Casa Visurilor este un desert al sperantelor si amagirilor al celor care indraznesc sa viseze; al zecelea roman semnat de Radu Aldulescu, unul dintre cei mai buni scriitori contemporani, autotul scenariului filmului Terminus Paradis.

Grigore, un ziarist ratat, de 49 de ani, care locuieste intr-un apartament saracacios impreuna cu parintii lui bolnavi, avand grija de ei si de Charlie, cainele batran si orb al familiei, haituit de fostele sale neveste si mereu umilit de seful sau betiv si pervers, o intalneste pe Argentina, o fosta sportiva, ramasa fara locuinta, paznic la o casa de amanet, iar impreuna incep sa nutreasca iluzia unei noi vieti. Soarta este insa nemiloasa cu cei amarati si fara sansa, cu cei care n-au avut si nu vor avea niciodata nimic, dar care cred ca oricand totul se poate schimba. Casa Visurilor ramane doar un desert al sperantelor si amagirilor celor care indraznesc sa viseze, pana cand viata da cu ei de pamant.

 

Romanele lui Radu Aldulescu scormonesc prin ungherele cele mai sumbre ale abjectiei omenesti. Prozatorul poseda stiinta de a configura o umanitate colcaitoare, supusa pulsiunilor instinctuale, care seamana cu un muzeu al tumorilor sufletesti. (…) Un discurs sceptic si dezabuzat despre omul zilelor noastre, vazut prin ochii unui moralist mizantrop, usor cinic si cu totul lipsit de iluzii. Fauna umana evocata in paginile lui e o umanitate reziduala, redusa la biologic, in ultima instanta – o post-umanitate. - Octavian Soviany