Când am început să citesc această carte și am dat de o frază în care personajul mărturisește că este urmărit de soția lui, jur că mi-a trecut prin cap firul narativ din filmul Mr. și Mrs. Smith. Și nu m-am înșelat prea mult. Relațiile interumane sunt foarte complicate și au o grămadă de nuanțe, iar aceată carte ne oferă o parte dintr-o căsnicie. Scrisă la persoana întâi singular, toată acțiunea și evenimentele sunt proiectate prin prisma personajului narator, un soț care pe lângă neînțelegerile cu soția are și dubii în legătură cu propria persoană. După repetate certuri, el decide să fugă de ea, și fuga lui nu e într-un oraș apropiat ci chiar pe un alt continent (Europa - America de Nord). Dar acestă fugă nu rămâne neobservată deoarece soția e pe urmele lui și îi dă de înțeles prin diferite acțiuni că nu va avea scăpare: pachetul ciudat, asaltul copiilor... Protagonistul cărții, a-l cărui nume nu-l vom afla, povestește călătoria prin Statele Unite ale Americii și evenimentele care se petrec cu el. Această călătorie este de fapt una de redescoperire a sinelui și găsirea unei soluții salvatoare, dar este și o ocazie de a aduce înaintea cititorului evenimente istorice și descrieri ale locurilor din America. Oricât de paradoxal ar suna, călătoria lui în Lumea Nouă este și o călătorie înapoi, în propria copilărie, amintiri care îl ajută să înțeleagă anumite aspecte din viața lui. Dar Peter Handke nu își abandonează personajul, îi oferă în acestă misiune și doi eroi din ,,Marele Gatsby” și ,,Heinrich cel Verde”. Oare reușește să se regăsească? Oare se va împăca cu soția? Răspunsurile le găsiți în roman. Spor la citit!

Bărbatul care împlinește treizeci de ani simte că se mișcă într-un spațiu inconsistent, gol, uneori având impresia că este sosia altcuiva, călcând resemnat pe urmele altor pași, nefăcând nimic să schimbe vreun amănunt. De aici și viața de cuplu devine scindată, ideea că tu ești un altul, celălalt este un altul, iar ceea ce rămâne este un smalț care nu mai acoperă suprafețele impermeabil înfrumusețate, o familiaritate rece, construită, studiată, care de cele mai multe ori împinge la șantaj, nu la consens, la singurătatea în care ne putem cunoaște cu adevărat și reversul ei, panica și groaza de a accepta că suntem ceea ce suntem și că ceilalți s-ar putea să fie diferiți.

Am citit acest roman nu atat pentru ca as fi fost atras de descrierea sa, ci mai mult deoarece eram curios de stilul lui Peter Handke, odata ce am aflat ca acesta a primit Premiul Nobel pentru Literatura. Intr-adevar, cartea este scrisa foarte bine, descrierile sale sunt foarte vizuale, iar analiza psihologica a protagonistului este foarte minutios realizata. Avem in fata un barbat tanar, proaspat iesit dintr-o casnicie disfunctionala care durase peste masura, si care decide sa hoinareasca prin SUA, din stat in stat, in incercarea de a isi pune ordine in ganduri si de a schimba felul sau de a trai si de a fi. Este, insa, urmarit de intreg trecutul sau si, dupa cum se dovedeste pe parcurs, chiar de fosta sa nevasta. Cu toate acestea, romanului ii lipseste ceva – actiunea pare, de multe ori, ca stagneaza, iar finalul romanului mi s-a parut ca este oarecum previzibil si prea putin dezvoltat. Am observat ca Handke este comparat uneori cu Modiano, autorul meu favorit, comparatie justificata prin stilul asa-zis "experimental" pe care ambii il adopta; nu pot fi de acord cu aceasta comparatie intrucat fiecare din cartile lui Modiano abunda in emotie, ceea ce nu pot spune si despre aceasta carte.

Un roman straniu, relatat la persoana I, din perspectiva unui scriitor european care pleacă într-o călătorie în SUA, după ce se desparte de soția sa. Nu cunoaștem motivele despărțirii dar știm că relația a atins un stadiu insuportabil (de la certuri și explicații discursive, partenerii ajung să se dueleze în activități, adică să creeze situații în care să îl facă pe celălalt să se simtă vinovat).

O poveste despre o dublă călătorie: una exterioară, în spațiul american și una interioară, în psihicul protagonistului care caută să se desprindă de trecut. Motivul călătoriei nu este întâmplător. A ajunge într-un spațiu exotic, destul de nefamiliar (așa cum este America pentru un european) înseamnă să te racordezi la o realitate nouă, să te concentrezi pe experiența prezentă și, în același timp, în lumina acestui flux de elemente noi care devin copleșitoare, amintirile și cumulul de experiențe trecute capătă reliefuri ireale, ale unui vis îndepărtat și operează o neutralizare a memoriei. Despărțirea de trecut nu pare însă posibilă, prin acest voiaj cu popasuri numeroase dar fără culorile vii ale unui jurnal impresionant. Căci protagonistul pare să fie bântuit de incapacitatea de a rezona cu mediul pe care îl descoperă (e vorba de o Americă dezamăgitoare și uniformă) dar și de faptul că viața de care încearcă să scape îl urmărește, nu doar prin amintirile mai mult sau mai puțin deranjante ale tinereții și copilăriei, dar chiar în forma personificată a fostei lui soții care se materializează tot mai amenințător, până la momentul culminant al romanului. Singura șansă reală pentru o despărțire rămâne de fapt confruntarea, nu fuga de trecut.

Romanul lui Handke livrează cititorului o experiență amestecată : contemplativă, poetică, ueori confuză, aproximând însă convingător caracterul capricios al fluxului de conștiință aflat în căutarea de sine.