Roman din seria Verhœven

Jean Garnier nu mai are nimic de pierdut: mama sa e la inchisoare, iubita sa a murit intr-un accident, iar el a ramas fara slujba.
Ca sa-si strige disperarea catre lumea intreaga, Jean pune la cale un plan malefic.
Șapte dispozitive explozive, ascunse in diverse locuri din Paris, sunt programate sa explodeze cate unul la 24 de ore.
Dupa ce prima bomba explodeaza, Jean se preda politiei, cu o singura pretentie: autoritatile ii elibereaza mama sau exploziile vor continua.
Comisarul-sef Camille Verhoeven se afla in fata celei mai importante dileme din cariera sa: este Jean Garnier o amenintare serioasa sau doar un individ care se da in spectacol?
Insa fiecare minut care trece poate costa sute de vieti.

Ideea cartii mi-a venit intr-o noapte, cand in fata mea se casca un trotuar distrus. Autorii de romane politiste sunt tot timpul atenti la astfel de lucruri. Imaginea acelui hau mi-a dat ideea pentru cadrul romanului. - Pierre Lemaitre

Rosy & John reia temele care il preocupa pe Lemaitre: fragilitatea democratiilor, mecanismul sinistru si absurd al violentei, neputinta oamenilor in fata nebuniei unui individ disperat. - Liternaute

Din seria Verhœven fac parte urmatoarele:
• Irene
• Alex
• Rosy and John
• Camille     Fragment din romanul "Rosy and John" de Pierre Lemaitre:

    “Ora 10:15
    Fara sa-si dea seama, Camille s-a plasat undeva, in afara agitatiei generale.
    Jean Garnier a intrat din nou pe mana expertilor, Camille nu se asteapta la nimic nou.
    I-a si spus-o adjunctului:
    — Afacerea Garnier tine in primul rand de Rosie.
    Dupa ce a reflectat o fractiune de secunda, Louis i-a dat dreptate. De la primele ore ale diminetii, cei doi continua sa verifice si sa rasverifice tot ce le parvine despre Jean, transcrieri ale interogatoriilor, calendarul miscarilor sale etc., dar se concentreaza mai mult asupra dosarului mamei lui, care, sunt convinsi, e cheia intregulul caz. Nu ca ar vedea-o in postura de instigatoare a strategiei puse la cale de fiul ei (prea sofisticata pentru ea), dar Camille nu poate s-o priveasca doar ca pe asasina micutei Carole. Rosie dovedeste toate caracteristicile unui asasin ce actioneaza din impuls, fara sa gandeasca prea mult. In seara aceea, a luat masina intr-o criza de furie care s-a agravat in timpul orelor de asteptare si, cand fata si-a facut aparitia pe scuter, a vazut negru in fata ochilor, a lovit-o si a fugit. Nici macar nu s-a gandit sa ascunda masina altundeva decat in propriul garaj.
    Cel putin in versiunea oficiala.
    Intreg dosarul degaja acest aer de lipsa de profesionalism. Judecatorul coplesit de dosare pe rol, politistii multumiti de arestarea rapida, toata lumea s-a oprit la aceasta explicatie, ce a constituit de altfel si linia apararii puse la punct de doamnna avocat Depremont, o tipa fermecatoare, genul in fata careia te lichefiezi de la prima intalnire; care vorbeste cu un usor accent strain (german? olandez?). Camille se uita la mana ei si ii vede verigheta, precis s-a maritat cu un francez. O fata perfect triunghiulara, cu pometi inalti si o privire verde ireala... Din momentul in care se intoarce spre tine, nu mai stii pe ce lume traiesti. Camille a chemat-o noaptea trecuta. La 3 dimineata, stralucea ca o stea. Intalnirea n-a durat mult, nu avea nimic nou de spus; si ea e de parere ca fapta comisa de Rosie Garnier a fost un act mai mult instinctiv, va pleda pentru nebunie temporara. Ceea ce nu departe de adevar. Poate un pic inexact.”