica incertitudinea si nelinistea din momentul de fata. Despre aceste lucruri trebuie el sa spuna "Faca-se voia Ta" si pentru indurarea zilnica a acestor lucruri isi va primi el painea cea de toate zilele." --u0026gt;"Un pic tot se impune El, dar numai la inceput. Ii pune pe jar comunicandu-si prezenta prin instiintari care, desi vagi, lor le par marete, prin dulci beatitudini si facila rezistenta la ispite. Dar nu ingaduie niciodata ca lucrurile sa ramana asa. Mai devreme sau mai tarziu isi retrage, daca nu in adevar, cel putin din experienta lor constienta, toate acele ajutoare si indemnuri. Ii da voie astfel creaturii sa stea pe propriile-i picioare - sa indeplineasca doar prin puterea vointei sarcini care de-acum si-au pierdut toata savoarea.(...) El vrea ca ei sa invete sa umble singuri, de aceea isi retrage El mana; ba e de ajuns ca ei sa vrea cu adevarat sa umble, fiindca El se multumeste si cu mersul impiedicat. Nu te amagi, Amarel. Pericolul pentru noi nu e nicicand mai mare decat atunci cand un om, desi n-o mai doreste cu ardoare, se tine totusi sa indeplineasca voia Dusmanului, si facand ochii roata asupra unui univers din care pare sa fi disparut orice urma a prezentei Lui, se intreba pentru ce a fost uitat, dar da inca ascultare."--u0026gt;Lipsa de egoism si Iluzia conflictului generos!"Marea problema vine cu lipsa de egoism. Te rog sa observi, o data in plus, admirabila lucrare a armei noastre filologice care a stiut sa impuna "lipsa de egoism", notiune negativa, in locul generozitatii pozitive a Dusmanului. Multumita ei vei putea, de la bun inceput sa inveti omul sa.i ajute pe altii nu pentru a.i ferici pe ei, ci ca sa simta ca, dand de la el, e lipsit de egoism."Iluzia conflictului generos"Jocul se joaca cel mai bine cu mai mult de doi parteneri, de exemplu intr-o familie cu copii mari. Se propune mai intai un lucru total neinsemnat, de pilda ceiaul servit in gradina. Unul dintre participanti are grija sa le dea celorlalti de inteles (desi nu in mod explicit) ca el unul nu prea are chef, dar ca, desigur, e gata sa accepte, din pura "lipsa de egoism".Ceilalti isi retrag imediat propunerea, aparent pentru a da si ei dovada de "lipsa de egoism", dar in realitate pt ca n.au de gand sa fie folositi drept marionete pe care primul jucator sa.si practice altruismele de doi bani. Dar nici el nu se lasa mai prejos si.i da inainte cu "lipsa de egoism". Insista sa se supuna "dorintei celorlalti". Ei insista sa se supuna dorintelor lui. Tensiunea creste. Curand, cineva va spune: "Ia mai lasati.ma, nu mai beau nici un ceai", si asa se isca o cearta in toata regula, fiecare varsandu.si nervi in capul celuilalt. Intelegi cum se face? Daca fiecare si.ar fi marturisit preferinta reala, s.ar fi pastrat cu totii in limitele ratiunii si ale bunei-cuviinte. Dar pt ca rolurile sunt inversate si fiecare sustine cauza celuilalt, veninul care ii napadeste atunci cand tin cu tot dinadinsul sa fie ca ei si cineva se pune de.a curmezisul, toata amareala asta devine neimportanta, sau cel putin scuzabila, in numele "lipsei de egoism" oficiale sau personale de care dau dovada in ceea ce fac. Fiecare isi da foarte bine seama cat de ieftina e "lipsa de egoism" a adversarului si cat de falsa e situatia in care incearca sa.i aduca pe toti; dar fiecare reuseste sa se simta el insusi fara pata si totodata prost tratat."--u0026gt;"...departe de a fi pur si simplu o virtute printre altele, curajul este forma pe care fiecare virtute o ia in momentul incercarii, ceea ce echivaleaza cu momentul celui mai inalt grad de realitate. Castitatea, sinceritatea ori mila care dau inapoi in fata pericolului se pot numi astfel doar in anumite conditii. Pilat s-a aratat milos atat cat n-a fost riscant s-o faca."

2020-08-29 03:24:22

Povesti de seara pentru fete rebele - Elena Favilli, Francesca Cavallo

O initiativa excelenta. Da, este o carte de pus pe noptiera fiecarei fetite din aceasta lume... dar poate la o documentare mai amanuntita trecem de tot marketing-ul si povestile inspirationale pe care ni le vara toata lumea prin toate canalele, si vedem cartea asa cum e: o culegere frumos ilustrata, cu povesti, dar care ar fi putut un pic lucra la exprimari. Stiu ca e o carte pentru copii, dar totusi!!! Am gasit unele prostioare care, sincer, ar fi putut fi evitate (ca sa exemplific: fiecare ilustratie are un citat reprezentativ spus de respectiva eroina. La o judecatoare scrie nu sunt de acord. Sincera sa fiu, in toata viata ei lunga si incredibila, n-a zis muierea asta nimic mai inspirational pentru femeile de pretutindeni? Alt exemplu: la Serena Williams, cel mai bun tenismen din toate timpurile, scrie asa Sunt o persoana foarte placuta. Zambesc mult, castig multe meciuri si sunt foarte sexi. Hai pe bune?!?! Asta ramane posteritatii din ce-a zis vreodata Serena???)Parerea mea, ar fi putut sa se lucreze ceva mai mult la formulari. Ah, si la selectia personalitatilor care sa apara in carte (nu apare Nadia Comaneci, ci Simone Biles la gimnastica... dar poate aici e doar nationalismul meu cel care gaseste hiba).

2020-08-29 03:24:22

Ultimii martori - Svetlana Aleksievici

Nu pot spune cu inima usoara ca mi-a placut aceasta carte (asa cum imi cere sa o fac Goodreads). Toata suferinta, tragediile, mizeria umana care se revarsa din fiecare pagina fac lectura dificila, uneori imposibil de suportat. De multe ori am inchis cartea si am iesit la aer, ca sa pot respira. Mintea refuza sa creada ca toate astea s-au intamplat vreodata - suferinta copiilor care isi vad parintii ucisi in fata lor, sau a parintilor (mame, de cele mai multe ori) care privesc cum le mor copiii; foametea extrema care i-a adus pe unii in stare sa manance excremente, copii care tanjesc dupa o atingere pe care nu o primesc... Si totusi au fost reale si se petrec in continuare in colturi ale lumii prizoniere in razboi. Cum putem porni entuziasti la un nou razboi dupa cate s-au intamplat in conflictele lumii de-a lungul vremurilor? Cei care incurajeaza razboiul si inarmarea ar trebui siliti sa citeasca marturiile din cartea de fata, ale unor copii prinsi fara voia lor in valtoarea evenimentelor din urma cu optzeci de ani (deja).

2020-08-29 03:24:22

Longitudinea. Povestea unui geniu - Dava Sobel

Spre deosebire de latitudine, care s-a putut calcula cu relativa usurinta inca din vremuri antice, o metoda eficienta de a stabili longitudinea a ramas multa vreme ascunsa. La acel moment (cca 1710) varianta acceptata de masurare a longitudinii se baza pe fazele lunare in relatie cu pozitia diverselor stele, inventatorul ceasului maritim, John Harrison, a schimbat pentru totdeauna felul in care se naviga in largul marilor.Autoarea americana este faimoasa pentru operele sale de popularizare a stiintelor exacte cu diverse teme (acestea variind de la geografie, astronomie si fizica) - deci, cum ar veni, documentare in forma literara. Ceea ce este si aceasta poveste a Longitudinii: de intindere redusa spre medie, cu un focus clar pe viata si inventiile tamplarului englez ajuns ceasornicar de renume mondial. Stilul este concis si facil, lectura fiind placuta si extrem de informativa. Ar fi demn de mentionat si faptul ca ne sunt prezentate cateva dintre ideile fantastice propuse de-a lungul vremii de visatori si/sau savanti necinstiti (corabii postate la distante fixe care sa traga in mod regulat cu tunul sau prafuri simpatice care ar fi declansat latratul cainilor de pe corabii), putand astfel evalua vasta diferenta intre acestea si teribila eleganta si eficacitate de care ceasul lui Harrison a dat dovada de la primul model; acesta, fiind insa un perfectionist incurabil, a mai creat 3 variante imbunatatite in urmatoarea jumatate de secol, cimentandu-si pe veci numele in istoria maritima.

2020-08-29 03:24:22

Elevul Dima dintr-a saptea - Mihail Drumes

"Nu te-au dat afara pentru ce-ai facut, ci pentru ceea ce se temeau ca ai putea sa faci de aici inainte.""Elevul Dima dintr-a VIII-A" a fost o carte care mi-a intrecut cu mult asteptarile. Citind alte opere ale lui Drumes, am crezut ca acest roman va fi inca o carte de dragoste, probabil plina de stereotipuri precum inocenta pasiunii tinere sau focul liceenilor, dar a fost de nenumarate ori mai mult.De-a lungul celor 550 de pagini ale editiei mele am trecut printr-o varietate surprinzatoare de teme si motive: liceu, profesori, revolta, pasiuni, ambitie, sinucidere, perseverenta, toate avand franturi mici de filozofie presarate printre ele. Desi dragostea este un subiect recurent in cadrul romanului, am simtit cum ca aparitia sa nu era des intalnita ca fiind de sine statator, ci era influentat sau alimentat de celelalte motive. Dragostea se impletea fie cu sentimentul de revolta al lui Grig, fie cu ambitia lui de a transforma A.R.P.E.T. intr-un succes.Am reusit sa ma regasesc intr-adevar in caracterul protagonistului, iar continua lui lupta morala a preluat rolul de agent motivational in urmatoarele mele decizii. Mihail Drumes a reusit in acelasi timp si sa contureze un personaj extrem de complex si cu o personalitate puternica, dar totusi unidimensionala, cat si sa foloseasca tehnici narative si stilistice astfel incat sa transpuna idealul personajului principal in idealul cititorului in relatie cu naratiunea inlantuita in fata ochilor sai.Un alt plus al cartii care imi ofera sperante fata de literatura romana sunt deja franturile de filozofie gasite. Cele mai evidente se afla in momentele in care Dima sta si povesteste impreuna cu Soimaru "de-ale vietii", punandu-se intr-un context mult mai mare decat realitatea lor si astfel urmarind idei existentialiste. De asemenea, monologurile interioare ale liceanului reprezinta un manifest al inegalitatilor ce au loc in jurul sau, acesta contempland de la valorile morala ale societatii sale pana la propriile sale principii."Asa sunt elevii nostri: nu pot sa iubeasca decat...vesnic.""Si fericirea prea mare ucide."

2020-08-29 03:24:22

Cititoarea - Traci Chee

Sunt destul de subiectiva cu ratingul pentru cartea asta, dar mi s-a parut foarte fain felul in care Cartea despre care e aceasta poveste se combina cu cartea in care e scrisa povestea. Altfel, e un roman simpatic, despre o tanara care descopera cum functioneaza lumea din jurul ei, dar si cine este ea cu adevarat, e o carte despre prietenie si sacrificiu si e pur si simplu o carte de aventuri care te va face sa fii si mai indragostit de lectura decat esti. Autoarea incearca (si, pentru mine, reuseste) sa transmita un mesaj simplu: cititul e magic. Daca poti aborda cartea asta cu o minte deschisa, curioasa, poate chiar copilaroasa (in sensul bun), gata sa creada in lucruri simple cum ar fi magia, n-are cum sa nu-ti placa.Am scris mai multe despre carte pe blog| Jurnalul unei cititoare.

2020-08-29 03:24:22

Pierduti in cartierul spaniol - Heddi Goodrich

Cand am vazut prima data aceasta carte, mi-a adus aminte de Intrati in El Encanto, roman din aceeasi colectie, care mi-a placut la nebunie. Ma asteptam ca Pierduti in Cartierul Spaniol sa fie la fel.Ei bine, poate doar la zugravirea atmosferei unui oras, respectiv Napoli, sa semene un pic. In rest, mi s-a parut o carte destul de terna, cu o actiune lenta.Mi-a placut si nu mi-a placut romanul. Mi-a placut modul in care este descrisa atmosfera din Napoli, un oras tipic italienesc, dar nu mi-a placut lectura ingreunata cu prea multe scene de care autoarea s-ar fi putut lipsi si care chiar plictisesc. Tot timpul cat am citit cartea speram sa descopar mai multe: cum s-au despartit, cum au inceput sa-si scrie, daca s-au regasit, daca au reluat sau nu relatia... Ce s-a intamplat ramane sa aflati pe cont propriu.

2020-08-29 03:24:22

Divina comedie. Infernul - Dante Alighieri

Iubesc editiile ce contin note, comentarii si explicatii. Aceasta editie de la Humanitas este in acest fel. Jumatate de carte contine Infernul bilingv iar cealalta jumatate consta din note explicative la aproape fiecare tertina. Am apreciat talmacirea domnului Papahagi, probabil cea mai echilibrata de pana acum, in sensul ca este pe cat de fidela pe atat de frumoasa. Pacat ca nu a mai avut zile sa termine Purgatoriul si Paradisul. Ar fi fost o realizare.Pentru restul Divinei Comedii voi folosi traducerea lui Cosbuc, singura gasita in momentul de fata.

2020-08-29 03:24:22

Cari Mora - Thomas Harris

Un roman OK, dar nefinisat. Mai exact: daca te astepti la un roman modern, cu personaje cu probleme, in stilul Fata din tren, Cari Mora nu este romanul potrivit. Cari Mora este un roman stris in stilul thrillerelor din anii 80 sau 90: personaje marcate de traume, dar traumele le-au facut mai puternice, violenta (uneori chiar gratuita) si o lupta pe viata si pe moarte intre protagonisti si antagonisti. Asa este si acest roman al lui Thomas Harris, prin urmare, din punctul acesta de vedere nu am fost deloc dezamagit. Problema romanului vine la final pentru ca este un final scris pe fuga si prea abrupt, DAR nu este rupt de substanta cartii - nu este o imbecilitate cum este finalul de la "Prin Ochii Ei" de Sarah P. Romanul este un tot organic, dar executat cam pe fuga. Sunt convins ca daca autorul si editorul acordau mai mult timp romanului, Cari Mora ar fi iesit mult mai bine. De aia, pot spune ca romanul a fost doar OK, dar nu extrem de bun. (ca o parere personala, fara legatura cu recenzia, cred ca thrillerele din anii 80, 90 sunt muuuult mai bune decat cele de acum, cu personaje feminine despresive si dependente de alcool, naratori unreliable si plot twists scoase dintr-o juxtapunele de trecut si prezent, nemarcata in niciun fel de-a lungul lecturii)

2020-08-29 03:24:22

Morometii Vol.1+2 - Marin Preda

Mi s-au impus nenumarate restrictii crescand, dar cartile nu s-au numarat printre ele, indiferent de problematica ori naratiune.Maica-mea mi-a cumparat Morometii intr-a patra. Am trecut cu greu de primul volum, fara sa ii inteleg profunzimea si scena dintre Brica si Polina m-a socat si amuzat in acelasi timp. Nu am avut sansa, atunci, sa trec la volumul doi.Acesta din urma e mai dificil, mai obositor si dureros. Familia traditionala, sacralitatea pamantului, masa, relatiile dintre sateni capata alte semnificatii. Timpul n-are, in fine, rabdare cu oamenii. Comparativ cu primul volum, actiunea nu intarzie sa apara. Intrigile se tes in jurul anumitor personaje, responsabile de soarta intregii comunitati si detinand functii in noul partid. Cititoul asista la disparitia liberalilor lui Ilie Moromete si, odata cu ei, la propria-i imputinareu0026gt;.Volumul doi este romanul fiului renegat, uitat si lipsit de importanta, pe care scena mesei din primul il surprinde stand pe pamant - era singurul membru al familiei fara scaun. Tatal, odata formator de opinie al comunitatii, parasit ca urmare a propriilor decizii, ramane un reper pentru Niculae, la nivel subconstient. Desi acesta il desconsidera deseori, in scurtele momente de confruntare tensionata, ii imita mimica si gestica, ba chiar ii rosteste cuvintele. "Ei, ti-ai gasit eul tau?", intreaba tatal. Niculae nu e un personaj generic, specific lumii rurale. Iubeste scoala, cunoasterea, nu se arata interesat de pamanturile familiei si ramine un idealist, in ciuda ideologiei pe care o accepta si o sustine cu inversunare - crede cu adevarat in lumea utopica pe care o prezinta cu atata insufletire. Este pus in fata mortii, care il schimba. Tanar, nu e in stare sa ii accepte fatalitatea si se revolta impotriva ordinii naturale si a absurdului. Acesta este prilejul cu care autorul trateaza tema razboiul si a victimelor, ramase in urma. Oamenii simplii, taranii si muncitorii si-au pierdut viata, ori au devenit martori, fara voia lor, la stingea unor generatii. Intorsi acasa, s-au trezit prizonieri intr-o lume mai lipsita de sens ca niciodata. "Cum sunt eu acuma, mi se pare ca ce am de facut, n-as vrea sa mai fac. Asta e inceputul... Te uiti in sus si nu intelegi nimic... Si cand te uiti in jos si-ti vezi caruta in batatura, parca te trezesti din somn si nu mai stii nimic...".Morometii e o critica dura la adresa comunismului. In loc sa aduca egalitatea si sa puna capat saraciei, asa cum Niculare Moromete spera, invrajbeste oamenii. Asupritii devin asupritori, manuind legea in scopuri proprii. Diferentele dintre ei par sa creasca si mai mult.Paginile destinate vietii rurale s-au imputinat considerabil. Lumea rurala pare sa se demitizeze, sa se aplatizeze, pierzandu-si particularitatile.Ilie Moromete hoinareste pierdut, tacut, pe ulitele satului. Reuseste sa inspire, ocazional, mia. E macinat de regrete. Trebuia sa il lase pe Niculae la scoala. Isi pastreza demnitatea pana in ultimele momente. E marturia unei vieti traite in numele dreptatii: "Domnule, l-am auzit ca ii spune doctorului, eu totdeauna am dus o viata independenta!"

2020-08-29 03:24:22

Oamenii - Tom Phillips

Ideea de cafenea literara, care se numeste Oamenii fericiti citesc si beau cafea (ok, o denumire cam lunga, dar sa zicem ca merge), este singura care mi-a placut din romanul asta. Pacat ca nu a fost exploatata mai mult, ci a fost lasata doar ca solutie. In rest, povestea mi s-a parut siropoasa, plina de clisee si foarte previzibila. A, si pe alocuri chiar ridicola. :D Inteleg intentia de mesaj pozitiv, dar executarea a lasat de dorit. Nu cred ca mai am curiozitatea sa citesc si celelalte doua carti ale autoarei.

2020-08-29 03:24:22

O familie aproape normala - Mattias Edvardsson

Edvardsson scrie o drama de familie exceptionala, care m-a tinut cu sufletul la gura si la care am apreciat totul: de la personaje, atmosfera, intriga ... pana la constructie si final.Autorul reuseste sa surprinda perfect relatia dintre parinte si copil pe parcursul trecerii anilor, in diferite etape; relatia de cuplu si schimbarile prin care care trece odata cu aparitia celui de-al treilea membru; relatia de prietenie intre doua adolescente suflete pereche si o societate suedeza in care justitia pare doar o jucarie in mainile unor oameni cu un scop comun: sa salveze o familie.E un roman potrivit atat pentru adolescenti, se citeste usor, are intriga buna si doua personaje principale extrem de bine conturate, in care e usor sa regasesti parti din tine, dar si pentru parinti, pentru ca romanul are multe substraturi si prezinta teme extrem de actuale. In societatea zilelor noastre este foarte usor sa te pierzi atat ca parinte, cat si ca adolescent sau copil. Lucrurile scapa des de sub control in ceea ce priveste educatia, iar parintii cad din ce in ce mai des in extreme ... mana de fier sau educatie cu blandete? Romanul expune povestea unei familii normale, ca oricare. Insa o familie in sanul careia se ascund atat de multe frustrari, lipsuri, greseli si regrete, dragoste neinteleasa, dorinte si visuri.Recomand, e o poveste ce merita descoperita! :)

2020-08-29 03:24:22

Moartea doamnei Westaway - Ruth Ware

Pentru mine este a doua carte pe care o citesc de Ruth Ware si i-am recunoscut stilul. Cartea ofera o lectura usoara, cu fir narativ ce se desfasoara lent dar ultimele 150 pagini devin din ce in ce mai interesante (chiar daca unele deznodamanturi se pot ghici)."Descoperise ca adevarurile cele mai importante se afla adesea in ceea ce oamenii spun si invatase sa citeasca secretele pe care le ascundeau vederii; in modul lor de a fi, in hainele lor si in expresiile pe care le luau chipurile lor cand credeau ca nimeni nu se uita"Actiunea cartii e interpretata de personajul principal, o fata pe nume Hal care locuia intr-o boxa mica de pe Digul de Vest unde isi castiga traiul ghicind norocul, citind in cartile de tarot si facand predictii - era cea mai buna.Fata orfana isi ducea traiul de pe o zi pe alta, sufocata de chiria neachitata, mormanul de facturi neplatite, hartuirea unui camatar si spera sa apara ceva ce sa-i aduca speranta ca maine va fi mai bine...Iar speranta a venit printr-un plic de la un avocat Treswick , ce contine invitatia la o inmormantare precum si aducerea la cunostinta cum ca este beneficiara unui mosteniri importante.Ajunge sa isi cunoasca noua familie compusa din 3 unchi: Abel , Ezra si Harding cu a lui sotie Mitzi care au avut o sora a carei fiice ea ar fi. Actiunea are loc intr-un castel invechit unde incetul cu incetul e nevoita sa puna toate piesele cap la cap si va reusii sa afle sensul si scopul acelei mosteniri unice, ajutata si de unchiul ei Abel care ii daruieste o fotografie ce ii ridica muuuulte semne de intrebare."...superstitia era o capcana ...false promisiuni, menite sa iti dea iluzia controlului si a sensului, intr-o lume in care destinul si-l face fiecare""sa nu cazi in capcana de a crede propriile minciuni""nu exista nici un sens, in afara de ceea ce vrei sa vezi si de ceea ce iti e frica sa descoperi" Finalul cartii e uimitor dar recunosc ca nu m-a luat prin surprindere, am intuit urmatorii pasi si unele actiuni mi s-au parut usor exagerate.In schimb, in carte gasesti multe "vorbe de duh" ce sunt asa ca un unguent al realitatii ce mereu cautam sa-l ignoram .

2020-08-29 03:24:22

Maritata pana luni - Catherine Bybee

Trebuie sa admit ca volumul 2 a fost putintel mai bun decat anteriorul si ca se observa imbunatatirea din stilul de scriere al autoarei. Nu m-a dat pe spate nici aceasta carte, la fel cum nu a facut-o nici anterioara, dar din nou pot sustine ca sunt genul acela de lecturi foarte usoare, potrivite pentru vacanta. Relatia dintre Eliza si Carter este una foarte pasionala, ei fiind "dusmani" inainte de a realiza ca se inteleg perfect unul pe celalalt si ca sunt perfecti impreuna. Mi-as fi dorit ca povestea lor sa aiba mai multa substanta, ma enerveaza cat de cliseica a putut fi. As fi vrut mai mult de la povestea asta. Mai multe scene cu ei doi purtand discutii in contradictoriu (sunt cele mai bune), mai multe scene in care Eliza sa-si pastreze coloana vertebrala de care a dat dovada la inceputul cartii, dar care a cam inceput sa se inmoaie dupa casatorie, mai multe scene privind amenintarea ce o viza pe Eliza. Poate ca e carte de dragoste, dar nu poti sa rezolvi o problema asa grava in 2 pagini. Ei bine, autoarea a putut. Nu e o carte rea, ci doar slabuta. Dar pentru genul ei, si anume carte de dragoste, merge. Astept sa citesc si povestea lui Gwen si sper sa vad ceva mai intens in acea carte.

2020-08-29 03:24:22

Bazarul visurilor - Jojo Moyes

Bazarul visurilor este o poveste emotionanta despre pierderi si regasiri de sine, despre a te cunoaste atat de bine incat sa reusesti sa te rupi cu totul de toata realitatea ta imediata si sa o iei de la capat cu forte proaspete, urmandu-ti soaptele cele mai tainice ale sufletului. Jojo Moyes face incursiuni intr-un trecut al convenientelor si al balurilor, in care orice abatere de la norma este aspru pedepsita, si ne aduce apoi in prezent, moment in care fiica celei blamate se straduieste sa traiasca normal cu o mostenire greu de purtat pe umerii fragili. Este o poveste despre iubirea adevarata, care merge mana in mana cu dragostea de sine, punctul de plecare pentru orice relatie sanatoasa si pentru o viata fericita. Autoarea ne invata sa luptam pentru ceea ce ne dorim si sa nu ramanem blocati intr-o viata care nu ni se potriveste, care nu mai pare a noastra. Nu e de ajuns sa fii spectator al propriului destin, trebuie sa traiesti totul la intensitate maxima.

2020-08-29 03:24:22

Cadavrul din biblioteca - Agatha Christie

2020-08-29 03:24:22

Un secret minunat - Christina Lauren

Toata cartea el face pe virginul, iar ea pe barbatul. Ea sare pe el, el se plange ca a fost cu o singura femeie pana la 30+ ani si nu se pricepe. Nu e vreun circuit acolo, dragule! Nicio inginerie complicata. Mergi inainte si undeva tot nimeresti tu! Pana la urma, ajung impreuna, dar nu chiar impreuna pentru ca el vrea sa se cunoasca mai bine si sa existe sentimente inainte de sex. Draguta ideea ca i-a fost loial fostei si chiar mi-a placut, pentru ca nu a fost ca alte personaje care se lauda ca pot avea orice femeie vor, dar pe niciuna ca pe X. Dar chiar in halul asta de reticent sa fii la varsta aia? Si m-a naucit cand a intrebat-o pe ea daca femeilor le place sexul oral si daca barbatii vor la fel. Eu nu as fi stiut ce sa ii raspund. Daca nu stie el la 35 de ani, eu de unde sa stiu la 28?! N-am inteles ce cauta un pampalau intr-o carte erotica. E pentru femeile cu fetis sau? Si v-am spus povestea asa. As fi incalecat pe-o sa, dar nu o mai incalecase nimeni si mi-a fost frica. ,,E fascinant cat de repede mintea umana poate adopta obiceiuri noi."

2020-08-29 03:24:22

Nu scoate un sunet - David Jackson

Nu scoate un sunet sau cum sa rezisti psihic la tensiunea provocata de aceasta carte. Cunosteam stilul de scriere al lui David Jackson, stiam ca poate scoate thrillere bune dar acesta a fost bestial. A existat tensiune de la prima pagina pana la ultima, exact cum trebuie sa fie o carte de acest gen.Recenzie aici:

2020-08-29 03:24:22

Coloana de foc - Ken Follett

Coloana de foc acopera o perioada importanta din istoria Angliei (1558-1620), o perioada marcata de profunde conflicte, in special religioase. Cea mai mare parte este dedicata domniei unuia dintre cei mai importanti monarhi englezi, regina Elisabeta I. Este o carte despre conflicte religioase, comploturi, tradare, iubire, fidelitate, spionaj, razbunare, dorinta de putere.Parerea mea despre carte pe blog

2020-08-29 03:24:22

Cartea oglinzilor - Eugen Ovidiu Chirovici

3.75Parca nu e nici de patru stele, dar nici de 3 sau 3.5, asa ca merg pe 3.75 neoficial si pe 4 oficial.Mie mi-a placut. Mi-a placut si subiectul, desi am avut mari emotii, la inceput, cand am citit ca e un manuscris misterios, imaginandu-mi ca e Codul lui da Vinci rescrisa, mi-a placut si scriitura, bogata si molcoma, convingandu-ma cu ochii mei proprii ca Eugen Ovidiu Chirovici stie sa teasa o poveste, mi-a placut si o parte din personaje. Ce nu mi-a placut a fost nehotararea autorului in privinta orientarii povestii dupa incheierea partii intai. Si nici modul in care n-a prea reusit sa schimbe registrul vocii de la un personaj principal la altul, parand ca si un student destul de inteligent, un scriitor aspirant transformat in om bun la toate si un fost politist divortat si fost alcoolic vorbesc si se comporta exact la fel. Parca ar fi fost necesara o mana mai sigura in aceasta privinta.Cartea are merite, la fel si povestea, poate Chirovici ar trebui sa lucreze mai mult la personaje si sa le faca ceva mai complexe si mai credibile. Oricum, un plus clar pentru psihologie. Si pentru modul in care reuseste sa mentina viu interesul cititorului pana la final.Mai multe, pe FanSF:

2020-08-29 03:24:22

Supravietuitorii - Georgia Hunter

Romanul Georgiei Hunter este povestea reala a unei familii de evrei polonezi, care reuseste sa supravietuiasca genocidului din timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial. Fiind dezbinati si aruncati de soarta in diferite colturi ale lumii, in lupta lor pentru supravietuire doar gandul ca intr-o zi se vor reuni ca familie ii ajuta sa reziste si sa se mentina in viata. Din toata mizeria, haosul si atrocitatea razboiului Georgia Hunter reuseste sa construiasca o poveste pe cat de tragica pe atat de frumoasa si emotionanta. In ciuda scenelor pline de grozavie, cruzime, disperare si durere fiecare pagina a cartii denota curaj, optimism, speranta si dragoste. In momentul cand intorci ultima fila a cartii realizezi ca supravietuirea acestei familii in timpul razboiului a fost un adevarat miracol...

2020-08-29 03:24:22

Clar de femeie - Romain Gary

O intruziune lirica in cea de-a treia dimensiune a existentii omului, si anume viata de cuplu, cartea este de-o claritate debordanta, Romain Gary este un Patrick Modiano al Varsoviei, asemanarile narative ies la suprafata pentru ca actiunea are loc intr-un Paris ploios, prin niste localuri rau famate cu prostituate, barmeni betivi, circari si un caine dresat care-si da duhul cu putin inaintea stapanului...Cartea este in primul rand un exercitiu de admiratie dedicat femei de varsta a doua, femeia cu parul carunt si plina de riduri sapate pe chip in urma unei tragedii, Lydia care are radacini rusesti si-a pierdut sotul si fiica intr-un accident, in lumea ei mai vorbesc doar pozele lor si muzica pick-upului, femeia este o catedrala, un sanctuar parasit pe care doar un singur turist mai vine sa o viziteze dupa atata timp si acesta e naratorul, aviatorul care a renuntat de 6 luni la zbor, care e pe cale de a deveni un alcoolic notoriu si isi schimba mereu biletele dus- intors pentru ca nu mai are niciun loc in lumea asta de jos...Clar de femeie se citeste ca un poem, nu stii unde au diparut semnele de punctuatie sau numerele paginii, un stil admirabil de a scrie, netrivial si probabil romantic, doar ca eu am uitat demult cum mai este o carte romantica pentru ca m-am indepartat tot mai mult de acest gen, o carte citita intr-o singura zi, in aproape trei ore, atat...

2020-08-29 03:24:22

Portret al artistului la tinerete - James Joyce

Lectura hipnotizanta; cea mai corecta si concisa caracterizare a romanului imi pare cea a lui Richard Ellman gestatia unui suflet gestatie care a inceput pentru tinarul Stephen Dedalus sub nedreptatile si cruzimea iezuitilor de la colegiul Clongowes din Blackrock, continuind cu viclesugurile acelorasi la colegiul din Dublin, acestea din urma din ce in ce mai constientizate, pina la ruptura totala de ceea ce reprezinta si apara acestia.Si ajungem si la monumentul dedicat atrocitatii metafizice zugravind intalnirea supliciului cu infinitul despre care scria Peter Sloterdijk in Manie si timp si care m-a facut sa citesc acum Portret...-ul. Este vorba despre descrierea infernului fizic si moral destinat pacatosilor, facuta elevilor colegiului din Dublin, unde invata Stephen, de catre predicatorul iezuit insarcinat cu aceasta, pe parcursul a 3 zile destinate meditatiei asupra tainelor religioase si a scrutarii propriilor constiinte (Capitolul 3). Monumentala este aici iscusinta iezuita de a infatisa intinderea suferintei, intensitatea si vesnicia ei, cu imbarbatari ipocrite, recurente, de felul apelativului formulat calm si linistit micii mei frati intru Hristos, in mijlocul grozaviilor insirate, numai pentru a continua sa peroreze despre ce le pregateste un Dumnezeu jignit, maiestate ofensata, in furia lui vesnic dainuitoare trufasilor, nepocaitilor pacatosi. Nu-i vorba ca aceasta iscusinta are si faliile ei, contradictiile ei (focul iadului are proprietatea de a pastra ceea ce arde si ... bantuie de-a pururi vs. daca un munte intreg ar fi azvirlit in oceanul de foc al iadului, s-ar topi intr-o clipita in acel foc), dar si mijloace sofisticate, cum ar fi sugerarea infinitului temporal al osindei (dupa acea infinita intindere de timp a carei simpla evocare ne ameteste mintea, vesnicia de-abia ar fi inceput) sau viziunea fractalica asupra structurii iadului (fiecare din acele suflete va fi un iad in sine).Aceasta atrocitate o respinge Stephen, instinctiv (mai puternic decat educatia sau pietatea), alergind spre libertate.Cand se naste sufletul unui om in aceasta tara se zvarle cu mreje dupa el ca sa fie impiedicat sa zboare. Tu imi vorbesti de nationalitate, limba, religie. Eu am sa incerc sa zbor dincolo de aceste mreje.Stephen acum... Joyce construieste in fiinta lui Stephen un personaj hipersensibil. Astfel, lucrurile concrete, din lumea exterioara, le inregistreaza fulgurant, aproape ca trebuie sa recitesti pasajele ca sa te prinzi ce s-a intimplat, de fapt. Constatarea ca fata iubita in secret nu l-a asteptat e consemnata sec prin Dintr-o aruncatura de ochi isi dadu seama ca grupul era alcatuit doar din figuri familiare..Furtuna interioara, insa, ia proportii gigantice si o simtim si noi, fizic.Mandrie, nadejde, dorinta, ca niste ierburi strivite in inima lui, inaltau aburii unei tamai innebunitoare catre ochii mintii. Alerga la vale in iuresul aburilor de mandrie ranita, nadejde pierduta si dorinta contrariata, fara de veste starniti. Tasneau inaltandu-se in fumuri dense si innebunitoare dinaintea ochilor sai chinuiti si se risipira deasupra-i , pana cand, in sfarsit, aerul fu iarasi limpede si rece.Mai sint momente din evolutia lui Stephen tratate similar - hotarirea de a rejecta oferta de a intra in ordinul iezuitilor, iluminarea pe care o are asupra dragostei prietenului lui, Cranly, pentru aceeasi fata ca si el, decizia lui de a pleca... Trairile si convingerile sale interioare sint cele care conteaza, iar pentru ele Stephen nu simte de fel nevoia de confirmari, clarificari sau confruntari exterioare.Destinul lui era de a se feri de ordinele sociale sau religioase. Era sortit sa invete propria-i intelepciune separat de altii, sau sa invete intelepciunea altora, pribeag el insusi printre capcanele lumii. Capcanele lumii erau caile ei de a pacatui. El avea sa cada. Nu cazuse inca, dar avea sa cada, in tacere, de la o clipa la alta. A nu cadea era prea anevoios, parca ii si simtea lunecarea tacuta a sufletului sau, pe cand avea sa cada intr-o anume clipa viitoare, sa cada, sa cada, desi inca nu cazuse, pana aici inca nu cazuse, ci era pe cale sa cada.Coplesitor ...***Si interesindu-ma eu de Richard Ellman, ca tot mi-a placut caracterizarea data de el romanului, aflu ca a fost un reputat specialist american in literatura irlandeza (a scris, printre altele, Four Dubliners: Yeats, Wilde, Joyce and Beckett), ca biografia literara a lui James Joyce scrisa de el este considerata una din cele mai bune scrieri de acest gen din secolul XX si ca e unul din foarte putinii oameni care a patruns intelesul lui Finnegans Wake, pentru care a facut o obsesie.Nu in ultimul rind, detaliul biografic ca a fost the second of three children (all sons) of James Isaac Ellmann, lawyer, a Jewish Romanian immigrant, and his wife, Jeanette Barsook, an immigrant from Kiev este la fel de interesant... (

2020-08-29 03:24:22

Defecti - Cecelia Ahern

Defecti de Cecelia Ahern ne conduce intr-o societate distopica, obsedata de ideea de perfectiune, avand instituita chiar o organizatie, Ghilda, menita in a identifica persoanele defecte si a le insemna pentru ca oricine sa le poata recunoaste cu usurinta.Ideea, gresita din start, incuraja practic abuzurile iar in timp conducea la dezumanizare, regim totalitar si teroare.Recenzia mea:

2020-08-29 03:24:22

Dimineti in Jenin - Susan Abulhawa

Eu nu imi explic nota mare pe care o are cartea aceasta, nici macar nu o pot termina. Aproape ca ma simt prost ca nu am putut empatiza cu personajele si cu drama prin care trec acestea, dar povestea este spusa int-un stil plictisitor, nu mi-a trezit deloc interesul. Pe langa asta, se intampla multe, multe lucruri, unele dupa altele si sunt o gramada de personaje cu nume arabe, pe care abia daca le tineam minte. N-am reusit nicicum sa ma conectez cu povestea. Una dintre cele mai plictisitoare carti pe care le-am citit.

2020-08-29 03:24:22

Hopeless. Fara speranta - Colleen Hoover

Romanul acesta e atat de laudat incat ma asteptam la ceva mai bun. Poate daca l-as fi citit la 17 ani m-ar fi impresionat, nu stiu. Probabil fiecare carte are varsta ei. Mie mi s-a parut o poveste pentru adolescenti banala si mediocra. Ea, fata careia nu ii pasa de parerile celor din jur, antisociala, inchisa in ea ..si el, baiatul rebel, misterios, patimas. Bineinteles ca se indragostesc incurabil si de aici toate cliseele posibile. In povestea lor apare si putin mister (altfel ar fi fost chiar slab) in legatura cu povestea de viata a lui Sky. De aici se dezvolta si drama copilariei ei, dar totul se termina previzibil. Drama ocupa oricum un loc destul de mic, restul romanului e plin de cuvintele patimase dintre cei doi adolescenti.Ce mi-a placut a fost titlul, care mi se pare foarte bine ales si faptul ca nu a fost tradus. Asocierea de cuvinte e destul de ingenioasa si o sa aflati de ce. Eu persoal nu mai gust astfel de carti si tocmai d-aia nu as recomanda-o mai departe, insa sunt convinsa ca pentru liceene povestea o sa fie o adevarata capodopera. D-asta a si devenit bestseller.

2020-08-29 03:24:22

Jane Eyre - Charlotte Bronte

"- Este greu sa iti controlezi pornirile si sa te impotrivesti inclinatiilor firesti, dar asta se poate face totusi, o stii din experienta. Dumnezeu ne-a daruit, intr-o oarecare masura, puterea de a ne fauri propria soarta; si cand fortele noastre par sa ceara un sprijin pe care nu-l pot capata - cand vointa noastra tinde spre un drum pe care nu-l putem urma -, nu trebuie nici sa murim de foame, nici sa stam cu bratele incrucisate, coplesiti de disperare: tot ce avem de facut este sa cautam o alta hrana pentru minte, la fel de indestulatoare ca si cea interzisa pe care dorea sa o guste - si poate mai curata; si sa croim pentru pasul cutezator un alt drum, la fel de direct si de larg ca si cel la care Soarta ne-a pus stavila, chiar daca e mai greu ca acesta."

2020-08-29 03:24:22

Perfectionistele - Sara Shepard

Perfectionistele a devenit destul de repede placerea mea vinovata. Am inceput destul de timid cartea, incercand sa nu imi fac sperante prea mari, dupa care nu m-am mai putut desprinde de poveste si, cum aveam cateva clipe libere, mai aruncam un ochi. Am incercat sa imi activez spiritul detectivist din interior, dar nu am reusit sa aflu adevarul, cu toate ca am avut multe scenarii in minte. Nici finalul nu este chiar concludent, autoarea jucandu-se destul de tare cu mintea noastra, fapt pentru care abia astept sa ajung la cel de al doilea volum din serie.Ca suspans, Sara Shepard exceleaza. Aduce in prim-plan cinci adolescente, cinci liceene provenind din paturi sociale si medii diferite, pe care le leaga un singur lucru: ura fata de unul dintre baietii din scoala, cel care manipuleaza pe toata lumea si santajeaza, distrugand reputatia tuturor sau fortandu-le mana pentru a face ceea ce isi doreste el. Apoi, tot ceea ce urmeaza, depaseste orice asteptare, pentru ca fetele pun la cale un plan de razbunare, ce se va transforma in aventura vietii lor, intr-un fel de blestem pe care nu reusesc nicicum sa il rupa. Incep un joc de-a soarecele si pisica si, chiar atunci cand cred ca au ajuns la un numitor comun si au aflat vinovatul, cineva le da planurile peste cap. Cine face asta? Cine se joaca cu mintile lor si le doreste atat de tare raul incat le face sa treaca prin flacarile iadului doar pentru propria distractie? Asta te intrebi pe tot parcursul cartii.

2020-08-29 03:24:22

Pe cind eram orfani - Kazuo Ishiguro

Imi place scrisul lui Kazuo, poate pentru ca povestile lui au ceva absurd, iar personajele lui traiesc ca intr-un vis. Si in cartea de fata atmosfera are ceva ireal: in anii 30, in Londra, Christofer isi aminteste copilaria lui din Shanghai si disparitia parintilor sai. Totul ar putea fi un roman politist, daca personajul principal n-ar avea credinte bizare, ca de exemplu ca parintii lui sunt tinuti captivi intr-un cartier rau famat din Shanghai.

2020-08-29 03:24:22

Zorii fundatiei - Isaac Asimov

O continuare directa a romanului antecedent, Inainte de Fundatie descrie incercarile repetate ale matematicianului Hari Seldon de a crea si definitiva stiinta psihoistoriei, de a pune temeliile... Fundatiei si pe plan larg, de a salva omenirea de intoarcerea la feudalism.Roman SF cu tente auto-biografice, Inainte de Fundatie este ultimul roman scris de Asimov, precum si primul publicat postum. Impartit in patru parti, a fost publicat initial sub forma de proza scurta in revistele SF. Si daca ati mai citit minim o carte de acest faimos autor stiti exact la ce sa va asteptati si de la acest cantec de lebada literar. Personajele sunt oneste, negre sau albe, unidimensionale si caricaturale, aproape de carton, actiunea are amploare minima spre non-existenta, iar dialogurile lipsite total de oralitate alcatuiesc practic 89% din roman. Evident ancorat in vremurile bune de odinioara dpdv stilistic (golden si silver age of Sci-Fi), nici finala poveste din seria Fundatiei nu se dezminte, tinandu-se strans de valul bunavointei generale al publicului amator de SF cu roboti si legi ale roboticii.

2020-08-29 03:24:22

Abatorul cinci - Kurt Vonnegut

Tot ce-am putut reciti ieri si in dimineata asta a fost, bineinteles, Abatorul cinci. Asa merg lucrurile. Romanul s-a publicat mai intii in 1969 la Delacorte Press (Dell Publishing). A fost laudat. Inclusiv in The New York Times din 31 martie 1969. Nominalizat la doua premii importante: Nebula Award si Hugo Award. N-a luat, fireste, nici unul. Asa merg lucrurile. Ursula K. Le Guin a fost socotita de critici o prozatoare mai interesanta decit Vonnegut. In sintagme ce s-au banalizat de mult, romanul reprezinta o satira, o comedie neagra, ceea ce si este. Doua voci (a Naratorului si a lui Billy Pilgrim) spun una si aceeasi poveste: bombardarea de catre armatele aliate a Dresdei si consecintele ei (terestre si mintale).Un pasaj vestit:Billy agatase pe unul din peretii cabinetului sau textul inramat al unei rugaciuni, care exprima metoda sa de supravietuire, in ciuda faptului ca el unul nu punea mare pret pe viata... Si iata ce scria acolo: Sa-mi dea Domnul puterea de-a accepta ce nu pot schimba, curajul de-a schimba ce pot si intelepciunea de-a pricepe ce pot si ce nu pot. Printre lucrurile pe care Billy Pilgrim nu le putea schimba se numarau trecutul, prezentul si viitorul.

2020-08-29 03:24:22

Numele meu este Lucy Barton - Elizabeth Strout

Cat de mult ne afecteaza copilaria? Vom depasi cu adevarat inceputurile noastre? Chiar si atunci cand invatam lucruri noi, traim in locuri noi si intalnim oameni noi, cat de mult din trecutul nostru caram cu noi in viata de zi cu zi? Mai putem iubi pe cineva atunci cand realizam ca este sursa a cel putin o parte a durerii noastre?-Vei avea o singura poveste , spusese ea. Iti vei scrie singura poveste in multe feluri. Sa nu-ti faci niciodata griji in legatura cu povestea ta. Nu ai decat una.

2020-08-29 03:24:22

Gentiane - Cella Serghi

Nu stiu cum am reusit sa traiesc aproape trei decenii fara sa citesc nimic scris de Cella Serghi!O carte frumoasa, fumoasa - nu atat pentru poveste (care-i oricum reusita), cat pentru modul in care este scrisa (simplu, emotionant, liric). Modul in care Cella explica cum simte si intelege Rada viata este induiosator la modul in care este imposibil sa nu te identifici cu ea macar intro anumita masura. Rada Ionac m-a facut sa ma simt prost cu perseverenta, curajul si claritatea ei. (Most days I struggle to brush my teeth two times!!!)Chiar mi-a placut foarte mult acesta carte.

2020-08-29 03:24:22

Vocea lui Archer - Mia Sheridan

"Zambetul cu care ma intampina in fiecare zi, cand alergam in bratele lui, ma facea sa ma simt venerata si simteam in inima mea ca, in sfarsit, eram acasa.Si nu era vorba de loc, ci de bratele lui, in bratele lui eram acasa, singurul loc in care voiam sa fiu, locul in care ma simteam in siguranta. Locul in care ma simteam iubita.

2020-08-29 03:24:22

Istanbul - Orhan Pamuk

"Bastarda Istanbulului" este o carte despre identitate nationala, despre toleranta si intoleranta, despre memorie si uitare, despre trecut si viitor, despre iubire si ura, dar, mai presus de toate, este o carte despre Istanbul.Am scris mai multe pe blog

2020-08-29 03:24:22

Inima mea si alte gauri negre - Jasmine Warga

O carte frumoasa, plina de mesaje motivationale. O carte despre iubire. Despre vina. Despre cum totul in viata este relativ. Mi-a placut, desi subiectul nu este neaparat pe gustul meu. Prefer personajele vesele si pline de viata, nu cele aflate in pragul sinuciderii, dar chiar si asa, cartea m-a prins. Probabil ca sunt multi adolescenti care se lupta cu depresia, iar aceasta carte dpmdv este menita sa ii aduca din nou pe drumul vietii. Daca ar fi dupa mine, as baga cartea asta in programa scolara si nu pt ca ar fi vreo capodopera, ci doar pt ca, vreau sa cred cel putin, ar salva cateva vieti. Depresia nu este o joaca de copii. Este ceva real, pe care noi, cei multi... sanatosi, tindem sa o ignoram. Cartea asta ne aduce in prim plan trairile interioare ale unei tinere aflate in depresie, precum si ale unui tanar macinat de vina. Vietile lor se impletesc frumos si isi recapata sensul. Chiar mi-a placut. O recomand celor care se simt altfel... tristi, fara de speranta si care cred ca viata nu mai trebuie traita. Este ca un pansament, daca ai inima destul de deschisa pentru ea. Merita. 5 stele.

2020-08-29 03:24:22

In ape adanci - Paula Hawkins

Spuneam intr-unul din comentarii, ca am de gand sa ii dau trei stele.M-am inselat.Romanul acesta este mai slab decat Fata din tren. Pe langa constructia alambicare al carei scop ar fi fost dozarea si sporirea misterului, romanul nu prea are actiune, sau ca sa zic pe romaneste: zvac. Lungi pasaje meditative, cuvantul APA care apare de o mie de ori, apa care purifica, care inspaimanta, multe, multe pasaje in care personajele viseaza ca sunt inghitite de apa si prea multe fire narative si povesti care raman in coada de peste: cam asta este rezumatul unui roman. (Nu e nici macar o dezamagire, pentru ca nu aveam asteptari. Nici nu stiu de ce am cumparat romanul, ca sa fiu sincer)

2020-08-29 03:24:22

Razbunarea ciorilor - Leigh Bardugo

Nu ma asteptam sa-mi placa la fel de mult ca primul volum, pentru ca mi-as fi dorit cumva niste provocari mai mari pentru Kaz, dar simultan mi-as fi dorit si un happy end. Si chiar nu credeam ca le pot avea pe amandoua!Personajele reusesc sa ajunga la ananghie, totul e super tensionat si se rezolva absolut spectaculos, intr-un mare fel, e demential de ingenios. Finalul nu e deloc ce ma asteptam (si nu poate fi numit fericit), dar relatia dintre Kaz si Inej e atat de dureroasa si de frumoasa si damn, I loved this book! Read it, read them both, sunt absolut minunate!

2020-08-29 03:24:22

Inainte de noi - Anna Todd

Inainte de noi este o carte romantica, intensa emotional, care, desi nu are dramatismul primelor patru volume din serie, intrucat cele mai multe dintre evenimente le cunoastem deja, ne ajuta sa intelegem punctul de vedere al lui Hardin dinainte si imediat dupa ce a cunoscut-o pe Tessa, modul in care interactiunea cu aceasta l-a marcat profund si l-a transformat, readucand speranta, rasetele si bucuria de a trai in viata lui.Recenzia mea:

2020-08-29 03:24:22

Cainele, adevaratul meu prieten - W. Bruce Cameron

Pot spune ca este una dintre cele mai frumoase si emotionante carti citite si ca ma bucur enorm ca am ajuns sa pun mana pe ea.Fiind o iubitoare de caini, am apreciat foarte mult povestea, mesajul si legaturile ce se pot forma intre un om si patrupedul sau.Toby/Bailey/Ellie/Buddy este un catel care va trece prin 4 vieti de caine ca sa-si descopere si implineasca scopul. Desi toate povestile la care a luat parte mi-au placut, preferata mea a fost cea in care era catelul lui Ethan. Relatia lor a fost unica, superba si de nedescris. Doi prieteni buni, mereu acolo unul pentru altul, mereu impreuna pana cand moartea i-a despartit. ;( O carte trista, cei drept, dar cu o poveste minunata despre loialitate, iubire, pierdere si mai ales prietenie. O carte careia merita sa-i dai o sansa.

2020-08-29 03:09:22

Daca te-as gasi - Gayle Forman

Dupa ce terminam cartea "Daca as ramane" ne asteptam la altceva decat la ce aflam ca a urmat in relatia dintre Adam si Mia. Datorita lui Adam, Mia alege sa traiasca. Dar, nu ii va fi greu sa fie singura supravietuitoare a accidentului? Terapeutii ii dezvaluie ca e furioasa. Inclusiv pe Adam fiindca din cauza lui a decis sa ramana pe lumea aceasta. Nici pentru Adam nu e usor sa accepte disparitia fara explicatie a Miei din viata lui.Acum aflam perspectiva lui Adam. La fel ca in celalalt volum, lucrurile incep trist, cu indoieli si se termina intr-o nota de speranta. De data aceasta Mia e cea care il retrezeste la viata pe Adam, oferindu-i o chitara pe care el o credea disparuta, pe care o licitase.Citate:"[...] adevarul este ca nu pot evita stafia Miei. Eu si cu Bryn nici macar n-am fi impreuna daca n-ar fi fost ea. In felul asta ciudat, incestuos, al sortii, Mia face parte din povestea noastra, iar noi ne aflam printre cioburile situatiei pe care ea a lasat-o in urma." (.p. 67)"Ne-am intors la asta, la ideea ca muzica poate face ca totul sa merite. Mi-ar placea sa cred asta, dar pur si simplu nu cred." (p. 133)"Eram amandoi obsedati de muzica, fiecare in felul lui. Nu conta daca nu intelegeam complet obsesia celuilalt, fiindca ne-o intelegeam pe a noastra." (p. 154)

2020-08-29 03:09:22

Sunt aici - Clelie Avit

Am inceput luna cu o carte "linistita". "Sunt aici" e genul de lectura usoara, ce se citeste relativ rapid. Potrivita pentru momentele in care nu ai chef de nimic. Deci, avem parte de o poveste spusa din doua perspective:Elsa, fata care se afla de 5 luni in coma, in urma unui accident. De putin timp a devenit constienta de lumea din jurul sau, auzul fiind singurul sau simt ce s-a retrezit la viata. Thibault, tipul ce intra din greseala in salonul Elsei si ajunge sa transforme acest loc linistit in refugiul sau. Povestea a doua persoanje pierdute, una in propria minte, iar cealalta in propriile emotii si trairi, ce reusesc sa se regaseasca intr-un final si sa spere la un viitor. Din punctul meu de vedere, cartea de fata a fost prea linistita. Prea monotona. Avem doua perspective, dar amandoua sunt asa de gri. Elsa, prinsa pe patul de spital, incercand sa-si recapete controlul asupra creierului, dar totusi nefacand mai nimic pana in ultimul moment. Doar traieste prin intermediul auzului si a celor ce o viziteaza ocazional. Se simte prea putin hotararea ei de a se trezi. Thibault (al carui nume mereu il pronunt gresit si-l si uit constant), este pur si simplu pierdut in viata, inca urmarit de despartirea de fosta iubita si suparat pe prostia facuta de fratele sau, care la adus pe acesta din urma in spital. Manios pe tot si toate, el ajunge sa gaseasca refugiu in salonul 52, unde o tanara femeie se afla in coma indusa, iar el decide ca e okay sa vina si sa doarma aici in timp ce mama lui isi viziteaza celalalt copil.Vorbindu-i ocazional si avand de a face cu membrii familiei sau prietenii apropiati ai fetei, Thibault ajunge sa se ataseze de Elsa si sa spere la o viata impreuna dupa ce ea va iesi din coma. Speranta este cea care nu-l lasa sa o uite pe aceasta fata si il readuce in mod repetat in salonul sau. Dar ce se va intampla cand medicii vor decide ca este timpul ca Elsa sa die debransata de la aparate? Ca nu mai exista nici o speranta ca e sa revina la viata? Mai degraba, as putea zice ca a fost o poveste simpla, fara prea multe emotii sau substanta. Finalul a fost repezit, m-a lasat in ceata si cu o mie de intrebari in minte. Cred ca se puteau scrie inca vreo doua pagini pentru lamuri totul.

2020-08-29 03:09:22

Povesti despre nebunia obisnuita - Charles Bukowski

Unii isi gasesc bucuria literara in bucurie, altii in povestile de dragoste nemaintalnite, iar altii in crimele comise pasional sau in rezolvarea misterelor acestora. Eu fac parte din categoria celor care, cine stie de ce, in mizerie si decadere vad frumosul. In mizeria din interiorul si din afara noastra, in suferinta chiar, in dispretul cu care marii oameni mici si constienti de asta, ca in cazul lui Bukowski, trateaza suferinta, lipsurile, rautatea, manimatarea sociala.Bukowski este autentic; este un om bun tocmai pentru ca-si recunoaste si uneori regreta rautatea. Se dispretuieste pe sine pentru (aproape) tot ceea ce reprezinta, dar nu este deloc bland nici cu ceilalti. El a primit putine de la viata. Ceilalti ce scuze au?recenzia integrala:

2020-08-29 03:09:22

Printesa de hartie - Erin Watt

"Bani. Excese. Secrete." Nu cred ca as putea gasi alte cuvinte care ar descrie cartea mai bine decat acestea, dar o sa incerc, de dragul de a prelungi sentimentul produs de familia Royal si misterele ei. "- Ar trebui sa pleci de aici. Acesti Royali te vor distruge.- Poate ca vreau sa fiu distrusa, spun incet." Pai, Ella, nu am decat sa iti dau dreptate.Am asteptat de mult timp sa o citesc si am auzit doar lucruri bune despre ea, dar totusi am avut o mica ezitare. Aceasta ezitare a disparut ca prin minune cand am deschis cartea si am inceput sa citesc. Povestea mi-a fost prezentata ca fiind una de Cenusareasa moderna si in mod clar vad unde ar putea aparea asemanarile. Protagonista noastra este si cea din perspectiva careia ne sunt prezentate evenimentele, Ella Harper. Desi nu m-am regasit neaparat in personalitatea ei, pot spune ca mi-a placut si mi-a intrat la suflet, chiar daca poate fi greu de crezut. E o luptatoare, care se chinuie sa supravietuiasca zi de zi pe cont propriu, dupa moartea mamei ei. Nu pot spune ca am fost de acord cu toate decizile luate de ea, dar oarecum pot intelege care i-au fost motivele si variantele. Viata ei se da peste cap cand apare Callum Royal, pretinzand ca este noul ei tutore legal si aducand cu el vestea mortii tatalui Ellei, pe care aceasta nici nu il cunoscuse. Astfel Ella este smulsa din viata ei cu care era atat de obisnuita si nevoita sa treaca de la "cariera" ei de striptease la o viata plina de lux dar si de secrete. Face cunostiinta si cu cei 5 baieti superbi si bogati a lui Callum carora trebuie sa le faca fata, totul incercand sa se obisnuiasca cu noua ei viata.Sincera sa fiu, nu ma asteptam sa ma captiveze atat de mult aceasta poveste, dar m-am trezit undeva spre sfarsit ca am devorat-o fara a observa ca timpul zboara, datorita ritmului alert. Am fost nevoita sa o termin a doua zi dimineata, deoarece primul gand pe care l-am avut a fost cartea aceasta.Un lucru care mi-a placut, de asemenea, a fost stilul de scris si felul in care sunt conturate personalitatile personajelor. Am empatizat usor cu acestea si a fost usor sa ma proiectez in poveste. Mi-a placut Ella ca si personaj principal deoarece pentru mine a parut atat de reala si felul in care reusea sa se tina pe picioare in vreme ce totul in jurul ei se destrama este de admirat. Momentele ei de slabiciune m-au impresionat si au contribuit la admiratia pe care o am fata de ea. "Viata mea e a mea. Eu o traiesc. Eu o controlez." Relatiile ei cu fratii Royal sunt tensionate, iar faptul ca ei nu o vor in viata familiei ii ingreuneaza sederea Ellei. In ciuda aparentelor, fratii Royal sunt dati peste cap iar personalitatile lor sunt intruchiparea haosului. Mi-a placut faptul ca aceste personalitati sunt conturate bine si personajele nu sunt sterse. Desi Reed este cel din lumina reflectoarelor, fratele de care m-am atasat mai mult a fost Easton. Mi-au placut glumele dintre el si Ella si, de fapt, toata povestioara care se formeaza in jurul lor. Relatia Ellei cu Reed e plina de probleme, atat in legatura cu abuzurile dar si cu situatia in care acestia se afla. Nu stiu exact daca cartea romantizeaza sau nu abuzul, dar trebuie sa recunosc ca la inceput comportamentul pe care il au fratii, in special Reed, fata de Ella nu e unul cu care as fi de acord si mi-ar fi greu sa-i gasesc scuze. Oricum, relatia lor nu mi-a displacut si de multe ori suspinam la ideea ca poate viata Ellei se va imbunatati si Reed ii va oferi afectiunea de care avea nevoie. "- (...) Sunt Reed Distrugatorul. (...) Nu stiai asta?-Nu imi place numele ala.(...) - Mda, si tu cum m-ai numi in loc de asta?Deschid gura si spun:-Al meu. " Finalul m-a lasat in pom, si pomul in aer si sincera sa fiu nu l-am vazut venind. Poate deoarece eram prea implicata in poveste, pentru ca gandind la rece ar trebui sa te astepti la asa ceva. Sunt curioasa ce se va intampla cu Ella in continuare si daca printesa isi va primi finalul cu happily ever after sau nu.5/5 stars.

2020-08-29 03:09:22

Amantul - Jodi Ellen Malpas

Au fost cateva portiuni care nu mi-au placut si le-am considerat cam fortate - relatia Irinei cu Seth, de exemplu - dar finalul si toata constructia povestii pentru a se ajunge la acel ultim capitol - sublim. Foarte induiosatoare si tandra povestea Amantului japonez.Recenzia, aici.

2020-08-29 03:09:22

Povestea fetitei pierdute - Elena Ferrante

Povestea Elenei si a Lilei m-a purtat intr-o calatorie foarte interesanta in care am parcurs peste 50 de ani din viata lor. In aproape 2000 de pagini le-am urmarit evolutia de la eleve de scoala primara la adolescente, la femei realizate si cu cariere pana la doamne varstnice cand parca nu isi mai gasesc locul in aceasta lume. Am asistat la prietenia lor ciudata, marcata de competitie, iubire, uneori chiar ura, dar in ciuda felului in care s-au comportat una cu cealalta, instrainare si disparitie, nu am putut sa nu observ cat au tinut una la cealalta si cum si-au venit in ajutor una celeilalte in momente de cumpana. De multe ori mi-a fost greu sa inteleg atitudinea si comportamentul Lilei, deseori am blamat-o pe Elena, mai ales cand s-a dovedit a nu fi neaparat o mama buna, mai ales cand si-a lasat familia pentru o iubire nestatornica, un barbat care inca din adolescenta nu a fost consecvent in iubire si care s-a transformat in tatal pe care il ura. Fresca sociala prezentata de Elena Ferante ne invita intr-unul dintre cele mai periculoase orase din Italia, pe fondul unei situatii politice incerte, marcata de revolte, lupte de clasa, coruptie si violenta la orice colt de strada. Are grija sa ne arate atat partea urata a orasului, cat si zona buna in care exista oameni bogati si intelectuali. Elena prezinta toate tipologiile de oameni, toate greselile si pacatele umane posibile, a creat un roman de o autenticitate care e imposibil sa nu placa. Am urmarit-o pe Lila cum initial si-a irosit inteligenta si cum a renascut la maturitate si a pus bazele unei afaceri de succes, am urmarit-o pe Elena cum a incercat mereu sa se autodepaseasca, dar si cum a trait mereu cu umbra mediocritatii planand asupra sa si cu toate complexele sale. Am suferit alaturi de ele, am sarbatorit realizarile si momentele de fericire. Am vazut natura umana desfasurandu-se in toata splendoarea in cartier, cum s-au schimbat taberele si parerile in functie de cine a fost potent financiar intr-o perioada sau alta. Ferante e o naratoare desavarsita, chiar si cand actiunile personajelor nu au fost pe placul meu nu am putut lasa cartea din mana. Nici macar nu am simtit nevoia unui dialog mai extins. A creat personaje reale, bine conturate si care au evoluat, au stagnat sau s-au transformat cu totul. Si mai ales cu totii au avut o finalitate. Elena Ferante, nu pot sa zic decat: Jos palaria!

2020-08-29 03:09:22

Cele treisprezece motive - Jay Asher

Din cauza unui zvon?...Unii dintre noi vor fi prea suparati pe Hannah pentru ca s-a sinucis si da vina pe toata lumea.Exact! Motivele sunt neserioase pentru a face acest pas. Violul si accidentul fac putina exceptie... Dar nu ea a fost violata si nici nu ea a suferit accidentul!!! E captivanta, dar natura acestor motive m-a determinat sa-i scad din stelute. Trist.P.S. Poetul a folosit cuvantul rosu ca pe un simbol pentru sange? Manie? Patima? Sau caruciorul este pur si simplu rosu pentru ca rosu suna mai bine decat negru?Iat-asa, draga S.B.

2020-08-29 03:09:22

Am fost candva femeie de onoare - Radu Paraschivescu

Savuros ar fi putin spus; iar povestirea de final, Maxine, Francine, Nadine, terrine, c'est a se rouler par terre de rire!Asta nu inseamna ca nu ar fi si aspecte de criticat, tovarasi. Majoritatea problemelor apar din pricina faptului ca povestirile ce descriu intamplari din anii '70-'80 nu au fost scrise atunci, ci, fireste, ulterior. Asta face ca memoria autorului sa ii mai joace feste. De asemenea, din nostalgie sau din alte motive, Radu Paraschivescu insira parca prea ostentativ nume de interpreti si grupuri muzicale din epoca (fie dintre cele neagreate de regim, fie din cele care, dimpotriva, spalau creierul poporului), nume de filme si seriale, de-astea.Pe undeva e frustrant. Celor sub 45 de ani multe nume ar putea sa nu le spuna mare lucru, si in orice caz n-au cum sa le trezeasca amintiri. Celorlalti ar putea sa le reaminteasca dureros inegalitatile epocii si ale adolescentei lor, cand unii reuseau sa faca rost (de la sarbi, etc.), iar altii... scula.Un alt defect al scriitorului roman contemporan este ca acesta pare sa aiba orgasme atroce atunci cand povesteste cat de prost eram eu pe atunci. Am mai criticat asta si la alti romani, dar cel putin intr-un caz, orgoliul autorului a dus la un conflict deschis pe Goodreads. Eu nu am nici o problema cu cei carora le place sa se arate, ma scuzati, in **** goala pre cand aceasta e intrata la apa si buboasa (va dati seama ca e un simbolism aici, nu o luati au pied de la lettre), dar fenomenul merita poate psihanalizat.Volumul incepe de-a dreptul prost, cu o povestire despre cat de bou a fost el incat sa ajunga intr-o anumita situatie neplacuta de dragul unui meci de fotbal la televiziunea iugoslava. Recunosc, mi-e imposibil sa-i inteleg pe microbisti (ba chiar ma minunez cu fiece ocazie cand constat ca nu sunt toti prosti ingramaditi), dar chiar daca as impartasi cu autorul aceeasi pasiune, tot as gasi iresponsabila decizia in speta.Dincolo de fotbal, Radu-Cristian Paraschivescu (na, ca am aflat ca are prenume dublu, folosit de obicei ca traducator!) era mort dupa o anumita muzica. Nimic rau aici, dar asta va colora mai multe povestiri.Doar ca exact in Fuga mea cu Mark, gloseaza punand de la el aiurea. In toamna lui 1989 (Noiembrie, ultimul bal, taman in preajma Congresului al XIV-lea, tovarase, nu al XVI-lea, cum scrii talica!), in vitrina la Muzica, nu se puteau gasi discuri cu Margareta Paslaru, Acvilina Severin, Petre Geambasu, Roy Black, Aurelian Andreescu si Sincron. Primo, pentru ca Margareta Paslaru plecase din tara in 1983, si absolut tot ce produsese se gasea la index: dupa obiceul vremii, melodiile si filmele in care aparuse pur si simplu nu mai existau! De asemenea, Aquilina Severin se gasea sub interdictie din 1988, caci facuse cerere de reintregirea familiei cu sotul sau, aflat in Germania, iar la data din povestire ea se gasea deja in Germania! Dar asa se intampla cand romanului ii place sa faca pe desteptul, fara a poseda rigoarea si memoria necesare!Ne pupam, sa traiti! mi-a pus o problema care inca ma roade. Da, stiu cat de absurde si de cretine erau organele, dar nu pare ca vreunul din impricinati i-ar fi obiectat locotenentului ca daca ar fi vrut sa treaca frontiera, de ce si-ar fi lasat pe mal absolut totul, inclusiv chilotii? (Daca ar fi ridicat careva problema, reactia gradului ar fi aparut in text.) Apoi, vai, frate, au eliberat camerele inainte sa se crape de ziua, si si-au dat nume fictive la sectie. De ca si cum in acele vremuri receptia oricarei cazari de stat nu ar fi notat intr-un registru datele din buletinele celor cazati! Radu, tata, de ce vrei sa pari mai prost acum decat atunci?Doua povestiri mai incolo, una pe care cu greu am parcurs-o. Se intampla in 1990, iar in text apar cateva duzini de nume de fotbalisti. Jesus Christ!Dragute totusi povestile lui de amor. Fireste ca era un bolovan, dar scrie cu sarm. La fel si pataniile din armata. Nostalgiile din Medelugoj dau insa ocazia unor liste lungi de... diverse. Tristuta rau povestirea (iata ca am imbatranit si eu).Sironica. Boule. Cum ai fi putut crede ca in re... dar sa nu dezvalui prea mult.Repet, noroc ca Maxine, Francine, Nadine, terrine este plasata la urma, ca sa nu se incheie volumul cu cine stie ce parascovenie.P.S. Am uitat sa-l mai critic pe Radu Paraschivescu pentru crasa necunoastere a fiziologiei masculine, desi el insusi este mascul. In Gaina si Curcan la Corbu gasim, printre descrierile de personaje pitoresti, urmatoarea aberatie despre locotenentul-major Traian Taranu: intr-o dimineata s-a trezit mai tarziu decat trebuia (colac peste pupaza, si dintr-un vis erotic) ... a tasnit din pat gol pusca ... cu ditamai madularul barzoiat. Ei bine, erectia matinala (morning glory, cum bine stie domnul traducator), este un fenomen normal al fazei de somn paradoxal, fara nici o legatura cu vreun stimul sexual ori cu vreun vis erotic, si apare de obicei spre dimineata sau dimineata de cel putin 2-3 ori pe saptamana la toti barbatii apti de a avea o erectie (la barbatii sub o anumita varsta ar trebui sa apara zilnic). Astfel, speculatia potrivit caruia respectivul s-ar fi trezit dintr-un vis erotic este total nejustificata. Nu orice scula erecta are o cauza erotica. Nu dimineata.

2020-08-29 03:09:22

Travesti - Mircea Cartarescu

Victor nu e un simplu om. Evolutiv, se autoincadreaza, mai mult sau mai putin constient, intre om si ideea de dumnezeu. Ca orice adolescent, de altfel. El e supraomul detinator al adevarurilor absolute si dispretuitor al pornirilor hedoniste si manifestarilor comune. Stramba adesea scarbit din nas si zambeste superior in fata imbecilitatii colegilor de scoala care nu cunosc adevarata existenta. Ca un adevarat supraom, Victor e prea bun pentru viata asta. E chinuit si neinteles, dar mai ales e special si destinat sa faca lucruri marete, sa scrie Cartea, sa devina scriitorul total, hipergenial, demolatorul cosmosului, si apoi sa moara singur si tanar in mansarda cu un scaun o masa si-un pat. Pentru ca treaba asta e complet originala, am I right?Dar e in regula. Sa le lasam adolescentilor visele. Si problemele neintelese si unice. Exista comportamente pe care varsta le justifica. Cui nu i-a placut de pustiul ala miop din cartea ailalta, care era coplesit de aceleasi trairi?Problema cu Victor e ca la 34 de ani e acelasi. Inca mai crede in adevaruri absolute, in existente preferabile sau condamnabile si nu accepta ca multumirea de sine poate veni, pentru fiecare in parte, din locuri diferite.Narator adult cu minte de adolescent mizantrop inseamna automat descrieri naive de maxim liceu, baltind fireste de epitete si neologisme care umplu eficient pagini fara a spune nimic. (Cum zicea tipul ala cu luceferii? E usor a scrie versuri / Cand nimic nu ai a spune, / Insirand cuvinte goale / Ce din coada au sa sune. Merge si pentru proza). Rezultatul e o povestioara slabuta deghizata in roman, careia i-ar fi stat mai bine in caietul de dictando al unui pusti extra zelos de 14 ani care vrea s-o impresioneze pe profa de romana.Hai na niste citate, sa va distrez nitel si sa va decremen incrementez IQ-ul cu minim 10:"Curind, foarte curind aveam sa ating infinitul, Alef la puterea Alef.[...] Aveam sa fiu, crescind mai departe, crescind si crescind, nu Dumnezeu, nu Totul, ci Totul la puterea Totul si Dumnezeu la puterea Dumnezeu.""Ieseam in noapte, sub stelele sterse din cind in cind de pe cer de clatinarea catifelata a cetinilor. Ma asezam pe o banca si peroram cu voce tare, in discursuri disperate, impotriva acelor fiinte care se bucura de iluzie, care ignora structura neiertatoare a lumii. Putini aveau sa cunoasca, prin suferinta, prin neimplinire, prin refuzul orgolios al capcanei pubiene, adevarata existenta, chinul luciditatii. Ceilalti vor trai, se vor iubi, vor face copii si vor crapa fara sa aiba habar ca in afara de fericirea lor imbecila mai exista pe lume si alte lucruri. imi acceptam damnarea cu ura, rusine si sarcasm.""Ce facuse cu uriasul sau IQ? In ce strat spongios al mintii lui, acum dizolvata probabil de bucuria vietii ca de-o otrava perfida, se resorbise marele vis de evadare? Ochii lui, deveniti senini ca ai Clarei, ca ai unui amnezic, mi-au readus in minte ceea ce ruminasem de-atitia ani: ca nu exista supliciu mai mare si infern mai adinc decit fericirea. Ca, patrunzind in femeia pe care-o iubesti, ratezi de fapt Marea Patrundere. Ca vulva nu este adevarata intrare si *****ul nu e adevaratul tunel. Savin si Clara, rataciti unul in altul ca intr-o sala a oglinzilor dintr-un bilci de doi bani, isi cresteau copiii, perpetuau iluzia, ratau eliberarea in fiecare clipa a vietii lor, jertfind sexului ceea ce se cuvenea numai mintii. Putini stiau ca adevarata Iesire exista si ca ea-si alege singura amantul, recunoscindu-l, poate, dupa singurul semn sigur: monstruozitatea. El trebuie sa ignore tunelele false ale dragostei sexuale si sa se-ntoarca in sine, sa fie barbat si femeie-n acelasi timp si sa faca dragoste cu sine insusi in singuratatea de fiara a palatului cerebral. Acolo-n centrul creierului, unde fusesem in viziunea acelei nopti, se afla adevaratul sex si miezul trandafirului cu petale de labirinturi. Acolo se afla Iesirea catre o alta lume, de parca toate creierele tuturor oamenilor ar fi insule care strapung fata constelata a universului si-si inalta virfurile spre ceruri de negindit. Cei care fusesera acolo erau stigmatizati pentru totdeauna."

2020-08-29 03:09:22

Sacrul si profanul - Mircea Eliade

Numinosul este un fel de ganz andere, ceva cu totul deosebit, care nu are nimic omenesc si nici cosmic, si care-i da omului sentimentul nimicniciei sale, facindu-l sa simta ca nu este decit o faptura si, ca sa folosim cuvintele lui Avraam cind i se adresa Domnului, doar pulbere si cenusa (Facerea, 18, 27). Pentru constiinta moderna, un act fiziologic mincatul, sexualitatea nu este decit un proces organic, desi impovarat de o serie intreaga de tabuuri (reguli de buna cuviinta in timpul mesei; limite impuse comportamentului sexual de bunele moravuri). Pentru primitiv insa, un asemenea act nu este niciodata pur si simplu fiziologic, ci este sau poate deveni o taina, o participare la sacru. Cind sacrul se manifesta printr-o hierofanie oarecare, nu se produce doar o ruptura in spatiul omogen, ci si revelatia unei realitati absolute, care se opune non-realitatii imensei intinderi inconjuratoare. Manifestarea sacrului intemeiaza ontologic Lumea.Sacrul inseamna, cum am vazut, realul prin excelenta, adica puterea, eficienta, izvorul vietii si al fecunditatii. Dorinta omului religios de a trai in sacru inseamna de fapt dorinta lui de a se situa in realitatea obiectiva, de a nu se lasa paralizat de relativitatea fara sfirsit a experientelor pur subiective, de a trai intr-o lume reala si eficienta si nu intr-o iluzie. Orientarea adevarata dispare, deoarece punctul fix nu mai are un statut ontologic unic, aparind si disparind in functie de nevoile zilnice. De fapt, nu mai exista nici un fel de Lume, ci doar niste fragmente ale unui univers sfarimat, o masa amorfa alcatuita dintr-un numar infinit de locuri mai mult sau mai putin neutre, in care omul se misca, minat de obligatiile unei existente integrate intr-o societate industriala. Nu se poate trai fara o deschidere spre transcendent; altfel spus, nu se poate trai in Haos. Locuinta nu este un obiect, o masina de locuit, ci Universul pe care omul sil cladeste imitind Creatia exemplara a zeilor, cosmogonia. Experienta spatiului sacru permite intemeierea Lumii: acolo unde sacrul se manifesta in spatiu, se dezvaluie realul, si Lumea incepe sa existe. Insa ivirea sacrului nu proiecteaza doar un punct fix in mijlocul fluiditatii amorfe a spatiului profan, un Centru in Haos: ea produce de asemenea o ruptura de nivel, deschide comunicarea intre nivelurile cosmice (Pamintul si Cerul) si permite trecerea, de ordin ontologic, de la un mod de a fi la altul.Aceasta ruptura in spatiul profan eterogen creeaza Centrul, prin care se poate comunica cu transcendentul; aceasta ruptura intemeiaza deci Lumea, Centrul, facind posibila orientatio.Cu alte cuvinte, un om religios se afla in Centrul Lumii si totodata la izvorul realitatii absolute, aproape de deschiderea carei inlesneste comunicarea cu zeii. Timpul tisneste o data cu prima aparitie a unei noi categorii de realitati existente. Mitul joaca, asadar, un rol atit de important pentru ca arata cum anume sia facut aparitia o realitate.Orice An Nou inseamna repetarea cosmogoniei, recrearea Lumii si totodata crearea Timpului, regenerarea lui printrun nou inceput. Mitul cosmogonic slujeste deci drept model exemplar pentru orice creatie sau constructie si este chiar folosit ca mijloc ritual de vindecare. Devenind din nou, in chip simbolic, contemporan cu Creatia, omul se intoarce la preaplinul primordial. Bolnavul se vindeca pentru ca ia viata de la capat, cu o incarcatura de energie intacta. Sarbatoarea religioasa este reactualizarea unui eveniment primordial, a unei intimplari sacre, ai carei actori sint zeii sau Fiintele semidivine. Or, intimplarea sacra este povestita in mituri. Prin urmare, cei ce iau parte la sarbatoare devin contemporani cu zeii si cu Fiintele semidivine, traind in Timpul primordial sanctificat de prezenta si activitatea zeilor.Timpul, care determina si masoara revolutia sferelor ceresti, este imaginea miscatoare a vesniciei nemiscate, pe care o imita desfasurinduse in cerc. Prin urmare, intreaga devenire cosmica, precum si durata acestei lumi de creatie si de coruptie, care este lumea noastra, se vor dezvolta in cerc sau dupa o succesiune nesfirsita de cicluri in decursul carora aceeasi realitate se face, se desface, se reface, conform unei legi si unor alternative imuabile. Crestinismul ajunge la o teologie si nu la o filozofie a Istoriei, deoarece interventiile lui Dumnezeu in Istorie, si cu deosebire Intruparea in persoana istorica a lui Isus Cristos au un scop transistoric: mintuirea omului. Hegel reia ideologia iudeocrestina si o aplica la Istoria universala luata in ansamblu: Spiritul universal se manifesta continuu in evenimentele istorice, si nu se manifesta decit in aceste evenimente. Istoria devine asadar, in ansamblul sau, o teofanie: tot ceea ce sa petrecut in Istorie trebuie sa se petreaca astfel pentru ca aceasta a fost vointa Spiritului universal.Timpul, desacralizat pentru totdeauna, se arata a fi o durata precara si evanescenta, la capatul careia se afla moartea. Natura nu este niciodata pentru omul religios exclusiv naturala, ci incarcata cu o valoare religioasa. Nu este un lucru de mirare, de vreme ce Cosmosul este o creatie divina: Lumea, fiind o lucrare a zeilor, ramine mereu impregnata de sacralitate.Omul religios intuieste supranaturalul cu ajutorul aspectelor naturale ale Lumii. Categoria transcendentala a inaltimii, a suprapamintescului, a infinitului se infatiseaza omului ca tot, atit mintii, cit si sufletului sau. Indepartarea divina oglindeste de fapt interesul crescind al omului fata de propriile sale descoperiri religioase, culturale sau economice. Descoperirea agriculturii duce la o schimbare radicala nu numai a economiei omului primitiv, ci inainte de toate a economiei sacrului. Intra in joc alte forte religioase: sexualitatea, fecunditatea, mitologia femeii si a Pamintului etc., experienta religioasa devine mai concreta, mai strins legata de Viata. Or, simbolismul are un rol insemnat in viata religioasa a omenirii; datorita simbolurilor, Lumea devine transparenta, putindusi arata transcendenta. Emersiunea repeta gestul cosmogonic al manifestarii formale, iar imersiunea echivaleaza cu o dizolvare a formelor. Simbolismul Apelor implica asadar atit moartea, cit si renasterea. Istoria nu izbuteste sa schimbe radical structura unui simbolism arhaic, ci doar ii asigura mereu semnificatii noi, care nu distrug insa structura simbolului. Ritul punerii pe Pamint implica ideea unei identitati substantiale intre Rasa si tarina. Aceasta idee da nastere sentimentului de autohtonie, care este cel mai puternic dintre toate pe care le putem constata la inceputurile istoriei chineze; ideea unei legaturi strinse dintre o tara si locuitorii sai este o credinta atit de adinc inradacinata incit sa pastrat in institutiile religioase si in dreptul public. Fenomenul social si cultural cunoscut sub numele de matriarhat este legat de descoperirea culturii plantelor comestibile de catre femeie. Femeia a fost prima care a cultivat plantele alimentare, devenind asadar in chip firesc stapina ogoarelor si a recoltelor. Puterile Asa se explica de ce unele ceremoniale prilejuite de Anul Nou cuprind ritualuri orgiastice: amestecul social, libertinajul si saturnaliile simbolizeaza intoarcerea la starea amorfa care a precedat Facerea Lumii. Doar viziunea religioasa asupra Vietii ne ajuta sa descifram in ritmurile vegetatiei alte semnificatii, in primul rind ideile de regenerare, de tinerete vesnica, de sanatate si de nemurire.Tot acest complex apa, arbore, munte, pestera , care jucase un rol atit de insemnat in taoism, nu facea decit sa continue si sa dezvolte o idee religioasa si mai veche, si anume aceea a locului desavirsit, complet care cuprindea un munte si o apa si retras. Datorita fazelor Lunii, adica nasterea, moartea si reinvierea, oamenii au constientizat deopotriva propriul lor mod de a fi in Cosmos si sansele lor de a supravietui si de a renaste. In general, ideile de ciclu, dualism, polaritate, opozitie, conflict, dar si de reconciliere a contrariilor, de coincidentia oppositorum, au fost fie descoperite, fie precizate cu ajutorul simbolismului lunar. Se poate vorbi de o metafizica a Lunii, in sensul unui sistem coerent de adevaruri privitoare la modul de a fi specific al celor vii, a tot ceea ce, in Cosmos, participa la Viata, adica la devenire, crestere si descrestere, la moarte si la reinviere. Nu trebuie uitat ca Luna ii arata omului religios nu numai ca Moartea este strins legata de Viata, ci si ca Moartea nu este definitiva, ca ea este intotdeauna urmata de o noua nastere. Luna valorizeaza religios devenirea cosmica si il impaca pe om cu Moartea. Hierofaniile solare exprima valorile religioase ale autonomiei si ale puterii, ale suveranitatii si inteligentei. Asa se explica faptul ca in unele culturi exista un adevarat proces de solarizare a Fiintelor supreme. Intunericul nu mai este valorizat ca o etapa necesara a Vietii cosmice; vazut prin prisma religiei solare, el se opune Vietii, formelor si inteligentei.In tratatul Despre Soarele Rege, al imparatului Iulian, precum si in Imn Soarelui, al lui Proclus, hierofaniile solare sint treptat inlocuite de idei, iar religiozitatea dispare aproape cu totul in urma acestui lung proces de rationalizare.34 O data asezati in perspectiva omului religios apartinind societatilor arhaice, putem constata ca Lumea exista pentru ca a fost creata de zei, si ca existenta insasi a Lumii spune ceva, ca Lumea nu este nici muta, nici opaca, si nu este ceva inert, fara sens si fara scop.Sa incercam sa intelegem situatia existentiala a celui pentru care toate omologarile sint experiente traite, nu doar idei. Este limpede ca viata lui are o dimensiune in plus, nu este numai omeneasca, ci si cosmica, pentru ca are o structura transumana.Primitivul isi pune propriul model de urmat pe un plan transuman dezvaluit de mituri. Putem presupune ca, intrun trecut foarte indepartat, toate organele si toate experientele fiziologice ale omului, toate gesturile sale aveau o semnificatie religioasa. Acest lucru este de la sine inteles, pentru ca toate comportamentele umane au fost inaugurate de Zei sau de Eroii civilizatori in illo tempore: acestia nu numai ca au intemeiat numeroasele munci si feluri de a se hrani, de a face dragoste, de a se exprima, dar chiar si gesturi in aparenta neinsemnate.Pentru omul areligios, toate experientele vitale, atit sexualitatea, cit si alimentatia, munca si jocul au fost desacralizate. Cu alte cuvinte, toate aceste acte fiziologice sint lipsite de semnificatie spirituala, deci de o dimensiune cu adevarat umana. Cel care stie are o experienta cu totul diferita decit aceea a unui profan, ceea ce inseamna ca orice experienta umana poate fi transfigurata si traita pe un alt plan, transuman. Asumindusi in mod constient starea exemplara careia ii este intrun fel predestinat, omul se cosmicizeaza, adica reproduce la scara umana sistemul de conditionari reciproce si de ritmuri ce caracterizeaza si alcatuieste o lume, proprie oricarui univers. Orice locuinta stabila in care teai instalat echivaleaza, in plan filozofic, cu o stare existentiala pe care tiai asumato. Omul primitiv incearca sa atinga un ideal religios de umanitate, si acest efort contine germenii tuturor eticilor elaborate mai tirziu in societatile evoluate. In contextele initiatice, moartea inseamna depasirea conditiei profane, nesanctificate, conditia omului natural, care nu cunoaste sacrul si nu intelege spiritul. Omul societatilor primitive sa straduit sa invinga moartea, transformindo in rit de trecere. Oricare ar fi contextul istoric in care se incadreaza, homo religiosus crede intotdeauna in existenta unei realitati absolute, sacrul, care transcende aceasta lume, unde totusi se manifesta, sanctificindo si facindo reala. Homo religiosus crede ca originea vietii este sacra si ca existenta umana isi actualizeaza toate potentele in masura in care este religioasa, adica in masura in care participa la realitate. Zeii au creat omul si Lumea, Eroii civilizatori au desavirsit Creatia, iar istoria tuturor acestor lucrari divine si semidivine sa pastrat in mituri. Reactualizind istoria sacra, imitind comportamentul divin, omul se instaleaza si ramine in preajma zeilor, adica in real si in semnificativ. Omul se faureste pe sine, si nu ajunge sa se faureasca intru totul decit in masura in care se desacralizeaza si desacralizeaza lumea. Sacrul este prin excelenta o piedica in calea libertatii sale. Omul nu va deveni el insusi decit in clipa in care va fi in intregime demistificat, si nu va fi cu adevarat liber decit dupa cel va fi ucis pe ultimul zeu.*Omul areligios este alcatuit dintrun sir de negari si de refuzuri, dar este obsedat in continuare de realitatile de care sa lepadat.*Orice criza existentiala repune in discutie atit realitatea Lumii, cit si prezenta omului in Lume: criza existentiala este de fapt religioasa, pentru ca fiinta se confunda cu sacrul, la nivelurile arhaice de cultura. Dupa cum am vazut, Lumea se intemeiaza pe experienta sacrului, si cea mai elementara dintre religii este inainte de toate o ontologie. Dintro perspectiva iudeocrestina, sar putea spune chiar ca nonreligia echivaleaza cu o noua cadere a omului: omul areligios pare sasi fi pierdut capacitatea de a trai constient religia, deci de a o intelege si de a sio asuma; in strafundurile fiintei sale, urmele insa nu sau sters cu totul, tot asa cum, dupa prima cadere, desi orbit spiritual, stramosul lui, omul primordial, Adam, mai pastrase destula intelepciune ca sa poata regasi urmele lui Dumnezeu in Lume. Dupa prima cadere, religiozitatea se prabusise la nivelul constiintei sfisiate; dupa cea dea doua, sa prabusit si mai jos, in strafundurile inconstientului, si a fost uitata.

2020-08-29 03:09:22

Un barbat si o femeie - Jojo Moyes

Jojo Moyes, autoarea cunoscutelor romane Inainte sa te cunosc si Dupa ce te-am pierdut, a scris intre cele doua romane care au consacrat-o romanul Un barbat si o femeie, in original The One Plus One. Este o carte simpla, cu o poveste a Cenusaresei moderne.Jess Thomas este mama a doi copii speciali, pe care se chinuie sa ii creasca frumos. Ea are doua joburi, menite doar sa ii plateasca facturile, mult sub capacitatea ei. In timpul liceului ramasese insarcinata cu Tanzie si refuzase sa renunte la sarcina, in ciuda indemnurilor tuturor. Dupa numai cativa ani, alaturi de ea si sotul ei vine sa locuiasca si baiatul lui dintr-o alta relatie. Sotul ei, ce cauta doar sa dea o mare lovitura cu o afacere, pleaca de langa ei, invocand o depresie, lasand-o pe Jess sa se descurce singura, cu cei doi copii. Ambii copii sunt speciali: Nicky este un adolescent gothic, care este adeseori batut de golanii din scoala, iar Tanzie este un geniu in matematica.Tocmai dorinta de a-i oferi lui Taznie sansa de a participa la o olimpiada, ce i-ar fi platit taxele la o scoala privata buna, o aduce pe Jess in situatia de a-l cunoaste pe Ed, un ITist ce se imbogatise de pe urma softurilor create de el, dar care se afla in mari probleme legale din cauza unor tranzactii la bursa.Recenzia mea completa este aici

2020-08-29 03:09:22

Vremuri de sange si straluciri de stele - Laini Taylor

Vremuri de sange si straluciri de stele surprinde diferite sentimente de dragoste, ura, razbunare imbinate si frumos reliefate, puse pe baza personalitatilor puternice ale personajelor. Un roman plin de magie, speranta si care te va face sa astepti cu sufletul la gura sau sa citesti intr-o alta limba accesibila ultimul volum.Recenzia mea completa aici:

2020-08-29 03:09:22

Fericirea e un ac de siguranta - Razvan Exarhu

Fericirea e un ac de siguranta! poti s-o citesti cum vrei tu. Un pic, un pic mai mult, pe toata si deloc. E tonica, e feliabila, e depozitabila si amanabila. A... si cel mai important: uitabila, dar usor reamintibila. Cand o termini, poti sa o iei fara probleme de la capat, ca pare noua si la fel de savuroasa.Recenzia completa pe

2020-08-29 03:09:22

Femeia cu Parul Rosu - Orhan Pamuk

Nu am reusit sa deslusesc morala acestei povesti. Prea multe idei introduse in naratiune, dar niciuna dezvoltata pana la capat. Romanul nu este ceea ce pare, la prima vedere - o poveste de dragoste. Femeia cu Parul Rosu este absenta in 80% din naratiune, iar aparitia ei nu schimba mare lucru. Nu mi s-a parut un personaj bine definit, nici ea si nici protagonistul, iar pe alocuri, naratiunea parea scrisa ca o compunere de liceu. Nu mi-a placut directia in care s-a indreptat povestea incepand de la partea a doua a romanului, pentru ca aceasta a sters tot farmecul primei parti - care arata mai mult a un roman separat decat o premisa a romanului de fata.

2020-08-29 03:09:22

Arhipelagul altei vieti - Andrei Makine

Nu cred ca am mai citit de ani de zile o carte care sa-mi lase atat de puternic sentimentul ca ar merita ecranizata intr-un film arthouse de zile mari. Cu cinematografie din aceea care-ti taie respiratia si te lasa visand la natura salbatica si neimblanzita, meditand la conceptul de libertate, la omul in fata marilor dileme morale ale vietii si la fuga fara destinatie ca singur reper. E atata echilibru intre scenele de actiune, meditatiile incrancenate despre frica, lasitate, parvenire si demnitate sub un sistem totalitar si afundare in salbaticia tundrei siberiene ca nu ai cum, fizic nu ai cum sa te saturi de niciunele. E ceva induiosator si subtil in relatia construita intre fugar si militarii care-si doresc ba faima, ba recunoastere, dar cel mai mult izbavire din viata pe care o duc, intr-un fel sau altul. In eleganta si subtilitatea cu care Makine construieste trecerea de la datorie placida, la sete de izbanda, la sete de carne, apoi la sete de moarte si apoi de libertate si de liniste, ca un proces aproape firesc, axiomatic, prin care trece un suflet si un trup fata cu cruzimea si aridul tundrei.Si totul doar ca sa te lase la final gandindu-te tu insuti la viata ta si la demnitatea care rezida in actul simplu de a te multumi cu putin si a cauta micile evadari care par sa conteze mai mult decat orice iluzie a fericirii, in cele mai primare licariri de umanitate.Patru stelute doar pentru ca mi se pare ca la final s-a lasat purtat de poveste mai mult decat ar fi putut si facand asta a suflat putin din frumusetea unui final deschis. Chiar si daca a lasat o portita mica acolo, in incheiere.

2020-08-29 03:09:22

Sotia plantatorului de ceai - Dinah Jefferies

Trebuie sa spun inca de la inceput ca aceasta poveste m-a tinut treaza toata noaptea... N-am inchis un ochi... dar a meritat. Povestea este foarte frumoasa, scriitura este curata si lecturand m-am simtit ca si cand as fi trait acolo si as fi fost un spectator la toata actiunea romanului. (Am avut parte de un super film.)Am recunoscut in acest roman cateva similitudini cu o alta carte citita, ce mi-a placut la fel de mult- "Palmeras en las nieves", doar ca acolo erau plantatii de cafea si bumbac, iar aici de ceai.Autoarea ne conduce intr-o calatorie spre Ceylon (Sri Lanka de azi), unde cateva colonii engleze, detin plantatii mari de ceai, pe care lucreaza indieni bastinasi.Aici tanara Gwen, descopera cum separarea rasiala dintre britanici si indieni este precum o prapastie ce nu ar avea cum sa-si uneasca marginile niciodata... Totodata, ea realizeaza ca barbatul de care era atat de indragostita in Anglia si cu care se casatorise din dragoste, aici in Ceylon, este mai putin atent la ea si uneori chiar o persoana total diferita.Cu el plecat toata ziuam ea incearca sa inteleaga cum decurg lucrurile la ferma si de ce exista atat de multe diferente sociale. In momentul in care ramane si insarcinata, lucrurile se complica, autoarea reusind sa-mi dea palpitatii.Sotia plantatorului de ceai este o poveste de dragoste, ce se desfasoara pe un taram exotic, dar in acelasi timp este si un manifest adus politicilor rasiste, chiar daca aceste lucruri s-au intamplat in urma cu aproape un secol.Romanul confirma faptul ca uneori intr-o relatie, adevarul si iubirea trebuie sa fie mereu pe primul loc. 5 stele fara discutii.

2020-08-29 03:09:22

Oryx si Crake - Margaret Atwood

Ah, ce imi place fictiunea speculativa! (Sau distopiile, cum se mai numesc). Sunt prea multe review-uri ca sa mai scriu si eu unul, dar ce e clar e ca trebuie sa citesc si celelalte carti din serie. Din cate am inteles, Oryc si Crake si Anul Potopului se intampla in acelasi timp, deci nu conteaza ordinea in care sunt citite. Ideea e ca toata cartea asta seamana cu orice filme despre vreo Apocalipsa biologica, si e foarte diferit in acelsi timp. Tema, da, e sfarsitul speciei umane asa cum o stim noi, dar contextul... o, contextul. Mi-a placut mult, dar eu am o slabiciune pentru genul asta de literatura.

2020-08-29 03:09:22

Suflete de sticla - Gyorgy Gaspar

O carte superba o ador. M a emotionat. Mi au dat lacrimile.. ce iubire impossibila!
Recomand tuturor, indiferent de varrsta

2020-08-27 09:24:22

Anonima de miercuri - Rodica Ojog-Brasoveanu

Anonima de miercuri este o lectura foarte captivanta. Sincer, mi-a fost cam greu sa-mi imaginez actiunea avand loc in Romania, obisnuita fiind ca tot ce e antrenant si misterios sa aiba loc undeva in afara ei, Statele Unite cel mai adesea. Ei, acesta e efectul pe care il au prea multele carti straine si prea putinele carti romanesti citite.In orice caz, Melania e un personaj foarte carismatic. De fapt, aceasta trasatura am intalnit-o si la alte personaje din carte, ceea ce duce, desigur, la o gama de personaje care se fac foarte usor placute.Anonima de miercuri merita, fara nicio indoiala, o sansa.

2020-08-27 09:09:22

Regatul aripilor si al pieirii. Seria Regatul spinilor si al trandafirilor. Vol.3 - Sarah J. Maas

Ma bucur enorm ca m-am hotarat sa o citesc , desi primele doua volume nu mi-au placut asa mult . Coperta e superba , pe masura povestii . Am plans la ultimele 100 de pagini . Acum am un nou record personal : 330 pagini citite intr-o zi . Imi place schimbarea lui Feyre , faptul ca a devenit mai puternica . M-am bucurat cand am aflat ca Jurian si Tamlin nu sunt de partea Hybernului.La inceput mi s-a parut ciudat ca Jurian , cel care luptase pentru oameni sa se alature inamicului.Pot sa spun ca i-am inteles reactiile lui Tamlin, deoarece era ranit in dragoste . Sper ca Elain sa isi revina , iar Nesta sa fie impreuna cu Cassian . Pe parcursul romanului m-a enervat la culme Mor.Nu intelegeam de ce il chinuie atata pe bietul Azriel , dar dupa ce am aflat motivul am sperat ca Az sa isi gaseasca fericirea alaturi de alta femeie .Nu inteleg de ce unele persoane zic ca e mai slab decat ACOMAF. ACOWAR e mult mai bun .

2020-08-27 09:09:22

Metamorfoza - Franz Kafka

Cum ar fi daca te-ai culca intr-o seara om normal si te-ai trezi a doua zi o insecta oribila neinteleasa de nimeni? Asta este subiectul pe care ni-l propune Metamorfoza, sau cartea cu gandacul, din punctul meu de vedere.Cateodata sunt masochist, altfel nu-mi explic de ce ma apuc eu sa citesc carti cu ai caror autori nu rezonez deloc. Adica nu stiu, daca ai iesit o data din casa fara umbrela si te-a plouat, a doua oara ar trebui sa-ti iei umbrela, sa te inveti minte.Nu a fost si cazul meu, nu m-am invatat minte. Fiindca Metamorfoza este o carte clasica, scrisa de Franz Kafka, am zis sa o citesc, chiar daca Procesul, nu m-a impresionat, absolut deloc.

2020-08-27 09:06:17

Casa bantuita - Shirley Jackson

Recenzie: Ironia este un element crucial in Casa bantuita: actiunile personajelor pot sa fie explicate atat prin manifestari supranaturale, cat si prin teorii stiintifice. Indiciile sunt mereu acolo, la vedere. Ai timp sa creezi patru profiluri psihologice si sa urmaresti ascensiunea si prabusirea legaturilor nascute in Hill House, sa observi semnalele de alarma si sa iti prezinti teoria inainte de ultimul capitol, prin hohote de ras (nu m-am asteptat la o lectura atat de amuzanta) si o viziune subiectiva asupra finalului abrupt, care te socheaza in prima instanta, chiar daca l-ai intuit pe parcurs.Teroarea inlocuieste groaza in Casa bantuita. Shirley Jackson spune povestea unui suflet ratacit si a unei constructii blestemate, o mostenire ce rupe sigiliul timpului chiar si dupa optzeci de ani. Hill House devine liantul dintre personaje, un test de credinta, loialitate si incredere, ecoul unei familii destramate si un loc de joaca interzis pentru cei instabili, infricosati sa-si sustina privirea in oglinda.

2020-08-27 09:00:31

Pachinko - Min Jin Lee

Tocmai am terminat Pachinko - povestea a patru generatii de imigranti coreeni care se lupta cu o viata deloc simpla in Japonia secolului XX.Pachinko este, de fapt, povestea imigrantilor coreeni, in general, care infrunta umilinte si prejudecati. Este povestea discriminarii legale si sociale a coreenilor din Japonia si a celor care au legaturi cu grupurile etnice coreene. Este despre viata ca expat, Coreea anexata Japoniei, despre yakuza, imigrare, poker, economia internationala, despre Mizu-shobai sau supravietuire.Pachinko poate fi pe alocuri obositoare fiecare capitol face un salt (mare) in viitor si la un moment dat este o mare aglomerare de nume si personaje, motiv pentru care mi-a luat ceva timp s-o citesc, insa a avut ceva care m-a tinut cu ea. Nu sunt referinte istorice recunosc ca mi-ar fi placut mai multe detalii despre relatia dintre Coreea si Japonia, dar despre subiectul asta sunt infinite carti si surse de informare. Pachinko este, insa, foarte puternica la nivel senzorial. Cumva, toate personajele dispar, unele mor, altele fug, altele pur si simplu se evapora. Sunja este singura care ramane, ca un semn de speranta, evolutie si tarie. Caci un om, indiferent de nationalitate, sex sau antecedente, poate castiga forta de a invinge, forta de a duce mai mult decat generatii intregi pot duce.O recomand pentru puterea de a scoate relatiile din familie, pentru sacrificiile si greselile repetitive de la o generatie la alta. Pentru iubirile care raman ascunse sau puse pe hold pentru tot restul vietii. Pentru puterea de a-ti descoperi/ pastra sau pierde identitatea, despre puterea propriilor radacini si iubirea pentru familie care, uneori, te face sa traiesti cat 4 generatii la un loc.

2020-08-27 09:00:31

Primul meu bal - Jonah Lisa Dyer, Stephen Dyer

O lectura usoara,o poveste gen"Diva"sa o citez pe o prietena.Megan este vedeta echipei de fotbal,unde isi petrece cea mai mare parte a timpului.Atunci cand afla ca mama ei a inscris-o pe lista fetelor care urmeaza sa isi faca debutul in societate,eveniment care e in familia lor din generatie in generatie,viata ei se schimba radical.De la crampoane la tocuri,Megan incearca sa treaca peste toate obstacolele care le intalneste intr-o lume intr-un fel noua pentru ea. Se pregateste din plin pentru petrecerile extravagante ce o asteapta,iar cand il intalneste pe Hank Waterhause,acesta ii suceste mintile,facand-o sa isi schimbe parerea despre decizia ei de a intra in inalta societate,nefiind asa de rau.O traditie de familie pe terenuri texane, aceasta poveste te face sa vezi cat de stransa e legatura dintre familie si cat de mult poti lupta pentru ce e al tau.

2020-08-27 09:00:06

Poveste despre doua orase - Charles Dickens

Romanian review: Dupa primele 300 de pagini (editia mea are 400) m-am simtit tradat, ,,David Copperfield" si ,,Poveste de Craciun" sunt doua dintre cartile mele preferate, iar ,,Poveste despre doua orase" este cea mai celebra carte a lui Charles Dickens si ar fi trebuit sa fie cea mai buna, insa aceste 300 de pagini m-au plictisit teribil si m-au facut sa ma simt de parca nimic nu se intampla. Erau intr-adevar trei sute de pagini scrise foarte bine, cu fraze superbe si cu o critica sociala reusita, dar nimic mai mult. Povestea era vag interesanta, iar personajele unidimensionale, Dickens ne spunea lucruri despre ele in loc sa ni le sugereze scene bine gandite, in plus nu reusisem sa ma conectez cu adevarat cu niciun personaj, cu personajele reusite simti o legatura emotionala, dar acum toate personajele pareau genul acela de colegi de la munca/scoala despre care stii cateva lucruri, dar de care nu te-ai apropiat niciodata si la care nu te vei mai gandi dupa absolvire sau daca iti schimbi serviciul. De asemenea, Revolutia franceza a fost prezentata foarte simplist, desfasurarea ei propriu-zisa si distrugerea Bastilliei, fiind prezentate in mai putin de zece pagini.Dupa 300 de pagini de dezamagire si frustrare, au venit 100 de pagini de-a dreptul extraordinare, in care am simtit ca lucrurile se misca, ca personajele traiesc si am empatizat cu ele. Daca celelalte pagini erau scrise bine, aici avem un adevarat deliciu literar, fiecare pagina este o delectare, de fapt, nu fiecare pagina ci fiecare fraza, fiecare propozitie este perfecta. Avem mult mai multa actiune, avem tensiune, cartea incepe sa transimita sentimente, simti frustrare si furie fata de lipsa de dreptate, compasiune pentru familia Manette si admiratie fata de Sydney Carton.Ultima suta de pagini m-a facut sa-i dau cartii initial patru stele, a fost o concluzie foarte buna pentru roman chiar daca finalul a fost previzibil, insa mi-am dat seama ca nu ar fi corect sa uit de dezamagirea reprezentata de restul cartii, ,,Poveste despre doua orase" este departe de a fi o carte proasta, Dickens atinge maiestria in scriitura, insa scopul principal al unei carti este sa spuna o poveste, iar povestea aceasta, in ansamblu, nu a fost extraordinara.English review: After the first 300 pages (my edition has 400) I felt betrayed, " David Copperfield " and "A Christmas Carol" are two of my favorite books, and "A Tale of Two Cities" is the most famous book written by Charles Dickens and should have been the best of his work, but these 300 pages were terribly boring and they made me feel like nothing was happening. These were indeed three hundred beautifully written pages, with superb phrases and successful social criticism, but nothing more. The story was vaguely interesting, and the characters one-dimensional, Dickens told us things about them instead of suggesting those thing through well-thought scenes, besides, I couldn't really connect with any character, with well-done characters I feel an emotional connection, but now all the characters felt like that kind of co-worker /classmate you know a few things about, but that you're not really close with and about which you're not really going to think after graduation or if you change your job. Also, The French Revolution was presented very simplistically, its actual course and the destruction of Bastille, being presented in less than ten pages.After 300 pages of disappointment and frustration, 100 extraordinary pages followed, pages in which I felt that things were moving, that the characters were real and I empathized with them. If the other pages were well written, here we have a true literary delight, every page is a delectation, actually, not every page, every phrase, every sentence is perfect. We have much more action, we have tension, the book begins to convey feelings, you feel frustration and anger at the lack of justice, compassion for the Manettes and admiration for Sydney Carton.The last hundred pages made me give the book four stars initially, it was a very good conclusion for the novel even though the ending was predictable, but I realized that it would not be fair to forget the disappointment represented by the rest of the book, "A Tale of Two Cities" is far from being a bad book, Dickens achieves mastery in writing, but the main purpose of a book is to tell a story, and this story as a whole was not extraordinary. Quotes:It was the best of times, it was the worst of times, it was the age of wisdom, it was the age of foolishness, it was the epoch of belief, it was the epoch of incredulity, it was the season of light, it was the season of darkness, it was the spring of hope, it was the winter of despair.A wonderful fact to reflect upon, that every human creature is constituted to be that profound secret and mystery to every other.For you, and for any dear to you, I would do anything. If my career were of that better kind that there was any opportunity or capacity of sacrifice in it, I would embrace any sacrifice for you and for those dear to you. Try to hold me in your mind, at some quiet times, as ardent and sincere in this one thing. The time will come, the time will not be long in coming, when new ties will be formed about you--ties that will bind you yet more tenderly and strongly to the home you so adorn--the dearest ties that will ever grace and gladden you. O Miss Manette, when the little picture of a happy father's face looks up in yours, when you see your own bright beauty springing up anew at your feet, think now and then that there is a man who would give his life, to keep a life you love beside you!All the devouring and insatiate Monsters imagined since imagination could record itself, are fused in the one realisation, Guillotine.It is a far, far better thing that I do, than I have ever done; it is a far, far better rest that I go to than I have ever known.

2020-08-27 09:00:06

Podul de lut - Markus Zusak

Cuvinte despre cuvinte, cu adevarat. O incercare umila de a transpune in scris o gama atat de variata de sentimente. Si un indemn, pentru tot omul la care ajunge aceasta bucata de text: descoperiti, invatati, cititi! Puteti incepe (sau continua) cu Podul de lut. E o carte buna. Mult prea buna.Gasiti aici una dintre cele mai personale si mai bune, zic eu, recenzii ale mele:

2020-08-27 09:00:06

Maestrul si Margareta - Mihail Bulgakov

Maestrul si Margareta, romanul unei epoci.Mihail Bulgakov este indiscutabil geniul literaturii ruse moderne si totodata promotorul obscuritismului in Rusia. "Maestrul si Margareta" este romanul care i-a adus intreaga faima. La fel de captivanta precum scrierea este si povestea scrierii romanului in sine. Interzis in Rusia dupa publicare deoarece a starnit critici si reactii in interiorul Partidului Comunist, Stalin ordonand, prin urmare, interzicerea, gasirea si arderea tuturor copiilor, romanul avea sa fie publicat mult mai tarziu dupa ce Bulgakov avea sa moara. Dupa o lupta grea dusa cu capii guvernului, carora le cerea sa fie exilat, spunand ca "Totul imi este interzis, sunt ruinat, otravit, ma aflu intr-o singuratate deplina", Bulgakov afirma in jurnalul sau -facand referire la roman- "il stiu pe de rost", rescriindu-l apoi din minte si trimitand o copie clandestin in Italia. Romanul avea sa fie publicat la 26 de ani dupa moartea autorului. Firul narativ se desfasoara pe trei planuri: actiunea principala se petrece in Rusia interbelica, in Moscova, intr-un cadru in care este surprinsa "vizita diavolului" care este transfigurat in profesorul german de magie neagra Woland si "gasca" sa. Ei folosesc magina neagra pentru a juca "farse" anumitor figuri ilustre din capitala URSS-ului. Cel de-al doilea plan prevede o intoarcere in timp cu mai bine de nouasprezece secole, surprinzand viata lui Iisus din Nazaret si judecata sa de catre Pilat din Pont. Aparent, cele doua planuri nu au nicio legatura, dar aparitia unei a treia structuri, povestea de dragoste dintre Maestru si Margareta, leaga cele doua planuri si da nastere unui fir fluent care curge precum un rau involburat. Pe parcursul scrierii lui, Bulgakov si-a autointitulat romanul sub mai multe titluri: "Romanul despre diavol", "Magicianul negru" sau "Printul intunericului". In incipit are loc punerea in scena a personajului Woland (ciudat imbracat pentru Moscova de atunci) care acosteaza doi intelectuali rusi pe strada si ii atrage intr-o dialectica ce are ca tema existenta lui Dumnezeu. Incepand de aici, Woland are sa le terorizeze viata , ucigandu-i subit si printr-un mod care face sangele cititorului sa fiarba in vene. Parcurgerea romanului mi-a provocat delirul, mi-a extins barierele imaginare dincolo de granitele lor firesti. Finalitatea actiunii, in spatiul cosmic are un final sublim, un final care-l face pe cel care citeste sa-si piarda simtul realitatii, sa uite ca este facut din atomi si sa devina stare pura, sa pluteasca in eter si sa auda -in plimbarea sa- o sublima sonata de pian.

2020-08-27 09:00:06

Educatia sentimentala - Gustave Flaubert

DNFed at almost 20%Pe asta am cumparat-o din cauza copertei care imi gadila simtul estetic ; si ca de fiecare data cand fac asta, am dat-o in bara. Aveam unele retineri de la inceput dar mi-am zis ca , venind de la autorul uneia dintre cartile mele favorite ( Madam Bovary) ,nu poate iesi ceva atat de rau . Well....Nici nu am ajuns la pagina 80, deci ideile mele pot fi un pic partinitoare , dar pur si simplu nu m-am putut imagina citind 400 de pagini din aberatiile lui Flaubert. Limbajul e ciudat si ritmul foarte sacadat .Personajele inclina mai mult inspre caricatura decat inspre realitate iar povestea de dragoste chiar nu are vreo logica sau substanta . Nu inteleg de ce Flaubert s-a eschivat total de la a-i da personajului feminin un strop de caracter. Era mai bine chiar daca era vanitoasa sau ilogica sau cum mai sunt portretizate femeile de obicei prin clasici ; ma deranja , dar era un efort pe care intr-o anumita masura il apreciam. Ii dadea o fata umana , mai palpabila.In general mi se pare ca totul e scris cumva ne-natural, cu putina eleganta scapata pe ici colo, iar in unele situatii chiar fara logica. Vad cartea asta , cu personajele si dramele ei,ca fatada unor cladiri de pe platourile de filmare de la Hollywood . Se vor frumoase, conturate, definitoare pentru epoca si/ sau tara si statut social ; dar odata ce faci un pas mai aproape poti sa vezi ca , de fapt, sunt doar replici de carton.

2020-08-27 09:00:06

Stilista - Rosie Nixon

de altii parerea mea e diferita .

2020-08-27 09:00:06

Alb letal - Robert Galbraith

Cea mai asteptata carte din serie (de mine, cel putin) si cea care mi-a placut cel mai putin. Nu am mai simtit aceeasi conexiune ca la cartile precedente. Mi-a luat 3-4 saptamani s-o termin, m-am luptat cu ea, pentru ca fiind mare, n-am putut s-o car dupa mine. Citeam mai mult in weekenduri sau cate un capitol, doua, in zilele saptamanii, cu chiu, cu vai, cand ajungeam acasa. Un motiv este volumul (peste 800 de pagini), dar si faptul ca nu a reusit sa ma prinda intre paginile ei. Am fost tentata sa renunt de cateva ori, dar in virtutea seriei foarte reusite din care face parte si a autoarei, am continuat. Am avut aceeasi senzatie ca la "Harry Potter si Ordinul Phoenix", cea mai lunga carte din serie, volumul despre care pana si J.K. Rowling a spus ca ar fi putut s-o faca mai scurta. La fel si cu "Alb letal". Consider ca putea sa spuna totul in mult mai putine pagini; a lalait-o in mare parte, prea multe detalii si scene irelevante, aveam impresia ca batea campii, iar intriga o lua pe aratura. Un punct forte este faptul ca nu am banuit identitatea criminalului nicio secunda. Nu stiu daca va urma si volumul 5, dar sper sa ma prinda mai mult si sa-mi aminteasca putin de entuziasmul din primele 3 carti.

2020-08-27 09:00:06

Serotonina - Michel Houellebecq

Pe Michel Houellebecq poti fie sa-l iubesti, fie sa-l detesti. Eu il detest. Bine, il detest mai mult pe naratorul Florent-Claude Labrouste. Sa fie clar, nu contest talentul artistic si nici nu am nimic cu cinicii depresivi, din contra. Nu vreau sa intru in corul celor care acuza acest "enfant terrible" al literaturii franceze ca este misogin, obsedat de sex, vulgar, ca a plagiat sau ca personajul lui nu a luat o distanta suficient de critica fata de scena de pedofilie. Nu despre asta e vorba. Efectiv, nu pot sa trec peste pasajul asta:"(...) Nu puteam sa indur perspectiva de a muri cu bani in cont. As fi putut sa ma arat generos, sa-i ofer, dar cui? Paraliticilor, boschetarilor, migrantilor, orbilor? Ca doar n-o sa-mi dau tot malaiul unor romani." Ah, si moldovencele sunt niste panarame, materialiste, care nici macar nu au capacitatea sa realizeze daca se marita cu niste faliti.Eu tocmai am dat din malaiul meu pentru aceasta carte, motiv pentru care o donez.

2020-08-27 09:00:06

Riverdale. In urma cu o zi - Micol Ostow

2.5/5Recenzia completa o gasiti pe Fata din bibliotecaDin punct de vedere al continutului, consider ca acest roman a fost scris special pentru fanii serialului, intrucat cititorii neinitiati in universul Riverdale nu prea au avut cum sa inteleaga legatura dintre personaje si cum anume actiunile lor au influentat viitorul unui intreg orasel. De asemenea, am observat ca printre capitole sunt strecurate anumite mesaje, email-uri si alte informatii schimbate intre diverse personaje secundare care nu au facut altceva decat sa ma bage si mai mult in ceata, intrucat nu am reusit sa inteleg rolul lor in desfasurarea evenimentelor.Cu toate ca imi doream sa descopar cat mai multe lucruri despre universul Riverdale, am primit in schimb doar cateva infomatii risipite, care nu au reusit sa prinda un contur clar in mintea mea. In ceea ce privesc personajele, consider ca nu am avut ocazia sa-i cunosc cu adevarat pe cei patru protagonisti, fiind prezentate doar franturi din personalitatea acestora, care nu m-au ajutat sa-mi formez o parere despre ei.Daca e sa iau in considerare povestea descoperita in acest roman, pot spune ca dorinta de a viziona serialul s-a redus in mod semnificativ intrucat cartea nu a reusit sa-mi trezeasca acea scanteie de curiozitate de a afla mai multe, de a intelege legaturile invizibile care s-au creat intre anumite personaje si de a tanji dupa descoperirea secretelor pe care personajele se incapataneaza sa le pastreze doar pentru ele.

2020-08-27 09:00:06

El si ea, adica noi - Petruta Petre

El si ea, adica noi este o poveste de iubire diafana, gingasa, cu izul acela de poveste de alta data, cand era nevoie sa curtezi femeia, sa treci printr-un anumit ritual al iubirii pentru a ajunge sa fiti amandoi la un loc, pentru a trai fericiti pana la adanci batraneti. Ingredientele succesului in iubire sunt simple: se iau un El si o Ea, doua persoane trecute de prima tinerete, si se aduc la un loc pur intamplator, redand increderea in puterea binefacatoare a iubirii si redefinind dragostea la prima vedere. Se condimenteaza cu umor, un pic de tensiune, cativa fluturasi ce zburatacesc prin stomac la fel ca in adolescenta si se amesteca cu doua cariere de succes si copii mari si se ajunge la o relatie ca in basme, ce te binedispune si te face sa crezi ca orice e posibil, ca viata se traieste intens la orice varsta, ca poti oricand sa o iei de la capat cu forte proaspete si sa fii fericit daca iti doresti. Se uita temerile, grijile si nefericirile trecute, se lasa totul in urma si se traieste clipa prezenta, fara teama de a cadea in ridicol sau de a nu fi pe placul celor din jur. Nu conteaza decat fericirea propriei persoane, iar daca tu, ca individ, esti fericit si impacat cu ceea ce faci, atunci si lucrurile din jurul tau se vor aranja si se vor desavarsi, ajutandu-te sa ajungi la cea mai buna versiune a ta.

2020-08-27 09:00:06

Viata lui Isus - Giovanni Papini

Bine, am trisat un pic, fiindca n-am mai citit si ultimele 50 de pagini de note, desi cartea in sine am terminat-o. In note aveam mai mult referinte la lucrari de specialitate si bucatele disparate de informatie care nu m-ar fi ajutat prea tare ca sa-mi completeze ideea pe care mi-am facut-o deja despre acest volum.Este o carte extrem de bine realizata, desi e non-fictiune, si cand spun asta, ma refer la faptul ca oricine, absolut ORICINE, o poate citi. Limbajul este foarte accesibil, ideile se succed in mod logic si fluid, iar informatiile pe care le prezinta dintr-o perspectiva istorica sunt mind si eye-opening. Eu, una, simt ca am invatat foarte multe citind acest volum si il recomand absolut tuturor celor interesati de Iisus Hristos omul, cel care chiar a existat si chiar a impactat o epoca intreaga. Cum si de ce, veti afla numai citind cartea. ;) Poate voi scrie si o recenzie mai detaliata, dar daca nu, va spun aici si acum: CITITI-O!

2020-08-27 09:00:06

Pelerinul vrajit - Nikolai Leskov

Nu citisem nimic si nu auzisem de Leskov pana acum si sunt convins ca sunt multi in situatia asta, de aceea, va sugerez sa cititi si prefata inainte sa va apucati de roman. Nu stiu cum sunt altii, dar de cele mai multe ori eu nu citesc prefata si ma avant direct in text. Prefata chiar ajuta pentru ca explica multe date referitoare la autor, dar si contextul in care a scris acesta.Traducerea este minunata si desi este un roman de 200 de pagini cred ca autoarea a lucrat mult la text. Calitatea traducerii este exceptionala. Adriana Liciu a fost incredibila. Mi-a placut oralitatea romanului (asta face si traducerea mai dificila, dar cum spuneam Adriana Liciu a tradus magistral) si tot timpul l-am avut in minte pe Sadoveanu pentru ca povestile din roman sunt asa de apropiate de lumea lui: natura, animale, oralitate, popor. Ironia este o alta caracteristica a romanului si o sa o vedeti pe tot parcursul lui. Ii dau doar trei stele pentru ca este un roman bun si nu imi pare rau ca l-am citit, dar ii lipseste clar doza de originalitate pe care o asteptam (vezi laudele din prefata) si faptul ca il asociez cu alti autori, iar metoda mi-este cunoscuta.

2020-08-27 09:00:06

Cinci motive sa o iei de la capat - K.A. Tucker

Prima intalnire cu autoarea, dar nu si ultima. Reese e o tanara rebela, care a facut multe greseli pana la varsta de 20 de ani. Dupa o casatorie esuata, se hotaraste sa faca o schimbare in viata ei,mutandu-se la Miami,unde incepe sa lucreze ca asistent juridic,la cabinetul de avocatura a tatalui sau vitreg,lasand in urma trecutul.La varsta de cini ani ,tatal ei o paraseste intr-o cofetarie, nemaiauzind de el. Atasandu-se de al doilea sot al mamei sale,acesta o paraseste dupa ce mama ei il insala cu partenerul sau de afaceri, iar Reese incepe sa nu mai aiba incredere in tati de "imprumut". Anabelle, mama ei, o trateaza mereu cu raceala,criticand-o mereu pentru felul ei de-a fi. Reese e pe departe fiica pe care si-a dorit-o ea. Conduce o motocicleta, asculta muzica rock, are un tatuaj si isi puse mai multe piercing-uri.La varsta de 19 ani,Reese il intalneste pe Jared,un mecanic de macarale,un tip sexy, brunet cu ochii verzi,indragostindu-se de el, crede ca in sfarsit a intalnit pe cineva care o accepta asa cu e ea,fara sa o critice.La scurt timp fug in Vegas si se casatoresc, dar aceasta casatorie nu tine mult,deoarece Jared o insala cu fosta lui iubita,Caroline. Inainte de a incepe noua viata in Miami, pleaca intr-o scurta vacanta in Cancun,cu cele doua prietene ale ei. La indemnul lor de a cauta un tip sexy pentru a avea o aventura de o nopate ,da peste Ben.Ben ,un tip blond ,inalt de un metru nouazeci si cu ochii albastri, lucreaza ca bodyguard la un club de noapte, iar iesirea in Cancun e in cinstea terminarii facultatii de Drept, urmand sa o lase "mai moale" cu aventuriile de-o noapte, vrea sa se puna pe picioare, sa profezeze ca avocat. Aici o intalneste pe Reese ,iar aceasta ii cedeaza dupa ce baututa incepe sa isi faca efectul, amuzata de replicile lui si atrasa de el,accepta sa mearga cu el, folosind un nume fals.Aventura nu tine prea mult,deoarece Reese vomita pe el, fiind pusa intr-o situatie jalnica, se inchide in baie si fuge din apartament dupa ce Ben adoarme, iar dupa ce se trezeste nu o mai gaseste.In timp ce incearca sa isi scoata din minte nefericita intamplare ,da peste el, la munca.El este tare incantat ca sunt colegi de serviciu la cabinetul de avocatura a lui Jack,tatal vitreg a lui Reese, ea incearca sa il trateze cu raceala si replici stanjenitoare.Jack a interzis aventurile amoroase la birou, dar cu Ben are aventura in sange si ii plac provocarile,cu greu se abtine,iar de aici incepe o intreaga poveste .Aventura dintre cei doi e o poveste minunata de viata, iubire si tradare. Mi-a placut aceasta carte si am savurat-o ca o paine caldaO recomand !

2020-08-27 09:00:06

Promisiunea - Yael Hassan

"Pentru mine, lumea se ingustase la dimensiunile unei coli de hartie asupra careia ma napusteam cu tot lirismul disperat al tineretii. Totusi, in ciuda acestor naivitati, atunci am descoperit pe de-a-ntregul gravitatea mizei si natura ei profunda. M-a cuprins setea de dreptate pentru om, cu toate ale lui, oricare ar fi fost intruparile sale, detestabile sau criminale, si ea m-a impins in sfarsit, pentru prima oara, la poalele operei mele viitoare; chiar daca nazuinta isi afla radacinile dureroase in tandretea filiala, intreaga mea faptura a fost incolacita treptat de prelungirile lor pana cand creatia literara a devenit pentru mine ceea ce este dintotdeauna, in marile sale momente de adevar, adica o eschiva in incercarea de a scapa de ceea ce nu poate fi rabdat, un mod de a-ti da sufletul ca sa ramai in viata.""Atunci cand il vad pe Malraux, cel mai mare dintre noi toti, jongland cu mingile asa cum putini oameni au facut-o inainte de el, mi se strange inima in fata tragediei lui, cea pe care o poarta inscrisa pe chip, chiar si in timpul celor mai stralucite ispravi: ultima minge ii scapa si intreaga lui opera se tese din aceasta certitudine a nelinistii. [...]Adevarata tragedie a lui Faust nu e ca si-a vandut sufletul diavolului. Adevarata tragedie e ca nu exista un diavol care sa-ti cumpere sufletul. Nu gasesti client. Nimeni n-o sa vina sa te ajute sa inhati ultima minge, oricat ai oferi. [...] atunci cand te numesti Michelangelo, Goya, Mozart, Tolstoi, Dostoievski sau Malraux, te vezi sortit sa mori cu sentimentul ca te-ai straduit zadarnic."

2020-08-27 09:00:06

Vanator de noapte - Robert Bryndza

The night stalker este al doilea volum din seria de romane politiste Erika Foster si urmareste cariera acesteia in Londra. Mie mi-a placut foarte tare primul volum, iar Erika m-a cucerit inca de la inceput. Cu acest al doilea volum lucrurile au stat un pic diferit. In primul rand, povestea nu m-a atras. Mie mi se pare ca un roman politist trebuie sa te tina cu sufletul la gura, sa aiba suspans, sa vrei sa dai pagina dupa pagina si sa te gandesti la el chiar si cand nu poti citi mai departe. Eu nu am avut sentimentul acesta, ba chiar imi venea sa il abandonez pentru ca nu ma atragea nimic. Povestea e buna, lucrurile iau o turnura neasteptata de la jumatate incolo, insa nu a fost pe gustul meu, mi s-a parut fad. Nici motivele criminalului nu mi s-au parut verosimile, desi au fost bine explicate. Poate aveam asteptari prea mari sau pur si simplu am facut o alegere nepotrivita pentru starea mea, cert e ca imi place cum scrie autorul si sunt curioasa in privinta restul povestilor din serie. :D

2020-08-27 09:00:06

Trecutul e tot ce mi-ai lasat - Adam Silvera

O carte emotionanta despre cum Griffin trece peste moartea primei sale iubiri: Theo.Ei bine, cu bune cu rele, Adam Silvera a scris un roman coming of age, actual, frumos, duios, putin cam porcos in unele locuri, dar a fost amuzant. A redat foarte bine suferinta pierderii persoanei iubite, dar din pacate, Griffin este problema acestei povesti.Grifiin, persoana in cauza, este o persoana pe care eu am gasit-o antipatica, nu prea am putut simti ceva pentru el, ci mai degraba fata de ceilalti, adica Wade, Theo si Jackson. Dar, fiind o poveste atat de aproape de realitate, Griff are un defect de caracter atat de uman, si asta e normal.Ceea ce m-a dezamagit a fost faptul ca povestea mi s-o parut cam lunga pentru genul sau, se putea in 200 de pagini rezuma totul, nu in 370.

2020-08-27 09:00:06

Al cincilea val - Rick Yancey

Spicuiri din recenzia finala care se gaseste pe blogul meu

2020-08-27 09:00:06

Un an la Oxford - Julia Whelan

O carte cu o poveste simpatica ce prezinta experienta unei tanere Americance care, cu ajutorul unei burse, ajunge sa studieze la Oxford. Acolo, mai multe evenimente ii schimba cursul vietii iar planurile, pe care ea le-a interpretat drept esentiale nu mai conteaza in final. Desi povestea are multe momente culminante si o actiune draguta, desi in multe momente irealista, scrisul este destul de superficial si saracacios. Sunt sigura ca acest fapt i se datoreaza si traducerii, dar ma tem ca acesta nu este motivul predominat. Cu alte cuvinte, este o carte usoara prin care te poti detasa de la problemele propri si urmari ciocnirea unei tanere cu o alt fel de societate, decat cea in care este ea obisnuita.

2020-08-27 09:00:06

Un fiu - Alejandro Palomas

O carte subtirica de 200 pagini pe care nu am putut s-o las din mana pana cand nu am terminat-o. Cartea asta a fost ca o pauza lunga si tihnita de cafea in care ai avut timp sa-ti odihnesti oasele si sa-ti asezi gandurile. Autorul ne dezvaluie povestea unui baietel care mascheaza foarte bine durerea pierderii mamei sale, tocmai pentru a nu isi pierde si tatal, si de a nu ramane orfan. Iata, asadar, inca o lectie pe care o primim de la copii. Cateodata ni se par ca ei traiesc in lumea lor, departe de problemele noastre, insa de cele mai multe ori ei se dovedesc a fi mai puternici decat credem. Cateva idei pe care le-am insemnat: Mintea omului este ca viata: un labirint care uneori scoate din cel ce se pierde in el lucruri pe care niciodata nu si le-a inchipuit. Cat de adevarat este ca, atunci cand cautam de mult timp adevarul, in ziua in care in sfarsit il descoperim vine partea cea mai grea. Ce sa faci cu el? Adevarul, cand apare, deseori este doar usa spre un alt adevar mai profund, pe care nu l-am banuit niciodata si care deseori explica totul. Nota:

2020-08-27 09:00:06

Regina Aerului si a Intunericului. Uneltiri intunecate. Vol.3 - Cassandra Clare

Daca Doamna de la miezul noptii m-a intrigat si m-a fermecat la prima vedere (copertele astea !), iar dupa lecturarea volumului am spus ca merita sa continui seria, caci are potential, ei bine, Stapanul umbrelor m-a dezamagit complet si eram ferm hotarata ca nu voi mai pasi in lumea vanatorilor de umbre, ei bine, iata ca dupa aproape un an, Regina Aerului si a Intunericului mi-a soptit la ureche cuvinte magice si m-a fermecat atat de tare (cel putin, vizual), incat am decis ca sunt suficient de curioasa de finalul acestei indragite trilogii incat sa citesc toate cele 864 de pagini. Am avut rabdare si determinare, curiozitate si, recunosc, iubire pentru personaje si lumea creata, astfel incat am pornit la drumul celor 800 si ceva de pagini, incantata si nerabdatoare sa mai finalizez inca o serie. Si nu regret ca am luat aceasta decizie, deoarece, desi nu una perfecta, seria mi s-a lipit de suflet si mereu imi voi reaminti de ea cu placere. Cartea este una complexa, cu suisuri si coborasuri, cu lectii de viata si lumi fantastice, pagini pline de actiune si rasturnari de situatie si pagini in care dragostea, prietenia si familia sunt mai presus de orice altceva, invatandu-ne pe noi, cititorii, puterea sentimetelor si influenta pe care o astfel de carte o poate avea asupra noastra.Recenzia completa:

2020-08-27 09:00:06

Pana la sfarsit - Irina Binder

Am vazut ca scrierile Irinei Binder sunt controversate. Sunt multi cei care i le-au criticat, dar sunt destui cei care le-au apreciat. Am citit "Fluturi" acum multi ani in urma, atunci cand s-a lansat primul volum. A fost, la acel moment, foarte apreciata de multi cititori pentru intensitatea povestii de iubire scrisa de un autor roman si pentru ca atunci luase amploare site-urile de socializare, blogurile si oamenii au fost captivati de tot ceea ce reprezenta noutate, au inceput sa fie mai liberi in a-si exprima gandurile, parerile, pasiunile s.a. A fost un boom social-media, as putea spune. A fost sansa Irinei Binder de a se face cunoscuta. Dar a fost totodata si criticata pentru subiectul cartii de catre cei pudibonzi, care au fost foarte contrariati de faptul ca o femeie poate iubi doi barbati, buni prieteni, crescuti ca si fratii. Mie mi-au placut cartile ei pentru sensibilitatea autoarei, pentru curajul de a-si dezvalui sufletul in fata lumii, pentru franchetea de a spune lucrurilor pe nume, pentru feminitatea ei, pentru ca a vrut ca oamenii sa invete cate ceva din experienta ei de viata de pana atunci.Prezentul roman, care reprezinta povestea de iubire din perspectiva lui, a lui Robert, mi s-a parut coplesitor. E bine ca l-am citit la cativa ani distanta de "Fluturi" pentru ca mi s-a parut astfel o poveste noua, intrucat mi s-au mai diluat in timp amintirile asupra cursului povestii. Mi s-a intarit ideea ca sunt fericiti cei ce pot trai in viata acea mare dragoste, cei care simt ca si-au gasit sufletul pereche, care sunt dispusi la orice sacrificiu pentru cea/cel care traieste in pieptul lui/ei. "Inimii nu-i poti da niciun ordin, ea isi are propriile legi dupa care se guverneaza si nimic pe lume nu poate interveni in felul in care-si conduce sentimentele." Si cred ca dragostea iti da puteri nebanuite ca sa poti trece peste orice obstacol, ca dragostea adevarata este altruista. "Eu vreau doar sa fiu...iubire. Sa fiu ceva bun in viata oamenilor, sa fiu pace, bucurie si mangaiere. Sa fiu o amintire frumoasa pentru cei care ma intalnesc. Sa fiu sursa lor de bine si de liniste. Sa fiu o binecuvantare." Desigur ca martorii unei asemenea povesti, aceia care nu au trait o asemenea dragoste si care sunt incapabili sa o inteleaga, sunt carcotasii care spun ca povestea e o dulcegarie si o mare plictiseala. Indiferent de cum e relatata o astfel de poveste, daca exista asemenea sentimente puternice, cred ca cuvintele sunt prea sarace ca sa o poata reda. Si cu toate astea autoarea, prin intermediul lui Robert sau poate invers, a reusit sa ma faca cu ajutorul cuvintelor, sa traiesc alaturi de protagonist tot tavalugul de sentimente care l-au asaltat. Astfel l-am perceput eu pe Robert: un om cu suflet mare, un om sensibil datorita educatiei si povestii sale de viata, un OM supus greselilor, o persoana altruista si loiala, un om in al carui suflet s-a dus o lupta zbuciumata pentru alegerile pe care a fost nevoit sa le faca in asa fel incat sa nu raneasca pe cei dragi, un om care nu a renuntat la iubire. Se spune ca dragostea innobileaza sufletul unui om si eu cred asta si mai cred ca autoarea tocmai acest lucru a vrut sa evidentieze si in acest roman."Eu simteam ca basmul nostru abia acum incepe si imi doream sa-i ofer cea mai frumoasa poveste de dragoste din lume, o viata plina de iubire. O poveste care, daca era s-o astearna in scris vreodata, asa cum a promis, sa-i faca pe cei care o vor citi sa creada cu toata fiinta lor in dragoste, sa nu se teama de ea si sa lupte pentru iubirea si fericirea de care au nevoie si depind inimile lor".Citind aceasta carte mi-am dorit sa fiu un om mai bun si sa existe in lume mult mai multi oameni buni.

2020-08-27 09:00:06

Legendele toamnei - Jim Harrison

Cred ca am avut asteptari foarte mari de la cartea aceasta.Cu fiecare pagina citita am realizat ca am vazut filmul acum un an, film care m.a facut sa plang, insa cartea e o relatare rapida a evenimentelor.Ma asteptam sa se insiste mai mult asupra actiunilor personajelor,asupra gesturilor si trairilor lor.Insa nu, trairile sunt nuantate parca in treacat, in fuga, parca autorul nu a avut suficient timp sa relateze intreaga profunzime a starilor si actiunilor.Sunt dezamagita de carte, insa coperta o adorIi dau 3/5 doar pentru ca in mintea mea am combinat cartea cu filmul.de data asta filmul e mult mai bun.

2020-08-27 09:00:06

Portile perceptiei. Raiul si iadul - Aldous Huxley

Aldous Huxley face o analiza a efectului mescalinei asupra propriei persoane. El incearca aceasta substanta intr-un cadru supravegheat de un cercetator. Acesta inregistreaza toate simptomele lui Huxley, adresandu-i diferite intrebari. S-a dovedit stiintific ca mescalina poate avea diferite efecte benefice asupra psihicului, fiind relevanta testarea acestei plante de catre filozofi si oameni de cultura pentru a se observa efectul asupra mintilor cultivate. Aldous Huxley descrie experienta sa dintr-o perspectiva multidisciplinara. Face referiri la invataturi buddhiste, crestine, scrieri de estetica si filozofice sau de psihiatrie, prin intelegerea esentei lucrurilor care i se reveleaza sub efectul mescalinei. El spune ca vedea obiectele obisnuite din preajma sa ca realitati vii, cu identitate fiintiala. Putea sa stea perioade lungi de timp in fata unor obiecte banale fiind fascinat de esenta lor. Astfel intelege de ce dharma buddhista era identificarea cu natura, chiar si cu obiectele in esenta lor. Problema pe care o intalneste autorul este incapacitatea de a relationa (sub efectul mescalinei) cu oamenii. Obiectele i se revelau in esenta lor fiintiala, dar relationarea cu oamenii ii era dificila. El atunci incearca sa faca o comparatie cu revelatiile sfintilor, observand ca acestia desi intelegeau realitatea revelata, erau angajati in acte de altruism social. Prin efectul mescalinei, lui i s-a revelat universul mic si esenta sa vie: cutele de la pantaloni, un scaun, sau niste flori. Le descrie pe acestea ca fiind graitoare si pulsand energie divina. Face diverse comparatii intre revelatia pe care a avut-o el si lucrarile artistilor care au inteles micul univers intr-un sens mult mai complex decat simpla aparenta. La un moment dat se opreste in fata unui scaun cu brate si si-l imagineaza ca si scaunul Infricosatei Judecati. Atunci este indreptat cu gandul catre o realitate revelata, aceea a lui Dumnezeu si isi da seama ca simpla apropiere de aceasta realitate este anevoioasa, datorita neputintei umane.Isi da seama ca pentru a putea ajunge la intalnirea cu Dumnezeu trebuie un efort deosebit, iar capacitatea sa este mult depasita. Se intoarce catre sine si vede din el iesind o lumina fragmentata, asemanand-o cu ceva mercantil si artificial. Astfel isi da seama ca realitatea sa interioara nu este prea impresionanta si este dezamagit. Modul in care Huxley intelege realitatea revelata a universului mic, depaseste simpla perceptie distorsionata asupra realitatii, desi pleaca de la aceasta. El intelege substanta provenita din acest cactus, ca un facilitator pentru deschiderea portilor perceptiei, care sunt legate de iad si de rai sau in care se gaseste raiul si iadul. Ne vorbeste in acest context de o biserica crestina din America, in care membrii acesteia folosesc in ritualul religios bucati din cactusul peyote (mescalina), si uneori au viziuni cu Hristos si Maica Domnului. El relateaza ca cei care consuma acest cactus, nu devin dependenti, nu le scade dorinta de munca si sunt mai prietenosi. Autorul afirma de mai multe ori ca aceasta substanta ar trebui consumata de catre teologi sau de mistici, deoarece aceasta deschide portile perceptiei fiind nevoie de o pregatire in prealabil, pentru a putea intelege realitatile revelate. Face comparatii intre asceza dusa de misticii din vechime, si procesele chimice care se produceau la nivelul creierului in urma acesteia, si efectele mescalinei asupra creierului, fiind asemanatoare. Diferenta este ca misticii din vechime prin acea asceza isi curatau cugetul si simtirile si puteau sa perceapa realitatea revelata a lui Dumnezeu. Un simpul consumator de mescalina sau LSD, nu poate neaparat accesa aceasta realitate deoarece nu are capacitatea spirituala de a cuprinde revelatia. In cazul lui Aldous Huxley i s-a revelat universul mic, dar uitandu-se in sine, sau apropiindu-se de divinitate a inteles ca nu este pregatit de o astfel de intalnire. Din descrierea lui intelegem ca trebuie ca intai interiorul propriu sa fie curatat de patimi, pentru a putea percepe realitatea revelata. Concluzia pe care putem sa o intelegem din experienta filozofului este ca intradevar mescalina sau LSD-ul deschid portile perceptiei in special spre revelatia universului mic, dar trebuie o pregatire teologica, ascetica si mistica pentru a putea ajunge si intelege revelatia divina, fie ea a universului mic sau a universului mare.

2020-08-27 09:00:06

Cintecul stepei, cintecul muntilor - Cinghiz Aitmatov

"Cantecul stepei, cantecul muntilor" este o colectie de nuvele: "Gemilia", "Plopsorul meu cu basmaluta rosie", "Vaporul alb" si "Cocorii timpurii".Recunosc in aceasta colectie de nuvele stilul acela specific al literaturii ruse, plin de pasiune si caldura. Pentru o persoana obisnuita cu lectura anglofila acest stil poate parea dulceag. Dar, odata patruns intr-o lectura rabdatoare, te simti invaluit intr-un curcubeu de nuante semantice, de fete noi ale acelorasi realitati, sentimente si trasaturi despre care credeai ca ai citit totul inainte si nu mai exista inedit in (re-)descoperirea lor. Sunt inca la lecturarea "Plopusorului cu basmaluta rosie" dar cred ca sunt pregatita sa public aceste cateva randuri ca impresie generala despre aceasta carte. Atmosfera, si in aceasta nuvela si in "Geamilia" (sau "Jamilia"), este rurala: satul kargaz in timpul razboiului, in perioada sovietica. Povestea este focalizata pe personaje si relatiile dintre ele, evitand cu delicatete descrierea contextului politico-economic. Imi place cum este pictata individualitatea diverselor personaje, dincolo de stereotipurile legate de apartenenta lor la un anume grup social. Am citit undeva ca Aitmatov a intentionat sa puna accentul pe inegalitatea intre femeie si barbat in societatea musulmana kargaza din vremea respectiva. Mie lectura acestor nuvele nu imi inspira o pozitie atat de politica, autorul scrie cu multa sensibilitate despre acea lume, aproape cu duiosie.Mai mi-a placut si modul firesc in care personajele interactioneaza, se exprima, iau decizii, chiar cand acestea le afecteaza dramatic intreaga existenta. Este o atitudine care parafrazeaza expresia lui Preda "daca dragoste nu e, nimic nu e" in "pentru ca e dragoste, totul este posibil".

2020-08-27 09:00:06

La inceput a fost sfarsitul. Dictatura rosie la Bucuresti - Adriana Georgescu

Absolventa de drept, sef de cabinet la Generalul Radescu (prim-ministru in ultimul guvern cat de cat liber de dupa 1944), Adriana Georgescu a facut parte din primul lot arestat si trimis in judecata de comunisti, in 1945, pentru a fi dat ca exemplu puterilor straine si a constitui un motiv pentru arestarea capilor partidelor istorice.Relatarea ei, cursiva si pe alocuri foarte dura, a fost prima marturie din spatele Cortinei de Fier aparuta in Occident (tradusa de Monica Lovinescu) si constituie o acuzare pertinenta si puternica la adresa comunistilor, sovieticilor, a celor care au influentat aducerea lor la putere, aratand metodele acestora, felul in care au abuzat de context, de functii, de oameni, modalitatea prin care au torturat, batut, infometat adversarii politici, pentru a semna niste declaratii care ar fi folosit la procesele oricum regizate. Nu este Experimentul Pitesti, dar metodele de la inceput erau la fel de inumane.O marturie extraordinara, care trebuie sa fie pusa pe lista obligatorie a celor care cred inca in comunism si in beneficiile lui.

2020-08-27 09:00:06

Ceva in apa - Catherine Steadman

Recenzia completa: asteptari mai mari de la roman, mai ales dupa primul capitol (magnific, captivant si macabru):1.tStilul este sec, chiar si pentru un thriller. In unele capitole, numarul propozitiilor u0026gt; numarul frazelor. Da, poti crea suspans folosind acest siretlic, dar ce e prea mult e prea mult.2.tErin este nesabuita, oarba si dureros de naiva. Actiunea este relatata din perspectiva ei si observa de foarte multe ori schimbarile/semnalele de alarma, dar nu reactioneaza. Seriously woman, cum de nu te-ai prins? Imi spui mie si te lasi pacalita?3.tFascinanta legatura dintre ea si cei trei detinuti (mai ales Eddie, personajul meu preferat - what's wrong with me?).4.tAm inteles ca Erin face research pentru orice (bravo, chiar admir acest lucru la ea), insa info dump-ul aproape ca m-a convins sa sar peste cateva pagini. 5.tAu gasit mai multe obiecte in apa. De ce unul a fost ignorat atatea saptamani? Cine procedeaza asa? 6.tOf, Erin... tu ai incredere in oricine, nu-i asa?7.tUn capitol bun si incitant, un capitol plictisitor si inutil, doar-ca-sa-fie.8.tCred ca Mark si Erin nu stiu definitia cuvantului iubire.

2020-08-27 09:00:06

Egomaniac - Vi Keeland

Nu ma prea impac eu cu acest gen de carti,dar fac ce fac si aleg zic eu pe cele ok . La vederea copertii ma asteptam la o carte foarte sexoasa, dar nu a fost chiar asa cum ma asteptam.Este o poveste destul de amuzanta si sensibila in acelasi timp.Ii avem ca protagonisti pe Drew si Emerie. Trasa pe sfoara de un escros ,Emerie de profesie psiholog in relatiile de cuplu,crede ca a dat lovitura gasindu-si un spatiu de inchiriat pentru biroul ei chiar in centrul New York-ului,platind in avans timp de patru luni chiria spatiului comercial.Drew Jagger,avocat de divorturi si actualul chirias al spatiului comercial, se intoarce din mini vacanta lui de doua saptamani,in urma renovarii biroului si da peste Emerie care a fost luata prin surprindere crezand ca are de-a face cu un hot.De aici reiese o scena tare amuzanta in care lui Emerie ii cade fusta deoarece isi desfacuse feromoarul dupa ce a savurat o masa copioasa , dupa ce se sperie si sare pe un scaun aflat in birou,fiind sigura ca nu o deranjeaza nimeni in ajun de An Nou.Dupa ce spiritele s-au potolit si au revenit cu picioarele pe pamant, Emerie isi da seama ca tocmai si-a pierdut economiile si s-a facut si de ras in fata unui tip atragator.Totusi Drew ii ofera o sansa si o lasa sa imparta spatiul cu el pana cand isi va gasi ceva pe masura,ea oferindu-se sa ii tina locul secretarei lui pana la intoarcerea acesteia.Desi meseriile lor sunt la poluri opuse relatia dintre cei doi incepe sa fie din ce in ce mai buna,lasand la o parte replicile lor amuzante si provocatoare,atractia dintre cei doi vazandu-se de la inceput.Emerie e o fata buna si optimista ,pe cand Drew e un tip razbunator, si tocmai din acest motiv isi alege doar clienti barbati razbunandu-se pe sotiile acestora care le-a facut vietiile un iad, in tot acest timp eliberandu-se si el de povara pe care i-a provocat-o fosta lui sotie.Desi cu greu ii revine increderea in persoana pe care o iubeste si dragoste pe care io poarta ,Drew se lasa purtat de soarta,afland defapt care e adevarata dragoste.

2020-08-27 08:54:22

After. Dupa ce ne-am intalnit - Anna Todd

Nu, nu, nu si iar nu. De mult nu am mai citit o carte atat de defecta... cu personaje atat de defecte si cu un subiect atat de defect.Nu, nu este normal ca un barbat sa trateze o femeie asa. Nu, nu este normal sa ii cauti circumstante atenuante unui om violent (cine a lovit o data o va face si a doua oara, nu credeti basmul acela cu vai... iubirea l a schimbat, pt ca nu e decat un basm..)Nu, nu este normal ca o relatie sa se bazeze numai pe sex (cat mai mult sex-de suparare, de impacare, etc.. sex sa fie), pt ca este gresit. De ce spun toate astea? Pt ca aceasta carte este foarte populara in randul tinerelor care inca nu au gustat din viata si care iau ca model genul acesta de relatie (toxica). Toata lumea-si doreste un Hardin, ceea ce mi se pare de a dreptul absurd. Clar nu Hardin este modelul unui barbat de dorit.De ce i am dat atunci 2 stele si nu 1, asa cum las sa se inteleaga din recenzia mea ca ar merita? Pentru ca desi este fara personalitate si proasta de da in gropi, Tessa m a emotionat. In naivitatea ei, a crezut tot timpul ca iubirea poate schimba un om... ceea ce se si intampla intr un final de serie (Prea lunga de altfel aceasta serie), ca de, vorbim aici de o telenovela, si recunosc mi-a fost mila de ea. De altfel, pentru un roman de debut, al unui autor relativ tanar, este o telenovela promitatoare, cu un subiect groaznic, dar na... De fapt nu subiectul in sine, ci ceea ce transmite si lasa sa se inteleaga, e groaznic... mesajul e gresit. Da impresia ca o relatie toxica nu face neaparat rau... insa e gresit. Daca ar fi sa fac o descriere scurta a acestei serii, ar suna asa : bar, sex, bautura, scandal, sex, sex, sex, bautura, bataie, sex, cearta, sex, cearta, sex, bautura, sex, despartire, impacare, sex, sex, despartire, sex, impacare, bautura, bautura, bautura, sex, nunta. Asta este after.

2020-08-27 08:54:22

Titanii - Leila Meacham

Mi-a placut foarte mult primul volum, dar nu l-am putut savura pe acesta. Mi-a placut finalul, mi s-a parut mai animat si mai plin de actiune, dar restul de 80% din carte mi-a parut doar plictisitor.Recenzia pe blog:

2020-08-27 08:54:22

Viata pe care am visat-o - Kerry Lonsdale

Viata pe care am visat-o este o poveste simpatica, ce se citeste super usor. O descoperim pe Aimee, chiar in ziua in care ar fi trebuit sa aiba loc nunta sa si care in schimb ia parte la inmormantarea logodnicului ei. Inceputul este trist si am crezut ca toata cartea va fi asa, insa n-a fost. Povestea nu e rea, are un pic de intriga, un strop de suspans (ca nu stii ce se va intampla pana la urma cu ea si Ian, cu cautarea lui James si mai ales lucrurile nestiute din spatele familiei lui James) chiar si niste drama si gata cartea. Trebuie sa recunosc ca atunci cand Aimee a fost abordata de femeia medium, n-am crezut ca va da crezare spuselor ei, (adica, stiu ca durerea pierderii cuiva drag te face sa te legi de orice chestie mica, dar pragmatismul meu m-a facut sa fiu sceptica)... n-am crezut ca o straina care vine si-i sufla in ureche ca mortul traieste de fapt, ii va da totul peste cap. E lenta povestea, la modul ca se trage de timp cu deciziile ei vis a vis de ce are de facut cu viata sa... de acceptare a tot ceea ce s-a intamplat si chiar cu treaba asta de a merge mai departe, dar prinde cititorul. Nu pot sa spun ca m-a dat pe spate, dar nici nu mi-a displacut. Este o carte scrisa simplu, poate cu un subiect neverosimil (desi l-am mai intalnit prin filme/carti), dar destul de captivant. N-am stiut ca este o trilogie, ca nu ma mai apucam de ea (pana se traduc la noi vol2 si vol3, inchide la nonstop), am crezut ca sunt povesti de sine statatoare, dar la final am realizat ca nu s-a terminat. Asadar, avem o incheiere oarecum al acestui volum, dar cred ca treburile abia de la vol2 vor deveni mai interesante...caci epilogul promite asta. Este undeva intre 3-3,5 ,dar o voi nota cu 3.

2020-08-27 08:54:22

Cei cinci purcelusi - Agatha Christie

Romanul '' Cei cinci purcelusi'' de Agatha Christie a aparut la editura RAO in anul 2014 in seria Poirot, Editia colectionarului. Cartea a fost publicata pentru prima data sub titlul '' Five little pigs'' in 1942. Romanul are toate ingredientele specifice cartilor Agathei Christie si il are pe Hercule Poirot deja la varsta senectutii dar la fel de versat in cunoasterea naturii umane. In acest roman avem o descriere perfecta a marelui detectiv, cel atat de diferit de confratii lui din alte romane si creati de alti autori. '' Poirot replica linistit: - Nu e nevoie doar de incordarea muschilor, sa stiti. Nu trebuie sa ma aplec si sa vad ce fel de amprente gasesc, sa culeg chistoace de tigara si sa examinez cioburile de sticla. Este destul sa stau in scaunul meu si sa gandesc. Asta- isi apasa usor cu degetul capul in forma de ou-asta e cel care functioneaza!''p.12Si o definitie a tineretii valabil indiferent de an si secol:'' Tineretea e atat de vulnerabila. E atat de necrutatoare...atat de sigura pe ea, de generoasa si de solicitanta...''p.53Recomand lectura acestul roman clasic pentru ca dincolo de captivanta poveste politista vom descoperi observatii mereu valabile despre relatiile dintre oameni.

2020-08-27 08:54:22

La cinci pasi de tine - Rachael Lippincott, Mikki Daughtry

Am asteptat aceasta carte cu sufletul la gura. Stiu ca este si film,dar am preferat sa citesc cartea.Wow ce carte....nici nu am cuvinte sa vorbesc despre ea.Protagonistii cartii Stella si Will sunt doi adolescenti ce sufera de fibroza chistica, pe intelesul tuturor o boala grava la plamani. Pe langa asta Will a luat si o bacterie, contagioasa, care I.a rapit sansele de a putea beneficia de un transplant de plamani.Stella si Will se intalnesc in spital unde fiecare isi urmeaza tratamentul.Este o drama, o poveste de dragoste, o lectie de viata.Atunci cand iubesti cu adevarat renunti la fericirea ta pentru ca partenerul sa fie bine.Stella beneficiaza de transplantul de plamani, iar Will isi ia ramas bun de la ea, de teama ca sa nu o molipseasca si pe ea cu bacteria care lui I.a rapit orice sansa la viata.Va recomand aceasta carte...

2020-08-27 08:54:22

Albastrul din miez de noapte - Simone van der Vlugt

Minunata!Aventura startului unei traditii care imbina figuri istorice (pictorii olandezi, ceramisti) cu unele fictive, creand destinul lui Catrijn. Dar si posibilul destin al celebrului portelan olandez, portelan de Delft sau albastru de Delft.Catrijn - o femeie puternica, capabila sa isi croiasca singura destinul si sa isi gaseasca, in cele din urma, iubirea si fericirea. Destinul ei pare asemanator cu al portelanuri de Delft. Una dintre cele mai bune carti citite vreodata!Evaluare: "5 stelute +"

2020-08-27 08:54:22

Adam si Eva - Liviu Rebreanu

Cele sapte vieti:I NavamalikaLocul: IndiaEl: Mahavira = marele erou (ucenicul marelui intelept, fiul lui Vasishta)Ea: Navamalika (cu ochii verzi ca pajistea spalata de roua)- i se taie/scoate/extrage piele si apoi este biciuit *shudders*II IsitLocul: EgiptEl: Unamonu (nomarh in Abotu)Ea: Isit (... ochii mari, albastri ca cerul diminetii, cu genele lungi incarcate de fard, cu o stralucire misterioasa si ispititoare in care scanteiau straluciri din alte lumi)- omorat cu o sageataIII HammaLocul: Sumer si Akkad (Mesopotamia)El: Gungunum (scrib?)Ea: Hamma (ochi albastri peste care genele lungi, negre aruncau umbre, dandu-le o intunecime viorie. In lumina lor era moliciune si o vapaie ciudata.)- injunghiat cu o sabie (prizonier)IV ServillaLocul: RomaEl: Axius (cavaler roman)Ea: Servilla- ea ucisa cu un pumnal de sotia lui Axius- el se sinucide (isi taie venele in timp ce face baie u0026lt;- profetie la nastere)V MariaLocul: GermaniaEl: Hans (calugar)Ea: Fecioara Maria (!)VI YvonneLocul: FrantaTimp: Revolutia francezaEl: Gaston Duhem (doctor)Ea: Yvonne- executati unul dupa altul (ghilotina)VII IleanaLocul: RomaniaEl: (Toma) Petre NovacEa: Ileana- impuscat de sotul Ileanei, PoplinskiAlerga dupa ea prin tari necunoscute, in epoci bizare, aci pastor indian, aci mare dregator egiptean, apoi scriitor intr-un templu babilonian, sau cavaler roman, calugar medieval, revolutionar provincial...Citate:Fericirea adevarata e totdeauna o clipa, se gandi bolnavul, cu amintirea ei proaspata in suflet. Mai multa n-ar indura firea omului care, deseori, intr-o viata de multi ani, nu are norocul sa intalneasca nici clipa aceasta, nici macar sa se apropie de ea. 37A recunoscut-o inainte de a se apropia de dansa, desi n-o vazuse niciodata. De cateva zile inima lui o astepta si o cauta. Si a gasit-o printre miile de oameni indiferenti. 37Naivitatea e virtute divina! 39Si de-atunci moartea nu ma mai spaimanta, caci viata adevarata e una si neintrerupta, dincolo de viata si moartea pamanteasca. Viata e Dumnezeu! 40metempsihoza improspatata 41Sugestie! Iar o vorba! Indata ce lipseste explicatia, vine un cuvant sec s-o inlocuiasca.-Cine vrea sa explice totul prin cuvinte ajunge curand sa nu poata explica nimic! Eroare incepe din clipa cand vrem sa identificam cuvantul cu spiritul. Sufletul n-are nevoie de cuvinte pentru a intelege. Sufletul comunica direct cu lumea spirituala, cu lumea lumilor. Si doar spiritul e esenta, spiritul etern, infinit, cuprinzator a toate. Insasi lumea materiala nu poate fi decat o fata a esentei divine. Vesnica materie e implicata de esenta ei. De altfel, materia si toata lumea materiala exista numai in functie de perceptia omeneasca. Densitate, coloare, caldura, toate atributele materiei exista numai pentru om. In fond nu e nicio deosebire intre eterul sideral si corpurile ceresti: toate sunt, in ultima analiza, o forma de manifestare a spiritului. Modificarile aparente alcatuiesc si intretin atributele fara numar. Precum materia se transforma neincetat, dobandind, prin aceasta, o existenta efectiva, si spiritul are sa-si asigure echilibrul atributelor printr-o perpetua regenerare. Licaririle spirituale trebuie sa se imbine permanent cu schimbarile din planul material. Regenerarea spiritului nu se poate savarsi decat prin identificarea cu materia. Transformarile materiei sunt astfel infatisari diverse ale spiritului animator, incepand cu cele mecanice si pana la cele biologice. Deosebirea e numai de grade, incat gradul suprem ar fi omul in care spiritul se recunoaste pe sine insusi dincolo de scoarta materiala.Daca materia e aceeasi in atomii ei, spiritul cuprinde virtual toata dumnezeirea. Intreg si parte sunt identice. Ca si atomii materiali, miliardele de miliarde de atomi spirituali se afla intr-o miscare eterna intre lumea materiala si cea spirituala. Viata unui atom e insasi viata universului. Unul e totul si totul e unul.Dar atomul material e echilibrul dintre doua energii. In atomul spiritual echilibrul il formeaza doua principii. Echilibrul principiilor e spiritualitatea. Cand atomul se rupe in planul spiritual, echilibrul i se frange, principiile se diferentiaza si se prabusesc in planul material. Timpul si spatiul devin realitati pentru partile intregului. Incepe viata materiala. Cele doua principii insa raman esenta spirituala si in transformarile pe care le indura ca animatori materiali. Spiritul pur palpita in ele ca un ideal spre care ravnesc necontenit. Intoarcerea in planul spiritual totusi e imposibila pana ce nu vor redobandi, prin unire, echilibrul pierdut. Ravna lor spre idealul spiritual se concretizeaza astfel in penibila incercare de a se regasi si de a se reuni. In planul material, cele doua principii reprezinta infinitele forme ale pozitivului si negativului, care, pe treptele mai de sus ale scarii vietii, se numesc masculin si feminin. Cand principiul isi recunoaste originea, apare sufletul si omul!Iata acua un atom spiritual pierzandu-si echilibrul. Cele doua principii se diferentiaza indata in doua suflete, barbat si femeie, sortite de-acum vietii materiale. Urmeaza cai diferite spre aceeasi tinta. Trebuie sa treaca prin toate planurile existentei pamantesti, purtand pretutindeni dorul lor de unire si permanenta nostalgie dupa lumea spirituala. In clipa cand sufletul gol se intrupeaza, incepe viata omului. Pentru suflet e incercarea suprema. Incatusat complet in coaja materiala, trebuie sarecucereasca anevoie cunostinta de sine, sa urmeze supus legile vietii materiale. Mereu treaza staruie doar trebuinta de-a gasi perechea lui de echilibru. Barbatul si femeia se cauta in valmasagul imens al vietii omenesti. Un barbat din milioane de barbati doreste pe o singura femeie din milioane de femei. Unl singur si una singura! Adam si Eva! Cautarea reciproca, inconstienta si irezistibila, e insusi rostul vietii omului. Pentru a inlesni cautarea aceasta se fac, se refac si se desfac toate legile si conventiile morale si sociale, tot ceea ce se numeste emfatic progresul omenirii. Instinctul iubirii e reminescenta originii divine. Prin iubire numai se poate uni sufletul barbatului cu sufletul femeii pentru a redeveni parte din lumea spirituala. Iubirea aceasta e rodul divin al sufletului omenesc. Dumnezeu sub chipul iubirii traieste in om.Iubire si Dumnezeu, constient sau inconstient, trebuie sa altcatuiasca suprema preocupare a sufletului omenesc. Fra de ele omul nici n-ar putea exista!O viata omeneasca nu ajunge insa pentru a prilejui intalnirea barbatului cu femeia. Spatiul si timpul sunt piedici pe care sufletul strans in obezile materiale numai treptat le poate invinge. Apoi, chiar cand le-a invins, intervin obstacolele conventiilor sociale care de multe ori sunt mai puternice decat puterile oricarui om.Avantul sufletului se sfarma in clipa prabusirii trupesti. Moartea materiala descatuseaza sufletul fara a- inlesni posibilitatea de unire cu sufletul pereche. Unirea lor numai in viata materiala poate fi mantuitoare. Asa sufletul slobozit dupa intaia incarnare va pluti in alte planuri ale lumii ca o sarmana constiinta pura, asteptand prilejul unei noi intrupari omenesti. A doua viata pe pamant incepe, si moartea o curma iar, si sufletul tot nu si-a dobandit perechea adevarata. Apoi urmeaza a treia viata, secerata de a treia moarte. Apoi alta si iar alta. Poate ca in timpul unei reincarnari celalalt suflet a ramas in vreo sfera indepartata; atunci omul simte cumplit zadarnicia vietii pamantesti si a tuturor zbuciumarilor sale, incercand sa se aproapie de Dumnezeu prin singuratate si meditatie. Cate vieti terestre alcatuiesc o viata adevarata?... Sapte!... De ce tocmai sapte? O, Doamne, Doamne, de ce sapte? Dar pentru ca sapte e numarul sfant! A fost sfant totdeauna, in toate sufletele! Fiecare moarte materiala pecetluieste regretul zadarniciei. In ochii muribundului, in lumina ultimei clipe, tremura durerea neputincioasa a sufletului. A trait in zadar.A saptea viata aduce de-abia fericirea unirii cu celalalt suflet. De aceea a saptea moarte cuprinde revelatia. Fiindca moartea a saptea inseamna sfarsitul existentei materiale si inceputul intoarcerii in lumea spirituala, sufletul retraieste intr-o strafulgerare toate vietile anterioare pentru a se putea bucura mai deplin de stralucirea vietii noi, eterne, ce-l asteapta. De-acumanu va mai rataci in sferele lumii materiale, ci, transformat in principiu pur, echilibrat iarasi in atom spirtiuat cu celalalt suflet, redevenit de asemenea principiu, isi va relua existenta divina in planul spiritual.Si iata cercul inchis! Spiritul regenerat prin materie, materia animata prin suflet! Unitatea desavarsita prin dualitate! 42-45

2020-08-27 08:54:22

Sonata Gustav - Rose Tremain

Il urmarim pe Gustav sau pe familia sa in trei etape fundamentale ale vietii: in anii de dupa razboiul mondial - cand urmarile acestuia il bantuie inca (tatal elvetian a fost eliberat din Politie si a ajuns sarac, pentru ca a ajutat cativa evrei cu dreptul de a locui in tara neutra) si se formeaza prieteniile; in anii de dinaintea razboiul, cand ne este descrisa relatia parintilor si felul in care si-au trait prima parte a vietii; dupa 1990, cand, cumva, e nevoie sa investigheze, sa afle adevarul despre trecut si se impace cu el. Descoperim aici o alta fata a Elvetiei neutre, despre politetea si nelipsita rabdare si stapanire de sine a locuitorilor sai, dar este mai mult un roman despre prietenie, intelegere, facand din Gustav un exponent al bunatatii umane.O carte tare frumoasa.

2020-08-27 08:54:22

Am scris noaptea in jurnal - Veera Hiranandani

Am scris noaptea in jurnal este versiunea simplificata si sensibila a unui eveniment dureros din istoria Indiei si Pakistanului. In 1947 s-a decis impartirea Indiei in doua state diferite, unul pentru hindusi si unul pentru musulmani, ceea ce a dus la dislocarea a cel putin 14 milioane de oameni, care au trebuit mutati conform credintelor lor religioase, cu voia sau fara voia lor. In haosul creat, violentele au izbucnit si aproximativ 1 milion de oameni au fost ucisi. Nisha este o fata de 12 ani, orfana de mama, cu multe anxietati, cu un frate geaman cel mai probabil dislexic, din ce descrie ea, fiica unui doctor, care incearca sa inteleaga ce se petrece in jurul ei. Cum vorbele ii vin greu cand trebuie sa le rosteasca in fata oamenilor, Nisha incepe sa scrie un jurnal, pe care il adreseaza mamei ei, care murise dand nastere gemenilor. Nisha trece prin multe greutati in drumul lor spre noua casa, unde vor fi alaturi de alti hindusi, iar felul in care descrie totul te sensibilizeaza si te face sa intelegi evenimentele dincolo de statistici si date oficiale. Aceasta carte seamana mult cu Trandafirii din Mexic, insa actiunea transpusa intr-o alta parte a lumii si este mult mai trista.

2020-08-27 08:54:22

Lady S si bodyguardul (Billionaires Vol.1) - Hanna Lee

Desi am citit toate cartile din colectie intr-o ordine total aleatorie volumul de fata a picat l-a tanc si e in topul preferintelor din serie.Ducesa Ana Sofia Maria Catalina de Cabria , fire independenta si cu legaturi cu familia regala a Spaniei ( mama ei e verisoara primara cu regina ) paraseste confortul si privilegiile cu care e obisnuita si pleaca in statele Unite sa studieze ( desi cu o oarecare greutate in prima faza mama ei fiind impotriva ) . In timpul facultatii formeaza un grup de prietene cu care devine foarte apropiata si cu care deschide si o serie de afaceri ce o imbogatesc si care ii ofera stabilitatea de a se distanta in timp de familie si de regulile rigide de la curte. Singura concesie pe care a acceptat-o intr-o mica masura cu familia regala a fost bodyguarzii , de care si asa tot incerca sa scape. Asta pana cand e angajat Nicholas Shannon armasarul de care e atrasa din prima. Dar aici e un twist. Cum amandoi doresc sa detina controlul in vietile lor a durat ceva pana cand ajung la asternut . Toate bune toate frumoase ne-am fi asteptat sa se termine dar nu. Pe parcursul cartii dam de scena in care Ana Sofia e pe punctul sa fie rapita dar alaturi de Nicholas reusesc sa scape si sa se refugieze in casa detinuta de Sofia cu fetele in Hamptons. Aici din nou scene fierbinti de sex care se termina oarecum brusc in momentul in care se renunta la serviciile lui Nicholas . Problema e alta: Nicholas aude o discutie pe care Sofia o are cu fratele ei si fara sa asculte pana la sfarsit sau sa o ia la intrebari pe fiinta iubita prefera sa o faca sa sufere si sa dispara din viata ei . Din nou unii se puteau astepta ca romanul sa se se termine aici insa mi-a placut la nebunie faptul ca Hanna Lee a decis sa adauge si discutia dintre Nicholas si fratele Sofiei care a dus si la aplicarea unor pumni dar care a avut efectul scontat : Nicholas si Sofia isi reiau legatura si devin un cuplu.Cartea in sine mi-a placut mult : de la limbaj colorat ce nu caracterizeaza o ducesa , la faptul ca prin munca multa poti sa iti atingi scopurile la discutia dintre Nicholas si fratele Sofiei si chiar o recomand

2020-08-27 08:54:22

Biblioteca invizibila - Genevieve Cogman

Biblioteca invizibila este genul de carte pe care nu am habar unde sa o incadrez si asta mi se intampla foarte rar, doar ca e un amestec de fantasy - cu lumi alternative, detectivi fantastici, zeppeline, vampiri, dragoni, spiridusi, varcolaci, gargui, zane... care m-a ametit definitiv. Irene este bibliotecar al unei institutii fantastice care aduna carti/manuscrise din lumi paralele. Rolul ei este de a gasi cartile ce ii sunt cerute de catre mentorul sau. Povestea in sine nu este rea, ba chiar mi s-a parut originala, dar este foarte obositoare. Sunt prea multe nume de tinut minte, o gramada de personaje care au o multime de puteri, iar actiunea, desi cursiva, devine la un moment dat haotica. Sigur nu voi continua seria. Ma gandesc cum este pentru un adolescent sa citeasca aceasta carte... cred ca n-ar intelege nimic, jur. Este o salata cu de toate, dar fara gust. Poate daca autoarea s-ar fi axat pe mai putine personaje si actiuni, ar fi iesit o poveste mai usor de asimilat, asa insa, am avut momente cand a trebuit sa recitesc fraze intregi pentru ca aveam impresia ca mi-a scapat ceva, sau pt ca nu intelegeam ce a vrut sa spuna. Imi plac distopiile si cartile fantasy, iubesc cartile cu vampiri, iar asta promitea a fi o carte interesanta (mai ales pentru o impatimita a cititului precum sunt eu), dar m-am bucurat cand am terminat-o de citit, si asta spune multe. Am simtit un fel de eliberare. Irene e simpatica, la fel si Kai, si sunt usor de placut, dar nu indeajuns incat sa ma faca sa-mi doresc sa le descopar in continuare povestea. 2 stele ii dau.

2020-08-27 08:54:22

Rusoaica - Gib I. Mihaescu

Impresionant roman scris in vremea cind literatura de actiune era de abia la inceput. Hotarul din Republica Moldova si Romania, in momentul cind R. Moldova este ocupata de rusi. Un soldat roman ce se indragosteste de o basarabeanca si de o rusoaica. Un roman plin de intriga si aventuri, iar finalul vine ca o confirmare a faptului ca omul vrea tot timpul ce nu are. Va invit sa vedeti recenzia mea aici:

2020-08-27 08:54:22

Dracula. Pe urmele printului nemuritor. Seria Anchetele lui Audrey Rose. Vol. 2 - Kerri Maniscalco

Dracula. Pe urmele Printului Nemuritor este o carte plina de actiune si suspans. Atractia dintre Audrey Rose si Thomas este cireasa de pe tort, care ajuta la detensionarea atmosferei incarcate de crimele oribile. Mi-a placut atat povestea in sine, cat si abordarea autoarei.

2020-08-27 08:54:22

Verde uimitor - Stefano Mancuso, Alessandra Viola

Plantele sunt mai mult decat ne-am asteptat noi, cel putin asta am inteles din cartea asta. Si ca stim inca prea putine despre ele, la fel cum stim si despre noi insine. Ce nu stiam este ca au foarte multe simturi, au inteligenta si ca pana la un anumit punct al evolutiei, pe undeva acum jumatate de miliard de ani in urma, ambele regnuri, vegetal si animal, au pornit de la un numitor comun. Recomand si urmeaza sa mai citesc si altele, dintr-o lista facuta de cei de la @scena9 pentru a intelege si a respecta mai mult natura.

2020-08-27 08:54:22

MaddAddam - Margaret Atwood

Ah, ce imi place fictiunea speculativa! (Sau distopiile, cum se mai numesc). Sunt prea multe review-uri ca sa mai scriu si eu unul, dar ce e clar e ca trebuie sa citesc si celelalte carti din serie. Din cate am inteles, Oryc si Crake si Anul Potopului se intampla in acelasi timp, deci nu conteaza ordinea in care sunt citite. Ideea e ca toata cartea asta seamana cu orice filme despre vreo Apocalipsa biologica, si e foarte diferit in acelsi timp. Tema, da, e sfarsitul speciei umane asa cum o stim noi, dar contextul... o, contextul. Mi-a placut mult, dar eu am o slabiciune pentru genul asta de literatura.

2020-08-27 08:54:22

Dracula - Bram Stoker

Recenzia completa:

2020-08-27 08:54:22

Luni de fiere - Pascal Bruckner

O experienta intr-adevar noua. Initial aceasta carte mi-a fost descrisa in cele mai rele moduri posibile, insa chiar asta mi-a starnit curiozitatea. Aceeasi persoana mi-a spus ca firul actiunii i s-a parut infiorator de logic, insa nu i-a placut deloc. Paradoxal, eu consider ca nu am citit nimic atat de ilogic, insa mi-a placut. De fapt, cred ca mi-a placut ca nu mi-a placut. Am gasit-o cu totul stupida si exagerata, dar tot nu am putut sa o urasc cu adevarat.Personajele principale... ar fi 4, si anume: Didier, personajul principal, Beatrice, iubita acestuia, Franz si Rebecca, sotia celui din urma, si in aceeasi fraza trebuie precizat dezgustul pentru acestea; niste personaje slabe. Tema romanului este iubirea moderna si monotonia acesteia. Actiunea se desfasoara in cadrul unei calatorii spre Asia, la bordul pachebotului Truva si este primordial compusa din monologul lui Franz; paraplegicul antipatic, insurat cu o domnisoara superba, femme fatale. Asadar, in schimbul nevestei acestuia, Franz ii cere lui Didier sa ii asculte povestirea, o descriere a vietii lui amoroase, a relatiei cu Rebecca. Aici intervine deranjanta simplitate a personajului principal, care este in stare sa renunte la concubina sa pentru aceasta vampa atragatoare, care cade prada instinctului, distrugandu-si viata.Eeei, bine, iubirea lor este condimentul --- nu, de fapt, este tot romanul, dar da, putem spune ca ea condimenteaza totul. Tineri fiind, cei doi indragostiti sunt legati intr-o relatie speciala; una care face ca in fiecare zi ei doi sa aiba o relatie noua, in fiecare zi una mai buna decat in ziua precedenta, insa inferioara celei din ziua urmatoare. Acestia ajung a se consuma reciproc in totalitate, ajung a se adora unul pe altul. Reputatia de "roman scarbos" este insa data de modalitatile acestora: ondinismul si scatofagia. De aici cred ca orice descriere este de prisos.Desigur, intr-un final, nici aceste modalitati nu mai sunt satisfacatoare. Ce se poate intampla oare intr-o relatie in care doi obsedati de noutate se satura unul de altul? Cui ii pasa? S-au mancat de interioare? S-au mancat... Oh, pardon, ar trebui sa spun ca "nu ce ar trebui!", dar... eh...Intr-adevar, o poveste fascinanta(fascinant fiind singurul atribut pozitiv al acestui roman) de dragoste. Insa penibilul personajului principal continua a se manifesta prin schimbarile de atitudine ale acestuia: la randul lui ajunge a fi satul de relatia-i cu Beatrice. Acesta se lasa corupt de povestea handicapatului pana la a ajunge la concluzia ca de fapt aceasta povestire nu este o lectie de viata, ci este o capcana menita sa ii faca si pe altii nefericiti; o rezbunare pe oamenii ce duc o viata normala si il jignesc prin asta a unui om total distrus. Cred ca pedofilia ar fi putut fi omisa, insa...In final, pot afirma ca a fost ceva special... cum am mai spus, o experienta fascinanta si o recomand, nu ca buna, ci ca pe ceva insolit.

2020-08-27 08:54:22

Regele spinilor. Seria Imperiul faramitat Vol.2 - Mark Lawrence

"Regele spinilor" este volumul al doilea din seria "Imperiul faramitat", de Mark Lawrence. Dupa cum spuneam cand am prezentat primul volum, "Printul spinilor", actiunea se petrece nici mai mult, nici mai putin decat aici, pe planeta noastra, intr-un viitor incert, undeva la mult timp dupa o catastrofa nucleara. Un fantasy medieval, intunecat, cu elemente science-fiction datorate unor vestigii din Era Constructorilor, cum se numeau acei stramosi care ajunsesera cu tehnica la un nivel performant, numai ca sa faca totul tandari cu armamentul nuclear, continua povestea lui Honorous Jorg Ancrath, tanarul anti-erou cu care am facut cunostinta in primul volum. Deja stim cum a ales el sa foloseasca una dintre armele stravechi pentru a-si atinge scopul si a-si invinge unii inamici, pornit fiind pe drumul razbunarii. Acum este rege pe tronul maleficului sau unchi, Renar, iar razbunarea a fost un fel dulce-amar. Pentru ca Jorg sa ajunga unde isi doreste, el trebuie sa treaca de Printul de Arrow, pe care toate profetiile il declara viitorul imparat, cel care, aparent, va aduce pacea si o epoca luminoasa.Recenzia completa o puteti gasi aici:

2020-08-27 08:54:22

Regele malefic - Holly Black

Recenzia completa: spre Taramul Zanelor este pavat cu secrete, conspiratii si tradari. In umbrele padurii, protejati de intuneric, capcane si promisiuni inselatoare, dusmanii se transforma in prieteni, iar tradatorii in aliati. Iti strecoara otrava in suflet si praf de zane in vin. Te atrag in adancul codrului, intr-un dans interzis, binecuvantat de lumina argintie a lunii. Te seduc prin ghicitori si enigme, furati din nastere de harul minciunii. Iar de la distanta, asezat pe un tron blestemat, faurit din sacrificii si legaturi de sange, te urmareste Cardan, Regele malefic.Ura este cuvantul care te insoteste inca de la primele pagini, cadoul oferit de Holly Black cititorilor sai, un cadou imbracat in matase si abandonat pe un piedestal de marmura. O ura densa, toxica si apasatoare, usor de modelat intr-un sentiment mai pur, dar la fel de periculos: iubire . O ofranda. Un simbol. O provocare. Un motiv pentru care Regele malefic il invinge pe Printul nemilos si poarta cu mandrie Coroana Insangerata.Imi amintesc cat de vrajita am fost de primul roman, cat de disperata dupa raspunsuri, hotarata sa imi ofer un colt din biblioteca pentru sansa de a ma intoarce in Taramul Zanelor, la Palatul Regatului Elfhame. Voiam sa imi reiau rolul de la Curtea Umbrelor si sa continui antrenamentul, sa devin ochii si urechile Senesalului si sa dispar in misiuni, mereu cu un pas inaintea uneltitorilor din celelalte taramuri. Dorinta mi-a fost indeplinita, asteptarile mi-au fost depasite, insa acum sunt furioasa si lipsita de energie, impinsa de o dorinta aproape pagana de a-l tortura pe Cardan. M-a adus la limita rabdarii si a fost aproape sa isi piarda coroana si viata, insa scena finala dintre el si Jude... ah, e atat de simplu. Citeste cu foarte multa atentie ce spune. Da, este malefic. Dar este un geniu malefic.

2020-08-27 08:54:22

Metamorfoza si alte povestiri - Franz Kafka

Am citit Kafka - "Metamorfoza si alte povestiri" acum foarte multa vreme. Sigur prin anii 90, in casa parintilor. Nu am gasit pe net coperta editiei pe care am citit-o la ei, dar ajung pe acolo si-i fac o poza. Din toata cartea nu mi-a ramas intiparita pe retina decat "Metamorfoza", dar a ramas atat de bine, ca acum, cand am recitit-o m-am simtit ca si cum as fi rememorat un text pentru vreun examen. Am primit recomandarea de a citi jurnalul lui Kafka pentru a putea intelege mai bine scrierile lui, insa nu am apucat sa fac acest lucru si deocamdata am sa prezint fiecare povestire asa cum am inteles-o eu:1: Metamorfoza - un text despre alienare, despre instrainarea de familie, despre relatii si mai ales despre deteriorarea relatiilor pe care le-ai crezut cele mai sigure, in momentul in care nu mai esti folositor. Societatea in care a trait Kafka, la sfarsitul secolului 19 si inceputul secolului 20 era destul de inchistata, cu reguli care nu puteau fi "indoite". Pe vremea aceea fiul trebuia sa aiba grija parintilor ajunsi la o varsta a pensionarii si trebuia, de asemenea, sa-si asume cheltuielile cu educatia si zestrea surorii mai mici, pana cand aceasta se va casatori. Cand, insa, fiul, obosit de compromisurile vietii, obosit sa mai lucreze intr-un loc care nu-i placea, doar pentru a acoperi datoriile parintilor, isi cere dreptul la odihna, transformandu-se peste noapte intr-o ganganie, constata ca familia care-l peria si-l ingrijea atat de bine, se indeparteaza de el pe zi ce trece si mai mult, odata ce realizeaza ca el nu o mai poate intretine, se dezice total de fiul (fratele) care le devine la fel de indiferent ca si cand ar fi murit.2. Verdictul - este o povestire care se potriveste foarte bine cu conceptul de "blestem de tata". Tatal si fiul devin competitori intr-o lume in care a incerca sa faci ceva pe cont propriu si a incerca sa-ti asumi meritele pentru ceea ce faci, fara a recunoaste ca parintii te-au crescut si te-au educat pana la acel punct, este atat de ofensator pentru parinte, incat se transforma in cel mai mare dusman al tau si mai mult decat atat, te impinge la sacrificiul suprem pentru vina de a zbura din cuib: "Tasni pe poarta, peste caldaram, simtindu-se atras de apa. Apucase strans parapetul intocmai cum apuca un infometat hrana. Se avanta pe deasupra, ca un gimnast perfect, cum fusese in anii tineretii, spre mandria parintilor sai. Inca se mai tinea bine cu mainile ce slabeau tot mai mult, pandi printre gratiile parapetului trecerea unui autobuz, care sa acopere cu usurinta zgomotul caderii lui, striga incetisor: (Dragi parinti, v-am iubit totusi mereu) si-si dadu drumul sa cada.In clipa asta pe pod se vantura suvoiulinterminabil al traficului." 3. Un medic de tara - este o povestire neagra, fantastica, despre neputinta. Un medic era vazut deseori ca un vindecator, ca un Dumnezeu, nu ca un om. Totusi, medicul este om si este limitat la cunostintele acumulate si la metodele descoperite pana la acea vreme. Insa medicul este reprezentarea scriitorului insusi care se confrunta cu neputinta de a se face inteles oamenilor vremii, deoarece acestia inca sunt ancorati in supranatural, inca nu pot accepta ca se poate si altfel, ca exista si alte cai, metode. Ei tin la traditiile mostenite si se incapataneaza sa nu se abata de la vechile randuieli, considerand ca tot ceea ce este in afara acestor percepte este o ofensa adusa batranilor. Neputinta in fata unei sorti hotarate deja.4. La galerie o poveste despre circul zilnic in care ne ducem viata, mi se pare o alegorie la adresa fabricilor care incepusera sa apara (revolutia industriala) si la modul in care se lucra in ele.5. In fata legii chiar si azi nu suntem egali in fata legii. Chiar si azi stim si vedem destule cazuri in care unii sunt mai indreptatiti decat altii, au drepturi mai multe, etc. Si, cu toate acestea, avem nevoie de curaj pentru a infrunta toate nedreptatile. Daca incercam sa gasim mai usoare putem sa ne petrecem o viata intreaga fara a capata ceea ce ne dorim: dreptatea.6. Unsprezece feciori - am citit-o ca pe unsprezece variante ale lui Franz Kafka: asa cum este privit, asa cum vrea sa fie, asa cum este.7. O dare de seama pentru o academie m-a dus cu gandul la Planeta maimutelor, dar am inteles zbuciumul interior al celui care este scolit pentru a fi o copie fidela a celorlalti, iar in momentul in care iese in evidenta este invitat la toate evenimentele, prezentat tuturor celor din mediul respectiv, ca si cum atunci ar fi capatat creier, ca si cum pana atunci n-ar fi putut vorbi, gandi, un fel de hai sa facem poze cu maimuta. Aceasta povestire este o parodie a societatii in care a trait Franz Kafka. Sa nu uitam ca, in general, orice artist a fost privit cu neincredere la inceputul carierei salem iar mai tarziu, intelectualii vremii isi dadeau coate care mai de care ca ei au stiut de la inceput ca respectivul este extrem de talentat. Un fel de nimeni nu e profet in tara lui.8. Colonia penitenciara am citit ca a fost scrisa ca un raspuns la ceea ce a insemnat primul razboi mondial. Evident ca n-am de unde sa stiu cum au fost tratati soldatii cehi, dar pentru mine aceasta povestire reprezinta o modaitate de a arata cu degetul spre orice regim totalitar, in care individul este pedepsit fara a fi vinovat, in care este umilit si ingenuncheat, ucis incet pentru vina de a nu impartasi aceeasi viziune cu marele conducator. Si cand cnducatorul moare, se gaseste un aghiotant care sa-i ia locul, care sa moara pentru doctrina, care, de fapt, nu este capabil sa se adapteze la nou si la schimbare, murind cu vechiul in brate.9. Un artist al foamei am citit-o gandindu-ma la conditia artistului din acei ani: daca nu gasea un sponsor, era muritor de foame in cel mai pur sens al expresiei. Este greu de imaginat in zilele noastre asa o viata, dar cam asta era realitatea inceputului de secol 20. Oricum povestirea este marcanta si face parte din ciclul vietii ca un circ. Kafka ne prezinta degradarea conditiei umane in asemenea hal incat nici macar moartea persoanei respective nu mai este observata si observabila. Iar dupa moarte e ca si cum acel om nu ar fi existat deloc.Kafka m-a surprins mereu cu intelegerea in profunzime a omului, a ceea ce gandeste, a modului in care actioneaza. Kafka face parte dintre scriitorii de la care pot studia tipologii si invata psihologie.

2020-08-27 08:54:22

Prin ochii ei - Sarah Pinborough

Cartea asta mi-a placut ataaaat de mult pana la ultimele 30 de pagini. A fost atat de bine construita, m-a tinut cu sufletul la gura, cu niste personaje care s-au jucat cu mintea mea ...a fost o adevarata placere. Insa finalul ...autoarea a dat-o complet in bara cu finalul, mi s-a parut ca a stricat totul si m-a durut sufletul. Nici nu stiu ce sa zic, de unde sa incep si daca sa o recomand in final sau nu. A fost originala, desi subiectul a fost tratat in multe alte romane de genul, a avut ceva special, a excelat la capitolul personaje si complexitate, insa explicatia finala si nevoia autoarei de a apela la fantezie a fost peste puterile mele de intelegere. O fi din cauza ca nu sunt eu fana a genului fantasy si nu am gustat o explicatie atat de departe de realitate, insa sa dezvolti o poveste asa bune si sa o explici intr-un mod asa infantil mi s-a parut de-a dreptul ciudat. Mi-a placut insa romanul, mi-a intrat pe sub piele asa, iar triunghiul amoros Louise, Adele si David imi va ramane mereu in minte. Desi parea genul de roman comercial, in care ea se combina cu seful ei insurat, nu a fost deloc asa. A fost profund si complex, cu multe schimbari de situatie si fiecare personaj a ascuns multa suferinta. Voi mai incerca si alte romane de-ale autoarei, pentru ca are acel ceva. Si astept cu nerabdare si ecranizarea.Cred ca merita descoperita si poate pentru voi finalul va avea mai mult sens... :)

2020-08-27 08:54:22

Buna seara, Melania! - Rodica Ojog-Brasoveanu

Cartea asta continua actiunea din Cianura pentru un suras in sensul ca Melania, indragostita fiind de tabloul lui Goya pe care nu a reusit sa-l pastreze, se hotaraste sa-l fure de la muzeu. Si, cum o femeie in varsta nu poate comite de una singura un furt, isi gaseste trei ajutoare. Iar modul in care ii convinge pe cei trei sa o ajute, prin diverse promisiuni, pe mine una chiar m-a amuzat. Nu ai crede niciodata faptul ca o batranica putin cam excentrica ca Melania Lupu ar fi in stare sa conceapa un asemenea plan elaborat si sa mai si convinga trei persoane sa faca treaba cea mai grea si anume sa intre in muzeu si sa ia tablourile. Mi s-a parut geniala partea aia.La inceput planul pare sa mearga ca pe roate, doar ca nici macar Melania nu le poate prevedea pe toate, iar la un moment dat lucrurile o iau putin, sau putin mai mult, razna. Iar cand sunt implicati o batranica care vorbeste mai mereu cu motanul ei, trei hoti urmariti de militie care nu sunt tocmai cu toate mintile acasa si trei batranei speriati de intreaga situatie, care sunt tinuti ostatici, nestiind ce anume se petrece cu adevarat, e clar ca lucrurile nu au cum sa fie decat foarte haioase. Si am uitat complet de maiorul Cristescu si locotenentul Azimioara, care vor trebui sa se ocupe de acest caz. Iar cand maiorul aude