In teatrul absurd, in general, si in piesele lui Havel, in special, […] exista o legatura existentiala stransa intre oameni si un sentiment de speranta, in ciuda haosului si a crizei evidente din jurul nostru. Adevarul este comunicat in situatii cotidiene, aproape triviale. Personajele nu sunt filozofice nici in mod fatis, nici intentionat, ci reusesc sa transmita un mesaj profund prin insasi banalitatea lor. [...] Piesele sale [...] sunt puternice, pline de spirit si ironie, in linia lui Cehov, Beckett si Ionesco, dar neindoielnic cehesti in privinta mentalitatii si a comportamentului protagonistilor.

 „Paradoxurile vor continua. Ca si pana acum, voi continua sa ma asez cu neplacere in fata unei foi albe, voi evita in toate felurile sa scriu, ma voi ingrozi permanent de primele cuvinte care vor aparea pe hartie. Voi incerca sa-mi adun curajul sa scriu, voi fi disperat atunci cand nu voi reusi – si totusi pana la urma voi scrie o piesa: demonii misteriosi care au inventat aceasta suferinta a mea probabil nu se vor linisti niciodata si pana la urma vor obtine mereu ceea ce doresc. Ma vor enerva ca si pana acum toate sperantele – de multe ori nepotrivite, iar uneori nesabuite – cu care ceilalti ma incarca si toate rolurile, incepand cu cele de reprezentant si sfarsind cu cele de samaritean, care imi sunt prestabilite. Ca si pana acum, ma voi revolta impo-triva acestor lucruri si imi voi proclama dreptul la liniste – si pana la urma voi indeplini toate aceste sarcini cu un sentiment de sincera bucurie. Ca si pana acum, ma va chinui mereu cate ceva, ma voi teme si ma voi ingrozi de cate ceva, voi intra in panica, ma voi invinui si blama, uneori voi cadea prada disperarii – si, ca si pana acum, va veti putea baza pe mine si intotdeauna voi fi gasit acolo unde imi este locul.“ Vaclav Havel

Dramaturg, eseist, poet si om politic, Vaclav Havel s-a nascut in 1936 la Praga, intr-o familie de oameni de afaceri si intelectuali. Privat de posibilitatea de a urma o facultate umanista, s-a inscris la cursurile Facultatii de stiinte Economice din cadrul Universitatii Tehnice din Praga, pe care le-a abandonat dupa doi ani. Inceputul anilor ’60 a prilejuit si debutul carierei sale teatrale: din 1960 a lucrat ca masinist, asistent de regie si dramaturg la Divadlo Na Zabradli („Teatrul pe balustrada“) din Praga, iar intre 1962 si 1966 a urmat cursurile Facultatii de Teatru si a inceput sa publice in numeroase reviste culturale. In 1968 a jucat un rol activ in renasterea culturala din timpul „Primaverii de la Praga“, insa, un an mai tarziu, dupa ocu-patia sovietica, piesele sale au fost interzise in Cehoslovacia. Inchis de cateva ori pentru atitudinea lui civica, in 1989 Havel a devenit unul dintre liderii majori ai „Revolutiei de catifea“, fiind ales presedinte al Cehoslovaciei la sfarsitul aceluiasi an, iar in 1993 si 1998, al Republicii Cehe.
La fel de inovatoare ca activitatea in plan politic, piesele sale au revolutionat teatrul ceh si i-au adus recunoasterea internationala, fiind traduse in peste zece limbi si incluse in repertoriul teatrelor nu numai din Cehia, ci si din intreaga lume. In 2010, Havel a primit Premiul Franz Kafka, decernat de-a lungul timpului unor personalitati literare precum Philip Roth, Peter Nadas sau Haruki Murakami.