Motivationala, emotionanta si induiosatoare. - Melissa Savage, autor Lemons

 

In general, ouale se sparg usor. Dar sa speram ca nu si de data asta.

 

Cand profesorul de stiinte ii sugereaza sa participe la concursul de aruncat oua, Natalie crede ca asta ar putea fi solutia perfecta pentru rezolvarea problemelor ei. Premiul este in bani, iar daca ea si prietenii ar castiga, atunci o va putea duce pe mama ei, care era botanista, sa vada miraculoasa Orhidee Albastra de Cobalt - o floare care a supravietuit unor conditii aproape imposibile. Mama lui Natalie sufera de depresie, dar fata este convinsa ca magia florii ar putea s-o trezeasca la viata. Ceea ce inseamna ca prietenii lui Natalie trebuie sa faca un pas in fata si sa-i arate ca, vorbind despre probleme, poate fi la fel ca atunci cand scoti o planta din intuneric si o duci la lumina. Cu ajutorul lor, Natalie incepe o calatorie in care descopera stiinta sperantei, a iubirii si a miracolelor.

- Cu mare, mare placere, Natalie!

Cum raspunzi la asa ceva? Am zambit si am plecat.

Intre timp, plecase toata lumea, grabita sa vada filme de groaza sau sa imparta ori sa ceara dulciuri, sau sa faca ce avea fiecare planificat pentru Halloween. Pe hol nu mai era nimeni, cu exceptia lui Dari, care ramasese langa dulapuri. Citea dintr-un manual, ceva pentru avansati. In plus, era costumat ca un cartof urias.
Si-a ridicat privirea cand m-a observat iesind din sala de clasa a domnului Neely si s-a foit in cartoful lui facut acasa. A fosnit de parca era umplut cu ziare vechi. Practic, costumul il inghitea cu totul, iar capul ii parea minuscul in comparatie cu oroarea care ii acoperea mijlocul. S-a ridicat cand am trecut pe langa el si costumul i s-a mutat dintr-o parte in alta, dezechilibrandu-l, asa ca s-a clatinat putin.

- Despre ce ati vorbit? m-a intrebat el, vorbind si mai repede decat de obicei, de parca era ingrijorat sau gelos.

- Ei, stii tu, chestii de-ale domnului Neely!

M-am intrebat daca sa zic ceva despre cartof sau sa astept sa-l mentioneze el sau poate ca era mai bine sa nu vorbim deloc despre asta.

Insa Dari m-a privit de parca eu eram aia ciudata, de parca astepta sa-mi termin propozitia.

- Ei, stii tu.

Dari astepta in continuare si mi-am dat seama ca nu aveam cum sa scap de asta intr-un mod care sa nu fie stanjenitor.

- Am vorbit despre bucuriile stiintei.

M-am straduit sa-l imit cat puteam eu de bine pe domnul Neely, batand din palme, facand ochii mari si evidentiind Absolut. Fiecare. Cuvant.

Asta l-a facut sa zambeasca.

- Stii, chiar se straduieste. E un tip destept si se implica."