Lucrarea de fata isi propune elucidarea, pe cat posibil, a rolului jucat de Franta in politica europeana, a interesului ei pentru Romania si a locului ocupat de aceasta din urma in politica franceza din Orient. Se vor aborda cu precadere relatiile politico-diplomatice, nefiind insa omise si alte aspecte ale relatiilor economice, culturale dintre cele doua tari.

 Pornind de la datele istoriografiei recente, romana si franceza, dar insistand pe documentele edite, ca si pe o serie de surse inedite, intentionam sa punem in lumina noi aspecte si puncte de vedere privind rolul jucat de Romania in politica franceza din Orient in perioada 1866-1878. Stabilirea cu exactitate a unor noi repere, dar si nuantarea unor aspecte pot duce la reformularea unor aprecieri, dar si la relevarea unor noi puncte de vedere. Majoritatea istoricilor apreciaza ca dupa 1866 relatiile romano-franceze au avut un caracter sinuos. Astfel ca, incepand cu acest din urma an, se observa o racire a relatiilor dintre Romania si Franta, in anumite momente romanii abordand cu curaj situatiile ivite si, oarecum stanjeniti de spiritul tutelar al „fratelui mai mare”, se vor indeparta de el. Autorul