In jurul doctoritei Zizi Bazaca – parasita de mondenul Titu, sotul ei fugit la Paris – graviteaza o lume in disolutie, cotropita de rinocerii rosii ai puterii instaurate de tancurile sovietice. Nimic nu mai e cum a fost, iar „fostii”, daca nu sint in beciurile noii stapiniri, asista neputinciosi la urmarile devastatoare ale furiei istoriei. Viata tihnita a Alutelei, oras patriarhal, inconjurat de statiuni balneare si insufletit altadata de vilegiaturisti, se indreapta spre dramele tulburatoare ale anilor ’50, odata cu povestile locuitorilor lui, care se intersecteaza si tes pinza tablourilor unei expozitii vivante.

Prin romanul Tablouri dintr-o expozitie al lui Constantin Mateescu, Alutela veacului nou, in care cititorul-detectiv recunoaste orasul Ramnicu Valcea, va deveni un reper important al geografiei literaturii romane.

 

„Constantin Mateescu pare sa-si fi descoperit de la inceput atit spatiul deambularilor sale, cit si mijloacele ori, mai exact, tonul naratiunilor sale. El nareaza cumpanit, evitind orice excese, navigind in micul sau univers imaginar fara sa piarda vreodata din ochi tarmul ferm al realilor.” (Nicolae Balota)