Tina Craig isi doreste foarte mult sa scape de sotul sau violent. Munceste tot timpul ca sa adune bani si sa-l poata parasi. Face voluntariat intr-un magazin de vechituri doar ca sa evite sa se intoarca intr-o casa trista. Intr-o zi, in timp ce sorteaza haine, da peste o scrisoare veche ascunsa in buzunarul unui costum uzat. O deschide si o citeste – o hotarare care-i va schimba viata pentru totdeauna. Billy Stirling stie ca a gresit, dar spera sa repare lucrurile. Pe 4 septembrie 1939, incepe sa scrie scrisoarea care spera ca-i va schimba viitorul. Si asa se intampla… dar intr-un fel pe care Billy nu si l-ar fi imaginat niciodata. E timpul sa deschizi Scrisoarea.

 

    "Duminicile de toamna au fost inventate tocmai ca sa citesti povesti emotionante ca aceasta." - Red 

    "O poveste induiosatoare despre dragoste, pierdere si speranta." – Bella

    "Cu un ritm care nu stagneaza, personaje bine construite si un mesaj profund, cartea lui Hughes e memorabila." - Goodreads

    Kathryn Hughes locuieste langa Manchester impreuna cu sotul si cei doi copii ai lor. Scrisoare pentru doua iubiri este primul sau roman, bestseller international, tradus in 20 de limbi. Si al doilea roman al autoarei, The Secret, a fost foarte bine primit. 

 

    „Duminicile erau pentru Tina zilele cele mai rele din saptamana; ea cauta mereu pretexte ca sa plece de-acasa. Rick petrecuse noaptea pe canapea, prea beat ca sa mai urce treptele, lucru pentru care se simtea recunoscatoare. Statea in bucatarie, incalzindu-si mainile pe o cana de ceai si uitandu-se la mizeria din jur. Duhnea peste tot a mancare plina de grasime si tigaia cu prajeala se congelase in castronul cu apa inghetata, acolo unde o abandonase Rick. Barbatul a aparut in pragul usii, cu parul zbarlit in unghiuri ciudate, cu pleoapele lipite de somn. Era inca imbracat in hainele de ieri.

    — Unde-mi sunt tigarile?

    Avea vocea cavernoasa, cu un horcait dezgustator, care parca il izbea in piept atunci cand il slobozea. Tina s-a strambat.

    — 'Neata! Sunt bine, multumesc, tu cum te simti?

    — Ce? a zis el, dar s-a prins dupa o scurta pauza. A, stai asa, e vorba de seara trecuta?

    Tina i-a impins peste masa pachetul de tigari.

    — Uite-le.

    Rick si-a tras un scaun si s-a asezat si el la masa.

    — E rost de vreun ceai?

    Tina a facut semn din cap.

    — Ceainicul e acolo.

    Rick a tras cu sete din tigara.

    — Ai dreptate. Sunt ultimul nenorocit si meriti mai mult. Acum te rog sa-mi faci un ceai.

    — In sfarsit, ti-a picat fisa.

    — Sa stii ca nu-i numai vina mea, a ripostat Rick, defensiv. Vreau sa spun ca ai si tu o parte din vina.

    Tina a lasat cana jos si a dat din cap.

    — Si in ce fel e vina mea? Ti-am spus sa nu-ti iei pileala seara trecuta, dupa ce-mi promisesesi ca n-o sa mai bei niciodata, dar nu, tu stii mai bine. Ai zis ca un pahar, doua n-o sa faca niciun rau, ca e o ocazie speciala, bla, bla...

    Rick i-a suflat in fata un nor de fum gri.

    — Imi amintesc si ca mi-ai zis ieri sa nu pariez. Hmm? Cine a stiut atunci mai bine?

    — Erau banii mei, a spus Tina calma.

    — Ce-i al tau e si al meu. Suntem intr-un parteneriat.

    — OK, atunci da-mi jumatate din castig.

    Rick a ranjit batjocoritor.

    — Aia sunt ai mei. Tu n-ai fost de acord cu pariul, iti amintesti?

    Era imposibil sa te intelegi cu el si Tina nu mai avea energie. Cand a vorbit din nou, glasul i-a sunat mai plin de curaj decat se simtea ea, de fapt.

    — Te parasesc.

    Rick a privit-o de parca s-ar fi scurs viata din el. I-a luat mana.

    — Dumnezeule, Tina! Stiu ca noaptea trecuta am fost un pic cam, aaa, entuziast, dar asta nu-i un motiv sa fii irascibila. Doar stii ca te iubesc.

    Ii simtea disperarea. O mai vazuse si alta data. In stadiul asta ar fi spus si ar fi facut orice ca s-o induplece. Ii era atat de cunoscut ciclul acesta.

    — Nu pricepi, nu? Sunt ingrozita de tine, Rick. Ingrozita de ce-o sa-mi faci data viitoare.”