Multe dintre observatiile si sugestiile din aceasta carte ar putea fi considerate erezii. Ea este o compilatie si un distilat al ideilor si practicilor care m-au insotit si pe care le-am adunat in cei patruzeci de ani de teatru profesionist, al regulilor dupa care functionez eu ca artist si prin care mi-am castigat existenta.

Teoria imposibil de pus in practica este un impediment si nu-i foloseste nimanui altcuiva decat intelectualului pentru care reflectia asupra teatrului este un exercitiu abstract si placut. Dar scopul teatrului este sa-i ofere spectatorului desfatare si experienta personala mi-a aratat ca, pentru a realiza acest lucru, practicantul trebuie sa invete disciplina.

Teatrul nu are nevoie de si mai multi profesori sau de si mai multi regizori; el are nevoie de cat mai multi autori si actori, iar acestia provin din aceeasi multime — din multimea celor ofensati, uluiti, fascinati ori intristati de infinita diversitate a interactiunii umane — care pare atat de promitatoare intotdeauna, dar sfarseste cel mai adesea atat de rau.

Aceasta multime este interesata de gasirea adevarului; acestei multimi ii place sa joace si sa scrie. In cartea de fata, redau cateva ganduri despre acesti oameni si despre spectatorii care cu nerabdare le asteapta productiile.

David Mamet (n. 1947) este un dramaturg, eseist, scenarist si regizor de film american, laureat al premiului Pulitzer pentru piesa Glengarry Glen Ross (1984) si nominalizat de doua ori la premiile Oscar, pentru scenariile filmelor The Verdict (1982) si Wag the Dog (1997).De asemenea, este autorul scenariilor unor filme celebre, cum ar fi: Postasul suna intotdeauna de doua ori (1981), Incoruptibilii (1987), Hoffa (1992), Ronin (1998) si Hannibal (2001).
Printre cartile sale, se numara: The Old  Religion (1997), un roman des­pre linsajul lui Leo Frank; Five Cities of Refuge (2004), un comentariu la Tora, impreuna cu rabinul Lawrence Kushner; The Wicked Son (2006), un studiu despre antisemitismul evreilor; Bambi vs. Godzilla (2008), un comentariu despre afacerile din lumea filmului.

„Vorbirea Mamet“ este denumirea data stilului in care scenaristul‑dramaturg isi concepe dialogurile, intr‑un limbaj brutal si colocvial, personajele vorbind mai multe deodata, intrerupandu-se intre ele si lasandu-si replicile adesea neterminate.