Expansiunea limbii si a culturii aramaice incepe in chip paradoxal dupa prabusirea celor mai multe state intemeiate de arameeni si nu ne putem opri de a gasi o analogie intre aceasta inflorire culturala dupa disparitia statului cu renasterea culturii grecesti dupa cucerirea cetatilor grecesti de catre diadohi sau de catre romani si cu stralucita inflorire a culturii iudaice dupa nimicirea statului iudeu.

Culturile care au scris si au vorbit in aramaica, desi au apartinut unor popoare diferite, cu moravuri, traditii, religii si istorie mult deosebite unele fata de celelalte, au avut in comun folosirea limbii aramaice si aceasta le-a imprimat o pecete comuna.

Volumul prezinta monumente literare cu caracter religios sau profan apartinand culturilor care au folosit aramaica, limba de cultura a Orientului de Mijloc timp de multe secole. Traduse din original, sunt prezentate rand pe rand manuscrise ale esenienilor de la Marea Moarta, extrase din literatura aramaica a iudeilor sau din literatura aramaica ghemarica, precum si texte ale enigmaticilor mandeeni (ultimii gnostici).

Constantin Daniel