Tomaš Zmeškal este unul dintre cei mai in voga autori cehi contemporani. S-a nascut in 1966 la Praga, mama sa fiind de nationalitate ceha, iar tatal, originar din Congo. In anii ’80 a facut parte pentru o vreme din formatia underground de rock alternativ Psi vojaci, condusa de scriitorul si muzicianul Filip Topol.
In 1987 a parasit Cehoslovacia, indreptandu-se catre Londra, unde a studiat limba si literatura engleza la prestigioasa universitate King’s College. A revenit la Praga aproape un deceniu mai tarziu, unde a predat literatura engleza la Universitatea Carolina, iar apoi in invatamantul preuniversitar. Este membru al PEN Clubului Ceh.
Romanul sau de debut, Scrisoare de dragoste in scriere cuneiforma [Milostny dopis klinovym pismem], desi refuzat initial de cateva edituri, a aparut in anul 2008 si a devenit in scurt timp un fenomen literar, cucerind publicul larg si criticii deopotriva; a fost nominalizat la Premiul Magnesia Litera in 2009, a castigat Premiul Josef Škvorecky in acelasi an, iar in 2011 a fost incununat cu Premiul pentru Literatura al Uniunii Europene. Zmeškal a mai publicat de asemenea volumele Životopis černobileho jehněte, 2009, si Sokrates na rovniku, 2013.


Ce-ar putea avea in comun saga unei familii din Cehoslovacia comunista, clonarea lui Hitler, muzica lui Haydn, organizarea expozitiilor universale la Praga, un jefuit ce coalizeaza cu jefuitorul in noaptea invaziei din 1968, crapul de Craciun si stravechea civilizatie a hititilor? In mod obisnuit, mai nimic, dar cand toate aceste teme incap pe mana unui prozator de mare talent, care le imbina cu migala de miniaturist si pasiunea unui amator de puzzle-uri complexe, rezultatul e un roman fascinant.
Scrisoare de dragoste in scriere cuneiforma este in acelasi timp o induiosatoare cronica a unei complicate povesti de dragoste si o meditatie asupra ororior razboiului si a mutatiilor profunde pe care un regim opresiv si totalitar le poate produce in mentalul unui popor. Fiecare personaj este deopotriva invins si invingator, aduna rani adanci pe care le ascunde cu grija, dar refuza sa capituleze in fata istoriei. Deosebit de emotionanta este umanitatea care transpare la tot pasul, nevoia de dragoste, intelegere si acceptare a omului si lupta pentru supravietuire in cadrul unui sistem care sileste la compromisuri dureroase, de la adulter si tradare la simularea nebuniei si recluziune sociala.


„[...] Precum un ogar de curse flamand si dezlantuit, ramas singur pe pista de concurs, autorul se arunca asupra unor motive narative care ar rezista si ar convinge si ca povesti de sine statatoare, le combina, insereaza pe parcursul actiunii elemente de mit, de science-fiction, de grotesc, digresiuni in aparenta nelalocul lor. El simuleaza ca nu i-ar fi suficienta tema de mare forta a detinutului politic din anii ’50, reprezentata prin povestea lui Josef, a carui sotie cedeaza, pana la urma, insistentelor unui tortionar, fost prieten comun si coleg de liceu al amandurora, ceea ce ii va traumatiza si va schimba relatiile dintre ei pentru tot restul vietii. [...] Tocmai aceste „viraje“, elemente de montaj, salturi, acest arbitrar narativ pe alocuri bolovanos, tocmai aceste elemente fermecatoare de stil ale lui Zmeškal m-au fascinat cel mai mult. Pe de alta parte, scena intalnirii lui Josef cu fiica sa dupa intoarcerea din lagar mi se pare una dintre cele mai puternice si mai intense pe care mi le-a oferit literatura ceha a ultimilor ani. Prin schimbarea discreta a tonurilor majore si minore, autorul a reusit sa descrie intr-un mod extrem de patrunzator atmosfera ultimilor saptezeci de ani din existenta acestei tari.“