Intr-o lume dominata de magie si de crima, imparatul ii incredinteaza lui Femke o misiune primejdioasa. Sarcina pare limpede, dar tanara spioana ajunge sa fie repede atrasa intr-o cursa complicata.

Izolata intr-o tara ostila, vanata de autoritati si de un vechi dusman care-si doreste sa se razbune, Femke are nevoie de toata inteligenta si de toate calitatile ei pentru a supravietui. Numai Reynik, un soldat abia iesit din scoala militara, pare dispus s-o ajute. Dar, fara sa-i cunoasca adevarata misiune, Reynik descopera repede ca loialitatea e o treaba periculoasa. Fragment din romanul Spioana imperiala de Mark Robson

"  Gandurile acestea melancolice o facura sa ofteze zgomotos Va avea timp de astfel de amintiri odata trecut pericolul care c pastea acum. Locul in care se ascundea pe moment era un pariu imens. Daca garzile regale aveau caini de urmarire, atunci nu putea sa scape. Adapostul nu avea o alta usa prin care ar fi putut sa fuga, ceea ce era contrar tuturor celor invatate de ea. Cainii de atac care o urmarisera in interiorul palatului nu apartineau unei rase cunoscute pentru capacitatea de a mirosi urmele, deci Femke nu se simtea amenintata de ei. Totusi, nu stia ce alte resurse mai aveau garzile la dispozitie.
    In adapost era intuneric, dar nu bezna. Raze mici de lumina patrundeau prin lateralele ferestrei acoperite cu un oblon. Dupa cateva minute, Femke simti ca ochii incep sa i se adapteze la lumina slaba si capata incredere ca se poate misca fara sa se impiedice din greseala de ceva. Ar fi dezastruos sa faca acum vreun zgomot.
    Din cate se putea vedea, adapostul era folosit atat ca atelier, cat si ca depozit pentru echipamentul de gradinarit. Unelte de gradina cu manere lungi erau asezate frumos intr-un suport in dreapta usii, in timp ce pe un banc de lucru erau expuse o multime de unelte de tamplarie, toate insirate cu grija in diverse carlige si rafturi, aflate sub fereastra oblonita din stanga. In capatul indepartat al micului adapost statea la panda o forma ciudata, butucanoasa si acoperita de umbre, ca un mare monstru ghemuit, gata sa sara la atac. Femke ingheta pentru o clipa, apoi isi reveni in simtiri. Singurul lucru de care se putea teme aici era sa nu fie descoperita de garzile regale.
[...]
    Femke isi tinu rasuflarea. In timp ce-l asculta pe gardian vorbind cu proprietarul casei, auzi cum cineva incerca manerul usii atelierului. Acesta facu un zgomot puternic, caci persoana se hotari sa traga tare de usa, sa verifice daca era intr-adevar incuiata sau numai usor prinsa sau blocata dinauntru cu vreun obiect.
    Ghemuita la pamant, Femke ridica incet marginea materialului din fata ei si se forta sa priveasca in intunericul de dedesubt. Panza acoperea o stiva de cherestea taiata. Spre incantarea ei, in marginea din dreapta era suficient spatiu incat ea sa se poata strecura sub material si sa se ascunda de o eventuala inspectie. Abia indraznind sa respire, isi rasuci corpul si intra in micul spatiu. Abia se aseza, cand se auzi un scartait, iar lumina inunda adapostul prin fereastra laterala. Persoana care incercase usa fusese suficient de suspicioasa incat sa smulga obloanele de lemn ale ferestrei atelierului. Daca Femke nu s-ar fi ascuns, gardianul ar fi prins-o ca pe un sarpe intr-o groapa. "