Fragment din roman:

 

"Amelia era din ce in ce mai patrunsa de ideile Lolei sau, mai bine zis, ale lui Josep, partenerul ei de viata si tatal lui Pablo. Pentru ca Amelia il cunoscuse pana la urma. 

Intr-o dupa-amiaza in care eu si Amelia ne duseseram acasa la Lola, el era acolo, sosit de curand de la Barcelona. 

Josep era un barbat chipes. inalt, voinic, cu ochi negri si infatisare crunta, dar cu un comportament pe cat de amabil, pe atat de prudent, si nu parea chiar atat de suspicios ca Lola. 

— Lola mi-a vorbit despre tine, stiu ca ai ajutat-o. Daca ar fi fost prinsa atunci, cu siguranta ca ar mai fi inca la inchisoare. Fascistilor alora dezgustatori habar n-ai tu ce le poate pielea cand e vorba de femei. A fost mare pacat ca n-am putut sa ducem revolutia pana la capat. Data viitoare vom fi mai bine pregatiti. 

— Da, pacat ca lucrurile n-au iesit mai bine, raspunse Amelia. 

Vreme de doua ore, Josep a monopolizat conversatia si asa avea sa se intample de fiecare data cand il vedeam. Ne povestea cum se schimba lucrurile in Rusia, cum oamenii au trecut de la conditia de sclavi la aceea de cetateni, cum consolida Stalin revolutia punand in practica promisiunile bolsevicilor: lichidasera clasele sociale si poporul avea de mancare. Erau in curs de desfasurare planuri de dezvoltare, iar taranii erau entuziasmati. 

Josep ne descria paradisul si Amelia il asculta fascinata, sorbindu-i fiecare cuvant. Eu, entuziasmata de tot ce povestea, imi spuneam ca trebuie sa-i scriu fratelui meu Aitor sa-l conving sa reflecteze si sa-si deschida mintea catre noile idei ce veneau din Rusia. Noi eram tarani, nu feciori de bani gata, oamenii nostri erau ca Josep. Stiam, desigur, ca, Aitor nu ma va lua in seama; el continua sa munceasca, si sa militeze in PNV si visa la o patrie basca, dar se abtinea sa o spuna pe fata. 

In momentul acela, nu am inteles de ce, dar Josep parea ca este interesat de Amelia si, in timpul sederii sale la Madrid, o trimitea pe Lola sa ne caute. 

Amelia era entuziasmata pentru ca, un om ca Josep o lua in serios. Iar josep era lider comunist la Barcelona. Era soferul unei familii din burghezia catalana. In fiecare zi, il ducea pe patronul sau la fabrica de textile pe care o avea la Mataro, si o conducea pe stapana casei in diferite vizite sau ii insotea pe copii la scoala. Inainte fusese sofer de autobuz. A cunoscut-o pe Lola in timpul sederii stapanilor lui la Madrid si l-au avut pe Pablo, fara ca niciunul din ei sa vrea sa se casatoreasca, cel putin asa ziceau, dar eu am banuit intotdeauna ca, Josep fusese insurat inainte de a o cunoaste pe Lola. Intretineau o relatie ciudata, deoarece se vedeau doar cand venea Josep la Madrid insotindu-l pe seful sau, ceea ce se intampla o data la o luna si jumatate, caci patronul isi vindea tesaturile prin toata Spania si avea un asociat in capitala. In ciuda acestei relatii discontinue, Lola si Josep pareau ca se inteleg bine si, desigur, Pablo il adora pe tatal sau. 

Dupa cum spunea, Josep se avea bine nu numai cu conducatorii comunisti catalani.

Amelia se simtea magulita ca un militant comunist de importanta lui arata interes in a-i cunoaste opiniile si a o asculta vorbind. Dar Josep isi dedica mare parte din timpul pe care il petrecea cu noi mai ales ca sa ne indoctrineze, sa ne dea apa la moara, sa ne convinga ca viitorul va fi al comunistilor si ca Revolutia sovietica era doar inceputul marii revolutii mondiale careia nu i se va putea opune nicio forta omeneasca. 

— Stiti de ce va iesi victorioasa, revolutia? Pentru ca, suntem mai multi, da; suntem mai multi cei care n-am avut niciodata nimic. Suntem mai multi cei care avem o mare comoara: forta muncii noastre. Lumea nu se va putea misca fara, noi. Noi suntem progresul. Cine va pune in miscare masinile? Cumva feciorii de bani gata?"