Nu existau amintiri suparatoare in somnul lui de copil; nimic din glorioasele zile petrecute la colegiu nu razbatea pina la el, nimic din anii sclipitori in care tulbura inimile atitor fete. Nu existau decit peretii albi si siguri ai patutului si Nana si un barbat care venea sa-l vada uneori, si o minge mare si portocalie pe care i-o arata Nana chiar inaintea orei de culcare, cind se insera, numind-o "soare". Cind soarele apunea, pleoapele lui erau grele – nu existau vise, nici un vis nu-l mai bintuia… toate palisera din mintea lui, de parca nici nu fusesera vreodata. Nu-si mai amintea. - F. Scott Fitzgerald