Romani, vi se pregateste ceva!
Romani, vi se pregateste ceva!
Epistole politice, reportaje, interviuri, editoriale din Expres (1990-1995)
In 1989, romanii au vrut un pariu pentru renastere. Saraci si curati, il puteau castiga. Cornel Nistorescu a pariat si el, strigand in marele cor « libertate ! democratie ! dreptate ! ». O naivitate. Salvatorii crimei, actorii oficiali, raspundeau « coabitare ! impacare ! consens ! ». Cu dintii stransi, un jurnalist a scris cinci ani in Expres despre mistificarea unei natiuni. In raspar. O inclestare ce continua si azi.
« Vreau sa spun ca aici se afla chiar drama acestei perioade. O drama fara iesire, o situatie fara solutie. Ma intreb mereu : cum poate coexista Elisabeta Rizea cu Ion Iliescu sau cu Adrian Paunescu si Dan Martian ? Nu este in asta o strambatate a firii ? Femeia aceea chinuita si ramasa tot nedreptatita trebuie sa traiasca sub acelasi soare cu rinocerii epocii de aur ! si ea tot calcata in picioare, si ei tot la putere, bine mersi, dictand legi, principii, si mustrand lumea cu botul lor rozaliu ! Adica dumneavoastra socotiti moral faptul ca Adrian Paunescu sta sub aceeasi cupola cu Ion Diaconescu, unul venit din corul slugilor, celalalt venit din marea armata a intemnitatilor pe nedrept ? Cum Dumnezeu ati putut crede ca o coabitare e posibila ? Cum nu v-ati dat seama ca mersul pe sarma printre cele doua lumi va fi socotit slabiciune de caracter ? O vreme am meditat indelung la posibilitatea de a uita. Sa renuntam la toate ranile memoriei si sa incercam sa construim ceva impreuna. Sa o luam de la zero, incercand sa abandonam decontarea trecutului. Nu suna rau si mie mi se parea posibil, pentru ca nu am fost printre cei care au suferit. Dar la putin timp mi-am dat seama ca nu am dreptul sa cer nimanui un asemenea lucru. Nici nedreptatitilor, nici profitorilor. Drept pentru care am decis sa privesc lucrurile asa cum sunt, in fundatura tragica in care se afla, sperand ca timpul le va scoate intr-un fel sau altul. Atata doar ca eu trebuie sa hotarasc pentru mine. De care parte sunt ? »
Din epistola politica
« Inecatul dintre doua barci »,
Expres, nr. 11/1993
"Asa ceva n-am mai patit : sa ridic ochii, in 2013, dintr-un text scris la inceputul anilor ’90 si sa vad in jurul meu chiar viata de atunci derulandu-se azi. Ba chiar azvarlindu-mi adesea in obraz, din politica si din media, din administratie si din institutii de forta, aceleasi nume, cu aceleasi CIP-uri, aceeasi impertinenta, aceeasi putinatate, sau clone perfecte ale acelor figuri. « Nu s-a schimbat nimic in Romania » nu e doar o vorba spusa cu obida, ci un ciomag care te loveste in moalele capului citind articolele lui Cornel Nistorescu din Expres. Mai mult : daca vrei sa stii ce traiesti in 2013, ai sanse mici sa afli de la tenorii diverselor scene de azi ; in schimb, te lamuresti fara gres din prestatiile celor de atunci, toate grosolane, violente, smechere, tematoare de orice geana de adevar.
Daca ar trebui sa dau vreodata o declaratie la politie, as scrie : « Il cunosc pe Cornel Nistorescu de 32 de ani. » Factual, ar fi corect. Pe fond insa, inexact. Pentru ca am inceput sa-i citesc sistematic editorialele bine dupa anul 2000, cand el se asezase deja oarecum contemplativ « la balcon » si parea sa se fi specializat in panorame intelepte ale zilei si in defrisari punctuale ale unor mari potlogarii. N-am stiut ca a fost o vreme –vremea Expres 1990-1995 – in care Cornel scria « din piata », lipit de spinarea slabanoaga, cocosata, batjocorita a unui popor abia iesit din multilaterala inchisoare comunista. Cand, in cateva randuri in ultimii doi-trei ani, am tresarit la articolele lui sau la vorbele pe care le spunea la vreo televiziune, era, evident, pentru ca se scoborase iarasi « din balcon » ca sa se duca « in piata ».
Nu e, desigur, intamplator ca la noi s-a mentinut pana azi tandemul piata-balcon inventat de constiintele nationale pe la 1860 si ca modernizarea a cunoscut mai multe frane decat impulsuri. Un vast proces de masluire imbraca in molton aspre realitati geopolitice, redactand rapoarte digerabile, ba chiar scrie din documente formale « un feliu de » istorie care nu foloseste decat scribilor ei si unor sefi trecatori. Cine vrea insa povestea autentica de dupa 1989 a neamului sau chinuit o va gasi in buna masura in cioburile de oglinda pe care unul ca Nistorescu a avut inteligenta si buna-credinta necesare pentru a le instala « in piata » din prima clipa si apoi inspiratia si bunul-simt de a le vizita in toate momentele de cumpana."
Adina Keneres
ClarObscur
Descrierea produsului
Epistole politice, reportaje, interviuri, editoriale din Expres (1990-1995)
In 1989, romanii au vrut un pariu pentru renastere. Saraci si curati, il puteau castiga. Cornel Nistorescu a pariat si el, strigand in marele cor « libertate ! democratie ! dreptate ! ». O naivitate. Salvatorii crimei, actorii oficiali, raspundeau « coabitare ! impacare ! consens ! ». Cu dintii stransi, un jurnalist a scris cinci ani in Expres despre mistificarea unei natiuni. In raspar. O inclestare ce continua si azi.
« Vreau sa spun ca aici se afla chiar drama acestei perioade. O drama fara iesire, o situatie fara solutie. Ma intreb mereu : cum poate coexista Elisabeta Rizea cu Ion Iliescu sau cu Adrian Paunescu si Dan Martian ? Nu este in asta o strambatate a firii ? Femeia aceea chinuita si ramasa tot nedreptatita trebuie sa traiasca sub acelasi soare cu rinocerii epocii de aur ! si ea tot calcata in picioare, si ei tot la putere, bine mersi, dictand legi, principii, si mustrand lumea cu botul lor rozaliu ! Adica dumneavoastra socotiti moral faptul ca Adrian Paunescu sta sub aceeasi cupola cu Ion Diaconescu, unul venit din corul slugilor, celalalt venit din marea armata a intemnitatilor pe nedrept ? Cum Dumnezeu ati putut crede ca o coabitare e posibila ? Cum nu v-ati dat seama ca mersul pe sarma printre cele doua lumi va fi socotit slabiciune de caracter ? O vreme am meditat indelung la posibilitatea de a uita. Sa renuntam la toate ranile memoriei si sa incercam sa construim ceva impreuna. Sa o luam de la zero, incercand sa abandonam decontarea trecutului. Nu suna rau si mie mi se parea posibil, pentru ca nu am fost printre cei care au suferit. Dar la putin timp mi-am dat seama ca nu am dreptul sa cer nimanui un asemenea lucru. Nici nedreptatitilor, nici profitorilor. Drept pentru care am decis sa privesc lucrurile asa cum sunt, in fundatura tragica in care se afla, sperand ca timpul le va scoate intr-un fel sau altul. Atata doar ca eu trebuie sa hotarasc pentru mine. De care parte sunt ? »
Din epistola politica
« Inecatul dintre doua barci »,
Expres, nr. 11/1993
"Asa ceva n-am mai patit : sa ridic ochii, in 2013, dintr-un text scris la inceputul anilor ’90 si sa vad in jurul meu chiar viata de atunci derulandu-se azi. Ba chiar azvarlindu-mi adesea in obraz, din politica si din media, din administratie si din institutii de forta, aceleasi nume, cu aceleasi CIP-uri, aceeasi impertinenta, aceeasi putinatate, sau clone perfecte ale acelor figuri. « Nu s-a schimbat nimic in Romania » nu e doar o vorba spusa cu obida, ci un ciomag care te loveste in moalele capului citind articolele lui Cornel Nistorescu din Expres. Mai mult : daca vrei sa stii ce traiesti in 2013, ai sanse mici sa afli de la tenorii diverselor scene de azi ; in schimb, te lamuresti fara gres din prestatiile celor de atunci, toate grosolane, violente, smechere, tematoare de orice geana de adevar.
Daca ar trebui sa dau vreodata o declaratie la politie, as scrie : « Il cunosc pe Cornel Nistorescu de 32 de ani. » Factual, ar fi corect. Pe fond insa, inexact. Pentru ca am inceput sa-i citesc sistematic editorialele bine dupa anul 2000, cand el se asezase deja oarecum contemplativ « la balcon » si parea sa se fi specializat in panorame intelepte ale zilei si in defrisari punctuale ale unor mari potlogarii. N-am stiut ca a fost o vreme –vremea Expres 1990-1995 – in care Cornel scria « din piata », lipit de spinarea slabanoaga, cocosata, batjocorita a unui popor abia iesit din multilaterala inchisoare comunista. Cand, in cateva randuri in ultimii doi-trei ani, am tresarit la articolele lui sau la vorbele pe care le spunea la vreo televiziune, era, evident, pentru ca se scoborase iarasi « din balcon » ca sa se duca « in piata ».
Nu e, desigur, intamplator ca la noi s-a mentinut pana azi tandemul piata-balcon inventat de constiintele nationale pe la 1860 si ca modernizarea a cunoscut mai multe frane decat impulsuri. Un vast proces de masluire imbraca in molton aspre realitati geopolitice, redactand rapoarte digerabile, ba chiar scrie din documente formale « un feliu de » istorie care nu foloseste decat scribilor ei si unor sefi trecatori. Cine vrea insa povestea autentica de dupa 1989 a neamului sau chinuit o va gasi in buna masura in cioburile de oglinda pe care unul ca Nistorescu a avut inteligenta si buna-credinta necesare pentru a le instala « in piata » din prima clipa si apoi inspiratia si bunul-simt de a le vizita in toate momentele de cumpana."
Adina Keneres
ClarObscur
Detaliile produsului
- Categoria: Publicistica
- Editura: COMPANIA
- Format: 230 x 160 mm
- Cod: COM978-606-680-001-3
De pe acelasi raft
-
PRP: 42.42 Lei
33.94 Lei
33.94 Lei42.42 Lei
-
Price
15.00 Lei
15.00 Lei
-
PRP: 38.00 Lei
36.10 Lei
36.10 Lei38.00 Lei
-
PRP: 35.64 Lei
11.68 Lei
11.68 Lei35.64 Lei
