Volumul 3 al Scrierilor lui C.D. Zeletin este alcatuit din doua carti, amandoua cu texte ale unui gen aparte, eseul-evocare, si anume Distinguo, Editura Vitruviu, 2008 si Ramanerea trecerii, Editura Spandugino, 2011.

Sunt tablete supuse unei grile care tine seama de adancimea observatiei, maiestria artistica, de lapidaritatea si frumusetea limbii. Ambele se termina cu un manunchi de interviuri.

 

Acolada, II, 15

„ Medic de mare prestanta, profesor universitar si cercetator, domnia sa este si scriitor dotat, dintr-o rasa, helas, pe cale de disparitie. E un herald defazat al traditiei, un conservator cu toate riscurile pe care le incumba o atare postura ce poate da contemporanilor impacientati senzatia de excentricitate ori de-a dreptul de inutilitate (...).
Prin portretele domniei sale de o densa substanta, neconstrangatoare insa prin afirmatie casante ori prin tuse pamfletare, ci mai totdeauna cumpatate, in duhul clasicitatii ce-l distinge, C. D. Zeletin isi probeaza iarasi magnanimitatea.”

Viata medicala nr.51-52

Italienista si scriitoarea Smaranda Bratu Elian, scria la aparitia volumului Ramanerea trecerii ca aerul propriu al tuturor textelor din volum „vine in buna masura de la faptul ca nu le lipseste un sambure autobiografic sau, mai corect spus, un miez trait, de unde se deapana o meditatie care capata indata consistenta si rost. Meditatia e legata de oameni (...), de locuri, de limbaj si de arta cuvantului. Si toate sunt scrise intr-o limba extraordinara: bogata, imaginifica, unduioasa, cu un usor parfum arhaizant, uneori apoftegmatica – limba care nu constituie doar un model de scriere, ci si un model de relatie cu limbajul. Lectura acestei carti este o desfatare.”