Lupta impresionanta de a supravietui, momente de frica intensa si de speranta nebuna, suflete de adulti si copii prinse in vartejul mortii dar si clipe furate de fericire, toate se petrec in timpul Holocaustului, o perioada care va ramane sculptata adanc in fiecare suflet. Multe romane s-au inspirat din cele mai sumbre momente ale secolului XX, dar putine au puterea de a emotiona ca acesta.
    "Supravietuitorii" este un volum care aduce un omagiu spiritului uman si puterii de a renaste. Pana la sfarsitul Holocaustului, 90% din cele trei milioane de evrei din Polonia au fost anihilati. Din cei 30.000 de evrei care locuiau in Radom au supravietuit mai putin de trei sute.
    Fragment din volumul "Supravietuitorii" de Georgia Hunter:

    „— Cel mai apropiat oras se afla la zece kilometri spre sud, spusese acesta. Satenii stiu ca ati ajuns aici. Nu vor sa aiba de-a face cu voi. Aceasta, a latrat el, facand un semn spre pamant, e noua voastra casa. Veti lucra aici, veti locui aici si nu veti mai vedea niciodata Polonia.
    Genek refuzase sa il creada. Stalin nu avea cum sa scape basma curata, isi spusese el. Totusi, pe masura ce zilele deveneau saptamani, iar saptamanile luni, povara de a nu sti ce le rezerva viitorul incepuse sa il afecteze. Ce era acel loc? Asa aveau sa-si duca zilele, taind busteni in Siberia? Nu aveau sa isi mai vada niciodata tara, cum le spusese Romanov? Daca lucrurile stateau asa, Genek nu credea ca avea sa reziste. Nu trecea nicio zi in care sa nu isi aminteasca faptul ca, mandria sa era cea care ii adusese in acel lagar ingrozitor — un adevar care il apasa atat de tare, incat se temea ca va ceda in curand.
    Cel mai rau lucru, care il chinuia acum pe Genek mai mult decat orice altceva, era faptul ca nu mai era responsabil doar pentru viata sotiei sale. Herta nu isi daduse seama, dar era insarcinata deja cand plecasera din Lvov — o surpriza, desigur, de care s-ar fi bucurat daca ar fi trait inca in Polonia. Cand isi dadusera seama, se aflau deja de cateva saptamani in tren. Herta ii spusese in treacat, chiar inainte sa fie arestati, ca ii intarziase menstruatia, dar, avand in vedere stresul acelor zile, nu li se paruse nimic nelalocul sau. O luna mai tarziu, nu se intamplase nimic, iar dupa sase saptamani, talia i se ingrosase destul de mult, in ciuda lipsei hranei, incat era limpede ca astepta un copil. Acum, mai are cateva saptamani pana sa nasca, in toiul iernii siberiene.
    Genek icneste. Un difuzor se aude bazaind in aerul inghetat. Toata, ziua, pana tarziu in noapte, difuzoarele au „scuipat” mesaje de propaganda — de parca lozincile acelea interminabile vor convinge prizonierii ca raspunsul la toate problemele lor este comunismul. Discursurile ideologice le zgarie auzul in fiecare zi, iar Genek, care de-acum vorbeste aproape fluent limba rusa, poate intelege majoritatea lucrurilor transmise la difuzor si nu are cum sa le ignore.”