Countdown header img desk

MAI SUNT 00:00:00:00

MAI SUNT

X

Countdown header img  mob

MAI SUNT 00:00:00:00

MAI SUNT

X

Rostogol merge acasa

De (autor): Lavinia Braniste

0
(0 review-uri)
Rostogol merge acasa - Lavinia Braniste
Rasfoieste

Rostogol merge acasa

De (autor): Lavinia Braniste

0
(0 review-uri)
    Dupa o cariera indelungata, doamna Flavia, o barza inimoasa, asteapta sa iasa la pensie. Toata viata a zburat de colo, colo ducandu-i pe bebelusi la mama lor. Inca un transport si gata: porcusorul Rostogol, ultimul din cei unsprezece frati transportati de ea, e insa si cel mai greu. In plus, are rau de inaltime. Trebuie sa mearga pe jos si totul se complica: un vulpoi si trei corbi au pus ochii pe micul Rostogol.
    Fragment din roman:
 
    „Cainele mic cu coada mare, adica vulpoiul Socott, era deprimat. In ani cainesti facuse si el optsprezece luni, adica varsta la care o persoana devine o persoana in toata firea si trebuie sa ia viata in piept – daca are ce lua.
    - Eu de fapt nu vreau sa te mananc, ii zise el lui Rostogol, care statea in continuare chircit si scancea. Hai, taci din gura, nu ma mai tampi si tu de cap. Ca te-am furat degeaba. Nici nu stiu de unde sa te apuc, daca as vrea sa te mananc. Si oricum, daca, i te dau ei sa te manance, nu pot sa i te dau intreg. Deci tre' sa-ti fac ceva. Ce sa-ti fac?
    Rostogol nu zicea nimic si nici nu indraznea sa mai incerce sa fuga.
    - Daca intrebi pe oricine, un purcel de lapte e o delicatesa, zise Socott ca pentru el. 
    Se opri un pic, ganditor.
    - Esti un purcel de lapte, nu? Ia fa asa.
    Si-i arata dintii ca un marait, dar nu unul agresiv, cu urechile ciulite si indreptate in fata, ci unul de aparare, cu urechile lasate pe spate si buzele desfacute mult, aratandu-si multi, foarte multi dinti.
    Rostogol paru ofensat ca-l cauta la dinti. Dar nu zise nimic.
    - Eu nu vreau sa fac rau nimanui, spuse vulpoiul. Dar trebuie sa traiesc si eu.
    Si chiar atunci, cand il cuprinsese marinimia – combinata cu vinovatie (ca l-a furat) si deruta (ca nu stie ce sa faca cu el) din senin aparu o pasare mare si neagra, care mai mult ca sigur fusese imbrancita de pe o creanga si ajunse stramb in cap la vulpoi.
    Le sarira inimile din piept, fiecaruia in felul lui.
    Socott sari in spate, pregatit sa se apere, corbul cazu cu picioarele-n sus, iar Rostogol o lua la fuga in cerc, panicat. Pana-si dadu seama ca alearga in cerc si se opri.”
Citeste mai mult

28.80Lei

28.80Lei

Primesti 28 puncte

Important icon msg

Primesti puncte de fidelitate dupa fiecare comanda! 100 puncte de fidelitate reprezinta 1 leu. Foloseste-le la viitoarele achizitii!

Indisponibil

Descrierea produsului

    Dupa o cariera indelungata, doamna Flavia, o barza inimoasa, asteapta sa iasa la pensie. Toata viata a zburat de colo, colo ducandu-i pe bebelusi la mama lor. Inca un transport si gata: porcusorul Rostogol, ultimul din cei unsprezece frati transportati de ea, e insa si cel mai greu. In plus, are rau de inaltime. Trebuie sa mearga pe jos si totul se complica: un vulpoi si trei corbi au pus ochii pe micul Rostogol.
    Fragment din roman:
 
    „Cainele mic cu coada mare, adica vulpoiul Socott, era deprimat. In ani cainesti facuse si el optsprezece luni, adica varsta la care o persoana devine o persoana in toata firea si trebuie sa ia viata in piept – daca are ce lua.
    - Eu de fapt nu vreau sa te mananc, ii zise el lui Rostogol, care statea in continuare chircit si scancea. Hai, taci din gura, nu ma mai tampi si tu de cap. Ca te-am furat degeaba. Nici nu stiu de unde sa te apuc, daca as vrea sa te mananc. Si oricum, daca, i te dau ei sa te manance, nu pot sa i te dau intreg. Deci tre' sa-ti fac ceva. Ce sa-ti fac?
    Rostogol nu zicea nimic si nici nu indraznea sa mai incerce sa fuga.
    - Daca intrebi pe oricine, un purcel de lapte e o delicatesa, zise Socott ca pentru el. 
    Se opri un pic, ganditor.
    - Esti un purcel de lapte, nu? Ia fa asa.
    Si-i arata dintii ca un marait, dar nu unul agresiv, cu urechile ciulite si indreptate in fata, ci unul de aparare, cu urechile lasate pe spate si buzele desfacute mult, aratandu-si multi, foarte multi dinti.
    Rostogol paru ofensat ca-l cauta la dinti. Dar nu zise nimic.
    - Eu nu vreau sa fac rau nimanui, spuse vulpoiul. Dar trebuie sa traiesc si eu.
    Si chiar atunci, cand il cuprinsese marinimia – combinata cu vinovatie (ca l-a furat) si deruta (ca nu stie ce sa faca cu el) din senin aparu o pasare mare si neagra, care mai mult ca sigur fusese imbrancita de pe o creanga si ajunse stramb in cap la vulpoi.
    Le sarira inimile din piept, fiecaruia in felul lui.
    Socott sari in spate, pregatit sa se apere, corbul cazu cu picioarele-n sus, iar Rostogol o lua la fuga in cerc, panicat. Pana-si dadu seama ca alearga in cerc si se opri.”
Citeste mai mult

De pe acelasi raft

De acelasi autor

Parerea ta e inspiratie pentru comunitatea Libris!

Acum se comanda

Noi suntem despre carti, si la fel este si

Newsletter-ul nostru.

Aboneaza-te la vestile literare si primesti un cupon de -10% pentru viitoarea ta comanda!

*Reducerea aplicata prin cupon nu se cumuleaza, ci se aplica reducerea cea mai mare.

Ma abonez image one
Ma abonez image one