Alejo Carpentier, figura emblematica a literaturii secolului XX si patriarh al literelor latinoamericane, se naste in 1904, la Havana, in Cuba, ca fiu al unui arhitect francez si al unei profesoare de limbi straine, de origine rusa. La varsta de doisprezece ani se muta cu familia la Paris, unde, sub indrumarea mamei sale, se dedica studiului muzicii. Revenit in Cuba, incepe studii de arhitectura, abandonate ulterior. Lucreaza ca jurnalist si se implica in miscari politice de stanga, ceea ce duce la arestarea sa pentru o vreme. Se refugiaza apoi in Franta, unde cunoaste grupul suprarealistilor; in aceeasi perioada, in urma unor calatorii in Spania, isi descopera fascinatia pentru stilul baroc. Nu revine definitiv in tara natala decat dupa 1959, odata cu victoria Revolutiei castriste, cand primeste, de altfel, o serie de insarcinari pe linie culturala si diplomatica. Moare la Paris in 1980.
Autor al unei opere scriitoricesti remarcabile, apreciate pentru rafinatul sau stil baroc si teoria realului miraculos (Recursul la metoda, Pasii pierduti, Secolul luminilor, Imparatia lumii, Concert baroc, Harpa si umbra, Ritualul primaverii etc.), Carpentier devine un punct de reper pentru generatia boom-ului sud-american. In 1977 ii este decernat Premiul Cervantes, iar in 1979 Premiul Medicis.

Recursul la metoda, replica subtila si erudita la Discurs asupra metodei al lui Descartes, vorbeste despre antinomia dintre Lumea Veche, europeana, si cea Noua, americana, caci, in opinia lui Carpentier, America Latina este cel mai putin cartezian continent ce se poate imagina.

In acest univers baroc, in care realul se converteste in miraculos, figura memorabila a Primului Magistrat — amalgam cu dozaj subtil din varii dictatori latinoamericani: cubanezul Gerando Machado, guatemalezul Estrada Cabrera, mexicanul Porfirio Diaz, dominicanul Leonidas Trujillo, venezuelenii Guzman Blanco si Cipriano Castro — fascineaza pana la obsesie, plasand capodopera lui Carpentier in galeria celebrelor romane despre dictatura si dictatori pe care le-a dat lumea sud-americana — Domnul Presedinte de Miguel Angel Asturias, Eu, Supremul de Augusto Roa Bastos si Toamna patriarhului de Gabriel Garcia Marquez.