Pe vremuri campion, acum un fel de monstru, Glokta este prizonier intr-un corp bolnav. Nobilul Jezal insa traieste bine pentru ca triseaza la jocul de carti. Logen, poreclit Sangerosul Noua, vrea sa-si lase in urma trecutul intunecat, in care si-a vazut familia ucisa, dar nu poate scapa de diverse lupte. Bayaz, Intaiul dintre Magi, planuieste o calatorie dincolo de lumea cunoscuta, in scopuri numai de el stiute, iar din pricina lui Glotka, Jezal si Logen vor avea si o viata si mai grea... Povestea incepe in forta, fiti gata!

 
Abercrombie isi incepe exceptional cariera literara, printr-un roman heroic fantasy fara eroi traditionali. Personajele sunt magistrale, dialogurile lor abunda in cinism si spiritualitate, iar viata le este marcata de intrigi, batalii si magie. - Romantic Times

O carte cu umor inteligent, violenta si stralucitoare. Imaginati-vi-l pe Quentin Tarantino scriind un roman din genul sword & sorcery. - Unshelved
Fragment din roman:

"Logen se trezi cu o zvacnire dureroasa. Statea incomod, cu capul sucit pe ceva tare, cu genunchii ridicati la piept. Miji ochii, intr-o fanta incetosata. Era intuneric, insa, de undeva, venea o sclipire palida. Lumina prin zapada.
Il strafulgera panica. Acum stia unde se afla. Ingramadise niste zapada la intrarea in mica pestera, ca sa incerce sa pastreze caldura inauntru, atata cata era. Trebuie ca ninsese in timp ce dormea, izolandu-l inauntru. Daca fusese o ninsoare abundenta, afara era posibil sa fie o gramada de zapada. Troiene mai inalte decat un stat de om. Poate ca n-avea sa mai iasa niciodata de acolo. Poate ca urcase atata drum afara din vale, doar ca sa moara intr-o gaura sapata in stanca, prea stramta sa-si poata macar intinde picioarele.
Logen se rasuci in locul ingust, cum putu mai bine, inlatura zapada cu mainile amortite, luptandu-se cu ea, luand-o la tranta, sapand prin ea, murmurand injuraturi in barba, cu rasuflarea intretaiata. Lumina se revarsa inauntru dintr-odata, mistuitoare. Logen dadu la o parte ultimele urme de zapada si se tari afara.
Cerul era de un albastru scanteietor, soarele stralucea deasupra. Isi intoarse fata spre el, inchise ochii cuprinsi de usturimi si lasa lumina sa-l scalde. Simtea aerul in gat, dureros de rece. Taios de rece. Gura ii era uscata ca praful, limba, o bucata de lemn prost cioplita. Aduna zapada si si-o vari in gura. Zapada se topi, el inghiti. Rece de il durea capul.
De undeva, venea o duhoare de cimitir. Nu doar mirosul acru si umed al propriei transpiratii, desi era si acesta destul de rau. Era patura, incepand sa putrezeasca. isi infasurase doua bucati din ea in jurul mainilor, ca niste manusi fara degete, legate cu sfoara in jurul incheieturilor, o alta in jurul capului, ca o gluga murdara, puturoasa. Cizmele erau si ele bine indesate cu bucati din patura. Restul era infasurat de jur imprejurul trupului sau, pe sub haina. Mirosea urat, dar ii salvase viata noaptea trecuta, si asta era o afacere buna, dupa mintea lui Logen. Avea sa mai duhneasca mult si bine pana cand isi va permite sa se descotoroseasca de patura.
Se ridica opintindu-se si privi imprejur. O vale ingusta, cu marginile abrupte si inecata in omat. Era inconjurata de trei piscuri mari, mormane de piatra intunecata, cenusie, si de zapada alba, cu cerul albastru in fundal. Le cunostea. Vechi prieteni, de fapt. Singurii care-i mai ramasesera. Se afla in Tinuturile inalte. Acoperisul lumii. Era ferit de orice pericol.
— Ferit! murmura pentru sine, cu glas ragusit, insa fara prea multa veselie.
Ferit de mancare, desigur. Ferit de caldura, fara doar si poate. Niciunul dintre aceste lucruri n-aveau sa-l deranjeze aici, sus. Scapase de shanka, poate, dar acesta era un loc al mortii, iar daca mai zabovea, avea sa li se alature.
Ii era o foame cumplita. Isi simtea pantecele ca pe o imensa, dureroasa groapa care il striga cu tipete sfredelitoare. Scotoci in ranita dupa ultima bucata de carne. Ceva vechi, maro, unsuros, ca o nuia uscata. N-avea sa umple golul, nici pe departe, dar era tot ce avea. O sfasie cu dintii, tare ca pielea unor cizme vechi, si o inghiti cu putina zapada.
Logen isi umbri ochii cu bratul si privi spre nord, in josul vaii, pe unde venise cu o zi in urma. Panta cobora lin, spre departari, zapada si piatra facand loc coamelor acoperite de pini ale vailor inalte, copacii facand loc unei fasii zbarcite de pasune, pamanturile acoperite de iarba facand loc marii, o linie scanteietoare la orizont. Acasa. "