Dumitru Radu Popa s-a nascut la Bucuresti, la 26 octombrie 1949. Tatal, Grigore Gr. Popa, medic si fin intelectual, este fiul celebrului anatomist si literat Gr. T. Popa. Mama, Maria-Magdalena (nascuta Levandowski), a fost medic, pianista de concert, scriitoare originala si traducatoare din Rilke, Humboldt, Kobo Abe. Absolvent al Facultatii de Filologie din Bucuresti (Romana–Franceza) in 1972. Debuteaza literar cu cronici si proza in revista Amfiteatru (1968). Laureat al Primului Colocviu National de Literatura (1969). Premiul revistei Amfiteatru pentru proza (1970). Publica, de-a lungul anilor, proza, critica literara si eseuri in mai toate revistele literare romanesti. Debuteaza editorial cu eseul critic Antoine de Saint-Exupery: aventura constiintei in seria „Contemporanul nostru“ a editurii Albatros (1980). Tot la Albatros apare volumul de proze Calatoria (1982). In sfarsit, in 1985 apare volumul Fisura, la Cartea Romaneasca. Volumul, serios mutilat de cenzura, avea sa fie retras de pe piata la scurta vreme. Scriitorul paraseste tara in toamna lui 1985 si se stabileste la New York in 1986. Obtine un Master of Science la prestigioasa universitate Columbia si se specializeaza in domeniul cercetarii dreptului international, strain si comparat. E bibliotecar, seful departamentului international, director asociat al bibliotecii de drept de la New York University. In cadrul unor programe sponsorizate de ajutorul american, preda cursuri la St. Petersburg, Erevan, Beijing, Cape Town. Publica, de asemenea, un impresionant numar de articole si editeaza doua volume de cercetarea dreptului international. In prezent, e directorul bibliotecii si Decan asistent al Facultatii de Drept de la New York University. Publica traduceri din poezia romaneasca si studii critice (Nichita Stanescu, Virgil Mazilescu) precum si volumele Panic Syndrome! (Univers, 1997, Premiul Uniunii Scriitorilor), Inchide ochii! (DuStyle, 1998), Traversand Washington Square (Cartea Romaneasca, 1999), La Revolutia Romana (Univers, 2001), Sabrina si alte suspiciuni (Polirom, 2004), Skenzemon! (Curtea Veche, 2005), Lady V. Proze romano-americane, (Curtea Veche, 2006), Inchide ochii! Povestea semintei (Curtea Veche, 2011).
 

Religia e o sub-speta a fantasticului, spunea Borges. Lui Dumitru Radu Popa memoria ii este fantastica. E asa nu doar prin performanta — autorul nostru inchipuind una dintre cele mai nemiloase harti ale reminiscentelor de la Borges incoace —, ci si prin constitutie. Sfinti, vanturi si alte intamplari rememoreaza, in cheie vesnic dubla, cruzimile actuale si oculte ale inceputurilor comunismului romanesc, cand raul de afara era atat de mare ca pana si stihiile isi dadeau mana sa poata face un dram de bine. In aceasta tara idolatra si uituca, puterile se-ntuneca si infuleca; securistilor le e frica de ocult; de ce le e frica nu scapa; sfintii se bulucesc in calendar, nemailasandu-i loc lui Dumnezeu; fantasmele spulbera institutiile inflexibil, fara cinism; amenintator e fiece colt al labirintului. Acest roman apare intr-un moment in care stafia lui Stalin cauta iar sa se-mpreuna-alta cu slabiciunea mioritica. Din elita roita-n diaspora, vocea de mare prozator a lui Dumitru Radu Popa predica in desertul care ne creste in jur — oprindu-l amar ca pe fata morgana.